Glodeni, Moldova
| Glodeni | |||
| — Oraș — | |||
 | |||
| |||
  Glodeni Glodeni (Moldova) | |||
| Coordonate: 47°46′N 27°31′E / 47.767°N 27.517°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Republica Moldova | ||
| Raion | Glodeni | ||
| Atestare | 1673 | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Stela Onuțu (PN[1], 2019) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 4,64 km² | ||
| Populație (2014)[2] | |||
| - Total | 8.676 locuitori | ||
| Cod poștal | MD-4900 | ||
| Prefix telefonic | 249 | ||
| Localități înfrățite | |||
| - Botoșani | România | ||
| - Șarhorod | Ucraina | ||
| Prezență online | |||
GeoNames  | |||
Modifică date / text  | |||
.jpg)
.jpg)
Glodeni (în rusă Глодяны, transliterat: Glodeanî) este un oraș din Republica Moldova, reședința al raionului Glodeni.
GeografieModificare
AșezareModificare
Glodeni este situat în nord-vestul Republicii Moldova, la 168 km de capitală, la 31 km spre vest de orașul Bălți și la 36 km de calea ferată Bălți, între orașele Râșcani și Fălești. Suprafața totală a orașului este 4,64 km2.[3]
ToponimieModificare
Conform legendei, denumirea acestei localități se trage de la regiunea mlăștinoasă și plină de bălți de-a lungul râului situat aici, care ducea la multe greutăți de trecere a transportului și oamenilor pe aici precum și a deselor secete ce transformau rîulețul într-o regiune de baltă. De aici provine și denumirea de rîul Glodeanca și raionul Glodeni.
IstorieModificare
Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
Regatul României 1941–1944.svg){kind=small}
URSS 1940–1941 Regatul României 1918–1940
Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
Imperiul Rus 1812–1917
Moldova 1673–1812Orașul Glodeni a fost înființat la mijlocul sec. XVII iar prima atestare documentară datează din anul 1673. Primul locuitor al satului Glodeni a fost menționat documentar e Gosan, familia căruia la sfârșitul secolului XVIII - începutul secolului XIX a plecat din sat în căutarea a noi pământuri în Rusia și Crimeea. La început satul a fost amplasat pe malul stîng al rîulețului Glodeanca. Alături de acesta trecea un drum, numit turceasca. Și acum pe malul rîulețului de-a lungul drumului se află cîteva fîntîni din lemn, numite și pînă astăzi de localnici, fîntîni turcești. Așezarea satului pe niște dealuri înclinate și nefavorabile din acest punct de vedere pentru agricultură ne spune de faptul că proprietarii lăsau pentru așezarea țăranilor săi iobagi pămînturile cele mai rele.
Întrucît pămînturile proprietarilor creșteau cu fiecare an, creștea și necesitatea de forță de muncă. Ei aduceau țărani de pe alte moșii. Satul creștea. Proprietarii dădeau pentru așezare malul drept al rîului Glodeanca, aici pămînturile erau mai bune.
Situația țăranilor din sat în sec. XVIII era grea. Ei lucrau la proprietar cîte 4, 5 zile pe săptămînă. Casele, în care ei locuiau, erau împletite din nuiele și tencuite cu lut, acoperite cu paie sau cu stuf, ferestrele în casă erau mici, în case nu erau hornuri și fumul ieșea direct prin acoperișuri. Drept sursă de lumină serveau candelele sau pur și simplu o farfurioară din lut umplută cu ulei și un fitil. Podurile în case erau joase. Străzile satului vechi Glodeni erau înguste, curbe, deseori spre case duceau niște cărări. Țăranii își îngrădeau pămînturile cu șanțuri, lîngă case nu erau copaci, grădini și viță-de-vie. Străzile nu erau pavate, glodul în perioadele de toamnă și primăvară astupau roțile, iar vara praful orbea ochii.
În legătură cu faptul că rîulețul Glodeanca primăvara se revărsa se făcea foarte dificil de a trece de pe un mal pre altul. Țăranii construiau terasamente, le uneau cu poduri înguste din lemn, acoperite cu paie sau bălegar.
