Radu Gyr

Radu Gyr
Date personale
Născut	2 martie 1905 Câmpulung, Muscel, România
Decedat	29 aprilie 1975 (70 de ani) București, România
Înmormântat	Mănăstirea Petru Vodă
Cetățenie	România
Religie	creștinism
Ocupație	jurnalist poet dramaturg
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Mișcarea Legionară
Studii	Universitatea din București Colegiul Național Carol I din Craiova
Patronaj	Universitatea din București
Prezență online
site web oficial

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu; n. 2 martie 1905, Câmpulung, Muscel, România – d. 29 aprilie 1975, București, România) a fost un poet, dramaturg, eseist, ziarist român și politician de extremă dreaptă, legionar-fascist. O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Biografie

Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung - de unde, prin derivație, pseudonimul literar Gyr - fiul actorului craiovean Coco Demetrescu. Comandant legionar și șef al regiunii Oltenia, Radu Gyr a fost autorul textelor la imnul neoficial al legionarilor, „Sfânta tinerețe legionară”, al imnului „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al „Imnului muncitorilor legionari” și al altor scrieri dedicate Mișcării Legionare.

Cariera literară

A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost și, ca student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, cu volumul „Liniști de schituri” 1924.

A fost de mai multe ori laureat - în 1926, 1927, 1928 și 1939 - al Societății Scriitorilor Români, și al Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A conferențiat pentru propagarea ideologiei legionare precum „Studențimea și Idealul Spiritual” (conferință din 1935). A colaborat la revistele „Universul literar”, „Gândirea”, „Gândul românesc”, „Sfarmă-Piatră”, „Decembrie”, „Vremea”, „Revista mea”, „Revistă dobrogeană”, „Ramuri”, „Adevărul literar și artistic”, „Axa”, „Iconar” etc., precum și la ziarele „Cuvântul”, „Buna Vestire” și „Cuvântul studențesc”. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul „Nenea Răducu”. A fost laureat al Premiului „Adamachi” al Academiei Române.

Comandant legionar și director al teatrelor

În timpul Statului Național-Legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941), Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. Sub conducerea sa actorii evrei au fost eliminați din toate teatrele, cu interdicția de a apare pe scenele teatrelor românești. Ca act de frondă față de aceste dezlănțuiri antisemite și pentru asigurarea unui loc de a se putea produce, actori evrei au înființat în București teatrul evreiesc „Barașeum”, care a adunat actori evrei din toate teatrele din România într-un fel de ghetou artistic.. Teatrul Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările fasciste ale Europei - fapt evidențiat pe plan internațional - și-a început activitatea, conform dispozițiilor, numai în limba română, la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară? Ulterior, susținători ai regimului fascist spuneau că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene datorită toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască..

Detențiile lui Gyr în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă

În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Gyr a fost arestat și deținut în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali legionari. El a mai fost deținut și în timpul regimului lui Ion Antonescu - la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 a ținut un discurs belicos în piața Teatrului Național din București, pentru care a fost arestat și condamnat la 12 ani de închisoare. Eliberat din detenție a fost trimis pe front, pentru „reabilitare”. La Sărata, în anul 1942 a fost grav rănit. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul (cenzurat) „Poeme de răsboiu”, în care povestește că a trecut Nistrul, Odesa până în stepă - întorcându-se rănit de pe front acasă la soție.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în procesul „lotului ziariștilor fasciști” și, condamnat la 12 ani de detenție a revenit acasă în 1956 dar, după doi ani a fost arestat din nou și condamnat la moarte în 1959, sub acuzarea de instigare la insurecție armată, cu poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, sentință comutată la 25 de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud, Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat, purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit i s-a refuzat asistența medicală.

Citat din depoziția lui Gyr la procesul din 1945 la Tribunalului Poporului

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”..

Colaborarea la presa comunistă

Din 1964, după eliberarea din închisoare s-a raliat - împreună cu alți legionari spășiți, ca Nichifor Crainic sau, ca preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa - la propagarea ideologiei comuniste în ziare supravegheate și bine subvenționate de Securitate, precum „Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”), destinat românilor din diasporă. Gyr a publicat reportaje, articole politice și poezii „pe linie” sau cu pseudonimele, Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.

