Wikipedia

Sfântu Gheorghe

municipiu din județul Covasna, România
(Redirecționat de la Sf. Gheorghe)
Acest articol se referă la un municipiu din județul Covasna. Pentru un martir creștin, vedeți Sfântul Gheorghe. Pentru alte sensuri, vedeți Sfântu Gheorghe (dezambiguizare).

Sfântu Gheorghe (în maghiară Sepsiszentgyörgy, în germană Sankt Georgen) este municipiul de reședință al județului Covasna, Transilvania, România, format din localitatea componentă Sfântu Gheorghe (reședința), și din satele Chilieni și Coșeni. Are o suprafață de 7.292 ha.

Sfântu Gheorghe
Sepsiszentgyörgy
Sankt Georgen
—  municipiu și reședință de județ[*]​  —
Biserica fortificată datând din secolul al XIV-lea
Poartă secuiască
Liceul „Székely Mikó”

Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Sfântu Gheorghe se află în România
Sfântu Gheorghe
Sfântu Gheorghe
Sfântu Gheorghe (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°51′49″N 25°47′15″E ({{PAGENAME}}) / 45.86361°N 25.78750°E
Țară România
Județ Covasna
SIRUTA63394
Atestare documentară1332
Numit dupăSfântul Gheorghe
ReședințăSfântu Gheorghe[*]​
ComponențăSfântu Gheorghe[*]​, Chilieni, Coșeni
Guvernare
 - primar al municipiului Sfântu Gheorghe[*]​Árpád-András Antal[1][2] (UDMR, )
Altitudine555 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total50.080 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal520003–520093
Localități înfrățite
 - Kráľovský ChlmecSlovacia
 - CeglédUngaria
 - KanjižaSerbia
 - KiskunhalasUngaria
 - FerencvárosUngaria
 - Giv'atayimIsrael
Prezență online
https://www.sfantugheorgheinfo.ro/
GeoNames Modificați la Wikidata
Poziția localității Sfântu Gheorghe
Poziția localității Sfântu Gheorghe
Poziția localității Sfântu Gheorghe
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nume anterioare

modificare
  • 1332 - Sacerdos de Sancto Georgio, Sanctus Georgius, Georgiopolis
  • 1412 - Zenthgywrgh
  • 1415 - Sanctus Georgius, Sentgewrgh
  • 1427 - Zenthgeurgh
  • 1439 - Zenth Georgi
  • 1461 - oppidum Zenth Gewrg
  • 1463 - Zenthgergy
  • 1477 - Zenth Gyewrgh
  • 1492 - Zenthgijewrgh, Sepsij Zenth Gyewrgh, civitas Zenth Gijergh, Zenthgijergh
  • 1508 - oppidum Zenthgewrgh
  • 1514 - Zenth Gijewrgh
  • 1515 - Zenthghewrgh of Sepsi
  • 1519 - pos. Zenthghijewrgh
  • 1520 - oppidum nostrum Sepsi Zenthghewrgh, Sepsi Zenth-Gewrgh, oppidum Chijik-Zenthgyewrgh
  • 1567 - Zenthgeorgj
  • 1593 - Sepsy Zenthgeorgij
  • 1595 - Saint George of Sepsi
  • 1604 - Saint George of Sepsi
  • 1611 - György Sepsi-Szent
  • 1662 - Saint George
  • 1689 - György Sepsiszent
  • 1850 - Level George
  • 1854 - Sepsi-Szent-György, Sepsi-Sîn-Jiorz

Istorie

modificare
 
Rămășițe de obiecte neolitice găsite în Sfântu Gheorghe.

Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic (Noua, Monteoru, Schneckenberg), apoi din epoca bronzului și a culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, săpăturile din 1883 făcute în locul numit Dealul Fragilor atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren[3] au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Urmele aparțin așezării daco-romane din secolele III-IV (Cod LMI CV-I-m-A-13031.01). Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică din secolul al X-lea.

