Wikipedia

Cernăuți

capitala istorică a Bucovinei, aflat azi în Ucraina
(Redirecționat de la Czernowitz)
Pagina „Cernivți” trimite aici. Pentru o localitate de tip urban din regiunea Vinnița vedeți Cernivți, Vinnița.

Cernăuți[2] (în ucraineană Чернівці, transliterat: Cernivți, în poloneză Czerniowce, în germană Czernowitz, în rusă Черновцы, transliterat: Cernovțî, în idiș טשערנאָוויץ, transliterat Tschernivts, în italiană Cernovizza, în franceză Tchernivtsi, în engleză Chernivtsi) este un oraș și centru administrativ, politic și economic al regiunii cu același nume din vestul Ucrainei (Nordul Bucovinei). Orașul este situat pe malurile râului Prut.

Cernăuți
Чернівці
—  Oraș  —
Denumirea în alte limbi 
 - ucraineanăЧернівці / Cernivți
 - polonezăCzerniowce
 - germanăCzernowitz (Tschernowitz)

Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Poreclă: „Mica Vienă”

„Capitala de taină a Europei"

„Ierusalimul de pe Prut"

„Ultima Alexandrie a Europei" (denumire dată de Zbigniew Herbert)
Map
Cernăuți (Ucraina)
Poziția geografică în Ucraina
Coordonate: 48°17′27″N 25°56′04″E ({{PAGENAME}}) / 48.290833333333°N 25.934444444444°E
Țară Ucraina
Regiune Cernăuți
RaionCernăuți
KOATUU7310100000
Atestare8 octombrie 1408
Raioane3
Guvernare
 - PrimarRoman Kliciuk (Batkivșcina)
Suprafață
 - Total153 km²
Altitudine248 m.d.m.
Populație (2015[1])
 - Total▲264.333 locuitori
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal58000
Prefix telefonic380-372(2)
Localități înfrățite
 - 15 orașe înfrățitelistă
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Poziția localității Cernăuți
Poziția localității Cernăuți
Poziția localității Cernăuți
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Istorie

modificare
Istoria apartenenței statale  
  Ucraina 1991–
  URSS 1944–1991
  România 1941–1944
  URSS 1940–1941
  România 1918–1940
  Austro-Ungaria 1867–1918
  Imperiul Austriac 1804–1867
  Monarhia Habsburgică 1775–1804
  Moldova 1346–1774
 
Stema austriacă a orașului până în 1918
 
Stema interbelică a orașului Cernăuți
 
Stema actuală a orașului Cernăuți

În evul mediu timpuriu

modificare

Pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat. Orașul Cernăuți este atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun,[3] domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lwow (în perioada austriacă Lemberg, azi Lviv în Ucraina). Începând cu 1775, orașul a făcut parte din Imperiul Habsburgic primind numele de Czernowitz.[4] La recensământul din acel an au fost numărate în oraș 338 de familii.[5]

Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei. În anul 1849 Cernăuți a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849.

Cei șase primari pe care i-a avut orașul între 1864 și 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani și doi evrei. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți,[6] o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.

Orașul Cernăuți în Primul Război Mondial

modificare

În timpul primului război mondial, Cernăuțiul a fost ocupat de armate rusești în trei rânduri. Prima ocupare a Cernăuțiului a avut loc în ziua de 2 septembrie 1914, când în oraș au intrat mai multe regimente de cazaci, comandate de generalul Pavlov și colonelul Ariutinov.[7] În octombrie 1914, batalionul maiorului austriac Iaskiewicz a reocupat orașul Cernăuți. A doua invazie rusească a avut loc în 27 septembrie 1916, când armata rusă comandată de colonelul Sechin a sosit în oraș, după părăsirea orașului de către autoritățile austriece. La 18 iunie 1917, rușii au invadat a treia oară Bucovina.

Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuții au devenit parte din România.[8] În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Ribbentrop-Molotov și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania Nazistă. Autoritățile române au trecut la eliminarea populației evreiești din oraș, unde au concentrat-o într-un ghetou înființat la , de unde au început deportările în lagărele din Transnistria.[9] Traian Popovici, primarul orașului, s-a opus cu vigoare acestor măsuri, reușind să salveze de la deportare circa 19.000 de evrei.[10] La Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.

După Dezmembrarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste în 1991, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.[11]

România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuți.[12]

Pe 24 februarie 2022, legea marțială a fost declarată la Cernăuți, ca și în restul Ucrainei. De la începutul Invaziei Rusiei în Ucraina, orașul a fost o gazdă pentru persoanele strămutate intern din zona de front din estul și centrul Ucrainei și un punct de odihnă pentru refugiații în drum spre România din apropiere. Unii cernăuțeni au plecat și ei din țară. De la începutul ostilităților active din oraș au sunat de mai multe ori sirenele alarmei aeriene, dar nu au existat explozii sau distrugeri.

Populație

modificare

Populația Cernăuților a suferit unele modificări în perioada habsburgică. Aici s-au așezat numeroși evrei, germani, polonezi, dar și ucraineni. Aceștia din urmă au reușit să-i devanseze numeric pe români, după cum rezultă din rezultatul diferitelor recensăminte austriece prezentate în următorul tabel:

Cernăuți (orașul) Cernăuți (suburbii)
Anul Români Ucraineni Români Ucraineni
1860 9.177 4.133 20.068 6.645
1870 5.999 5.831 28.315 35.011
1880 6.431 8.232 8.887 23.051
1890 7.624 10.385 11.433 34.067
1900 9.400 13.030 13.252 25.476
1910 13.440 15.254 18.060 22.351

Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuți, 35.387 erau ortodocși, 7.168 greco-catolici, 21.232 romano-catolici, 4.854 evanghelici-lutherani, 42.932 mozaici ș.a. Din punct de vedere etnic, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruși, 11.130 ucraineni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ș.a. Mai mult de jumătate din populația evreiască originară din oraș a fost nimicită, din motive rasiste, în cadrul programului de exterminare aplicat de regimul antonescian în colaborare cu Germania nazistă în anii celui de-al Doilea Război Mondial.

Cea mai mare parte a populației rămase a Cernăuților a fost transferată în restul Uniunii Sovietice, imediat după instaurarea regimului comunist, în anii 1940-1941 precum și după 1944. În locul celor deportați din motive rasiale sau din alte considerente politice mai mult sau mai puțin similare, ca și al celor emigrați sau „repatriați”, din rândurile evreilor, germanilor, românilor, polonezilor și ucrainenilor, au fost aduși cetățeni de pe cuprinsul Uniunii Sovietice, majoritatea atașați culturii ruse și ucrainene.

Populația actuală este, potrivit datelor recensământului populației Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori. Între aceștia se află 189.021 de ucraineni, 26.733 ruși, 10.553 români și încă 3.829 români care au optat pentru categoria de moldoveni; 1.408 polonezi 1.308 evrei și 971 - alții.[13] Orașul ocupă o arie de 153 km pătrați și este împărțit administrativ în 3 sectoare (raioane): Садгiрський/Sadagura (Sadagura, Jucica Nouă, Jucica Veche, Rohozna, Lencăuți, Șerăuții de Jos - suburbiile de la nord de Prut), Шевченкiвский/Șevcenko (Taras Șevcenko - poet ucrainean) și Першотравневий/1 mai.