Odată cu creșterea populației, la începutul secolului al XVIII-lea, a fost construită o mică biserică din lemn, care a ars în anul 1802. În locul acestei biserici, în anul 1895, a fost construită una din piatră cu cupole din lemn. Țăranii erau impuși în fiecare duminică să meargă la biserică. Cei care nu apăreau acolo erau bătuți cu vergi. Aceasta ne spune despre faptul că proprietarii își pedepseau sever țăranii cere refuzau să meargă la biserică. Acolo lor li se insufla smirenie, supunerea față de proprietari. Cupolele înalte, inscripțiile fermecătoare de pe pereți și pod, ramele de aur ale icoanelor și îmbrăcămintea părintelui cusută cu aur trebuiau să inspăimînte țăranii.
La sfîrșitul sec. XVIII a crescut cu mult cerințele la productele agricole în legătură cu creșterea orașelor și populației orășenești. Proprietarii doreau să trăiască mai bine, să cumpere materii scumpe, bijuterii, să construiască case mai bune, să se distreze. Pentru aceste scopuri aveau nevoie de sume mari de bani. Se măreau taxele, precum și nemulțumirea țăranilor. Țăranii din sat încep să fugă de la proprietarii săi. După povestirile bătrînului locatar Efim Țurcan 30 de familii de țărani au plecat în Crimeea la pămînturi noi, unde conducerea țaristă le facilita sosirea în aceste regiuni ( în preajma anilor 1789 - 1820).
Altă parte de țărani au plecat în satul Cajba, unde în afară de pămînturile proprietarului Vasilii Frangopolo erau și cele ale călugărilor grecești din regiunea muntelui Atos. Călugării dădeau aceste pămînturi țăranilor în arendă. Pînă în prezent în satul Cajba trăiesc persoane ale cărora origine se trage din satul Glodeni cu familia de Baznat, Buza ș.a. Strada unde s-au amplasat cei din Glodeni se numește „mahalaua Glodenească”.
La sfîrșitul sec. XVIII – prima jumătate a sec. XIX stăpînii – proprietari ai satului erau moșierii Monolachi Andrieș, iar mai tîrziu fiul său Ioan Andriaș cu porecla Iancu Cuteanu (din cartea statistică-bisericească). Proprietarul Monolachi Andrieș și fiul său au intensificat exploatarea țăranilor. Din venit ei construiau case luxoase, trăiau bogat, se duceau peste hotare și în marele orașe ale Rusiei, duceau o viață fără griji. Pe cînd țăranul pentru a-și construi o căsuță trebuia să lucreze toată viața. Odată cu eliberarea de sub robie (înc. sec. XIX) țăranii, inclusiv cei din satul Glodeni, au primit toate posibilitățile de a-și construi o viața mai bună.
În secolul XIX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 288 case, cu o populație de 2703 persoane. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 626 desetine; proprietarii: d-nii Kiriac și Nicolae Leonard, 3026 desetine; familia Stârcea, 1217 desetine. Sunt vii și livezi.[4]
În a doua jumătate a sec. XX se profilează aspectul industrial al orașului, când apar mai multe fabrici și uzine, cum ar fi fabrica specializată în producerea uleiurilor eterice, fabrica de conserve și fabrica de zahăr.
În anul 1973, la 300 ani de la înființarea Glodenilor, a fost lansată Stema orașului, ea reprezintă un scut cu culorile tradiționale ale heraldicii moldovenești – albastru, galben și roșu, pe care sunt amplasate elementele de bază, relevante localității. În anul 1985 Glodeni s-a înfrățit cu orașul Șarhorod din Ucraina, iar în 1990 cu orașul Botoșani din România, cu care menține relații culturale.
În prezent, orașul, împreună cu întreg raionul Glodeni, se integrează în programul de creare a Euroregiunii „Prutul de sus”.
Imnul orașuluiModificare
|
Vechi ținut pe vatra țării
Versuri: Vasile Guțuleac Caut să găsesc cuvinte |
|
DemografieModificare
Populația orășelului număra la ultimul recensământ din 2004 10.464 de locuitori. La recensământul din 1989 orașul avea 13.200 de locuitori. Statisticile indică pentru anul 2006 9.822 de locuitori.
