Comuna Jebel, Timiș

Jebel este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Coordonate: 45°32′50″N 21°13′42″E ({{PAGENAME}}) / 45.547352°N 21.228462°E
Jebel
— comună —
Jebel (România) Poziția geografică în România

Țară	România
Județ	Timiș

SIRUTA	157424
Atestare documentară	1332, ("Zephel")

Reședință	Jebel
Componență	Jebel

Guvernare
- Primar	Dan-Ciprian Vatriș[*]^[1] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață
- Total	78,41 km²
Altitudine	83 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	3.781 locuitori
- Densitate	42,79 loc./km²

Fus orar	UTC+2
Cod poștal	307235

Prezență online
site web oficial GeoNames

Amplasarea în cadrul județului Amplasarea în cadrul județului
Modifică date / text

Istoric

Jebel în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Localitatea Jebel a fost atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 – 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori. Tot atunci, apare in documente atestat un castel construit în pădure, aparținând nobilului Nicolae Treutel. Un cunoscut și învățat turc, Evliya Celebi,în anul 1660, mergâng spre Ciacova, trece prin Jebel, împreună cu Ali, pașa de Timișoara și notează:"Chebel este o localitate locuită de români creștini, așa cum sunt toate satele din Banat." În recensământul cameral din 1717, apare cu 200 de case, ca unul din cele mai mari sate din Banat. Jebelul are Oficiu Poștal începând cu anul 1761.

Viața satului se scurtge încet, dar și cu necazuri. În 28 iulie 1914 începe Primul Război Mondial, care se termină la 1 noiembrie 1918. Și locuitorii acestui sat de câmpie au plătit un tribut de sânge - 138 de morți și disparuți. Cu ocazia Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, din 1 decembrie 1918, entuziasmul jebelenilor este de nedescris, însă delegați la Adunare, localitatea nu a avut. La 1 septembrie 1939 începe al doilea măcel mondial, care se termina la 9 mai 1945, luând și el tributul de sânge - 30 de morți.

La 19 septembrie 1939 au loc tratativele româno-jugoslave privind crearea unui bloc al neutrilor în Balcani și Europa Centrala. Discuțiile s-au purtat într-un vagon diplomatic, în gara Jebel, între Ministrul Afacerilor Străine, Grigore Gafencu și omologul său iugoslav, Cimcear Markovic.

Simion Gărău și Nicolae Graure, foști cântăreți de strană ai bisericii din Jebel, au notat, la sfârșitul "Mineiului" de pe luna septembrie, că în ziua de 18 a lunii septembrie, ora 8 dimineața, anul 1944, comuna a fost ocupată de germani. După trei zile au plecat, revenind în ziua de 22 septembrie, ora 6 seara și au plecat în ziua de 23 septembrie, ora 4 după-amiază.

Conform unei Directive date în 1951 s-au făcut deportări în Bărăgan. Zona de dislocare a elementelor periculoase sau care puteau deveni periculoase pentru regimul comunist nu a cuprins și Jebelul, deoarece se afla la o distanță mai mare de 25 km față de frontiera cu Iugoslavia. Totuși, nici jebelenii nu au scapat de persecuții. Câțiva tineri proveniți din familii instărite au fost duși să muncească în minele de cărbuni de la Anina și Lupeni pe perioada satisfacerii stagiului militar, și anume:Ioan Bociu, Ion Codobei, Ion Ionescu, Octavian Loichiță, Petru Malinovski, Aurel Oală, Ionel Pascu și Traian Vatriș.

În Revoluția din Decembrie 1989 și-a pierdut viața un tânăr din localitate, pe nume Radian Belici, de 23 ani. A fost împușcat în zona Piața 700 din Timișoara. Corpul lui, împreună cu a altor victime, a fost dus în secret, la București și ars la crematoriul Cenușa. Cenușa lor a fost aruncată în canalizarea orașului.

Școala

În 1763 protopopul Martin Șuboni, fiind pe patul morții, a donat propria casă pentru a funcționa ca școală.În casa acestui proptopop a funcționat școala confesională până în anul 1919, cand s-a statificat. Actuala școală din Jebel ii poartă numele protopopului. Clădirea s-a aflat in curtea bisericii ortodoxe. Acum prin grija preotului Petru Gărău s-a ridicat un mic monument pe locul fostei case. Locul primei scoli din Jebel Arhivat în 10 martie 2016, la Wayback Machine.

Martin Șuboni s-a născut în Jebel în anul 1716. Nu se știe unde a făcut studiile. Sub păstorirea lui s-a zidit actuala biserică, între anii 1750-1752. A murit în 17 mai 1763, în vârstă de 47 ani. A fost înmormântat in curtea bisericii, în apropierea ușii de intrare a bărbaților. (sursă preot Petru Gărău)Placa memoriala Arhivat în 10 martie 2016, la Wayback Machine.

Actuala scoala din Jebel Arhivat în 10 martie 2016, la Wayback Machine.

Demografie

Componența etnică a comunei Jebel

Români (83,76%)

Romi (4,47%)

Alte etnii (0,32%)

Necunoscută (11,45%)

Componența confesională a comunei Jebel

Ortodocși (71,46%)

Penticostali (12,35%)

Baptiști (1,51%)

Romano-catolici (1,3%)

Alte religii (1,27%)

Necunoscută (12,11%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Jebel se ridică la 3.781 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.584 de locuitori.^[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,76%), cu o minoritate de romi (4,47%), iar pentru 11,45% nu se cunoaște apartenența etnică.^[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (71,46%), cu minorități de penticostali (12,35%), baptiști (1,51%) și romano-catolici (1,3%), iar pentru 12,11% nu se cunoaște apartenența confesională.^[4]

Politică și administrație

Comuna Jebel este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Dan-Ciprian Vatriș[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[5]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	9
	Partidul Social Democrat	3
	Alianța pentru Unirea Românilor	1

Note

^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

Legături externe

[bb7a085bb2c9cf9effedb938f3209615-1] Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă

[insse_2011_nat-2] „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[insse_2021_etn-3] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[insse_2021_rel-4] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[5] „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]