Recensământul din 1930

modificare
 

Componența etnică a orașului Cernăuți (1930)

     Români (27,01%)

     Germani (14,55%)

     Evrei (37,88%)

     Ruteni (9,9%)

     Polonezi (7,99%)

     Maghiari (0,5%)

     Ruși (1,35%)

     Altă etnie (0,82%)


 

Componența confesională a orașului Cernăuți (1930)

     Ortodocși (31,47%)

     Romano-catolici (18,88%)

     Mozaici (38,18%)

     Evanghelici/Luterani (4,31%)

     Greco-catolici (6,37%)

     Altă religie (0,89%)

Conform recensământului efectuat în 1930[14], populația orașului Cernăuți se ridica la 112.427 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau evrei (37,88%), cu o minoritate de români (27,01%), una de germani (14,55%), una de ruteni (9,90%), una de polonezi (7,99%), una de maghiari (0,5%) și una de ruși (1,35%). Alte persoane s-au declarat: armeni (59 de persoane), bulgari (78 de persoane), greci (11 persoane), găgăuzi (19 persoane), sârbi/croați/sloveni (29 de persoane), turci (30 de persoane), cehi/slovaci (226 de persoane), altă etnie (118 persoane), iar 334 de persoane nu au declarat etnia. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau mozaici (38,18%), dar existau și ortodocși (31,47%), romano-catolici (18,88%), evanghelici/luterani (4,31%), greco-catolici (5,37%). Alte persoane au declarat: armeano-gregorieni (19 persoane), armeano-catolici (84 de persoane), baptiști (64 de persoane), adventiști (92 de persoane), reformați (92 de persoane), unitarieni (46 de persoane), ortodocși pe stil vechi (lipoveni) (17 persoane), musulmani (30 de persoane), altă religie (12 persoane), fără religie (88 persoane), iar 310 persoane nu au declarat religia.

Transport

modificare
 
Prutul curge prin Cernăuți
Transport rutier

Cernăuți - Siret - Suceava

Cernăuți - Storojineț - Crasna - Vicovu de Sus (conexiune cu Putna) - Marginea (conexiune cu Rădăuți) - Sucevița - Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei

Cernăuți - Boian - Lipcani (conexiune cu Soroca, Bălți și Chișinău) - Rădăuți-Prut - Bivolari - Popricani - Iași

Transport aerian

Aeroportul Internațional Cernăuți

Orașe înfrățite

modificare
 
Clădirea-navă (str. Golovna (principală) colț cu str. Șalom Aleihem)
 
Potrivit unei inscripții din oraș, Cernăuții erau pe vremuri măturați cu tufe de trandafiri, iar librării aveau mai multe decât brutării

Cernăuții sunt înfrățiți cu următoarele orașe:[15][16]

Consulate

Personalități

modificare
Articol principal: Listă de personalități din Cernăuți.
 
Clădirea Ober-Gymnasium, unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1860-63. Tot aici a predat Aron Pumnul. În prezent, Școala generală nr. 1. Se găsește pe str. M. Eminescu, colț cu str. I. Franko.

Printre cele mai importante personalități care s-au născut sau care au trăit în Cernăuți se numără:

Galerie de imagini

modificare

Imagini vechi

modificare
  •  
    Cernăuți
    (înc. sec. XX)
  •  
    Cernăuți
    (înc. sec. XX)
  •  
    Cernăuți
    (înc. sec. XX)
  •  
    Cernăuți
    (înc. sec. XX)
  •  
    Cernăuți, gara centrală la 1900
  •  
    Biserica armenească din Cernăuți
  •  
    Teatrul Național din Cernăuți
  •  
    Cernăuți, Strada Regina Maria în timpul interbelic

Imagini actuale

modificare
  •  
    Primăria din Cernăuți
  •  
    Cernăuți - intrarea în Parcul Central
  •  
    Gara din Cernăuți
  •  
    Universitatea de medicină din Cernăuți
  •  
    Interior de biserică din Cernăuți
  •  
    Monumentul din Cernăuți dedicat eroilor români
  •  
    Cernăuți - Hotel Bristol
  •  
    Imagini de pe străzile Cernăuților
  •  
    Imagini de pe străzile Cernăuților
  •  
    Imagini de pe străzile Cernăuților
  •  
    Imagini de pe străzile Cernăuților
  •  
    Strada Alexandru cel Bun
  •  
    Placa de pe frontispiciul școlii medii nr. 29[21]
  •  
    Clădirea National-Hauptschule, unde Mihai Eminescu a studiat în perioada 1858-60.[22]
  •  
    Palatul Hurmuzachi-Logotheti, în care a locuit istoricul și omul politic Eudoxiu Hurmuzachi[23]
  •  
    Teatrul O. Kobyleanskaya (fostul Teatru Național).[24]

