Suillus plorans

specie de ciupercă

Suillus plorans (Léon Louis Rolland, 1890 ex Otto Kuntze (1898) din încrengătura Basidiomycota, în familia Suillaceae și de genul Suillus,[1][2] este o ciupercă comestibilă rară care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. Trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord preponderent în regiuni montane pe sol calcaros solitară sau în grupuri mici, în păduri de conifere și la marginea lor, adesea pe mușchi și printre afine, exclusiv sub zimbrii. Timpul apariției este din iunie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Suillus plorans
2012-04-07 Suillus plorans (Rolland) Kuntze 211065 crop.jpg
Genul Suillus, aici Suillus plorans
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Suillaceae
Gen: Suillus
Specie: S. plorans
Nume binomial
Suillus plorans
(Rolland) O.Kuntze (1898)
Sinonime
  • Boletus plorans var. eleutheros Rolland (1889)
  • Boletus plorans Rolland (1890)
  • Boletus plorans subsp. cyanescens Singer (1965)
  • Boletus eleutheros (Rolland) J.Blum (1969)
  • Boletus plorans var. cyanescens (Singer) Blanco-Dios (2018)

TaxonomieModificare

 
Léon Louis Rolland

În 1889, specia a fost determinată de micologul francez (Léon Louis Rolland mai întâi drept Boletus plorans var. eleutheros în volumul 3 al Journal de Botanique Morot, [5] iar un an mai târziu l-a redefinit drept Boletus plorans, de verificat în volumul 5 al Bulletin de la Société mycologique de France,[6] fiind numele binomial stabilit.

Micologul german Otto Kuntze a transferat specia corect la genul Suillus sub păstrarea epitetului în volumul 3 al operei sale Revisio generum plantarum - vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae… din 1898[7] care este numele curent valid (2021).

În urmă au fost făcute numai puține încercări de redenumire sau descriere de varietăți, astfel Boletus plorans subsp. cyanescens Singer (1965),[8] Boletus eleutheros (Rolland) J.Blum (1969)[9] și Boletus plorans var. cyanescens (Singer) Blanco-Dios (2018)[10] care sunt acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină plorans=plângând, se văitând),[11] datorită aspectul piciorului pe exterior precum ai porilor în tinerețe.

DescriereModificare

  • Pălăria: are un diametru de 4-10 (12) cm, este cărnoasă, compactă în tinerețe, dar spongioasă și moale în vârstă, fiind inițial semisferică cu marginea răsfrântă în jos, apoi convexă și ulterior aplatizată cu marginea subțire. Cuticula care se pleacă numai puțin deasupra marginii, are un aspect catifelat, tapițat cu fibre sau punctulețe ațoase închis cenușii sau gri-brune orânduite radial, devenind în vârstă goală. Este uscată până slab lipicioasă, dar la umezeală unsuroasă, chiar vâscoasă. Coloritul variază, el poate fi murdar galben de paie, galben-maroniu, galben-măsliniu, brun până închis brun-măsliniu.
  • Tuburile: scurte, rotunjoare până slab unghiulare, aderate la picior, foarte rar chiar puțin decurente și greu de îndepărtat de carnea pălăriei sunt la început galben-maronii, mai târziu deschis brun-măslinii.
  • Porii: mici (mai puțin de 1 mm), rotunjori, uneori alungiți radial emană în primul rând în stadiu mai tânăr picături lăptoase de gutație care, odată uscate, lăsa în urmă pete brune. Coloritul este brun-roșcat, la bătrânețe măsliniu. Nu se decolorează la apăsare.
  • Piciorul: are o înălțime de 6-12 cm și o lățime de 1,5-2,5 cm, este plin, cărnos, aproape cilindric, spre bază îngroșat în formă de măciucă, nu rar mai lung decât diametrul pălăriei. Coaja colorată murdar galben de șofran până portocaliu este presărată cu punctulețe geodeze inițial albicioase, apoi brun-roșiatice și în sfârșit brun-purpurii până brun-negricioase care emană în tinerețe o mulțime de picături lăptoase în primul rând în partea superioară a tijei. Miceliul bazal este pufos și roz. Tulpina nu prezintă un inel.
  • Carnea: este fermă în tinerețe, devenind la maturitate spongioasă în pălărie, fiind albicioasă și străbătută de pete mari șofrănii care adesea estompează una în alta, fiind pe lângă pori gălbuie și la bază roșiatică. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este fructuos cu nuanțe de migdale sau nuci, la baza odată tăiată puternic de migdale amare și gustul blând, plăcut acrișor.
  • Caracteristici microscopice: are spori deschis galben-maronii, netezi și elipsoidali cu o mărime de 7,6-11,7 x 3,2-4,8 microni. Pulberea lor este brun-măslinie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare, măsoară 25-35 x 5,4-8,2 microni și cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) fusiforme, uneori și clavate, hialine, bej până deschis brun-măslinii, pe alocuri încrustate maroniu, au o dimensiune de 45-80 x 6,4-8 microni. Apar foarte des în mănunchiuri la pori, în domeniul tuburilor mai puțin. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau din hife septate și pigmentate de 3-7 (10) µm lățime.[12][13]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu acid sulfuric puternic galben și cu hidroxid de potasiu deschis purpuriu până vinaceu.[14]

