Recordurile Campionatului Mondial de Fotbal

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia
Brazilianul Ronaldo, deținătorul recordului la numărul de goluri marcate la Campionatul Mondial, având la activ 15 reușite
Brazilianul Pelé, deținătorul a trei trofee și a multor alte recorduri ale Campionatului Mondial de Fotbal
Camerunezul Roger Milla este cel mai vârstnic jucător din istorie, care a înscris la Campionatul Mondial de Fotbal. El a marcat în înfrângerea naționalei sale cu 6-1 în fața Rusiei în 1994, la vârsta de 42 de ani

Aceasta este o listă a recordurilor Campionatului Mondial de Fotbal și ale meciurilor din cadrul calificărilor sale.

Echipă: poziția în turneu modificare

Cele mai multe trofee modificare

5,  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)

# Echipa #
1  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002) 5
2  Italia (1934, 1938, 1982, 2006) 4
3  Germania (1954, 1974, 1990,2014) 4
4 🇦🇷 Argentina (1978, 1986, 2022) 3
5  Uruguay (1930, 1950),  Franța (1998, 2018) 2
6  Anglia (1966),  Spania (2010) 1

Cele mai multe finale jucate modificare

8,  Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014)

# Echipa #
1  Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014) 8
2  Brazilia (1950, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002), 7
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1994, 2006) 6
4  Argentina (1930, 1978, 1986, 2014, 1990,2022) 6
5  Țările de Jos (1974, 1978, 2010),  Franța(1998,2018,2022) 3
7  Ungaria (1938, 1954),  Cehoslovacia[1] (1934, 1962),  Uruguay (1930, 1950) 2
10  Anglia (1966),  Spania (2010),  Suedia (1958) 1

Cele mai multe clasări pe podium modificare

12,  Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014) 12
2  Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1978, 1994, 1998, 2002) 9
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006) 7
5  Argentina (1930, 1978, 1986, 1990,2022) Franța (1958, 1986, 1998, 2006 ,2022) 5
6  Țările de Jos (1974, 1978, 2010),  Suedia (1950, 1958, 1994) 3
8  Ungaria (1938, 1954),  Polonia (1974, 1982),  Cehoslovacia[1] (1934, 1962),  Uruguay (1930, 1950) 2
12  Austria (1954),  Chile (1962),  Croația (1998),  Anglia (1966),  Portugalia (1966),  Spania (2010),  Turcia (2002),  Statele Unite ale Americii (1930) 1

Cele mai multe clasări în top 4 (semifinale jucate) modificare

12,  Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014) 12
2  Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1994, 1998, 2002, 2014) 10
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 2006) 8
4  Franța (1958, 1982, 1986, 1998, 2006),  Uruguay (1930, 1950, 1954, 1970, 2010) 5
5  Argentina (1930, 1978, 1986, 1990),  Țările de Jos (1974, 1978, 1998, 2010),  Suedia (1938, 1950, 1958, 1994) 4
6  Austria (1934, 1954),  Anglia (1966, 1990),  Ungaria (1938, 1954),  Polonia (1974, 1982),  Portugalia (1966, 2006),  Spania (1950, 2010),  Cehoslovacia[1](1934, 1962),  Iugoslavia[2](1930, 1962) 2
7  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Chile (1962),  Croația (1998),  Coreea de Sud (2002),  Turcia (2002),  Uniunea Sovietică (1966),  Statele Unite ale Americii (1930) 1

Cele mai multe clasări în top 8 (sferturi de finală jucate) modificare

16,  Brazilia (Fiecare turneu cu excepția celor din 1934, 1966 și 1990),  Germania (Fiecare turneu cu excepția celor din 1930, 1938 și 1950)[3]

# Echipa #
1  Brazilia (1930, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010,2014)

 Germania (1934, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010, 2014)

17
2  Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 1998, 2006),  Argentina (1930, 1966, 1974, 1978, 1986, 1990, 1998, 2006, 2010),  Anglia ( 1954, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006) 9
3  Franța ( 1930, 1938, 1958, 1982, 1986, 1998, 2006 )  Iugoslavia[2](1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990) 7
4  Spania (1934, 1950, 1986, 1994, 2002, 2010),  Suedia (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994),  Uruguay (1930, 1950, 1954, 1966, 1970, 2010) 6
5  Ungaria (1934, 1938, 1954, 1962, 1966),  Țările de Jos (1974, 1978, 1994, 1998, 2010),  Rusia (1958, 1962, 1966, 1970, 1982) 5
6  Austria (1934, 1954, 1978, 1982),  Cehoslovacia[1](1934, 1938, 1962, 1990),   Elveția (1934, 1938, 1950, 1954) 4
7  Polonia (1974, 1978, 1982) 3
8  Chile (1930 ,1962),  Mexic (1970, 1986),  Peru (1970, 1978),  Portugalia (1966, 2006),  România (1930, 1994),  Statele Unite ale Americii (1930, 2002) 2
9  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Camerun (1990),  Croația (1998),  Cuba (1938),  Danemarca (1998),  Germania de Est (1974),  Ghana (2010),  Republica Irlanda (1990),  Coreea de Sud (2002),  Irlanda de Nord (1958),  Paraguay (2010),  Coreea de Nord (1966),  Senegal (2002),  Turcia (2002),  Ucraina (2006),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări în top 16 (optimi de finală jucate) modificare

19,  Brazilia (la fiecare turneu)

Cele mai multe prezențe la Campionatul Mondial modificare

20,  Brazilia (fiecare ediție)

# Echipa #
1  Brazilia 20
2  Italia Germania[4] 17
3  Argentina 15
4  Mexic 14
5  Franța  Spania  Anglia 13
6  Belgia  Iugoslavia[2]  Suedia  Uruguay 11
7  Cehia[5]  Slovacia[5]  Ungaria  Coreea de Sud Țările de Jos  Rusia[6]   Elveția  Statele Unite ale Americii 9
8  Chile  Paraguay  Scoția 8
9  Austria  Bulgaria  Polonia  România 7
10  Camerun 6
11  Japonia  Portugalia 5
12  Australia  Columbia  Danemarca  Iran  Maroc  Nigeria  Peru  Arabia Saudită  Tunisia 4
13  Algeria  Bolivia  Costa Rica  Croația[2]  Irlanda de Nord  Norvegia  Republica Irlanda  Africa de Sud 3
14  Coasta de Fildeș  Ecuador  Egipt  El Salvador  Ghana  Grecia  Honduras  Coreea de Nord  Noua Zeelandă  Slovenia[2]  Turcia 2
15  Angola (2006),  Canada (1986), China (2002),  RD Congo[7](1974),  Cuba (1938), Germania de Est[4] (1974), Haiti (1974),  Indonezia[8] (1938), Irak (1986),  Israel (1970), Jamaica (1998),  Kuweit (1982),  Senegal (2002),  Togo (2006), Trinidad și Tobago (2006),  Ucraina[6] (2006), Emiratele Arabe Unite (1990),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locul doi modificare

4,  Germania (1966, 1982, 1986, 2002)

# Echipa #
1  Germania (1966, 1982, 1986, 2002) 4
2  Țările de Jos (1974, 1978, 2010) 3
3  Argentina (1930, 1990),  Brazilia (1950, 1998),  Cehoslovacia[5](1934, 1962),  Ungaria (1938, 1954),  Italia (1970, 1994) 2
4  Franța (2006),  Suedia (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locul trei modificare

4,  Germania (1934, 1970, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1970, 2006, 2010) 4
2  Brazilia (1938, 1978),  Franța (1958, 1986),  Polonia (1974, 1982),  Suedia (1950, 1994) 2
3  Austria (1954),  Chile (1962),  Croația (1998)  Italia (1990),  Portugalia (1966),  Turcia (2002),  Statele Unite ale Americii (1930) 1

Cele mai multe clasări pe locul patru modificare

3,  Uruguay (1954, 1970, 2010)

# Echipa #
1  Uruguay (1954, 1970, 2010) 3
2  Iugoslavia[2] (1930, 1962) 2
3  Austria (1934),  Belgia (1986),  Brazilia (1974),  Bulgaria (1994),  Anglia (1990),  Franța (1982),  Germania (1958),  Italia (1978),  Coreea de Sud (2002),  Țările de Jos (1998),  Portugalia (2006),  Rusia (1966),  Spania (1950),  Suedia (1938) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 3–4 modificare

5,  Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010) 5
2  Brazilia (1938, 1974 ,1978),  Franța (1958, 1982, 1986),  Suedia (1938, 1950, 1994),  Uruguay (1954, 1970, 2010) 3
3  Polonia (1974, 1978),  Iugoslavia[2] (1930, 1962),  Austria (1934, 1954),  Italia (1978, 1990),  Portugalia (1966, 2006) 2
4  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Anglia (1990)  Coreea de Sud (2002),  Țările de Jos (1998),  Rusia (1966),  Spania (1950),  Chile (1962),  Croația (1998)  Turcia (2002),  Statele Unite ale Americii (1930) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 5-8 modificare

8,  Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006)[9]

# Echipa #
1  Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006) 8
2  Brazilia (1930, 1954, 1982, 1986, 2006, 2010) 6
3  Argentina (1966, 1974, 1998, 2006, 2010),  Iugoslavia[2](1950, 1954, 1958, 1974, 1990) 5
4  Germania (1962, 1978, 1994, 1998),  Rusia (1958, 1962, 1970, 1982),  Spania (1934, 1986, 1994, 2002),   Elveția (1934, 1938, 1950, 1954) 4
5  Ungaria (1934, 1962, 1966) 3
6  Austria (1978, 1982),  Cehoslovacia[1](1938, 1990),  Franța (1930, 1938),  Italia (1950, 1998),  Mexic (1970, 1986),  Peru (1970, 1978),  România (1930, 1994),  Suedia (1934, 1974) 2
7  Chile (1930),  Camerun (1990),  Cuba (1938),  Danemarca (1998),  Germania de Est (1974),  Ghana (2010),  Republica Irlanda (1990),  Paraguay (2010),  Polonia (1978),  Coreea de Nord (1966),  Țările de Jos (1994),  Irlanda de Nord (1958),  Senegal (2002),  Ucraina (2006),  Uruguay (1966),  Statele Unite ale Americii (2002),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 9-16 modificare