Importanța localității Sf. Gheorghe, situată la confluența drumurilor de legătură dintre Transilvania și Moldova, a crescut după secolul al XV-lea, când a fost ridicată la rang de târg (1461). În secolul al XVII-lea orașul a suferit din cauza a două invazii, în 1658, a tătarilor și, în 1661, a otomană, ambele fiind devastatoare.

În 1880 Sf. Gheorghe a înglobat satul Szemerja, astăzi cartier al orașului și purtând același nume. Primele întreprinderi au apărut relativ târziu. În 1879 a fost construită prima fabrică de textile, iar în 1899 a fost inaugurată fabrica de țigarete. În 1877 a început electrificarea orașului, operațiune finalizată în 1907. În 1891, odată cu terminarea tronsonului până la Sfântu Gheorghe al căii ferate Brașov–Târgu Secuiesc, orașul a fost racordat la rețeaua feroviară. La 4 aprilie 1897 a fost dată în folosință calea ferată Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc, astfel încât orașul Sf. Gheorghe a devenit nod feroviar.

Primele date referitoare la învățământul primar provin din secolul al XVII-lea, iar la cel liceal de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1892 a început activitatea primului institut pedagogic pentru educatoare din Transilvania, ulterior denumit Institutul Pedagogic de Stat.

În 1968, în cadrul reorganizării administrativ-teritoriale a României, Sfântu Gheorghe a devenit reședință de județ, iar în 1982 municipiu.

Administrație

modificare

Municipiul Sfântu Gheorghe este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Árpád-András Antal, de la Uniunea Democrată Maghiară din România, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[4]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Uniunea Democrată Maghiară din România21                     

Primari

modificare

Geografie

modificare

Municipiul Sfântu Gheorghe este situat în colțul de sud-est al Transilvaniei, în Carpații Orientali, în bazinul Oltului Superior, în Depresiunea Brașovului. Altitudinea medie este de 520-580 m. Orașul este situat pe o suprafață de 10 kilometri pătrați, fără a include municipalitățile Chilieni(maghiară Kilyén), Coșeni(maghiară Szotyor) și Sugásfürdő.

Se află la intersecția câtorva drumuri, cel mai important fiind DN12 ce leagă municipiul Brașov(33 km) de municipiul Miercurea Ciuc(70km). Sfântu Gheorghe se mai află la 198 km nord de București și 250 km sud-est de Cluj.

Hidrografie

modificare

Municipiul Sfântu Gheorghe este străbătut de râul Olt, în care se varsă râurile Porumbele, Debren și Sâmbrezi.

Demografie

modificare



 

Componența etnică a municipiului Sfântu Gheorghe

     Maghiari (69,25%)

     Români (18,93%)

     Alte etnii (0,54%)

     Necunoscută (11,29%)


 

Componența confesională a municipiului Sfântu Gheorghe

     Reformați (34,06%)

     Romano-catolici (28,27%)

     Ortodocși (16,17%)

     Unitarieni (5,23%)

     Evanghelici luterani (1,15%)

     Alte religii (2,85%)

     Necunoscută (12,26%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sfântu Gheorghe se ridică la 50.080 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 56.006 locuitori.[5] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (69,25%), cu o minoritate de români (18,93%), iar pentru 11,29% nu se cunoaște apartenența etnică.[6] Din punct de vedere confesional, cei mai mulți locuitori sunt reformați (34,06%), cu minorități de romano-catolici (28,27%), ortodocși (16,17%), unitarieni (5,23%) și evanghelici luterani (1,15%), iar pentru 12,26% nu se cunoaște apartenența confesională.[7]

Sfântu Gheorghe - evoluția demografică
  Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Municipiul Sfântu Gheorghe are cea de-a doua comunitate maghiară, ca număr din țară, după municipiul Târgu Mureș.

Economie

modificare

Principalele activități economice ale municipiului se desfășoară în industriile textilă și de confecții, a mobilei, a procesării laptelui și a cărnii, în domeniul comerțului și al serviciilor, precum și în turism.

