Wikipedia

Transnistria în Al Doilea Război Mondial

Teritorie din sud-vestul Ucrainei cucerită de Puterile Axei și administrată de România (1941-1944)
(Redirecționat de la Transnistria (Al Doilea Război Mondial))
Acest articol se referă la regiunea dintre Nistru și Bug administrată de România în al 2-lea război mondial. Pentru alte sensuri, vedeți Transnistria (dezambiguizare).

Transnistria, în Al Doilea Război Mondial, a fost teritoriul dintre râurile Nistru și Bug de Sud cucerit de Puterile Axei de la Uniunea Sovietică, în timpul Operațiunii "Barbarossa", și administrat de România, sub numele Guvernământul Transnistria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (între 19 august 1941 și 22 ianuarie 1944). Acest teritoriu cuprinde, azi, regiunea Odesa și partea de jos din cea a Viniței, ale Ucrainei postsovietice. [1]

Guvernământul Transnistriei
← ←  – aprilie 1944→ →
DrapelStemă
DrapelStemă
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăOdesa
Guvernare
Conducător 
Mihai I (rege)
Ion Antonescu (conducător)
Gheorghe Alexianu (guvernator)
Gheorghe Potopeanu
Istorie
Economie
MonedăReichsmark de ocupație - din 29 august 1941

Leu românesc - interzis în 21 noiembrie 1941
Rublă sovietică - interzisă în 21 noiembrie 1941

Leu Infinex - neintrodus în circulație
În prezent parte din
 Republica Moldova ( Transnistria)
 Ucraina
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Transnistria sub administrație românească, harta pe județe.

Istoric

modificare

Până în 1940, pe o parte a Transnistriei autoritățile sovietice organizaseră Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească, în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. La 2 august 1940, odată cu înființarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, o mică fâșie de-a lungul Nistrului a fost încorporată acesteia, iar restul a rămas Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. Această situație de fapt s-a restabilit în 1944, după reluarea controlului sovietic asupra zonei.

 
Maria Antonescu, Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, membri ai guvernului și ai Corpului Diplomatic la inaugurarea Expoziției Transnistriei.

La declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost, până în 1944, aliata Germaniei. Conform înțelegerii dintre Germania și România, după ce trupele germano-române au cucerit regiunea, administrarea civilă a teritoriului a revenit României, fără ca teritoriul să fie încorporat formal României. La 30 august 1941, prin acordul româno-german semnat la Tighina, se prevedea instaurarea administrației civile române în teritoriul dintre Nistru și Bug, denumit ad-hoc "Transnistria". Sub conducerea lui Gheorghe Alexianu, această administrație și-a început activitatea la 19 august 1941, contribuind la bunăstarea și progresul acestui teritoriu, realizările românești fiind însă umbrite de folosirea Transnistriei și ca loc de deportare și suprimare a evreilor și rromilor.[2] Guvernul român a deportat în zonă sute de mii de evrei și 25.000 de romi din Regat. Aceștia au fost deportați, în special, în raioanele Oceacov, Berezovca și Golta.

Între 19 august 1941 – 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la râul Nistru (în vest) până la râul Bug (în est) și de la râul Niomjîi (în nord) până la Marea Neagră (în sud), care a purtat, de asemenea, numele de Transnistria. Teritoriul a fost împărțit în 13 județe, care cuprindeau cele 64 de raioane sovietice. Din 1.623 de funcționari ai administrației, doar 398 proveneau din România. După proclamarea RSS Moldovenești, raioanele Camenca, Rîbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol și Slobozia nu au intrat în componența RSS Ucrainene, ci au fost anexate la Moldova Sovietică.

Principalul oraș al guvernământului era Odesa.

Populația era formată din: ucraineni, români, ruși, germani pontici, polonezi, evrei etc. În perioada administrației românești, limbile oficiale au fost româna și rusa.

În ianuarie 1944, Armata Roșie a reocupat Transnistria.

Demografie

modificare
 
Structura etnică a județelor din Transnistria la 1941.

În decembrie 1941 autoritățile române au efectuat un recensământ general al populației, ale cărui rezultate nu au fost însă publicate. Există însă o evaluare globală care prezintă următoarea structură etnică.[3]

Etnie Număr Procent
(%) 		Mediul
rural 		Mediul
urban
Ucraineni 1.775.273 76,3 79,9 57,4
Români 197.685 8,4 9,3 4,4
Ruși 150.842 6,5 2,4 27,9
Germani 126.464 5,4 5,9 2,7
Bulgari 27.638 1,2 1,1 1,4
Evrei 21.852 0,9 0,7 2
Polonezi 13.969 0,6 0,3 2,3
Lipoveni 968 - - 0,1
Tătari 900 - - 0,1
Alții 10.628 0,5 10,2 1,7
Total 2.326.2241 100 1.956.557 369.669

1 Cifra nu corespunde nici sumei rural-urban (2.326.226) și nici sumei pe etnii (2.326.229).

Împărțirea administrativă a guvernământului

modificare
 
Teritoriile administrate de România în 1942.
 
Harta etnică a României, conform recensământului din 1941.
 
Mărci poștale românești de la sfârșitul anului 1941, dedicate Transnistriei.
 
În Al Doilea Război Mondial, documente militare sovietice au fost, uneori, scrise pe spatele unor formulare oficiale ale administrației române din Transnistria (1944).
 
Document al Armatei Roșii (1)
 
Document al Armatei Roșii (2)

Vedeți și

modificare

Note

modificare
  1. ^ De precizat că acest teritoriu a aparținut, pentru scurt timp, Țării Moldovei și l-a avut ca hatman al Ucrainei pe Gheorghe Duca (cu aprobarea Sublimei Porți).
  2. ^ Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedic, București, 1997, p. 407
  3. ^ Anton Golopenția „Românii de la est de Bug”, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2006.

Legături externe

modificare



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Transnistria_în_Al_Doilea_Război_Mondial&oldid=15660125