12,  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)[10]

# Echipa #
1  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010) 12
2  Belgia (1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1990, 1994, 2002) 9
3  Italia (1954, 1962, 1966, 1974, 1986, 2002),  Paraguay (1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002),  Spania (1962, 1966, 1978, 1982, 1990, 2006) 6
4  Argentina (1934, 1958, 1962, 1982, 1994),  Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986),  Chile (1950, 1966, 1974, 1998, 2010),  România (1934, 1938, 1970, 1990, 1998),  Scoția (1958, 1962, 1974, 1978, 1982) 5
5  Franța  Țările de Jos  Slovacia  Suedia   Elveția  Uruguay  Statele Unite ale Americii 4
6  Brazilia  Cehia[5]  Anglia  Ungaria 3
7  Australia  Bolivia  Columbia  Danemarca  Japonia  Coreea de Sud  Maroc  Nigeria  Norvegia  Polonia  Republica Irlanda  Iugoslavia 2
8  Austria  Algeria  RD Congo[7]  Costa Rica  Ecuador  El Salvador  Egipt  Germania  Ghana  Haiti  Indonezia[8]  Iran  Israel  Irlanda de Nord  Peru  Portugalia  Rusia  Arabia Saudită  Tunisia  Turcia 1

Cele mai multe clasări pe locurile 17–32 modificare

5,  Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006),  Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010)

# Echipa #
1  Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006),  Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010) 5
2  Rusia  Arabia Saudită  Scoția  Africa de Sud  Tunisia  Statele Unite ale Americii 3
3  Algeria  Austria  Columbia  Costa Rica  Coasta de Fildeș  Croația  Cehia[5]  Franța  Grecia  Honduras  Iran  Japonia  Maroc  Noua Zeelandă  Nigeria  Polonia  Portugalia  Iugoslavia  Slovenia 2
3  Angola  Argentina  Australia  Belgia  Bolivia  Bulgaria  Canada  Chile  China  Danemarca  Ecuador  Egipt  El Salvador  Ungaria  Irak  Italia  Jamaica  Coreea de Nord  Kuweit  Irlanda de Nord  Norvegia  Paraguay  Peru  Slovacia[5]  Spania  Suedia   Elveția  Togo  Trinidad și Tobago  Emiratele Arabe Unite  Uruguay 1

Consecutive modificare

Cele mai multe campionate câștigate consecutiv modificare

# Echipa #
1  Brazilia (1958–1962)  Italia (1934–1938) 2

Cele mai multe accederi consecutive în finală modificare

# Echipa #
1  Brazilia (1994–2002)  Germania (1982–1990) 3
2  Argentina (1986–1990) Brazilia(1958–1962) Italia(1934–1938) Țările de Jos(1974–1978) 2

Cele mai multe clasări consecutive pe podium modificare

# Echipa #
1  Germania (1966–1974), (1982–1990), (2002–2010) Brazilia (1994–2002) 3
3  Argentina (1986–1990)  Italia (1934–1938),(1990–1994)  Țările de Jos (1974–1978) 2

Cele mai multe accederi consecutive în semifinale modificare

Germania și Brazilia s-au clasat printre primele patru echipe de la Campionatul Mondial cu excepția ediției din 1930

# Echipa #
1  Brazilia(1960–1978)(1994–2002)  Germania (1966–1974)(1982–1990)(2002–2010) 3
2  Argentina (1986–1990)  Brazilia (1938–1950)(1958–1962)  Franța (1982–1986)  Germania (1954–1958)  Italia (1934–1938)(1978–1982)(1990–1994)  Țările de Jos (1974–1978)  Suedia (1938–1950)  Uruguay (1950–1954) 2

Cele mai multe accederi consecutive în sferturi de finală modificare

# Echipa #
1  Germania (1954–2010) 15
2  Brazilia (1938–1962)(1970–1986)(1994–2010) 5
3  Rusia (1958–1970)  Iugoslavia (1950–1962)   Elveția (1934–1954) 4
4  Anglia (1962–1970)(1982–1990)  Italia (1934–1950)(1990–1998)  Polonia (1974–1982)  Suedia (1934–1950) 3
5  Argentina (1974–1978)(1986–1990)(2006–2010)  Austria (1978–1982)  Cehia (1934–1938)  Anglia (1950–1954)(2002–2006)  Franța (1982–1986)  Ungaria (1934–1938)(1962–1966)  Italia (1978–1982)  Țările de Jos (1974–1978)(1994–1998)  Uruguay (1950–1954)(1966–1970) 2
Cele mai multe accederi consecutive în optimile de finală
19,  Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe participări consecutive în turneul final
19,  Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul doi
2,  Țările de Jos (1974–1978) și  Germania (1982–1986).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul trei
2,  Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locul patru
nu s-a întâmplat niciodată
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 3-4
2,  Suedia (1938–1950),  Brazilia (1974–1978),  Franța (1982–1986),  Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 5-8
4,   Elveția (1934–1954)[11]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 9-16
5,  Mexic (1950–1966), (1994–2010)[12]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 17-32
4,  Coreea de Sud (1986–1998)
Cea mai mare îmbunătățire de poziție în turnee consecutive
  • A refuzat să participe, apoi a devenit campioană:  Italia (1930–1934),  Uruguay (1938–1950)
  • Interzisă să participe, apoi a devenit campioană:  Germania de Vest (1950–1954)
  • Nu a reușit să se califice, apoi a devenit campioană:  Franța (1994–1998)

Intervaluri modificare

Cel mai mare interval dintre două titluri succesive
44 de ani,  Italia (1938–1982)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în finală
48 de ani,  Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive pe podium
48 de ani,  Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în semifinale
60 de ani,  Spania (1950–2010)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în sferturi de finală
72 de ani,  Statele Unite ale Americii (1930–2002)[13]
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în optimi de finală
60 de ani,  Norvegia (1938–1998)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în turneul final
56 de ani:  Egipt (1934–1990), Norvegia (1938–1994)[14]

Echipa gazdă modificare

Cel mai bun rezultat al echipei gazdă
Campion,  Uruguay (1930),  Italia (1934),  Anglia (1966),  Germania de Vest (1974),  Argentina (1978),  Franța (1998)
Cel mai slab rezultat al echipei gazdă
clasare în locurile 17–32 (20),  Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului modificare

Cel mai bun rezultat al echipei ce-și apără titlul
campion,  Italia (1938),  Brazilia (1962)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul
nu a participat,  Uruguay (1934)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul și a participat în turneul final
locul 28 (din 32),  Franța (2002)

Debutante modificare

Cel mai bun rezultat al echipei debutante
campion,  Uruguay(1930),  Italia(1934)
Cel mai bun rezultat al echipei debutante, după 1934
locul trei,  Portugalia(1966),  Croația(1998)

Altele modificare

Cele mai multe finale jucate fără a deveni campion
3,  Țările de Jos (1974, 1978, 2010)
Cele mai multe semifinale jucate fără a deveni campion
4,  Suedia (1938, 1950, 1958, 1994),  Țările de Jos (1974, 1978, 1998, 2010)
Cele mai multe sferturi de finală jucate fără a deveni campion
7  Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)[15]
Cele mai multe optimi de finală jucate fără a deveni campion
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe fără a deveni campion
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe semifinale jucate, fără a juca în finală vreodată
2,  Austria (1934, 1954),  Iugoslavia (1930, 1962),  Polonia (1974, 1982),  Portugalia (1966, 2006)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată
7  Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)[16]
Cele mai multe optimi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe, fără a juca în finală vreodată
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în semifinale vreodată
4,   Elveția (1934, 1938, 1950, 1954)[17]
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în semifinale vreodată
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în semifinale vreodată
14  Mexic (toate în afară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în sferturi de finală vreodată
4  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în sferturi de finală vreodată
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în optimi de finală vreodată
3  Africa de Sud (1998, 2002, 2010)

Jucători: poziții în turneu modificare

Cele mai multe trofee modificare

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6

Cele mai multe prezențe în finală modificare

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6

Cele mai multe prezențe pe podium modificare

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath  Germania de Vest 1966 6 6 19 19 100
1970 6 6
1974 7 7
Franz Beckenbauer  Germania de Vest 1966 6 6 18 19 95
1970 5 6
1974 7 7
Miroslav Klose  Germania 2002 7 7 19 21 90
2006 7 7
2010 5 7
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6
Horst-Dieter Höttges  Germania de Vest 1966 5 6 10 19 53
1970 4 6
1974 1 7

Cele mai multe prezențe în semifinale modificare

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath  Germania de Vest 1966 6 6 19 19 100
1970 6 6
1974 7 7
Franz Beckenbauer  Germania de Vest 1966 6 6 18 19 95
1970 5 6
1974 7 7
Uwe Seeler  Germania de Vest 1958 5 6 17 18 94
1966 6 6
1970 6 6
Miroslav Klose  Germania 2002 7 7 19 21 90
2006 7 7
2010 5 7
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Rivelino  Brazilia 1970 5 6 15 20 75
1974 7 7
1978 3 7
Karl-Heinz Schnellinger  Germania de Vest 1958 2 6 13 18 72
1966 6 6
1970 5 6
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6
Horst-Dieter Höttges  Germania de Vest 1966 5 6 10 19 53
1970 4 6
1974 1 7

Cele mai multe prezențe în sferturi de finală modificare

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 25 31 81
1986 7 7
1990 7 7
 Germania 1994 5 5
1998 4 5

Antrenori: poziția în turneu modificare

Cele mai multe trofee
2, Vittorio Pozzo  Italia (1934, 1938)
Cele mai multe prezențe în finală
2, Vittorio Pozzo  Italia (1934, 1938); Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1974); Carlos Bilardo  Argentina (1986, 1990); Franz Beckenbauer  Germania de Vest (1986, 1990); Mário Zagallo  Brazilia (1970, 1998)
Cele mai multe prezențe pe podium
3, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974)
Cele mai multe prezențe în semifinale
3, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974); Mário Zagallo  Brazilia (1970, 1974, 1998)
Cele mai multe finishes prezențe în sferturi de finală
4, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974, 1978);