Imagini panoramice

modificare
 
Universitatea Cernăuți
 
Piața Teatrului din Cernăuți
 
Piața din fața hotelului Bristol - Cernăuți

Note

modificare
  1. ^ Державна служба статистики України: Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2015 року»,  — Київ, Державна служба статистики України, 2015
  2. ^ Alexandru D. Xenopol, Istoria Romînilor, vol. IV, Iași: Ed. Librăriei Școalelor Frații Șaraga, 1898, p. 96
  3. ^ Copia primei atestări documentare a orașului Cernăuți, document emis de Alexandru cel Bun, înlăturată din piața centrală a orașului, Obiectiv, 28 aprilie 2022
  4. ^ Czernowitz, die Stadt mit vielen Namen, Wiener Zeitung, 10 octombrie 2021
  5. ^ Der Traum einer Stadt, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23 decembrie 2005
  6. ^ Patrimoniul Mondial UNESCO: Clădirea Universității din Cernăuți, Europa FM, 7martie 2018
  7. ^ Teodor Bălan, Bucovina în războiul mondial[1]Extras din „Codrul Cozminului", VI, 1929
  8. ^ Se întâmpla în noiembrie, în urmă cu 100 de ani, Digi 24, 1 noiembrie 2018
  9. ^ Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (), Raport final (PDF), Iași: Editura Polirom, pp. 203, 252, ISBN 973-681-990-6 
  10. ^ Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (), Raport final (PDF), Iași: Editura Polirom, p. 294, ISBN 973-681-990-6 
  11. ^ UCRAINA, Ministerul Afacerilor Externe, martie 2021
  12. ^ UCRAINA, Ministerul Afacerilor Externe, martie 2021
  13. ^ „Recensamantul ucrainian din 2001 pe baze etnice”. 
  14. ^ Populația statornică în 1930, p. 430, Institutul Central de Statistică
  15. ^ Sister Cities, chernivtsy.eu, 23 septembrie 2009
  16. ^ Міста-побратими, chernivtsy.eu, 26 ianuarie 2017
  17. ^ de Rat beschließt Partnerschaft mit der ukrainischen Stadt Czernowitz, duesseldorf.de, 10 martie 2022
  18. ^ de Städtepartnerschaft von Mannheim und Czernowitz, mannheim.de, 5 aprilie 2022
  19. ^ fr Projet de jumelage avec la Ville Ukrainienne de Tchernivtsi, metz.fr, 4 aprilie 2022
  20. ^ „Mikhail Bulgakov” (în engleză). prabook.com. Accesat în . 
  21. ^ Din 2007 poartă numele de Gimnaziul nr. 6 și este una din cele 4 școli din Cernăuți cu predare în limba română.
  22. ^ În prezent, clădirea adăpostește o școală auto.
  23. ^ Se află pe strada Zankovetskaya colț cu strada Golovna (Principală).
  24. ^ Vedere dinspre Piața Teatrului (fosta Piață V. Alecsandri).

Bibliografie

modificare
  • Helmut Braun, Czernowitz. Die Geschichte einer untergegangenen Kulturmetropole (în trad. "Cernăuți. Istoria unei metropole culturale apuse"), Berlin, 2005.
Bibliografie suplimentară
  • Bucovina în presa vremii (I). Cernăuți 1811-2004, Ion Oprea, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004
  • Istoria orașului Cernăuți pe timpul Moldovei, Al Bocănețu, Editura Zelena Bukovyna, 2010
  • Monumente istorice și de arhitectură din ținutul Cernăuților, Laurențiu Dragomir, Editura Eminescu, București, 2000, ISBN 973-22-0841-4.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Cernăuți la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cernăuți&oldid=16604554