Deschide meniul principal

Ioan (Ion) Coravu (n. 1896-d. 1917, Mărăști) a fost un ofițer român, căzut la datorie în Primul Război Mondial. A fost ofițer instructor la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” (1912-1914).

A fost ajutorul comandantului Corpului de Vânători de Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia[1].

A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului[2]. În cartea „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Constantin Kirițescu scria:

„În seara zilei de 27 iulie, aproape de miezul nopții, toate crestele erau în mâna românilor. Două companii din Regimentul 22, rătăcite de o călăuză trădătoare, sunt vârâte într-o râpă, în mijlocul unor puternice poziții dușmane bine întărite. Dar comandantul lor e căpitanul Coravu, cuceritorul satului Mărăști. El se așeză în fruntea celor două companii și pornește la asaltul dealului Teiului, cu cel dintâi val de asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână și cu buzunarele pline. Soldații celor două companii sunt decimați de focurile încrucișate ale dușmanului. Coravu cade ciuruit de gloanțe, lăsând nepieritoare amintirea unui adevărat erou, fericită îmbinare de înălțător idealism, de cultură solidă și de avânt disprețuitor de moarte”[3].

A fost înaintat post-mortem la gradul de maior.

Este înmormântat în Mausoleul de la Mărăști[4].

ReferințeModificare

  1. ^ În urmă cu 95 de ani, a fost înființat Corpul Vânătorilor de Munte români. În: Ziarul Văii Jiului, 03.11.2011.
  2. ^ STAICU-BUCIUMENI, Neculai I. Colegiul Național „Nicolae Filipescu”. Galați, 2006. ISBN 973-552-55-2
  3. ^ Kirițescu, Constantin. Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919. 
  4. ^ Cronica Vrancei, vol. XIII. Focșani: Muzeul Vrancei, 2012.