Echipe: progres în competiție modificare

All time modificare

Cele mai multe prezențe în prima rundă
19  Brazilia (fiecare ediție)
Cele mai multe depășiri a primei runde
16  Germania (fiece ediție înafară de 1930, 1938 și 1950),  Brazilia (fiece ediție înafară de 1930, 1934 și 1966)
Cele mai multe ori eliminată în prima rundă
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe, mereu depășind prima rundă
3  Republica Irlanda (1990, 1994, 2002)[18]
Cele mai multe prezențe, nedepășind niciodată prima rundă
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)[19]

Consecutivitate modificare

Cele mai multe prezențe consecutive în prima rundă
19  Brazilia (fiece ediție)
Cele mai multe depășiri consecutive a primei runde
15  Germania (1954–2010)
Cele mai multe eliminări consecutive în prima rundă
5  Mexic (1950–1966),  Scoția (1974–1990)

Echipa gazdă modificare

Echipa gazdă eliminată în prima rundă
 Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului modificare

Campioană en-titre eliminată în prima rundă
 Italia (1950 și 2010),  Brazilia (1966),  Franța (2002)

Echipă: Meciuri jucate/goluri marcate modificare

În total modificare

Cele mai multe meciuri jucate
99,  Germania
Cele mai puține meciuri jucate
1,  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze)
Cele mai multe victorii
67,  Brazilia
Cele mai multe înfrângeri
24,  Mexic
Cele mai multe remize
21,  Italia
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie sau remiză
6,  El Salvador
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie
6,  Bolivia,  El Salvador,  Honduras,  Noua Zeelandă
Cele mai multe meciuri jucate până la prima victorie
17,  Bulgaria
Cele mai multe goluri marcate
210,  Brazilia
Cele mai multe goluri primite
117,  Germania
Cele mai puține goluri marcate
0,  Canada,  China,  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze),  Trinidad și Tobago, și  RD Congo (ca  Zair).
Cele mai puține goluri primite
2,  Angola
Cele mai multe meciuri jucate fără a marca
3,  Canada,  China,  Trinidad și Tobago, și  RD Congo (ca  Zair).
Cele mai multe meciuri jucate mereu încasând gol
6,  El Salvador,  Grecia
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci
2.72,  Ungaria
Cea mai mică medie de goluri primite pe meci
0.67,  Angola (2 goluri în 3 meciuri)[20]
Cea mai mare medie de goluri primite pe meci
6  Indonezia (ca  Antilele Neerlandeze)
Cea mai mică medie de goluri pe meci (total)
1  Angola
Cea mai mare medie de goluri pe meci (total)
6  Indonezia (ca  Antilele Neerlandeze)
Cele mai multe întâlniri între două echipe
7 ori,  Brazilia vs  Suedia (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 și de două ori în 1994)
7 ori,  Germania vs  Serbia (1954, 1958, 1962, 1974, 1990, 1998, 2010)
Cele mai multe întâlniri între două echipe în finală
2 ori,  Brazilia vs  Italia (1970, 1994) &  Argentina vs  Germania (1986, 1990)
Cele mai multe turnee invincibilă
[21] 7,  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1978, 1986, 1994, 2002)
Cele mai multe turnee eliminată fără a pierde vreun meci
[21] 3,  Anglia (1982, 1990,[22] 2006)
Cele mai multe turnee eliminată fără a câștiga vreun meci
6,  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1966, 1978) și  Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1998)

Recorduri într-o ediție modificare

Cele mai multe victorii
7,  Brazilia, 2002[23]
Cele mai puține victorii, dar devine campioană
3,  Uruguay, 1950 (din 4)[24]
Cele mai multe meciuri fără victorie, dar devine campioană
3,  Italia 1982 (din 7)
Cele mai multe victorii ale unei echipe non-campioane (excluzând play-off-ul pentru locul trei)
6,  Țările de Jos, 2010[25][26]
Cele mai multe meciuri fără victorie
[21] 5,  Iugoslavia 1974,  Argentina 1974,  Germania de Vest 1978,  Belgia 1986,  Republica Irlanda 1990,  Argentina 1990.
Cele mai multe meciuri fără victorie în timpul regulamentar
6,  Belgia în 1986 și  Anglia în 1990.
Cele mai multe înfrângeri
3 (28 de echipe, dintre care doar  Mexic a realizat asta la trei turnee diferite: 1930, 1950 și 1978)
Cele mai multe înfrângeri, dar devine campioană
1,  Germania, 1954 și 1974;  Argentina, 1978;  Spania, 2010
Cele mai multe victorii în fața fostelor campioane mondiale
[21] 3,  Brazilia (1970),  Italia (1982),  Argentina (1986),  Germania (2010).[27]
Toate meciurile câștigate fără prelungiri, rejucări, lovituri de departajare sau play-off-uri
 Brazilia 2002 (7 meciuri),  Brazilia 1970 (6 meciuri) și  Uruguay 1930 (4 meciuri).
Cea mai bună clasare fără a câștiga vreun meci
top 8  Republica Irlanda (1990)[21]
Cea mai bună clasare câștigând cel mult un meci
locul 4  Suedia (1938)[21][28]
Cele mai multe goluri marcate
27,  Ungaria, 1954[29]
Cele mai puține goluri primite
0,   Elveția, 2006[29]
Cele mai multe goluri primite
16,  Coreea de Sud, 1954[29]
Cele mai multe minute fără a primi gol
517 min,  Italia, 1990[29]
Cel mai bun golaveraj
+17,  Ungaria, 1954[29]
Cel mai bun golaveraj, devine campioană
+14,  Brazilia, 2002[29]
Cel mai rău golaveraj
-16,  Coreea de Sud, 1954[29]
Cel mai rău golaveraj, devine campioană
+6,  Italia, 1982,  Spania, 2010[29]
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci
5.40,  Ungaria, 1954;[29]
Cea mai mare medie a golaverajelor per meci
+3.2,  Ungaria, 1954
Cea mai mare medie a golaverajelor per meci, devine campioană
+3.0,  Uruguay, 1930
Cele mai multe goluri marcate, devine campioană
25,  Germania, 1954[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine campioană
8,  Spania, 2010[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine finalistă
5,  Argentina, 1990[29]
Cele mai puține goluri primite, devine campioană
2,  Franța, 1998,  Italia, 2006,  Spania, 2010[29]
Cele mai multe goluri primite, devine campioană
14,  Germania, 1954[29]
Cea mai mică medie de goluri marcate pe meci, devine campioană
1.14,  Spania, 2010[29]
Cele mai multe echipe invincibile
5, 2006 (  Elveția,  Argentina,  Anglia,  Franța,  Italia)[21]
Cele mai puține echipe invincibile
0, 1954
Cele mai multe meciuri pentru a se califica la turneul final al CMF
20,  Uruguay (2002 și 2010)
Cea mai mare distanță parcursă într-o singură campanie de calificare
88513,92 kilometri (55000 de mile) -  Noua Zeelandă (1982)[30]

Echipă: performanță generală (rata victoriilor) modificare

Într-o ediție modificare

În total modificare

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 +12 +3.0 3.8
 Brazilia (1970) 6 6 0 0 100 19 7 +12 +2.0 3.2
 Brazilia (2002) 7 7 0 0 100 18 4 +14 +2.0 2.6
 Italia (1938) 4 4* 0 0 100 11 5 +6 +1.5 2.8

* o victorie a fost obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală
Din cauza numărului mare de echipe care au pierdut în toate meciurile la CMF, doar echipele cu o diferență de goluri/meci ≤ -4.0 sunt incluse.
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Coreea de Sud (1954) 2 0 0 2 0 0 16 −16 −8.0 0.0
 Bolivia (1950) 1 0 0 1 0 0 8 −8 −8.0 0.0
 Indiile de Est Olandeze (1938) 1 0 0 1 0 0 6 −6 −6.0 0.0
 Statele Unite ale Americii (1934) 1 0 0 1 0 1 7 −6 −6.0 1.0
 Zair (1974) 3 0 0 3 0 0 14 −14 −4.7 0.0
 Arabia Saudită (2002) 3 0 0 3 0 0 12 −12 −4.0 0.0
 Bolivia (1930) 2 0 0 2 0 0 8 −8 −4.0 0.0
 Scoția (1954) 2 0 0 2 0 0 8 −8 −4.0 0.0
 El Salvador (1982) 3 0 0 3 0 1 13 −12 −4.0 0.3
 Haiti (1974) 3 0 0 3 0 2 14 −12 −4.0 0.7

Echipa gazdă modificare

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 +12 +3.0 3.8
Cea mai rea performanță generală

Următoarele echipe au statistică negativă ca gazde:

Echipa Runda atinsă M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Africa de Sud (2010) Runda 1 (1/16 de finală) 3 1 1 1 33 3 5 −2 −0.67 1.00
 Statele Unite ale Americii (1994) Runda 2 (1/8 de finală) 4 1 1 2 25 3 4 −1 −0.25 0.75
 Spania (1982) Runda 2 (top 12) 5 1 2 2 20 4 5 −1 −0.20 0.80

Apărarea titlului modificare

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1938) 4 4* 0 0 100 11 5 +6 +1.5 2.8

*o victorie obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Franța (2002) 3 0 1 2 0 0 3 −3 −1.0 0.0

Campioană modificare

Cea mai bună performanță generală
vezi mai sus: All time > Cea mai bună performanță generală
Cea mai rea performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1982) 7 4 3 0 79 12 6 +6 +0.9 +1.7

Non-Campioană modificare

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1990) 7 6 1 0 93 10 2 +8 +1.1 +1.4