Înainte de 1989 Gyr a fost ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu, care l-a menționat în volumul al doilea din „Poezia românească modernă” (1968). A fost înmormântat la cimitirul Bellu Catolic, în 1975.

Citate apologice

• Horia Sima: „Visul lui Gyr este acela al ierarhiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie și-l înzestrează cu dimensiunea transcendentalului.”
• Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)

Operă

Poezie

• Liniști de schituri , Craiova (1924) (volumul de debut)
• Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927)
• Cerbul de lumină, București (1928)
• Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936)
• Cununi uscate, București (1938)
• Corabia cu tufănici, București (1939)
• Poeme de răsboiu, București (1942)
• Balade, București (1943)

Conferințe

• Făuritorii unui ideal, București, 1932
• Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935
• Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936

Prefețe

• Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937
• George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937
• Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937

Alte scrieri

• Scufița roșie, 1937
• Corabia cu tufănici, 1939
• Eposul popular iugoslav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)

Volume publicate postum

• Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982
• Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994
• Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993
• Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994
• Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996
• Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997
• Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
• Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998
• Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999
• Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000
• Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000
• Sângele temniței. Stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003

Traduceri

• Joseph Kessel, Păpușa, București, f.a.
• Jack London, Când și-aduce omul aminte...București, f.a.

Premii

• Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926, 1927, 1928, 1939).
• Premiul Adamachi al Academiei Române

Bibliografie

• Adrian Popescu, Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr, eseu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1995
• Hans Bergel, Un poem de Radu Gyr și opt eseuri. Prefață de Peter Motzan, traducere de Mariana Lăzărescu, Editura Arania, Brașov, 1995
• Ioana Cistelecan, Poezia carcerală, Pitești, Editura Paralela 45, 2000
• Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005
• Claudio Mutti, Mircea Eliade, legiunea și noua inchiziție, București, Editura Vremea, 2001
• Atanasie Berzescu, Lacrimi și sânge (Memorii), Timișoara, Editura Marineasa, 1999
• Ioan Ianolide, Întoarcere la Hristos. Document pentru o lume nouă, București, Editura Cristiana, 2006
• Hotnews Sfinții închisorilor (articol 2007)
• Adevărul literar și artistic, 6 martie 1994
• Rost, nr. 14-15, aprilie-mai 2004 (număr închinat lui Radu Gyr)
• Răzvan Codrescu, În căutarea Legiunii pierdute, ed. a II-a, Editura Christiana, București, 2012.
• Ana Selejan, Glasul Patriei. Un cimitir al elefanților în comunism, Editura Vremea, București, 2012.

Lectură suplimentară

• Al. Florin Țene, Întoarcerea din cruciadă - Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste, Editura Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2020

Legături externe

• Site dedicat poetului Radu Gyr Arhivat în 2 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• Radu Gyr, Poezii
• „Radu Gyr vorbea de suferințele lui cu multă detașare”, 27 decembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei
• Serial - Sfintii Inchisorilor Radu Gyr-poetul care l-a coborat pe Iisus in celula, 5 noiembrie 2007, Ionut Baias, HotNews.ro
• Radu Gyr, poetul care L-a coborât pe Iisus în celulă, 6 aprilie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
• Radu Gyr, 3 iulie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
• DOCUMENTE SECRETE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU. A aparut o carte cu totul inedita, la Editura Tipo Moldova - Iasi, 15 aprilie 2012, Ziaristi Online
• Istoria unei poezii care a făcut istorie Arhivat în 16 noiembrie 2012, la Wayback Machine., 13 noiembrie 2012, Dan Boicea, Adevărul
• „Glasul Patriei‟. Gazeta de propagandă a regimului comunist din România pentru diaspora, Radio Europa liberă, 9 ianuarie 2013.
• Mărturia mitropolitului Bartolomeu Anania despre suferințele lui Radu Gyr Arhivat în 17 aprilie 2015, la Wayback Machine., 2 martie 2011, Daniela Cârlea Șontică, Ziarul Lumina
• Pod de aur peste apele suferinței lui Radu Gyr^{[nefuncțională]}, 16 mai 2010, Daniela Cârlea Șontică, Ziarul Lumina