ConfuziiModificare

Buretele poate fi confundat în special cu Suillus collinitus,[15] sau Suillus granulatus care emană și ei un lichid lăptos în tinerețe, dar, după uscare, de asemenea cu alte specii de genul Suillus precum cu soiuri foarte apropiate, toate comestibile, cum sunt: Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola,[16] Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[17] Gyrodon lividus,[18] Suillus bovinus,[19][20] Suillus bresadolae,[21] Suillus flavidus,[22] Suillus grevillei,[23] Suillus luteus sin. Boletus suillus,[24] Suillus mediterraneensis sin. Suillus leptopus,[25] Suillus tridentinus,[26] Suillus variegatus,[27] Suillus viscidus,[28] și Xerocomus ferrugineus sin. Boletus ferrugineus.[29] sau Xerocomus subtomentosus.[30]

Specii asemănătoare în imaginiModificare

ValorificareModificare

Acest burete este destul de gustos și poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. Piciorul trebuie decojit, la exemplare cu cuticulă unsuroasă se îndepărtează și ea (cel mai bine deja în pădure), iar la cele bătrâne și porii. Se potrivește pentru uscat și se pretează de asemenea la conservarea în oțet sau ulei.[31][32]

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ NCBI
  3. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 46-47, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 522-523 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ Léon Louis Rolland: „Boletus plorans var. eleutheros”, în: „Journal de Botanique Morot”, vol. 3, Paris 1889, p. 377
  6. ^ Léon Louis Rolland: „Boletus plorans”, în: „Bulletin de la Société mycologique de France” vol. 5, nr. 4, Paris 1890, p. 169
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum”, vol. 3, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 535
  8. ^ Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 „Die Röhrlinge, partea 1”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965, p. 81
  9. ^ Jean Blum în „Bullettin trimestrielle de la Société mycologique de France”, vol. 85, Paris 1969, p. 43
  10. ^ Jaime Blanco-Dios în „Revista Tarrelos”, vol. 20, Vigo 2018, p. 31
  11. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 906
  12. ^ GBIF
  13. ^ Pilzforum 123
  14. ^ Wolfgang Klofac: „Schlüssel zur Bestimmung von Frischfunden der europäischen Arten der Boletales mit röhrigem Hymenophor”, în: „Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 16, 2007, p. 204
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 524-525, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 46, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  20. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 376-377, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12124-8
  23. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 186-187, ISBN 3-405-11568-2
  24. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 85-86, ISBN 3-426-00312-0
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 514-515 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 526-527, ISBN 3-405-11774-7
  27. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  28. ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
  31. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
  32. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 99, ISBN 3-453-40334-7

BibliografieModificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Heinz Engel, Aurel Dermek, Erhard Ludwig: „Schmier- und Filzröhrlinge in Europa - Die Gattungen: Boletellus, Boletinus, Phylloporus, Suillus, Xerocomus“ Editura H. Engel, Weidhausen lângă Coburg 1996, ISBN 3-926470-08-9
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 3-8001-3531-0
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 15, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams:„ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externeModificare