Serii modificare

Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu succes
7,  Spania (1986–2010).[31]
Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu eșec
18,  Luxemburg (19342010).
Cele mai multe victorii consecutive
11,  Brazilia, de la 2–1 cu Turcia (2002) până la 3–0 cu Ghana (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere
13,  Brazilia, de la 3–0 cu Austria (1958) până la 2–0 cu Bulgaria (1966).
Cele mai multe înfrângeri consecutive
9,  Mexic, de la 1–4 cu Franța (1930) până la 0–3 cu Suedia (1958)
Cele mai multe meciuri consecutive fără victorie
17,  Bulgaria, de la 0–1 cu Argentina (1962) până la 0–3 cu Nigeria (1994).
Cele mai multe remize consecutive
5,  Belgia, de la 0–0 Țările de Jos (1998) până la 1–1 Tunisia (2002).
Cele mai multe meciuri consecutive fără remize
16,  Portugalia, de la 3–1 Ungaria (1966) până la 1–0 Țările de Jos (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin un gol
18,  Brazilia (1930–1958) și  Germania (1934–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 2 goluri
11,  Uruguay (1930–1954)
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 3/4 goluri
4,  Uruguay (1930–1950),  Ungaria (1954),  Portugalia (1966),  Germania (1970),  Brazilia (1970),
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 6/7 goluri
2,  Ungaria (1954),  Brazilia (1950)
Cele mai multe meciuri consecutive fără a marca
5,  Bolivia (1930–1994) și  Algeria (1986–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive fără a primi gol
5,  Italia (1990) și   Elveția (2006–2010).
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol
559,   Elveția (1994, 2006–2010).[32][33]
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin un gol
22,   Elveția (1934–1994).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 2 goluri
9,  Mexic (1930–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 3 goluri
5,  Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 4 goluri
3,  Bolivia (1930–1950),  Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 5 goluri (și mai mult)
2,  Coreea de Sud (1954),  Statele Unite ale Americii (1930–1934),  Austria (1954).

Individual modificare

Pentru recorduri ce țin de marcarea golurilor, vezi Marcatori; pentru recordurile portarilor, vezi Portari
Cele mai multe turnee jucate
5, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966) și Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).
Vezi aici lista jucătorilor care au jucat la multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe trofee
3, Pelé ( Brazilia, 1958, 1962 (a jucat doar în primele 2 meciuri; medalie acordată retroactiv de către FIFA în 2007[34]) și 1970).
Vezi aici list jucătorilor care au câștigat multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe meciuri jucate la turneul final
25, Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).
Cele mai multe minute jucate la turneul final
2217 minute, Paolo Maldini ( Italia, 1990–2002).
Cele mai multe meciuri jucate, calificări
68, Iván Hurtado ( Ecuador, 1994–2010)
Cele mai multe meciuri câștigate
16, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe prezențe în finală
3, Cafu ( Brazilia, 1994, 1998, 2002).[35]
Cele mai multe finale jucate cu echipe diferite
2, Luis Monti  Argentina (1930),  Italia (1934)
Cele mai multe prezențe ca căpitan
16, Diego Maradona ( Argentina, 1986–1994).
Cele mai multe prezențe ca rezervă
11, Denílson ( Brazilia, 1998–2002).
Cel mai tânăr jucător
17 ani și 41 de zile, Norman Whiteside ( Irlanda de Nord, vs Iugoslavia, 1982).
Cel mai tânăr jucător în finală
17 ani și 249 de zile, Pele ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai tânăr jucător în calificări
13 ani și 310 zile, Souleymane Mamam ( Togo, vs Zambia, 6 mai 2001, 2002 CAF Grupa 1).[36]
Cel mai tânăr căpitan
21 de ani și 109 zile, Tony Meola ( Statele Unite ale Americii, vs Cehoslovacia, 10 iunie 1990).[37]
Cel mai vârstnic jucător
42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic jucător în finală
40 ani și 133 zile, Dino Zoff ( Italia, vs Germania, 1982).
Cel mai vârstnic jucător în calificări
46 ani și 180 zile, MacDonald Taylor, Sr. ( Insulele Virgine Americane, vs Saint Kitts și Nevis, 18 februarie 2004, Grupa 4 Prelim 2006 CONCACAF).[38]
Cel mai vârstnic căpitan
40 ani și 292 zile, Peter Shilton ( Anglia, vs Italia, 7 iulie 1990).
Cel mai vârstnic jucător care debutează la un turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal
39 ani și 321 zile, David James ( Anglia, vs Algeria, 18 iunie 2010).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor din aceeași echipă
24 ani și 42 zile, 1994,  Camerun (Rigobert Song: 17 ani și 358 zile; Roger Milla: 42 ani și 35 zile).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor echipei campioane
21 ani și 297 zile, 1982,  Italia (Dino Zoff: 40 ani și 133 zile; Giuseppe Bergomi: 18 ani și 201 zile).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențele unui jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial
12 ani și 13 zile, Alfred Bickel (  Elveția, 1938–1950).
Cea mai lungă perioadă de timp cu prezențe ca jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial
16 ani, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966); Elías Figueroa ( Chile, 1966–1982); Hugo Sánchez ( Mexic, 1978–1994); Giuseppe Bergomi ( Italia, 1982–1998); Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998); Rigobert Song ( Camerun, 1994–2010).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențe la turnee finale ale Campionatului Mondial (general)
44 de ani, Tim ( Brazilia, 1938, ca jucător; și  Peru, 1982, ca antrenor).

Marcatori modificare

Individual modificare

Cele mai multe goluri marcate în calificări, în total
35, Ali Daei ( Iran, 1994–2006).[39]
Cele mai multe goluri marcate într-o ediție
13, Just Fontaine ( Franța), 1958.
Pentru o listă detaliată a topului marcatorilor în fiece ediție (Gheata de Aur), vezi Premiile Campionatului Mondial de Fotbal#Gheata de Aur
Cele mai multe goluri marcate într-un meci
5, Oleg Salenko ( Rusia, vs Camerun, 1994).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci pierdut
4, Ernest Wilimowski ( Polonia, vs Brazilia, 1938).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci din preliminarii
13, Archie Thompson ( Australia, vs Samoa Americană, 2002 OFC Grupa 1).
Cele mai multe goluri marcate într-o finală
3, Geoff Hurst ( Anglia, vs Germania de Vest, 1966).
Cele mai multe goluri marcate în toate finalele jucate
[Kylian Mbappe Lotin] (Franța, 1 vs Croația în 2018 & 3 vs Argentina în 2022, 3, Vavá ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Cehoslovacia în 1962), Pelé ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Italia în 1970), Geoff Hurst ( Anglia, 3 vs Germania de Vest în 1966), și Zinedine Zidane ( Franța, 2 vs Brazilia în 1998 & 1 vs Italia în 2006).
Cele mai multe meciuri în care a marcat
11, Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat
6, Just Fontaine ( Franța, 1958) și Jairzinho ( Brazilia, 1970).
Cele mai multe meciuri în care a marcat minim două goluri
4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat minim două goluri
4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954).
Cele mai multe hat-trickuri
2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970), și Gabriel Batistuta ( Argentina, 1994 și 1998).
Cele mai multe hat-trickuri consecutive
2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954) și Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970).
Cele mai rapide hat-trickuri & cele mai multe goluri marcate de o rezervă într-un meci
8 minute, László Kiss ( Ungaria), a înscris în min. 69', 72', și 76' contra El Salvador, 1982.
Goluri olimpice marcate la Campionatul Mondial de Fotbal
1, Marcos Coll  Columbia vs  Uniunea Sovietică, 3 iunie 1962.
Hat-trickuri realizate din penalti
Niciodată nu s-a întâmplat într-un turneu final. De patru ori au fost în preliminarii: Kubilay Türkyilmaz (  Elveția, vs Insulele Feroe, 7 octombrie 2000, Grupa 1 UEFA 2002); Henrik Larsson ( Suedia, vs Moldova, 6 iunie 2001, Grupa 4 UEFA 2002); Ronaldo ( Brazilia, vs Argentina, 2 iunie 2004, 2006 CONMEBOL), Pierre-Emerick Aubameyang ( Gabon, vs Niger, 15 iunie 2013, 2014 CAF, runda a doua, grupa E).
Marchează la fiece meci de la Campionatul Mondial de Fotbal
György Sárosi ( Ungaria), 5 goluri în 4 meciuri (1938), Alcides Ghiggia ( Uruguay), 4 goluri în 4 meciuri (1950), Just Fontaine ( Franța), 13 goluri în 6 meciuri (1958), Jairzinho ( Brazilia), 7 goluri în 6 meciuri (1970).[40]
Cele mai multe turnee la care a marcat la fiece prezență
2, György Sárosi ( Ungaria), 1934–1938 (1 gol/1 meci și 5/4).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin un gol marcat
4, Pelé ( Brazilia, 1958–1970) și Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin două goluri marcate
4, Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin trei goluri marcate
3, Jürgen Klinsmann ( Germania, 1990–1998), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006), și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin patru goluri marcate
3, Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin cinci goluri marcate
2, Teófilo Cubillas ( Peru 1970, 1978) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2006).
Cea mai lungă periaodă dintre primul și ultimul gol al unui jucător la CMF
12 ani, Pelé ( Brazilia, 1958–1970), Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970), Diego Maradona ( Argentina, 1982–1994), Michael Laudrup ( Danemarca, 1986–1998), Henrik Larsson ( Suedia, 1994–2006), Sami Al-Jaber ( Arabia Saudită, 1994–2006), și Cuauhtémoc Blanco ( Mexic, 1998–2010).
Cel mai tânăr marcator
17 ani și 239 zile, Pelé ( Brazilia, vs Țara Galilor, 1958).
Cel mai tânăr marcator de hat-trick
17 ani și 244 zile, Pelé ( Brazilia, vs Franța, 1958).
Cel mai tânăr marcator în finală
17 ani și 249 zile, Pelé ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai vârstnic marcator
42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic marcator de hat-trick
33 ani și 159 zile, Tore Keller ( Suedia, vs Cuba, 1938).[41]
Cel mai vârstnic marcator în finală
35 ani și 263 zile, Nils Liedholm ( Suedia, vs Brazilia, 1958).
Cele mai multe penaltiuri marcate (excluzând loviturile de departajare)
4, Eusébio ( Portugalia, 4 în 1966), Rob Rensenbrink ( Țările de Jos, 4 în 1978) – ambele-s recorduri pentru un turneu; și Gabriel Batistuta ( Argentina, câte 2 în 1994 și 1998).
Cele mai multe penaltiuri ratate (excluzând loviturile de departajare)
2, Asamoah Gyan ( Ghana, 2006 vs  Cehia și 2010 vs  Uruguay).
Cel mai rapid gol la Campionatul Mondial de Fotbal
10.89 secunde, Hakan Șükür ( Turkey, vs Coreea de Sud, 29 iunie 2002, 2002).
Cel mai rapid gol marcat de o rezervă
16 secunde, Ebbe Sand ( Danemarca vs Nigeria, 28 iunie 1998, 1998).
Cel mai rapid gol în finală
90 de secunde, Johan Neeskens ( Țările de Jos, vs Germania de Vest, 7 iulie 1974).
Cel mai rapid gol într-un meci din preliminarii
8 secunde, Davide Gualtieri ( San Marino, vs Anglia, 17 noiembrie 1993, Grupa 2 UEFA 1994).
Cel mai tardiv gol
minutul 121, Alessandro Del Piero ( Italia vs Germania, 4 iulie 2006).
Cel mai tardiv gol în finală
minutul 120, Geoff Hurst ( Anglia vs Germania de Vest 1966)
Cel mai tardiv gol, fiind primul gol în meci
minutul 119, David Platt ( Anglia vs Belgia, 26 iunie 1990) și Fabio Grosso ( Italia vs Germania, 4 iulie 2006).

