Wikipedia

Aiud

municipiu din județul Alba, România
(Redirecționat de la Aiud, Alba)

Aiud (în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, în latină Brucla) este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Aiud (reședința), Aiudul de Sus, Gâmbaș, Măgina și Păgida, și din satele Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârbovița, Sâncrai și Țifra.

Aiud
Nagyenyed
Straßburg am Mieresch
—  municipiu  —
Cetatea Aiud
Vedere asupra orașului Aiud
Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”

Stemă
Stemă
Aiud se află în România
Aiud
Aiud
Aiud (România)
Localizarea orașului pe harta României
Aiud se află în Județul Alba
Aiud
Aiud
Aiud (Județul Alba)
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: 46°18′44″N 23°43′45″E ({{PAGENAME}}) / 46.31222°N 23.72917°E
Țară România
Județ Alba
SIRUTA1213
Atestare1293
ReședințăAiud[*]​
Localități componente
Guvernare
 - primar al municipiului Aiud[*]​Dragoș-Ionuț Crișan[*]​[1] (PSD, )
Suprafață
 - Total142,2 km²
Altitudine260 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total21.307 locuitori
 - Densitate185 loc./km²
Fus orarUTC+2
Cod poștal515200
Localități înfrățite
 - GyomaendrődUngaria
 - DingelstädtGermania
 - SiklósUngaria
 - CussetFranța
 - CerepovețRusia
 - Ponte de SôrPortugalia
 - MegaraGrecia
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)
Aiud pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 139)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Între 1918 și 1950, orașul Aiud, pe atunci comună, a fost reședință de unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi (plasă) în cadrul județului interbelic Alba, sub numele omonim de plasa Aiud.

Toponimie

modificare

Toponimul maghiar, cel vechi german, precum și cel român al orașului provin de la numele sfântului Egidiu.

Stemă

modificare

Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roșu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spațiul deschis al porții se zăresc un ciorchine de strugure și o frunză de viță de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roșu, ținând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanță, ambele din același metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte deschisă, naturală. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Poarta relevă valoarea creației folclorice. Strugurii, ponderea pe care a avut-o în trecut viticultura. Sabia, participarea locuitorilor la lupta de apărare. Balanța, atributul organului administrativ orășenesc. Cartea deschisă amintește importantele instituții culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) și Muzeul de Științe Naturale (1796).[2]

Istoric

modificare

Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.

Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuita în majoritate de sași. În documentele medievale localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg.[3] Paronimul așezării este Sângătinul (în maghiară Kisenyed, Szászenyed, în traducere „Aiudul Mic” sau „Aiudul Săsesc”).

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați.

În secolul al XVI-lea populația a adoptat reforma protestantă, iar Biserica Cetății a fost folosită în comun de sașii luterani și de maghiarii calvini. Biserica a fost incendiată în anul 1600 de trupele lui Mihai Viteazu și refăcută de Gabriel Bethlen. Din anul 1704 biserica a fost folosită exclusiv de comunitatea calvină, iar comunitatea luterană a sașilor din Aiud și-a construit o biserică nouă în interiorul cetății, pe locul unei capele mai vechi.[4] Aiudul a devenit unul din principalele centre reformate din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).

La 8 ianuarie 1849 țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari.[5] Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.[6]

Până în 1950 orașul a fost reședința plășii Aiud.

În timpul regimului comunist din România în închisoarea Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici.

Demografie

modificare



 

Componența etnică a municipiului Aiud

     Români (72,07%)

     Maghiari (12,98%)

     Romi (3,96%)

     Alte etnii (0,12%)

     Necunoscută (10,87%)


 

Componența confesională a municipiului Aiud

     Ortodocși (68,3%)

     Reformați (11,3%)

     Greco-catolici (2,47%)

     Baptiști (1,81%)

     Romano-catolici (1,23%)

     Alte religii (3,06%)

     Necunoscută (11,84%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Aiud se ridică la 21.307 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 22.876 de locuitori.[7] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,07%), cu minorități de maghiari (12,98%) și romi (3,96%), iar pentru 10,87% nu se cunoaște apartenența etnică.[8] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (68,3%), cu minorități de reformați (11,3%), greco-catolici (2,47%), baptiști (1,81%) și romano-catolici (1,23%), iar pentru 11,84% nu se cunoaște apartenența confesională.[9]

Aiud - evoluția demografică
  Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

modificare

Municipiul Aiud este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Dragoș-Ionuț Crișan[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat8        
Partidul Național Liberal5        
Uniunea Democrată Maghiară din România3        
Alianța pentru Unirea Românilor2        
Danciu Ionela-Mariana1        

Lăcașuri de cult

modificare
 
Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” (Vasile, Grigore și Ioan). Construcția ei a început în anul 1927.

Obiective turistice

modificare
 
  • Cetatea Aiudului, una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (sec. XIII-XVI). De plan poligonal neregulat, construită din piatră brută (grosimea zidurilor: 1,20 m), cetatea a fost întărită cu turnuri (al blănarilor, al măcelarilor, al croitorilor etc.), aparținând breslelor meșteșugărești.
  • Castelul Bethlen (palatul voievodal, sec. XVI-XVII), a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat ființează în prezent un muzeu de științe naturale.
  • Muzeul de istorie (în incinta cetății Aiudului)
  • Rezervația naturală Pădurea Sloboda (20 de hectare).
  • Băgău, Trascău (situri de importanță comunitară incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000 în România) și Munții Trascăului (arie de protecție specială avifaunistică (sit SPA)
  • Cheile Aiudului

Orașe înfrățite

modificare

Municipiul Aiud este înfrățit cu următoarele localități:

Personalități

modificare

Note

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ http://www.lege-online.ro/lr-HOTARARE-685-1998-%2815899%29.html Hotărârea guvernului nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii
  3. ^ „Trecutul nostru comun - Aiud”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Gustav Seivert, Straβburg am Marosch. Belehrendes und Unterhaltendes aus der Vergangenheit dieses Städtchens, Hermannstadt, 1866, p. 12 și urm.
  5. ^ Gerő, András și Patterson, James, Modern Hungarian society in the making: the unfinished experience. Central European University Press, 1995
  6. ^ Ion Rusu Abrudeanu, Moții - Calvarul unui popor eroic dar nedreptățit. Ed. Cartea Românească, București, 1928
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  8. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  10. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Buza M., Mărculeț I., Pretabilitatea reliefului din Culoarul Mureșului în amenajarea drumului roman în sectorul Aiud – Războieni-Cetate, Comunicări științifice, Vol. VII, Mediaș, 2008
  • Stoica L., Stoica Gh., Popa Gabriela, Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba, Cluj-Napoca, 2009. ISBN 978-973-0-06143-3
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Structura etnică a populației orașului Aiud în secolul XX, Comunicări științifice, Vol. I, Mediaș, 2003
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Districtul protopopesc greco-catolic Aiud (1879-1940). Studiu demografic, Deșteptarea Credinței, nr. 8 (173), Dej, 2004
  • Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Riscul geomorfologic și riscul climatic în Culoarul Aiud – Sebeș, Analele Asociației Profesionale a Geografilor din România, vol. I, nr. 1., 2010 [1]
  • Ștefănescu, Iulia; Mărginean, Ramona; Codrea, Vl., Muzeul de științele naturii, Aiud - cel mai vechi din România, Terra magazin, Nr. 5 (125), București, 2008

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aiud



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Aiud&oldid=16598866