Cronologia monarhiei în România

regii Romaniei
Regii României
Kingdom of Romania - Big CoA.svg

Regele Carol I
Consoarte
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Regele Ferdinand I
Consoarte
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Regina Maria, Regina Consoarte a Iugoslaviei
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol
Soție
   Regina Elena, Regina Mama a României
Copii
   Prințul Mihai
Regele Mihai I
Soție
   Regina Ana
Copii
   Principesa Moștenitoare Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Principesa Moștenitoare Margareta
Soț
   Principele Radu


Anii 1851-1860Modificare

1856Modificare

1859Modificare

Anii 1861 - 1870Modificare

1866Modificare

1869Modificare

1870Modificare

  • 20 august - Se naște Maria, fiica cuplului princiar, care moare de scarlatină în 1874. Carol și Elisabeta nu au mai avut alți copii.

Anii 1871 - 1880Modificare

1877Modificare

  • 4 aprilie - Este semnată, la Bucuresti, convenția militară româno-rusă, prin care Romania permite Rusiei să treacă pe teritoriul său, aceasta fiind nevoită sa respecte integritatea teritorială a țării.
  • 12 aprilie - Începe războiul ruso-turc. România permite trecerea trupelor rusești pe teritoriul său. Ca ripostă, turcii bombardează localitățile românesti de la Dunăre.
  • 26 aprilie - Românii ripostează, la rândul lor, la Calafat, deschizând foc asupra orașului Vidin, aflat pe malul opus al Dunării.
  • 9 mai - Ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, citește în Parlament „Declarația de independență a statului român”. După dezbateri, moțiunile au fost votate de ambele camere ale Parlamentului, proclamându-se „independența absolută a României”.[1]
  • 10 mai - Moțiunile adoptate de Parlament au fost promulgate de domnitorul Carol I. Celebrarea zilei de 10 mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupația germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea regelui Mihai din 1947.[2]
  • 16 august - Are loc la cartierul imperial rusesc întâlnirea lui Carol cu Țarul Alexandru al II-lea și cu Marele Duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunită a trupelor române și ruse. După lupte grele, turcii cer armistițiu.

1878Modificare

  • 19 februarie - Pacea de la San Stefano. Rușii refuză participarea României la tratative, ocupând județele de sud ale Basarabiei, teritoriu românesc.

Anii 1881 - 1890Modificare

1881Modificare

  • 14 martie /26 martie - A fost promulgată legea privind proclamarea Regatului. România ia titlul de Regat, iar domnitorul Carol I, ia titlul de Rege al României. Festivitățile consacrate proclamării regatului au fost amânate pentru 10/22 mai 1881.[1]
  • 10 mai /22 mai 1881 - România este proclamată Regat, iar principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen este încoronat Rege al României.[2]

1889Modificare

  • 19 aprilie – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, sosește în țară ca viitor moștenitor al tronului.

Anii 1891 - 1900Modificare

1892Modificare

1893Modificare

După el au mai urmat cinci copii: Elisabeta; viitoare Regină a Greciei, Maria; viitoare Regină a Iugoslaviei, Nicolae, Ileana (cunoscuta ca Maica Alexandra, după ce se călugărește) și Mircea, care avea să moară de febră tifoidă la numai 3 ani, în timpul Primului Război Mondial.

Anii 1901 - 1910Modificare

Anii 1911 - 1920Modificare

1913Modificare

  • 27 iunie - România declară război Bulgariei. În urma acestui război, România primește sudul Dobrogei, Cadrilaterul.

1914Modificare

1916Modificare

  • 14 august - În Consiliul de Coroană se hotărăște intrarea României în război de partea Antantei. Se declară razboi Austro-Ungariei, iar trupele romăne intră în Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternică.
  • noiembrie - Regele și Guvernul iși mută sediul la Iași. Bucureștiul ca și o bună parte din România este ocupată de trupele germane.

1917Modificare

  • vara anului 1917 - Lupte eroice se dau la Mărășești, Oituz, Mărăști. Trupele române obțin memorabile victorii.
  • octombrie - noiembrie - Rusia se retrage din război ca urmare a revoluției bolșevice.

1918Modificare

1919Modificare

  • 1 august - Principele Carol i-a trimis Regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României, după care lui Carol i s-a impus domiciliu forțat la Bistrița. În cele din urmă, în februarie 1920, Carol revine asupra deciziei, căsătoria sa cu Zizi Lambrino fiind anulată.

Anii 1921 - 1930Modificare

1921Modificare

1922Modificare

1923Modificare

  • 28 martie - Regele Ferdinand promulgă "Constituția din 1923". Tot în perioada de după război, are loc și reforma agrară promisă de Rege.

1926Modificare

  • 4 ianuarie - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Parlamentul Romaniei convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României.

1927Modificare

1930Modificare

  • 6 iunie - Carol se întoarce în țară, și după două zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România și amanta Regelui.

Anii 1931 - 1940Modificare

1932Modificare

  • 1 noiembrie - Principesa Elena, mama regelui Mihai este nevoită să părăsească România ; se va stabili la Firenze (Italia).

1938Modificare

1939Modificare

1940Modificare

  • 26 iunie - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei. După doua zile România cedează.
  • 19-21 august - Tratative româno-bulgare, desfășurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul.
  • 30 august - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români.
  • 5 septembrie - În urma tulburărilor din țară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu.
  • 6 septembrie - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara Rege, fără vreun juramânt pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În aceeași zi, Mihai e încoronat și uns rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în Catedrala Patriarhală din București[3]. Mihai domnește a doua oară doar ca rege de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[4], numit „Conducător”. Se instaurează statul național-legionar condus de Ion Antonescu și Horia Sima.

Anii 1941 - 1950Modificare

1941Modificare

  • 20-27 ianuarie - Rebeliunea legionară. După înfrângerea legionarilor, se instaurează dictatura militară a lui Ion Antonescu.
  • 22 iunie - România intră în război împotriva URSS, alături de Germania.

1943Modificare

  • 1 ianuarie - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziție împotriva războiului, ceea ce stârnește furia germanilor.
  • 1943 - 1944 - În urma înfrângerilor suferite în Rusia, Regele Mihai, alături de partidele de opoziție, poarta tratative secrete cu reprezentanții Puterilor Aliate.

1944Modificare

  • martie - Trupele rusești (sovietice) intră pe teritoriul României.
  • 23 august - În urma refuzului lui Antonescu de a încheia imediat armistițiul cu Aliații, Regele Mihai îl demite și îl arestează, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu și sprijinit de partidele democratice, inclusiv de minusculul partid comunist. În cursul serii, Regele transmite prin radio o proclamație către popor si Armată, prin care cere încetarea ostilităților contra Armatei Roșii si anunță acceptarea armistițiului cu Aliații, însă fără să-l semneze. Urmează lupte grele între români și Aliați, pe de o parte, și germani, pe de altă parte, în urma cărora capitala României este eliberată fără nici un ajutor din partea sovieticilor. Aceștia, odată proclamată încetarea focului de către Rege, ocupă în scurt timp toată România. Armistițiul cu Aliații se va semna la Moscova abia trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, în termeni impuși aproape în întregime de către Uniunea Sovietică[5]. Lovitura de stat de la 23 august a echivalat, astfel, cu o „capitulare”[6], o „predare necondiționată”[7] în fața sovieticilor.
  • 30 august 1944 - Trupele rusești (sovietice) ajung în Bucureștiul eliberat complet de către trupele române.
  • 12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a armistițiului.
  • 25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberată în întregime chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.
  • 2 decembrie 1944 - Sănătescu își dă demisia din funcția de premier. Este numit ca șef al guvernului generalul Nicolae Rădescu.

1945Modificare

  • 6 martie - În urma presiunilor rusești, la putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.
  • 20 august - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu și de Constantin Brătianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist deoarece S.U.A. respectiv Marea Britanie considerau guvernul Groza ca fiind "nereprezentativ". Petru Groza refuză să demisioneze și își continuă activitatea de premier.
  • 21 august - Regele Mihai refuză colaborarea cu guvernul procomunist și declanșează "greva regală". Regele încetează a mai promulga actele și legile emise de guvern. Greva va dura pana în ianuarie 1946.
  • 8 noiembrie - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestație promonarhistă și anticomunistă. Guvernul procomunist deschide focul și operează nenumărate arestări.

1946Modificare

  • ianuarie - În urma lipsei de suport din partea SUA și a Angliei, Regele înceteaza greva, însă numește în guvern doi membri ai partidelor democratice.
  • 19 noiembrie - Alegeri parlamentare. În urma victoriei covârșitoare a democraților lui Maniu și Brătianu, guvernul procomunist falsifică grosolan rezultatele alegerilor.

1947Modificare

  • 29 iulie - 4 noiembrie - În urma unei înscenări, sunt arestați și judecați Iuliu Maniu și alți lideri democrați, personalități politice marcante interbelice. Maniu este condamnat la temniță pe viață, murind în 1955 la închisoarea din Sighet.
  • 11 noiembrie - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prințesei Elisabeta a Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru acțiunile sale împotriva comuniștilor și sovieticilor. Aici Mihai se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil. Potrivit anumitor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post[8], Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că "mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos"”. Potrivit propriei sale relatări[9], Regele Mihai n-a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, care se presupune ca ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai în noiembrie 1947[10][11][12][13][14], a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație[10][15][16] facută de John Kreuger, fostul soț al fiicei Regelui Mihai, Principesa Irina. Renumitul editorialist Dan Cristian Turturică[17] susține că „Regele nu furase acele tablouri, ele fiindu-i oferite de conducerea comunistă pentru a pleca mai repede din țară”[12]. Comuniștii sperau că Regele Mihai nu se va mai întoarce în țară. Spre surpriza acestora, Regele revine în România pe 20 decembrie, anunțând guvernul și de intențiile sale de a se căsători. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.
  • 30 decembrie - Palatul Regal este înconjurat de unități române fidele comuniștilor (Divizia "Tudor Vladimirescu"). Regele Mihai este nevoit să abdice. Comuniștii proclamă Republica Populară Română. Potrivit autobiografiei fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic[18]. Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nici n-a jurat pe Constituție, nici n-a fost învestit în funcție de Parlament în a doua sa domnie, consideră abdicarea sa drept nulă, argumentând ca aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de către Dumnezeu.

1948Modificare

  • 3 ianuarie - Regele părăsește România cu trenul, alături de mama sa și de câțiva apropiați. Când a părăsit România, valorile financiare ale Regelui Mihai se ridicau la 500.000 franci elvețieni[19], se pare primite de la guvernul comunist, conform transcrierilor sovietice recent declasificate[20][21] ale convorbirilor oficiale dintre Stalin și prim-ministrul român Petru Groza. Regele Mihai a negat de repetate ori în trecut[22] că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu el în exil vreo valoare financiară sau bunuri de valoare în afară de patru automobile personale, încărcate în două vagoane de tren. Totuși, în mod aparent lipsit de griji financiare, în timpul vizitei la New York din martie 1948[23], Mihai și-a permis să meargă la cumpărături pe Fifth Avenue, artera comercială cea mai scumpă din lume[24]. De asemenea, lui Mihai i-a plăcut atât de mult avionul în care a survolat Statuia Libertății, încât s-a gândit că l-ar putea cumpăra[23].
  • martie - Regele Mihai declară la Londra că abdicarea sa a fost obținută prin forță și în consecință este nulă. Ca urmare a acestor declarații, guvernul comunist retrage cetățenia română regelui și membrilor familiei regale. Sunt confiscate toate proprietățile regale. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni de zile pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România[25], în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile si o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin[26].

Anii 1951 - 2005Modificare

NoteModificare

  1. ^ a b Ioan Scurtu: Împotriva falsificării istoriei – 10 Mai Ziua Națională a României?, 22 decembrie 2011, ioanscurtu.ro
  2. ^ a b Neagu Djuvara: Adevărata zi de independență a României este 10 mai 1877, 10 mai 2015, evz.ro
  3. ^ Pr. Dimitrie Bejan - De vorbă cu câțiva intelectuali, site-ul "Sfaturi Ortodoxe" la data de 15 iulie 2007
  4. ^ "Decret regal privind învestirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri", 5 septembrie 1940
  5. ^ Studiu de țară: România Cap. 23 (în lb. engleză), Biblioteca Congresului S.U.A.
  6. ^ "Hitler recurge la 'marionete' în România" (în lb. engleza), Washington Post, 25 august 1944
  7. ^ "Regele proclama predarea națiunii și dorinta de a ajuta Aliații" (în lb. engleză), The New York Times, 24 august 1944
  8. ^ "Churchill l-a sfătuit pe Mihai să revină" (în lb. engleză), Washington Post, 31 decembrie 1947
  9. ^ Speech al Majestatii Sale Mihai I, Regele Romaniei, adresat Institutului Regal de Servicii Unite pentru Studii de Aparare (în lb. engleză), Londra, 26 martie 1997
  10. ^ a b en Diverse, Evenimentul Zilei, 24 martie 2005
  11. ^ en Diverse, Evenimentul Zilei, 14 martie 2005
  12. ^ a b "Speranța Lia Roberts", Evenimentul Zilei, 18 ianuarie 2004
  13. ^ en "Artă fierbinte, bani reci" ("Hot Art, Cold Cash"), pag. 177,184, de Michel van Rijn. Little Brown & Co., octombrie 1994. Pentru mai multe informații despre expertul poliției britanice în traficul cu artă Michel van Rijn, vedeți 1 și 2.
  14. ^ "Monarhia, singurul bastion împotriva comuniștilor", 29 decembrie 2007, George Rădulescu, Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  15. ^ "Madonna lui Raibolini la MNAR", Ziua, 20 noiembrie 2004
  16. ^ "O DONATIE PRESTIGIOASA: " Madona cu Pruncul" de Francesco Raibolini, numit Il Francia", site-ul Online Gallery la data de 9 decembrie 2006
  17. ^ "Articole de Dan Cristian Turturica", site-ul Hotnews.ro la data de 9 decembrie 2006
  18. ^ en Pavel Sudoplatov, Anatoli Sudoplatov, Jerrold L. Schecter, Leona P. Schecter, Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness—A Soviet Spymaster. Editura Little, Brown and Company, Boston, 1994, pagina 232. ISBN 0316773522 : "Stalin instructed Molotov to obstruct the implementation of the Marshall Plan in Eastern Europe. This was carried out in various ways. Vyshinsky personally conducted negotiations with King Michael of Romania for his abdication, guaranteeing part of his pension in Mexico."
  19. ^ "Regele exilat ar trebui să devină pilot'" (în lb. engleză), BBC, 2 ianuarie 2005
  20. ^ ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", ROMPRES, 13 aprilie 2005
  21. ^ ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", agenția ROMPRES citată de Adevărul de Cluj, 13 aprilie 2005
  22. ^ Interviul Regelui Mihai acordat ziarului Ziua, nedatat. Un alt interviu similar acordat ziarului Adevarul, 3 mai 2005
  23. ^ a b "Oameni" (în engleză), Time, 22 martie 1948
  24. ^ "Magheru, printre cele mai scumpe bulevarde din lume", Bloombiz.ro, 30 octombrie 2006
  25. ^ "Anna și cu mine" (în engleză), Time, 15 martie 1948
  26. ^ "Reuniune în Davos" (în engleză), Time, 2 februarie 1948

Vezi șiModificare