Echipe modificare

Cea mai mare diferență de scor
9 goluri,  Ungaria 9-0  Coreea de Sud, 1954;  Iugoslavia 9-0  Zair, 1974;  Ungaria 10-1  El Salvador, 1982.
Cea mai mare diferență de scor, în preliminarii
31,  Australia 31-0  Samoa Americană, 11 aprilie 2001, Grupa 1 OFC 2002.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de o echipă
10,  Ungaria, vs El Salvador, 1982.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de ambele echipe
12,  Austria 7-5   Elveția, 1954.
Cea mai rezultativă remiză
4–4,  Anglia vs  Belgia (AET), 1954, și  Uniunea Sovietică vs  Columbia, 1962.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie
3 goluri,  Austria, 1954 (revenire de la 0–3 la 7–5 vs   Elveția) și  Portugalia, 1966 (revenire de la 0–3 la 5–3 vs  Coreea de Nord).
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre remiză
3 goluri,  Columbia, 1962 (revenire de la 0–3 la 4–4 vs  Uniunea Sovietică) și  Uruguay, 2002 (revenire de la 0–3 la 3–3 vs  Senegal).
Cele mai multe goluri marcate în prelungiri, de ambele echipe
5,  Italia 3-2  Germania de Vest, 1970.
Cele mai multe goluri marcate de o echipă în finală
5,  Brazilia, 1958.
Cele mai multe goluri marcate în finală de ambele echipe
7,  Brazilia 5-2  Suedia, 1958.
Cele mai puține goluri marcate în finală de ambele echipe
0,  Brazilia 0-0  Italia, 1994.
Victoria la cea mai mare diferență de scor în finală
3,  Franța 3-0  Brazilia 1998,  Brazilia 4-1  Italia, 1970 și  Brazilia 5-2  Suedia, 1958.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie în finală
2,  Germania de Vest, 1954 (de la 0–2 la 3–2 vs  Ungaria).
Cele mai multe goluri marcate de o echipă într-un turneu
27,  Ungaria, 1954.
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un meci
7,  Iugoslavia, vs  Zair, 1974 (Dušan Bajević, Dragan Džajić, Ivica Šurjak, Josip Katalinski, Vladislav Bogićević, Branko Oblak, Ilija Petković).
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un turneu
10,  Franța, 1982 (Gérard Soler, Bernard Genghini, Michel Platini, Didier Six, Maxime Bossis, Alain Giresse, Dominique Rocheteau, Marius Trésor, René Girard, Alain Couriol) și  Italia, 2006 (Andrea Pirlo, Vincenzo Iaquinta, Alberto Gilardino, Marco Materazzi, Filippo Inzaghi, Francesco Totti, Gianluca Zambrotta, Luca Toni, Fabio Grosso, Alessandro Del Piero).
Cea mai mare îmbunătățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive
+10:  Turcia (1954) — pierdere 1–4 cu  Germania de Vest, apoi victorie 7–0 cu  Coreea de Sud; și  Germania de Vest (1954) — pierdere 3–8 cu  Ungaria, apoi victorie 7–2 cu  Turcia.[42]
Cea mai mare înrăutățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive
-12:  Suedia (1938) — câștigă cu 8–0  Cuba, apoi pierde 1–5 cu  Ungaria ;  Turcia (1954) — câștigă cu 7–0  Coreea de Sud, apoi pierde 2–7 cu Germania de Vest;  Ungaria (1982) — câștigă cu 10–1  El Salvador, apoi pierde 1–4 cu  Argentina.

Turneu modificare

Cele mai multe goluri marcate într-un turneu
171 goluri, 1998.
Cele mai puține goluri marcate într-un turneu
70 goluri Campionatul Mondial de Fotbal 1930 și Campionatul Mondial de Fotbal 1934.
Cele mai multe goluri per meci marcate într-un turneu
5.38 goluri per meci, 1954.
Cele mai puține goluri per meci marcate într-un turneu
2.21 goluri per meci, 1990.
Cei mai mulți marcatori într-un turneu
111, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 2 goluri, într-un turneu
37, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 3 goluri, într-un turneu
21, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 4 goluri, într-un turneu
11, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 5 goluri, într-un turneu
6, 1994Hristo Stoichkov ( Bulgaria), Oleg Salenko ( Rusia), Romário ( Brazilia), Jürgen Klinsmann ( Germania), Roberto Baggio ( Italia) și Kennet Andersson ( Suedia).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 6 goluri, într-un turneu
4, 1954Sándor Kocsis ( Ungaria), Erich Probst ( Austria), Max Morlock ( Germania de Vest) și Josef Hügi (  Elveția).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 7 goluri, într-un turneu
2, 1970Gerd Müller ( Germania de Vest) și Jairzinho ( Brazilia).

Autogoluri modificare

Cele mai multe autogoluri într-un turneu
4, 1954, 1998 & 2006.
Cele mai multe autogoluri într-un meci
2,  Statele Unite ale Americii vs  Portugalia, 2002 (Jorge Costa la Portugalia și Jeff Agoos la SUA).
Marchează pentru ambele echipe în același meci
Ernie Brandts ( Țările de Jos, vs Italia, 1978 – autogol în minutul 18, și gol în minutul 50).

Topul echipelor marcatoare după ediții modificare

Echipele listate cu aldin au câștigat turneul.

Media și totalul de goluri modificare

An Echipe Meciuri Goluri Golgheter Media de goluri
1930 13 18 70 8 3.89
1934 16 17 70 5 4.12
1938 15 18 84 7 4.67
1950 15 22 88 9 4.00
1954 16 26 140 11 5.38
1958 16 35 126 13 3.60
1962 16 32 89 4 2.78
1966 16 32 89 9 2.78
1970 16 32 95 10 2.97
1974 16 38 97 7 2.55
1978 16 38 102 6 2.68
1982 24 52 146 6 2.81
1986 24 52 132 6 2.54
1990 24 52 115 6 2.21
1994 24 52 141 6 2.71
1998 32 64 171 6 2.67
2002 32 64 161 8 2.52
2006 32 64 147 5 2.30
2010 32 64 145 5 2.27

Cele mai multe și cele mai puține goluri sunt cu Aldin

Portari modificare

Cele mai multe meciuri fără gol primit
10, Peter Shilton ( Anglia, 1982–1990) și Fabien Barthez ( Franța, 1998–2006)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în turneul final
517 minute (5 meciuri consecutive fără gol primit), Walter Zenga ( Italia, 1990)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în preliminarii
921 minute (9 meciuri consecutive fără gol primit), Richard Wilson ( Noua Zeelandă, 1982)
Cele mai multe goluri primite
25, Antonio Carbajal ( Mexic) și Mohamed Al-Deayea ( Arabia Saudită)
Cele mai multe goluri primite, într-un turneu
16, Hong Duk-Yung ( Coreea de Sud), 1954
Cele mai multe goluri primite, într-un meci
10, Luis Guevara Mora ( El Salvador), 1982 (vs  Ungaria)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu, devenind campion
2, Fabien Barthez ( Franța), 1998, Gianluigi Buffon ( Italia, 2006) și Iker Casillas ( Spania, 2010)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu
0, Pascal Zuberbühler (  Elveția), 2006[43]
Cele mai multe penaltiuri parate, într-un turneu (excluzând departajările)
2, Jan Tomaszewski ( Polonia), 1974 și Brad Friedel ( Statele Unite ale Americii), 2002
Cele mai puține goluri primite, (incluzând loviturile de departajare), într-un meci
0, Oleksandr Șovkovski ( Ucraina), 2006 (vs   Elveția)

