Comuna Dor Mărunt, Călărași
Dor Mărunt este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Dâlga, Dâlga-Gară, Dor Mărunt (reședința), Înfrățirea, Ogoru și Pelinu.
| Dor Mărunt | |
| — comună — | |
  Dor Mărunt Dor Mărunt (România) | |
| Coordonate: 44°26′09″N 26°58′05″E / 44.43583°N 26.96806°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Călărași |
| SIRUTA | 93370 |
| Reședință | Dor Mărunt |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Dor Mărunt[*] | Ion Iacomi[*][1][2] (PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 156 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 6.469 locuitori |
| - Densitate | 63,8 loc./km² |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Așezare
modificareComuna se află în nordul județului, la limita cu județul Ialomița, în zona unde izvorăște apa ce curge prin valea Culcaților (afluent al Mostiștei). Este traversată de șoseaua națională DN3A, care leagă Lehliu Gară de Fetești. La Dor Mărunt, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ313, care duce spre sud la Lupșanu (unde se termină în DN3); tot în Dor Mărunt, din DJ313 se ramifică DJ315 care duce tot în comuna Lupșanu (satul Plevna), unde se termină în același DN3. Un alt drum de legătură cu DN3, DJ304, se ramifică din DN3A la Dâlga-Gară, duce la comuna Lupșanu și mai departe continuă spre sud către Ulmu și Dorobanțu (unde se termină în DN31). Prin comună trece calea ferată București-Constanța, pe care este deservită de stația Dor Mărunt, halta Dor Mărunt Sat și halta de mișcare Dâlga. Autostrada București–Constanța trece și ea prin comună, dar nu are nicio ieșire pe teritoriul ei.[3]
Demografie
modificare
Componența etnică a comunei Dor Mărunt
Români (86,2%)
Romi (6,6%)
Alte etnii (7,2%)
Componența confesională a comunei Dor Mărunt
Ortodocși (87%)
Penticostali (1,73%)
Adventiști (1,59%)
Alte religii (2,03%)
Necunoscută (7,65%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Dor Mărunt se ridică la 6.469 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.809 locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,2%), cu o minoritate de romi (6,6%).[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87%), cu minorități de penticostali (1,73%) și adventiști (1,59%), iar pentru 7,65% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Politică și administrație
modificareComuna Dor Mărunt este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Ion Iacomi[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 10 | |||||||||||
| Partidul Național Liberal | 4 | |||||||||||
| Alianța pentru Unirea Românilor | 1 | |||||||||||
Istorie
modificareLa sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și avea în compunere satele Dor Mărunt, Sighireanu, Grindu Petrei, Pelinu, Minea și Drăghiceasca, cu 1313 locuitori. În comună funcționau o biserică și două școli: una de fete, cu 17 eleve, și una de băieți, cu 33 de elevi.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Lehliu a aceluiași județ, având 2224 de locuitori în satele Dor Mărunt, Pelinu, Rainicu și Sighireanu.[9] Satul Sighireanu a fost rebotezat în 1931 Domnița Maria.[10]
În 1950, comuna a fost arondată raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, satul Domnița Maria luând în contextul instaurării regimului comunist, denumirea de Înfrățirea. Satul Rainicu a fost și el rebotezat în Ogoru în 1964.[11] În 1968, a revenit la județul Ialomița, reînființat.[12][13] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[14]
Monumente istorice
modificareSingurul obiectiv din comuna Dor Mărunt inclus în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monument de interes local este monumentul de arhitectură biserica „Sfinții Împărați” din satul Pelinu, ridicată în 1875.
Personalități născute aici
modificare- Jacques Vergotti (1915 - 1999), ofițer de ordonanță al regelui Mihai I al României;
- Nicolae Rotaru (n. 1951), interpret de muzică populară, câștigător al trofeului Floarea din Grădină (1977).
Note
modificare- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Google Maps – Comuna Dor Mărunt, Călărași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Dormărunt, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 194.
- ^ „Comuna Dor Mărunt în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 211. .
- ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .