Înălțime (geometrie)

Ortocentrul se formează la intersecţia înălţimilor.

Înălțimea unui triunghi reprezintă segmentul determinat de un vârf al triunghiului si piciorul perpendicularei din acel varf pe dreapta ce contine latura opusă vârfului.

Înălțimea unei piramide este segmentul coborât din vîrf perpendicular pe planul bazei

La triunghi, înălțimea este segmentul determinat de vârful triunghiului și piciorul perpendicularei de pe latura opusă.

Proprietăți ale înălțimilor poligonaleModificare

Concurența înălțimilor unui triunghiModificare

Cele trei înălțimi ale unui triunghi sunt concurente. Punctul lor de intersecție, H, se numește ortocentru. Triunghiul având ca vârfuri picioarele înălțimilor se numește triunghi ortic.

Demonstrație. Fie triunghiul ABC și A”, B”, C” - picioarele perpendicularelor vârfurilor pe laturile opuse.
Prin vârfurile triunghiului ABC ducem paralele la laturile opuse, care se intersectează în punctele A', B', C' ca în figura alăturată. Din construcție, ABCB' și BCAC' sunt paralelograme, deci  . Pentru că   și  , rezultă că  . Deci AA' este mediatoarea segmentului B'C'. Analog, BB” și CC” sunt mediatoarele segmentelor A'C' respectiv A'B'. Prin urmare, conform concurenței mediatoarelor unui triunghi, rezultă că și înălțimile triunghiului ABC sunt concurente. [1]




Punct interior unui triunghiModificare

Dacă p1, p2 și p3 sunt distanțele de la orice punct interior P la laturi și h1, h2, and h3 înălțimile pe respectivele laturi, atunci [2] este valabilă egalitatea:

 

PoligoaneModificare

În poligoane înălțimea poate ajuta la determinarea ariei acestui poligon:

  • - la triunghi: S=h*a/2, a este latura pe care cade înălțimea;
  • - la triunghiul dreptunghic: catetele sunt înălțimi, deci S=c1*c2/2 sau S=h*ip/2;
  • - la trapez: S=h*(b+B)/2, b și B fiind cele două baze ale trapezului;
  • - la paralelogram: S=h*l, l este latura pe care cade înălțimea;

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Augustin Coța, Mariana Răduțiu, Marta Rado, Florica Vornicescu, Geometrie și trigonometrie, 1992, Ministerul Învățământului și Științei, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, ISBN 973-30-1859-7
  2. ^ Johnson 2007, p. 74, Section 103c.