Antrenori modificare

Cele mai multe meciuri
25, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe meciur câștigate
16, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe trofee
2, Vittorio Pozzo ( Italia, 1934–1938).
Cele mai multe turnee
6, Carlos Alberto Parreira (1982, 1990–1998, 2006, 2010).
Cele mai multe naționale antrenate
5, Bora Milutinović ( Mexic, 1986;  Costa Rica, 1990;  Statele Unite ale Americii, 1994;  Nigeria, 1998;  China, 2002).
Cele mai multe turnee consecutive cu aceeași echipă
4, Walter Winterbottom ( Anglia, 1950–1962); Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978) (Sepp Herberger Germania/Germania de Vest, (1938, 1954, 1958, 1962) omițând turneul din 1950 la care Germania a fost interzisă).
Cele mai multe victorii consecutive
11, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 victorii;  Portugalia, 2006, 4 victorii – Portugalia „a câștigat” următorul său meci, sfertul de finală contra Angliei, la penaltiuri, care tehnic se consideră remiză).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere
12, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 meciuri;  Portugalia, 2006, 5 meciuri).
Cel mai tânăr antrenor
27 ani și 267 zile, Juan José Tramutola ( Argentina, 1930)
Cel mai vârstnic antrenor
71 ani 317 zile, Otto Rehhagel ( Grecia, 2010)
Cea mai rapidă schimbare efectuată
minutul 4, Cesare Maldini - Giuseppe Bergomi în locul lui Alessandro Nesta ( Italia, vs Austria, 1998); Sven-Göran Eriksson, Peter Crouch în locul lui Michael Owen ( Anglia, vs Suedia, 2006).
Cele mai multe trofee câștigate ca jucător și antrenor principal
3, Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor)[44]
Cele mai multe prezențe ca jucător și antrenor
5, Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970, 1974 & 1998 ca antrenor); Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1966–1974 ca jucător, 1986 & 1990 ca antrenor); Berti Vogts,  Germania de Vest (1970–1978 ca jucător, 1994 & 1998 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca jucător, cât și ca antrenor
Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor); Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1974 ca jucător, 1990 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca căpitan, cât și ca antrenor
Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1974 ca căpitan, 1990 ca antrenor)

Arbitri modificare

Cele mai multe turnee
3 – John Langenus (Belgia Belgia, 1930–1938), Ivan Eklind (Suedia Suedia, 1934–1950), Benjamin Griffiths (Țara Galilor Țara Galilor, 1950–1958), Arthur Ellis (Anglia Anglia, 1950–1958), István Zsolt (Ungaria Ungaria, 1954–1962), Juan Gardeazábal (Spania Spania, 1958–1966), Arturo Yamasaki Maldonado (Peru Peru, 1962–1970), Ramón Barreto (Uruguay Uruguay, 1970–1978), Nicolae Rainea (România România, 1974–1982), Erik Fredriksson (Suedia Suedia, 1982–1990), Jamal Al Sharif (Siria Siria, 1986–1994), Joël Quiniou (Franța Franța, 1986–1994), Ali Mohamed Bujsaim (Emiratele Arabe Unite EAU, 1994–2002), Óscar Ruiz (Columbia Columbia, 2002–2010), Carlos Eugênio Simon (Brazilia Brazilia, 2002–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, în total
8 – Joël Quiniou (Franța Franța, 1986–1994), Benito Archundia (Mexic Mexic, 2006–2010) și Jorge Larrionda (Uruguay Uruguay, 2006–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, într-un turneu
5 – Benito Archundia (Mexic Mexic, 2006), Horacio Elizondo (Argentina Argentina, 2006) și Ravșan Irmatov (Uzbekistan Uzbekistan, 2010)
Cel mai tânăr arbitru
24 ani și 193 zile – Juan Gardeazábal (Spania Spania, 1958)
Cel mai vârstnic arbitru
53 ani și 236 zile – George Reader (Anglia Anglia, 1950)

Disciplină modificare

Notă: Nu există înregistrări oficiale de avertismente emise în turneele dinaintea introducerii cartonașului galben în 1970.[45]

Cel mai rapid avertisment
primul minut, Giampiero Marini ( Italia), vs  Polonia, 1982; Sergei Gorlukovici ( Rusia), vs  Suedia, 1994.
Cea mai rapidă eliminare
56 secunde, José Batista ( Uruguay), vs  Scoția, 1986.
Cea mai rapidă eliminare în preliminarii
37 secunde, Rashed Al Hooti ( Bahrein), vs  Iran, Campionatul Mondial de Fotbal 2014.
Cel mai tardiv avertisment
în cadrul loviturilor de departajare: Edinho ( Brazilia) v  Franța 1986; Carlos Roa ( Argentina), vs  Anglia, 1998.
Cea mai tardivă eliminare
după loviturile de departajare: Leandro Cufré ( Argentina), vs  Germania, 2006 (Cufré a fost eliminat pentru că l-a lovit pe Per Mertesacker într-o altercație după meci).
Eliminare de pe banca de rezerve
Claudio Caniggia ( Argentina), vs  Suedia, 2002.
Cele mai multe cartonașe (toate timpurile, jucător)
6, Zinedine Zidane ( Franța, 1998–2006) și Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe avertizări (toate timpurile, jucător)
6, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe eliminări (toate timpurile, jucător)
2, Rigobert Song ( Camerun, 1994, 1998) și Zinedine Zidane ( Franța, 1998 și 2006).
Cele mai multe eliminări (în turneu)
28 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe eliminări (toate timpurile, echipă)
11 (în 97 de meciuri),  Brazilia
Cele mai multe eliminări într-un meci, ambele echipe
4 (câte 2 de fiecare) în  Portugalia vs  Țările de Jos, 2006 (meci cunoscut și ca Bătălia de la Nuremberg).
Cele mai multe eliminări într-o finală
2, Pedro Monzón & Gustavo Dezotti (ambii  Argentina), v  Germania de Vest, 1990
Cele mai multe avertizări într-un turneu
345 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe avertizări (toate timpurile, echipă)
88 (în 64 de meciuri),  Argentina
Cele mai multe avertizări într-un meci, la o echipă
9,  Portugalia, 2006, vs  Țările de Jos &  Țările de Jos, 2010, vs  Spania
Cele mai multe avertizări într-un meci, la ambele echipe
16 –  Portugalia vs  Țările de Jos, 2006;[46] și  Camerun v  Germania, 11 June 2002[47]
Cele mai multe avertizări (meci, jucător)
3 (61', 90', 93') Josip Šimunić ( Croația), vs  Australia, 2006 (arbitru: Graham Poll)[48]
Cele mai multe avertizări în finală, ambele echipe
14, 5 ( Spania) și 9 ( Țările de Jos) 2010[49]
Cele mai multe suspendări (turneu, jucător)
2, André Kana-Biyik ( Camerun 1990)[50]
Cea mai lungă suspendare (jucător, dopaj)
15 luni, Diego Maradona ( Argentina vs  Nigeria, 1994)[51]
Cea mai lungă suspendare (jucător, disciplină)
Cea mai lungă suspendare în preliminarii
  • Pe viață (amnistiat peste 12 ani): Roberto Rojas ( Chile vs  Brazilia, 1989) pentru simularea de vătămări corporale de la o petardă, fapt care a condus la abandonarea meciului.[55]

Recordurile gazdelor modificare

De cele mai multe ori gazdă modificare

2,  Mexic 1970 & 1986,  Italia 1934 & 1990,  Franța 1938 & 1998,  Germania 1974 (ca Germania de Vest) & 2006 și  Brazilia 1950 & 2014.

# Echipa gazdă Ediții (nr.)
1  Mexic (1970, 1986),  Italia (1934, 1990),  Franța (1938, 1998),  Brazilia (1950,2014),  Germania (1974, 2006) 2
2  Uruguay (1930),   Elveția (1954),  Suedia (1958),  Chile (1962),  Anglia (1966),  Argentina (1978),  Spania (1982),  Statele Unite ale Americii (1994),  Coreea de Sud (2002),  Japonia (2002),  Africa de Sud (2010),  Rusia (2018),  Qatar (2022) 1

Cea mai bună performanță după echipa gazdă modificare

Campion, 6:  Uruguay 1930,  Italia 1934,  Anglia 1966,  Germania de Vest 1974,  Argentina 1978,  Franța 1998

# Performanță Echipa M V R Î Rata % GM GP GD GD/M GF/M
1 Campioană  Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 12 3 3.8
2 Campioană  Franța (1998) 7 6 1 0 85.7 15 2 13 1.9 2.1
3 Campioană  Germania (1974) 7 6 0 1 85.7 13 4 9 1.3 1.9
4 Campioană  Anglia (1966) 6 5 1 0 83.3 11 3 8 1.3 1.8
5 Campioană  Italia (1934) 5 4 1 0 80 12 3 9 1.8 2.4
6 Campioană  Argentina (1978) 7 5 1 1 71.4 15 4 9 1.3 2.1
7 Vicecampioană  Brazilia (1950) 6 4 1 1 66.7 22 6 16 2.7 3.7
8 Vicecampioană  Suedia (1958) 6 4 1 1 66.7 12 7 5 0.8 2
9 Locul trei  Italia (1990) 7 6 1 0 85.7 10 2 8 1.1 1.4
10 Locul trei  Germania (2006) 7 5 1 1 71.4 14 6 8 1.1 2
11 Locul trei  Chile (1962) 6 4 0 2 66.7 10 8 2 0.33 1.3
12 Locul patru  Coreea de Sud (2002) 7 3 2 2 42.8 8 6 2 0.3 1.1
13 Sfert-finalistă  Mexic (1986) 5 3 2 0 60 6 2 4 0.8 1.2
14 Sfert-finalistă  Mexic (1970) 4 2 1 1 50 6 4 0.5 0.8 1.5
15 Sfert-finalistă   Elveția (1954) 4 2 0 2 50 11 11 0 0 2.8
16 Sfert-finalistă  Franța (1938) 2 1 0 1 50 4 4 0 0 2
17 Faza a doua  Spania (1982) 5 1 2 2 20 4 5 −1 −0.2 0.8
18 Optimi de finală  Japonia (2002) 4 2 1 1 50 5 3 2 0.5 1.0
19 Optimi de finală  Statele Unite ale Americii (1994) 4 1 1 2 25 3 4 −1 −0.3 0.8
20 Faza grupelor  Africa de Sud (2010) 3 1 1 1 33.3 3 5 −2 −0.7 1

Cea mai rea performanță după echipa gazdă modificare

 Africa de Sud în 2010, devine prima echipă gazdă eliminată din prima rundă.[56] Alte două echipe gazdă:  Statele Unite ale Americii în 1994 și  Spania în 1982, au ajuns în runda a doua, dar au terminat ambele cu o serie V–R–Î mai rea decât acel 1–1–1 la  Africa de Sud. Totuși,  Africa de Sud a avut un golaveraj mai rău, de −2, dar cele două,  Statele Unite ale Americii și  Spania au terminat prima rundă cu un golaveraj nul.

