Ignațiu Darabant
Ignațiu Darabant, uneori Ignatie Darabant, Dorobant sau Darabanth,[1] (n. octombrie 1738, Vicea[2], după alte surse Mineu[3] - d. 31 octombrie 1805, Oradea) a fost episcop unit de Oradea, promotor al emancipării românilor prin cultură, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum, fondator al seminarului diecezan și al Catedralei Sf. Nicolae din Oradea.
Viața
modificareDupă pensionarea episcopului Grigore Maior în 1782 a condus Episcopia de Făgăraș în mod interimar, până la alegerea noului episcop. În sinodul electoral din 12 august 1782 s-a situat pe primul loc, cu 63 de voturi, fiind susținut de călugării bazilieni. Împăratul l-a numit în funcție pe al treilea clasat, Ioan Bob, care întrunise 37 de voturi.
Ulterior, după ce a devenit episcop de Oradea Mare, Ignațiu Darabant l-a sprijinit pe Gheorghe Șincai, care a trebuit să părăsească Blajul, în urma conflictului cu episcopul Bob. În primăvara anului 1796 i-a dat lui Gheorghe Șincai 20 de galbeni, bani de cheltuială pentru o călătorie la Viena.[4]
Bibliografie
modificare
- Augustin Bunea, Ignațiu Darabanth, în: Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, vol. II, Sibiiu [sic] 1900, pag. 102-103;
- Gheorghe Gorun, Contribuții la biografia și activitatea episcopului Ignatie Darabant, în: Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Historica XXXVI (1991), Nr. 1-2, pag. 45-56.
Galerie de imagini
modificare
Note
modificare- ^ Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul II: Copepode - Keman, Editura W. Krafft, Sibiu, 1900, pp. 102-103.
- ^ Iacob Radu, Istoria diecezei române unite a Orăzii Mari. Scrisă cu ocazia aniversării de 150 de ani de la înființarea aceleia, Oradea 1932, pag. 76-89.
- ^ Timotei Cipariu, Acte și fragmente latine românesci, Blaj 1855, pag. 108.
- ^ Zenovie Pâclișanu, Contribuții la biografia lui Gheorghe Șincai, în: Transilvania, 1922, pag. 305.
Legături externe
modificare
 | Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |