Liov

Lvov

Львів

— Oraș regional —

Vedere panoramică cu centrul istoric

Drapel

Stemă

Lvov

Lvov (Ucraina)

Poziția geografică

Coordonate: 49°49′48″N 24°0′51″E / 49.83000°N 24.01417°E

Terîtorialna hromada[*]

Lvivska miska hromada[*]

Cod KOATUU

4610100000

Atestare

secolul XIII

Guvernare

- Primar

Andrii Sadovîi[*] (Samopomici[*], 25 aprilie 2006)

Suprafață

- Total

182 km²

Altitudine

296 m.d.m.

Populație

- Total

▼ 729.429 (01.01.2015)^[1] locuitori

- Densitate

4,298 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Cod poștal

79000–79490

Prefix telefonic

322

Localități înfrățite

- 26 orașe înfrățite

Prezență online

GeoNames

Lvov,^[2] numit și Liov (în ucraineană Львів, transliterat: L'viv, în poloneză Lwów, în germană Lemberg, în rusă Львов, transliterat: L'vov), este cel mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei. Este reședința regiunii Lvov și cel mai important oraș din regiunea istorică Galiția, situat pe râul Poltava, la circa 80 km de frontiera cu Polonia. Este cunoscut de români în Evul Mediu sub numele de Liov. A fost fondat în 1256 de cneazul de Halici, Daniil Romanovici, și a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită situării sale la încrucișarea căilor comerciale ce legau Marea Neagră cu Marea Baltică. Orașul a întreținut strânse legături comerciale și culturale cu Țările Române (cu Moldova, mai ales). Lvov a intrat în componența cnezatului Halici și Volînia până în 1349; apoi, a aparținut Poloniei (1349-1772). A fost cucerit de cazaci în 1648 și de suedezi în 1704. A fost cedat Austriei în 1772 și a devenit capitala provinciei austriece Galiția. A trecut sub guvernare republicană poloneză în 1919, în urma unei încercări eșuate a ucrainenilor de a forma o republică (1918). A intrat în componența Uniunii Sovietice (1939-1941, 1944-1991). Între 1941 și 1944 a fost ocupat de trupele germane. Din 1991, a intrat în componența Ucrainei independente.^[3]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]

În 2012 avea o populație de 729.900^[9] locuitori și suprafață de 182 km².

Lvovul este considerat ca unul dintre centrele culturale ale Ucrainei. Acolo se află multe industrii și instituții din învățământul superior, între care Universitatea din Lvov și Institutul Politehnic din Lvov. Centrul istoric al orașului, cu numeroase clădiri medievale, precum și din perioada habsburgică, este inclus în lista UNESCO a locurilor de patrimoniu mondial. Aproximativ 55% dintre monumentele de patrimoniu ale Ucrainei sunt concentrate în Lvov.

Repere istoriceModificare

Istoria apartenenței statale

Ucraina 1991–

URSS 1944–1991

Guvernământul General 1941–1944

URSS 1939–1941

A Doua Republică Poloneză 1918–1939

Imperiul Rus 1914–1915

Austro-Ungaria 1867–1918

Imperiul Austriac 1804–1867

Imperiul Habsburgic 1772–1804

Uniunea Polono-Lituaniană 1569–1772

Regatul Poloniei 1385–1569

Regatul Poloniei[*] 1349–1385
Cnezatul Galiției-Volînia –1348

La 6 octombrie 1408, domnitorul moldovean Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu comercial negustorilor lioveni^[10].

La 3 iulie 1460, Ștefan cel Mare reconfirma privilegiul comercial acordat negustorilor lioveni^[11].

Din veacul al XVI-lea, la Lvov există o suburbie moldovenească, biserică moldovenească, ctitoria lui Constantin Corniac, și bourul moldav zugrăvit pe zid. Arhivele din oraș găzduiesc un întreg capitol de viață românească dincolo de hotarele Țării Moldovei^[12].

În mai 1564, la Lvov, a fost decapitat fostul domn al Moldovei Ștefan Tomșa, la ordinul regelui Sigismund al II-lea August al Poloniei.

1661: înființarea Universității din Lvov^[13].

1918–1919: Lvov, capitala statului efemer „Republica Populară a Ucrainei Occidentale”.

Orașe înfrățiteModificare

Localitate	Țară	An
Winnipeg	Canada	1973
Freiburg im Breisgau	Germania	1989
Rzeszów	Polonia	1992
Rochdale	Regatul Unit	1992
Budapesta	Ungaria	1993
Rișon Le-Țion	Israel	1993
Przemyśl	Polonia	1995
Cracovia	Polonia	1995
Novi Sad	Serbia	1999
Kutaisi	Georgia	2002
Wrocław	Polonia	2003
Łódź	Polonia	2003
Banja Luka	Bosnia și Herțegovina	2004
Lublin	Polonia	2004

DemografieModificare

Componența lingvistică a orașului Lvov

Ucraineană (88,48%)

Rusă (9,95%)

Alte limbi (0,19%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Lvov era vorbitoare de ucraineană (88,48%), existând și o minoritate de vorbitori de rusă (9,95%).^[14]

PersonalitățiModificare

Agenor Gołuchowski (1849-1921), ministru de externe al Austro-Ungariei
Ernő Fodor (1906-1977), traducător maghiar
Leopold Infeld
Stefan Banach
Ruslana
Stanisław Lem

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

^ Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2014 року», — Київ, Державна служба статистики України, 2014
^ Ambasada României în Ucraina
^ Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.
^ Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.
^ Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.
^ Lviv. Encyclopædia Britannica.
^ Lviv. Encyclopédie Larousse.
^ Львів. Енциклопедія Історії України.
^ Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01), value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included
^ [1]
^ Ștefan cel Mare: Viața și Activitatea
^ N.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152
^ St. Balan (Redactor principal), Dicționar cronologic al științei si tehnicii Universale, București, 1979
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Lvov pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în 25 august 2014.

Legături externeModificare

uc Pagina oficială
Rămășițele din Lvov - galeria de fotografii a Olenei Krușinska (în ucraineană, engleză, italiană)
Biserica românilor din Lemberg (Lvov), 22 martie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Biserica valahă din L’vov, o inimă românească într-o lume slavă, 14 aprilie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina

[свіже_населення-1] Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2014 року», — Київ, Державна служба статистики України, 2014

[2] Ambasada României în Ucraina

[3] Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.

[4] Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.

[5] Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.

[6] Lviv. Encyclopædia Britannica.

[7] Lviv. Encyclopédie Larousse.

[8] Львів. Енциклопедія Історії України.

[Pop_2012-9] Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01), value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included

[10] [1]

[11] Ștefan cel Mare: Viața și Activitatea

[12] N.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152

[13] St. Balan (Redactor principal), Dicționar cronologic al științei si tehnicii Universale, București, 1979

[populatie_ucraina_2001-14] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Lvov pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Accesat în 25 august 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]