Spectatori modificare

Finală
114.600, Argentina v Germania, 29 iunie 1986, Estadio Azteca, orașul Mexic, Mexic, Campionatul Mondial de Fotbal 1986.
Meci decisiv
199.854, Uruguay v Brazilia, 16 iulie 1950, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazilia, Campionatul Mondial de Fotbal 1950.[57]
Cei mai puțini spectatori la un meci de la Campionatul Mondial de Fotbal
300, România vs Peru, 14 iulie 1930, Estadio Pocitos, Montevideo, Uruguay, Campionatul Mondial de Fotbal 1930.
Cei mai mulți spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal
162.764, Brazilia vs Columbia, 9 martie 1977, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazilia, Grupa 1 CONMEBOL 1978 .
Cei mai puțini spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal
0, Costa Rica vs Panama, 26 martie 2005, Estadio Ricardo Saprissa, San Juan de Tibás, San José, Costa Rica, Grupa Finală CONCACAF 2006.[58]
Cea mai mare medie de spectatori pe meci
68.991, 1994.
Cei mai mulți spectatori (turneu)
3.570.000, 1994.
Cea mai mică medie de spectatori pe meci
23.235, 1934.
Cei mai puțini spectatori (turneu)
390.000, 1934.

Media și totalul de spectatori modificare

An Meciuri Spectatori Cei mai puțini
spectatori
Cei mai mulți
spectatori
Media de spectatori
1930 18 434.500  România Peru Grupe 300  Uruguay Argentina Finală 93.000 24.139
1934 17 358.000  Cehoslovacia România Grupe 8.000  Cehoslovacia România Semifinală 60.000 21.059
1938 18 483.000  Suedia Cuba Sferturi 6.846  Franța Italia Sferturi 58.455 26.833
1950 22 1.043.500   Elveția Mexic Grupe 4.000  Uruguay Brazilia Finală 199.854 47.432
1954 26 889.500  Turcia Coreea de Sud Grupe 3.000  Ungaria Germania de Vest Grupe 65.000 34.212
1958 35 919.580  Irlanda de Nord Cehoslovacia Grupe 6.196  Suedia Brazilia Finală 51.800 26.274
1962 32 899.074  Anglia Bulgaria Grupe 5.700  Brazilia Chile Semifinală 76.500 28.096
1966 32 1.635.000  Chile Coreea de Nord Grupe 16.000  Anglia Franța Grupe 98.270 51.094
1970 32 1.603.975  Israel Suedia Grupe 10.000  Brazilia Italia Finală 107.412 50.127
1974 38 1.774.022  Germania de Est Australia Grupe 10.000  Germania de Vest Chile Grupe 83.168 46.685
1978 38 1.546.151  Polonia Tunisia Grupe 9.624  Argentina Italia Grupe 71.712 40.688
1982 52 2.109.723  Peru Camerun Grupe 11.000  Argentina Belgia Grupe 95.500 40.572
1986 52 2.393.031  Ungaria Canada/ Grupe 13.800  Argentina Germania de Vest Finală 114.600 46.020
1990 52 2.516.348  Iugoslavia Emiratele Arabe Unite Grupe 27.833  Germania de Vest Iugoslavia Grupe 74.765 48.391
1994 52 3.587.538  Țările de Jos Arabia Saudită Grupe 50.535  Brazilia Italia Finală 94.194 68.991
1998 64 2.785.100  Paraguay Bulgaria Grupe 27.650  Brazilia Franța Finală 80.000 43.517
2002 64 2.705.197  Spania Paraguay Grupe 24.000  Germania Brazilia Finală 69.029 42.269
2006 64 3.359.439  Iran Angola Grupe 38.000  Germania Argentina Sferturi 72.000 52.491
2010 64 3.178.856  Noua Zeelandă Slovacia Grupe 23.871  Țările de Jos Spania Finală 84.490 49.670

Lovituri de departajare modificare

Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, toate timpurile
4,  Argentina,  Franța,  Germania și  Italia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, turneu
2,  Argentina 1990 și  Spania 2002
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare după turneu
4, 1990, 2006
Cele mai multe victorii, echipă, toate timpurile
4,  Germania
Cele mai multe victorii, echipă, turneu
2,  Argentina 1990
Cele mai multe înfrângeri, echipă, toate timpurile
3,  Italia și  Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate câștigate
4,  Germania
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate pierdute
3,  Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, jucător, toate timpurile & Cele mai multe înfrângeri, jucător, toate timpurile
3, Roberto Baggio,  Italia (1990 semifinale, 1994 finală, 1998 sferturi de finală)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă
5,  Germania de Vest 1982,  Belgia 1986,  Republica Irlanda 1990,  Suedia 1994,  Coreea de Sud 2002,  Italia 2006,  Paraguay 2010
Cele mai multe goluri înscrise, ambele echipe
9, (5 meciuri)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă, toate timpurile
17,  Germania de Vest
Cele mai multe lovituri parate, ambele echipe
12,  Germania de Vest vs  Franța 1982 și  Suedia vs  România 1994
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, toate timpurile
20,  Franța și  Italia
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, într-un turneu
9,  Argentina 1990 și  Spania 2002
Cele mai multe lovituri ratate, ambele echipe
5,  Argentina vs  Iugoslavia 1990,  Spania vs  Republica Irlanda 2002 și  Portugalia vs  Anglia 2006
Cele mai multe lovituri ratate de către o echipă, toate timpurile
7,  Anglia (în 3 meciuri) și  Italia (în 4 meciuri)
Cele mai puține goluri înscrise de către o echipă
0,   Elveția 2006 vs  Ucraina
Cele mai multe penaltiuri apărate, toate timpurile
4, Sergio Goycochea  Argentina și Harald Schumacher  Germania
Cele mai multe penaltiuri apărate, turneu
4, Sergio Goycochea  Argentina, 1990.
Cele mai multe parade, meci
3, Ricardo  Portugalia, vs  Anglia, 2006.