Glodeni - evoluția demografică
 |
Graficele sunt temporar indisponibile din cauza unor probleme tehnice. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Structura etnicăModificare
Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[5]:
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Moldoveni / Români | 6,334 | 60.53% |
| Ucraineni | 2,894 | 27.65% |
| Ruși | 1,024 | 9.78% |
| Polonezi | 43 | 0.41% |
| Țigani | 33 | 0.31% |
| Bulgari | 24 | 0.23% |
| Găgăuzi | 14 | 0.13% |
| Alții | 99 | |
| Total | 10,465 | 100% |
EconomieModificare
În economia locală a orașului Glodeni activează circa 600 agenți economici, dintre care marea majoritate au statut de persoane fizice. Principalii agenți economici din localitate și regiune sunt „Glodeni-Zahăr” S.A. cu capacitatea de prelucrare a 3.000 tone de sfeclă pe zi și „Fabrica de conserve Glodeni” S.A. cu capacitatea de producere a 56 mii unități convenționale de conserve. În afară de acești doi agenți, în economia locală activează întreprinderea de stat pentru silvicultură, întreprinderea „Glodeni-reparații”, combinatul de panificație, etc.
De asemenea în oraș există un hotel, 29 unități de comerț cu amănuntul, 2 piețe, 10 unități de deservire socială, 3 filiale ale băncilor comerciale, una a companiilor de asigurare și 5 centre de consultanță juridică.
Orașul Glodeni este un centru de prelucrare a producției agricole din raion. Regiunea este specializată în creșterea culturilor cerealiere, fructelor, legumelor, tutunului, sfeclei de zahăr.
Administrație și politicăModificare
Primarul orașului Glodeni este Stela Onuțu (PN), aleasă în 2019.[1]
| Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Componența Consiliului Local Glodeni (23 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea:
Potențial turisticModificare
Inventarierea resurselor turistice(naturale și antropice) ale localității natale
Resurse antropice:
- Biserica Arhanghel Mihail. Preotul bisericii Pavel Cîrlan își duce cu cinste misiunea de păstor al creștinilor. Grație lui au început lucrările de înălțare a noului lăcaș în oraș.
- Memorialul Gloriei Ostășești sau Porțile Orașului a fost ridicat întru pomenirea pămîntenilor și ostașilor sovietici căzuți în cel de-al II – lea război mondial. A fost reconstruit în anul 2007, în urma unui act de vandalism.
- Monument ridicat în memoria pămîntenilor căzuți la datorie în războiul din Afganistan și conflictul armat de pe Nistru în vara anului 1992. Dezvelit cu onoruri militare la 16 martie 2003. Arhitect – Mihail Grigorișin.
- În acest oraș activează de mai mulți ani Centrul de creație a copiilor, care este cunoscut nu numai în Republica Moldova ci și peste hotarele ei. Directorul centrului Lidia Ștepa.
- Parcul.
Resurse naturale:
- Pădurea din apropierea orașului.
- Râul Glodeanca. Izvorăște în satul Lupăria, raionul Rîșcani, la o altitudine de 165 m. Are o lungime de 29 km, suprafața bazinului e de 147 km2 și are o alimentație mixtă. În prezent pe cursul rîului Glodenca și anume cel din regiunea parcului s-a format un mic lac de acumulare.
PersonalitățiModificare
Născuți în GlodeniModificare
- Iziaslav Ceaikovski (1939–2016), fizician, teoretician și profesor sovietic moldovean și israelian
- Nicolae Chirtoacă (n. 1953), analist politic, politician și diplomat moldovean
- Serghei Rogaciov (n. 1977), antrenor de fotbal și fost fotbalist moldovean
- Andrei Mahu (n. 1991), rugbist moldovean
Vezi șiModificare
ReferințeModificare
- ^ a b „Lista primarilor aleși în cadrul alegerilor locale generale din 20 octombrie 2019” (PDF). Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova. . Arhivat (PDF) din originalul de la . Accesat în .
- ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în .
- ^ Resursele naturale și mediul în Republica Moldova: Culegere statistică. Ch.: Biroul Național de Statistică, 2012, p. 107.
- ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
- ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
Legături externeModificare
BibliografieModificare
- Veaceslav Ioniță: Ghidul orașelor din Republica Moldova / Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5