Industria predominantă în oraș este industria textilă. Orașul deține capacități de producție sub utilizate, cum ar fi o fabrică redusă de piese de transmisie și cutii de viteze auto (IMASA SA) și o fabrică de tutun (TIGARETE SA).

Sectorul de servicii cuprinde domenii în plină dezvoltare, cum ar fi serviciile IT, cu sediul aici ROMARG SRL, cel mai important furnizor de înregistrare de domenii și găzduire web din România.[8]

Cultură

modificare
 
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni

Municipiul Sfântu Gheorghe are două teatre (Teatrul „Andrei Mureșanu” și Teatrul „Tamási Áron”), o bibliotecă județeană (Biblioteca Județeană „Bod Péter”), două muzee (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Național Secuiesc), Galeriile de Artă „Gyárfás Jenő” și galeria "Magma". În localitate își desfășoară activitatea și Ansamblul de Dansuri „Trei Scaune” .

Turism

modificare

Municipiul Sfântu Gheorghe are în administrare stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator. Aflată la o distanță de 8 km de oraș , stațiunea Șugaș este considerată o atracție turistică tot anul. Dispune de o pârtie de schi de dificultate medie și de instalație de transport pe cablu (teleschi). Cazarea turiștilor este asigurată în hoteluri, vile și pensiuni.

La inițiativa societății civile, în fiecare an de Sf. Gheorghe (23 aprilie), autoritățile locale organizează Zilele Sfântu Gheorghe. La 8 septembrie are loc o festivitate comemorativă a veteranilor români, combatanți în al doilea război mondial.

Obiective turistice și monumente istorice

modificare
 
Biserica fortificată datând din secolul al XIV-lea
 
Galeriile de artă Sfântu Gheorghe

Transport

modificare

Orașul este străbătut de două drumuri naționale (DN12: Brașov–Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și DN13E: Feldioara–Vâlcele–Sfântu Gheorghe) și de trei drumuri județene (DJ121B: Sfântu Gheorghe–Aita Medie, DJ121C: Sfântu Gheorghe–Șugaș Băi, DJ112: Hărman–Ilieni–Sfântu Gheorghe). Transportul feroviar este asigurat de căile ferate Sfântu Gheorghe–Brașov, Sfântu Gheorghe–Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe–Brețcu, fiind străbătut de Magistrala CFR 400.

Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav și se afla la o distanțâ de 40 de km.

Educație

modificare
 
Colegiul Național „Székely Mikó”

În oraș funcționează 15 grădinițe cu program normal ori prelungit, 7 școli generale, 5 licee (Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Colegiul Reformat, Liceul de Artă „Plugor Sándor”, Liceul „Mikes Kelemen” și Liceul „Székely Mikó”), 5 grupuri școlare, o școală postliceală cu profil sanitar și 3 instituții de învățământ superior: Facultatea de Științe Politice Administrative și Comunicare, Facultatea de Știința Mediului și Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor.

Sport

modificare

Personalități născute și/sau asociate cu Sfântu Gheorghe

modificare

Orașe înfrățite

modificare

Galerie de imagini

modificare

Note

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Repertoriul arheologic al județului Covasna (pag.127)
  4. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  8. ^ „404 Pagina nu mai exista la ROMARG”. www.inregistrare-domenii.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „ACT DE CINSTIRE AL PĂRINTELUI PROTOPOP AUREL NISTOR – UNUL DIN CTITORII CATEDRALEI ORTODOXE-PARACLIS EPISCOPAL DIN SFÂNTU GHEORGHE”. 

Bibliografie

modificare
  • Stanca, Constantin și Ráduly Gitta, Județul Covasna: Monografie, Editura Sport Turism, București, 1980
  • Pisota, Ioan; Mihai, Elena; Ivănescu, Maria, Județul Covasna, Editura Academiei, București, 1975
  • Cavruc, Valeriu, Repertoriul Arheologic al județului Covasna. Seria Monografii Arheologice I., Sfântu Gheorghe, 1998. ISBN 973-0-00-735-7

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sfântu Gheorghe


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sfântu_Gheorghe&oldid=16661332