Note modificare

  1. ^ a b c d e Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de a fi împărțită în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră ca succesoare ale Cehoslovaciei și pe Republica Cehă și pe Slovacia, Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat pentru prima dată la Campionatul Mondial de când este o țară separată în 2006, iar Slovacia a reușit același lucru în 2010.(16).
  2. ^ a b c d e f g h Regatul Iugoslaviei (1930) și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (1950–1990) s-a calificat de opt ori între 1930–1990 cu numele de Iugoslavia înainte de destrămarea acesteia în 1992. RF Iugoslavia s-a calificat o dată în 1998 sub numele de Iugoslavia, și Serbia și Muntenegru s-a calificat o dată în 2006 după schimbarea de nume din 2003. Toate aceste echipe sunt considerate predecesoarele echipei Serbiei de către FIFA. Celelalte echipe naționale care au rezultat din destrămarea Iugoslaviei – Croația, Slovenia, Bosnia-Herzegovina și Macedonia – sunt considerate echipe distincte de echipa Iugoslaviei dintre anii 1930–1990. Muntenegru a participat separat după independență în 2006. În 2010, Serbia a debutat la Campionatul Mondial de Fotbalcu propria echipă națională.
  3. ^ Pentru competițiile din 1930, 1950 și 1982 FIFA a realizat clasamentele pentru locurile 5-8 mai târziu. Dacă aceste rezultate nu sunt luate în considerare, atunci rezultatele Braziliei din 1930 și 1982 pică și Germania rămâne singura echipă cu cele mai multe clasări în top 8 (16).
  4. ^ a b Germania (din 1949 Reublica Federală Germania) este reprezentată din 1904 de aceeași federație (Deutscher Fußball-Bund (DFB)). După cel de-al Doilea Război Mondial și divizarea Germaniei, DFB a fost reprimită în FIFA după CM 1950, în timp ce Saar (până în 1956) și Germania de Est (până în 1990) au trimis propriile echipe până la reunificarea cu Germania de Vest și DFB. FIFA atribuie oficial toate rezultatele internaționale ale echipei trimise de DBF din 1908 Germaniei, inclusiv rezultatele dintre 1954–1990, când echipa era denumită și Germania de Vest.
  5. ^ a b c d e f Cehoslovacia s-a calificat de opt ori înainte de divizare în Slovacia și Republica Cehă în 1993. FIFA le consideră pe Republica Cehă și Slovacia ca echipe succesoare ale Cehoslovaciei. Echipa națională a Republicii Cehe s-a calificat la Campionatul Mondial pentru prima dată ca țară separată în 2006, cu Slovacia reușind același lucru în 2010.
  6. ^ a b Uniunea Sovietică s-a calificat de șapte ori înainte de destrămarea ei în 1991. Cele 15 țări care făceau parte din Uniunea Sovietică participă separată. FIFA o consideră pe Rusia ca fiind succesoarea Uniunii Sovietice.
  7. ^ a b Republica Democrată Congo a participat în 1974 sub denumirea de Zair.
  8. ^ a b Indonezia a participat sub denumirea de Antilele Olandeze în 1938.
  9. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Anglia încă are cele mai multe clasări pe locurile 5-8 (6).
  10. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Mexicul încă are cele mai multe cele mai multe clasări pe locurile 9-16 (10).
  11. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci recordul este două, împărțit de mai multe țări:   Elveția (1934–1938),  Iugoslavia (1954–1958),  Uniunea Sovietică (1958–1962),  Ungaria (1962–1966),  Germania (1994–1998),  Anglia (2002–2006),  Argentina (2006–2010) și  Brazilia (2006–2010)
  12. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă aceste clasamente nu sunt luate în considerare, Mexicul încă deține recordul cu cinci (1994–2010)
  13. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Aceste clasamente au clasat Paraguayul pe locul al 9-lea în 1930, deși echipa a terminat pe locul al doilea în grupe. Dacă Paraguay este considerată a fi drept una din echipele care au terminat printre primele opt în 1930, atunci ea ar avea cel mai mare interval (1930–2010). Vezi http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc_mexico_1986_en_part4_279.pdf Arhivat în , la Wayback Machine., pagina 45. Statele Unite a ajuns în semifinale în 1930, așa că acea clasare nu se bazează pe clasarea în retrospectivă.
  14. ^  Turcia nu s-a calificat la Campionatul Mondial timp de 12 turnee, perioadă egală cu cea a Egiptului și Norvegiei, din 1954 până în 2002.
  15. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, Iugoslavia deține recordul alături de  Suedia cu 6 (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994).
  16. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Iugoslavia încă deține recordul (6).
  17. ^ Pentru edițiile din 1930, 1950 și 1982 au fost folosite clasamentele realizate de FIFA în 1986 pentru a determina echipele clasate pe locurile 5-8. Dacă acestea nu sunt luate în considerare, atunci Elveția încă deține recordul (3).
  18. ^ Alte echipe au trecut de prima rundă, după cum urmează: 2 apariții  Ghana (2006, 2010); 1  Cuba (1938),  Țara Galilor (1958),  Germania de Est (1974),  Senegal (2002),  Ucraina (2006) și  Slovacia (excluzând-o pe Cehoslovacia, 2010). Germania s-a calificat întotdeauna din grupe, dar a pierdut în prima rundă eliminatorie în 1938
  19. ^ Alte echipe nu au progresat niciodată din prima rundă în cel puțin două rânduri, după cum urmează: 4 ori  Tunisia (1978, 1998, 2002, 2006); 3 ori  Bolivia (1930, 1950, 1994),  Iran (1978, 1998, 2006),  Algeria (1982, 1986, 2010),  Africa de Sud (1998, 2002, 2010); 2 ori  El Salvador (1970, 1982),  Egipt (1934, 1990),  Rusia (excluzând-o pe Uniunea Sovietică, 1994, 2002),  Honduras (1982, 2010),  Noua Zeelandă (1982, 2010),  Grecia (1994, 2010),  Slovenia (2002, 2010) și  Coasta de Fildeș (2006, 2010),
  20. ^ Alte medii scăzute, în ordine crescătoare: 0,77 (în 11 meciuri)  Republica Irlanda; 0.85 (în 55)  Anglia; 0.89 (în 77)  Italia; 0.91 (în 92)  Brazilia
  21. ^ a b c d e f g Un meci decis la penatiuri este considerat egal pentru ambele echipe
  22. ^ Anglia a pierdut playofful pentru locul trei în 1990, dar nu mai avea nicio șansă să câștige Campionatul.
  23. ^  Franța în 1998 a avut 6 meciuri câștigate; meciul cu  Italia e considerat remiză deși Franța a promovat la loviturile de departajare. În plus, victoria Franței în fața  Paraguay a avut loc după prelungiri, în timp ce Brazilia și-a câștigat toate meciurile în timpul regulamentar.
  24. ^ Uruguay s-a calificat din grupe în 1950 fără să joace niciun meci deoarece alte echipe din America de Sud s-au retras
  25. ^  Țările de Jos a câștigat toate cele opt meciuri din calificări.
  26. ^  Polonia în 1974 și  Italia în 1990 au câștigat câte 6 meciuri, dar unul din ele a fost în meciul pentru locul trei.
  27. ^ Brazilia a bătut-o pe Anglia în 1970 (prima rundă), Uruguay (semi-finală) și Italia (finală). Italia în 1982 a bătut-o pe Argentina (a doua serie de grupe), Brazilia (a doua serie de grupe) și Germania de Vest (finală). Argentina a învins-o pe Uruguay (în șaisprezecimi), Anglia (sferturi) și Germania de Vest (finală). Germania în 2010 a învins Anglia (șaisprezecimi), Argentina (sferturi) și Uruguay (meci pentru locul trei).
  28. ^ Suedia a progresat în sferturi fără să joace niciun meci ca urmare a retragerii Austria Austriei
  29. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Penaltiurile transformate cu succes nu sunt considerate goluri (dar penaltiurile înscrise în timpul meciului sunt)
  30. ^ Soccer NZ Pokie Games – Casino WorkStation (în engleză) 
  31. ^ Excluzând calificările automate ca gazdă, campioană en-titre, sau prin invitație.
  32. ^ Reeves, Nick (). „Chile fell 10-man Swiss to close in on last 16”. Yahoo! News. Agence France-Presse. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ „Attacking excellence, defensive distinction”. Campionatul Mondial de Fotbal. FIFA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Pele and Greaves to get World Cup winners medals”. The Guardian. London. . 
  35. ^ Pelé, Lothar Matthäus, Pierre Littbarski și Ronaldo au făcut parte din loturile țărilor lor care au ajuns în finală de trei ori, dar niciunul dintre ei nu a jucat în toate cele trei meciuri.
  36. ^ Statistica oficială a FIFA susține că s-a născut în 1987, dar unele surse susțin că s-a născut în 1985, ceea ce ar însemna că a avut 15 ani și 310 zile când a jucat meciul.
  37. ^ Conform paginii RSSSF pentru Campionatul Mondial din 1994, Fuad Amin al Arabiei Saudite ar fi fost cel mai tânăr căpitan, la 21 de ani și 250 de zile în 1994, dar sursa nu specifică în care meci a fost căpitan. Se arată că jucătorul care a purtat banderola de la începutul partidei a fost înlocuit în meciurile cu Țările de Jos și Suedia, în care Amin ar fi primit banderola după ce aceștia au ieșit, dar informația nu a fost verificată. În orice caz, Meola este încă cel mai tânăr căpitan titular și jucător care a primit banderola în timpul unui meci, însă de obicei aceștia nu sunt considerați drept căpitani oficiali.
  38. ^ According to "Campionatul Mondial de Fotbal Superlatives: Players" Arhivat în , la Wayback Machine.. Un raport FIFA, indică totuși faptul că Taylor a participat în alt meci după acea dată, din nou împotriva Sfântului Cristofor și Nevis, pe 31 martie 2004, bătându-și propriul record. Dacă vârsta trecută la „Superlative” (PDF) corespunde cu cea din meciul din februarie, atunci fișierul „Superlatives” (PDF) corespunde cu meciul din februarie, iar la data meciului din martie vârsta sa ar fi fost de 40 de ani și 222 de zile.
  39. ^ Communications Division (). „History of the Campionatul Mondial de Fotbal Preliminary Competition (by year)” (PDF). Good to Know. FIFA. p. 42. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  40. ^ Definit ca jucător care a jucat toate meciurile pentru o echipă care a ajuns până în finală sau până la meciul pentru locul trei, însemnând că echipa a jucat numărul maxim de meciuri. Deoarece cei doi adversari ai Uruguayului s-au retras în 1950, Uruguayul a jucat doar patru meciuri în loc de șase.
  41. ^ Unele surse ca RSSSF îl indică pe Harry Andersson ci nu pe Tore Keller (link)
  42. ^ Meciuri din același turneu. De altfel,  Ungaria a avut +11, din 2–4 v  Italia în 1938 și 9–0 v  Coreea de Sud în 1954; și din nou între 1–3 v  Franța in 1978 și 10–1 v  El Salvador in 1982; și  Germania între 0–3 v  Croația în 1998 și 8–0 v  Arabia Saudită în 2002.
  43. ^ Criteriu: portarul este integralist în toate meciurile echipei sale din acel turneu
  44. ^ De asemenea Zagallo a fost antrenor secund al Braziliei când ea a cucerit titlul în 1994.
  45. ^ Chris Goodwin & Peter Young. „England's World Cup Final Tournament Player Disciplinary Records”. Accesat în . înregistrările privind pedepsele disciplinare până la apariția cartonașelor galbene și roșii s-ar putea să nu fie complete. 
  46. ^ 2006 Portugal – Netherlands match report
  47. ^ „2002 Cameroon – Germany FIFA match report”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ Šimunić a primit trei cartonașe galbene în acest meci: arbitrul nu l-a eliminat după al doilea galben, ci abia după al treilea. Raportul inițial al meciului arăta că a fost avertizat de trei ori, dar a fost revizuit la puțin timp după aceea, cu al doilea cartonal galben ('90) fiind șters din raport; nu se știe dacă acest lucru s-a făcut pentru consecvență în rapoarte, sau dacă raportul a fost schimbat după.
  49. ^ Fifield, Dominic (). „World Cup final: Beauty was rewarded in the end – Vicente del Bosque”. The Guardian. London. Accesat în . 
  50. ^ Biyik a ratat al doilea meci al echipei după ce a primit un cartonaș galben în primul; iar apoi a ratat cel de-al cincilea meci după ce a primit cartonașe galbene în cel de-al treilea și al patrulea. Alții, incluzându-i aici pe Zinedine Zidane în 2006, au primit un al doilea cartonaș galben în ultimul meci al echipei la turneu.
  51. ^ Kerr, John H. (). Motivation and Emotion in Sport: reversal theory. Psychology Press. p. 2. ISBN 0-86377-500-4. 
  52. ^ Culf, Andrew (). „Media umpires who point finger face questions of fair play”. The Guardian. p. 5. 
  53. ^ Lewis, Michael (). „The difference makers: from a do-everything goaltender to a snakebit sniper to America's newest, greatest hope, these will be the Cele mai multe influential players at the World Cup – The 2002 World Cup”. Soccer Digest. 
  54. ^ „Banned for a year”. The Toronto Star. . p. E2. 
  55. ^ „FIFA lifts Rojas lifetime ban”. CBC Sports. . Accesat în . 
  56. ^ Lucas, Ryan (). „South Africa beats France 2–1, but eliminated”. The Associated Press. Accesat în . 
  57. ^ Deși a fost meciul decisiv de la Campionatul Mondial din 1950, a fost ultimul meci al grupei de patru care a decis campioana. De asemenea, este și meciul cu cel mai mare număr de spectatori din toate timpurile la un Campionat Mondial sa la vreun alt meci vreodată.
  58. ^ Reuters. „Costa Rica fans banned after violence”. ESPN Soccernet. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare