Găluște de chifle sunt o specialitate originară din sudul Germaniei precum a bucătăriei austriece (în aceste regiuni numite Semmelknödel), dar răspândite și în România, în special prin Banat. Ele sunt servite ca garnitură la feluri de mâncare, cum ar fi o friptură de porc împreună cu varză acră, una de vită sau vânat și varză roșie, cu un ghiveci de linte sau cu o ciulama de ciuperci respectiv de plămâni de porc sau vițel.

Gălușcă de chifle în ciulama de ciuperci de pădure
 
Gălușcă boemă cu ciulama de gălbiori

Ingrediente

modificare

Este nevoie de chifle sau o franzelă de pâine albă mai veche (de 2 la 3 zile), ouă, ceapă, făină, lapte, pătrunjel, piper negru și nucă de muscat, după plăcere costiță sau jambon afumat de porc.

 
Găluște de chifle tiroleze cu varză acră

Mod de preparare

modificare

Chiflele tăiate felii subțiri se opăresc cu lapte fierbinte (¼ de litru pentru 6 chifle). Separat se prăjește ceapa ușor în ceva ulei (facultativ cu bucățele mici de costiță). Se frământă chiflele cu ceapa, două ouă, două linguri de făină precum condimentele. Dacă coca este prea curgătoare, se adaugă un pic de pesmet. Se formeazä găluște cu un diametru de 6-8 cm care, după ce au fost tăvălite prin făină, se pun într-un castron cu apă clocotindă și potrivită de sare. Apoi temperatura trebuie să fie redusă. Când găluștele se urcă, sunt gata.[1][2]

Varietăți

modificare
  • Găluște de chifle boeme (Serviettenknödel): cu mult mai multă faină, de formă alungită, învelită într-o pânză și gătită peste vapori de apă, apoi servită tăiată felii[3]
  • Găluște de chifle elvețiene: cu brânză de parmezan sau cașcaval vechi frecată, ceva vin alb, pătrunjel, arpagic, salvie, busuioc, dar fără ceapă[4]
  • Găluște de chifle tiroleze: cu costiță sau jambon afumat de porc (vezi sus)[5]
  • În Nouvelle cuisine găluștele se prepară și din covrigi. Ei au un diametru de numai 4-5 cm, deseori sunt preparate ca găluștele boeme.[6]

Toate aceste găluște sunt ieftine dar gustoase.

  1. ^ Hedwig Maria Stuber: „Ich helf dir kochen”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München Wien-Zürich 2004, p.285, ISBN 3-405-16654-3
  2. ^ Amalie S., Helga Höhne (ed.): „Urgroßmutters fröhliches Kochbuch Anno 1843, Editura Ullsstein, Frankfurt/m-Berlin-Wien 1982, p. 340 ISBN 3-548-04173-6
  3. ^ Barbara Rias (ed.): „Gaumenfreuden aus Eurpas Küchen”, Editura Tomus, München 1978, p. 100
  4. ^ Sybil Gräfin Schönfeldt: „Meine liebsten Rezepte ohne Fleisch”, Editura Wilhelm Heyne, München1982, p. 191, ISBN 3-453-40331-2
  5. ^ Katinka Mostar: „Feine Wildbret-Rezepte”, Editura Wilhelm Heyne, MünchenMünchen 1977, p. 137-138, ISBN 3-453-40219-7
  6. ^ „Gălușcă din covrigi”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Henriette Davidis-Holle: „Praktisches Kochbuch”, Editura Velhagen & Klasing, Bielefeld ș Leipzig,1915
  • „Altenerdinger Hausfrauen kochen, backen, braten”, Editura parohiei Erding, Erding 1985

Legături externe

modificare