Raionul Ismail (1940-2020)

Pentru alte sensuri, vedeți Ismail (dezambiguizare).

Raionul Ismail (în ucraineană Ізмаїльський район) era unul din cele 26 raioane administrative din regiunea Odesa din Ucraina, cu reședința în orașul Ismail. A fost înființat în 1959, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion făcea parte din Ucraina independentă.

Raionul Ismail

Ізмаїльський район

— Raion —

Drapel

Stemă

Raionul Ismail

Raionul Ismail (Ucraina)

Poziția geografică

Coordonate: 45°28′59″N 28°55′43″E / 45.48305556°N 28.92861111°E

Atestare

11 noiembrie 1940

Dispariție

17 iulie 2020

Reședință

Ismail

Suprafață

- Total

1,254 km²

Populație (2018^[1])

- Total

▼51.122 locuitori

- Densitate

40,8 loc./km²

Prezență online

Amplasarea raionului

Acest raion avea o suprafață de 1.254 km² și 54.692 locuitori (2001)^[2], în majoritate de naționalitate ruși. Din componența raionului făcea parte orașul Șichirlichitai și 22 sate. Deși era reședința raionului, orașul Ismail nu făcea parte din raion, fiind oraș de subordonare regională.

Înainte de ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, teritoriul său a făcut parte din județul Ismail al României Mari. Acest raion nu avea o populație predominantă, existând comunități importante de ucraineni, români, bulgari și ruși.

În cadrul reformei administrativ-teritoriale ucrainene din 2020 raionul a fost reorganizat, în componența sa fiind incluse raioanele Reni și Chilia, ceea ce a condus la crearea raionului Ismail de astăzi.

Istoric

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[3]).

Localitățile componente ale actualului raion Ismail au făcut parte din Ocolul Chiliei și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail ^[4].

După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. Coloniștii bulgari au întemeiat așezări și s-au ocupat cu agricultura și creșterea oilor.

În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării.

În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 „Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei”). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sudul Basarabiei a intrat în componența României, localitățile actualului raion Ismail fiind incluse în plasele Bolgrad și Fântâna Zânelor ale județului Ismail.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene ^[5]. Tot atunci a fost înființat și raionul Bolgrad.

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa.

La 21 ianuarie 1959, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, raionul Suvorov a fost denumit raionul Ismail, iar reședința sa a fost mutată din satul Șichirlichitai (Suvorov) în orașul Ismail. Începând din anul 1991, Raionul Ismail face parte din Regiunea Odesa a Ucrainei independente.

Geografie

Raionul Ismail este situat în partea de sud-vest a regiunii Odesa. El este unul dintre cele mai îndepărtate raioane de centrul regional Odesa.

Suprafața sa este străbătută de 4 râuri mici: Tașbunar, Catalpugul Mare, Catalpugul Mic și Enica, precum și de fluviul Dunărea (care curge pe granița de sud). Raionul are 5 lacuri: Ialpug și Cugurlui (pe granița de vest), Sofian (integral), Catalpug (integral) și Chitai (pe frontiera de est).

În prezent, raionul se învecinează în partea de nord cu raionul Bolgrad, în partea de vest cu raionul Reni, în partea de est cu raionul Chilia și în partea de sud cu județul Tulcea al României.

Raionul Ismail este frontieră de stat cu România pe brațul Chilia al Dunării. În acest raion, funcționează un singur punct de trecere a frontierei în/din România și anume:

Ismail - Tulcea - punct internațional de trecere portuară

În raionul Ismail se află o zonă unică de păduri galerie, care sunt situate în partea de sud a zonei, de-a lungul fluviului Dunărea, in intervalul dintre canalul Skunda și satul Matroasca-Cuhurlui.

Demografie

Numărul populației la 1 ianuarie

2013	2014	2015
▼51.997	▼51.830	▼51.685

Sursă:^[6]

Structura etnolingvistică

Componența lingvistică a raionului Ismail

Ucraineană (26,34%)

Română (26,26%)

Bulgară (24,88%)

Rusă (21,56%)

Alte limbi (0,39%)

Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de ucraineană (26,34%), română (26,26%), bulgară (24,88%) și rusă (21,56%).^[7]

La recensământul din 1989, raionul Ismail avea 56.391 locuitori.

Conform recensământului efectuat de autoritățile ucrainene în anul 2001, populația raionului Ismail era de 54.550 locuitori, fiind împărțită în următoarele grupuri etnice:

Ucraineni - 28.9%
Moldoveni - 27.6%
Bulgari - 25.7%
Ruși - 16.1%
Găgăuzi - 0.4%
Țigani - 0.3%
Bieloruși - 0.2%
Alții - 0.8% ^[8].

De asemenea, 8.86% din populația raionului locuia în așezări urbane (4.835 locuitori) și 91.14% în așezări rurale (49.715 locuitori).

Cele mai populate localități sunt orașul Șichirlichitai - 4.835 locuitori și satele Babele - 5.370, Erdec-Burnu - 4.316 și Doluchioi - 3.977.

Comunități etnice

Conform recensământului din 1989, ucrainenii, moldovenii și bulgarii au fiecare câte aproximativ un sfert din populația raionului.

După populația majoritară, există localități unde predomină:

etnicii bulgari (orașul Șichirlichitai și satele Cairaclia, Dermendere, Doluchioi, Fântâna-Zânelor, Novokalanciak, Șichirlichitai-Noi și Tașbunar),
etnicii ucraineni (Câșlița-Dunăre, Dunaiske, Hasan-Aspaga, Matroasca-Cuhurlui, Necrasovca-Veche, Novoozerne și Sofian-Trubaiovca),
etnicii ruși-lipoveni (Broasca, Lărgeanca, Muravleanca și Necrasovca-Nouă) sau
etnicii români (Babele, Erdec-Burnu, Hagi-Curda și Pocrovca-Nouă). De asemenea, românii formează o treime din populația satului Doluchioi. În perioada interbelică, ajungeau la aproximativ jumătate din populație în alte trei localități: Lărgeanca, Hasan-Aspaga și Câșlița-Dunăre.

Economie

Principala activitate economică a Raionului Ismail este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de muncă sezonieră. Funcționează în prezent 667 întreprinderi agricole, dintre care 530 sunt gospodării individuale, 37 cooperative, 8 asociații private, 2 asociații de stat și 90 de altă formă. Se cultivă cereale, floarea-soarelui și rapiță de iarnă. De asemenea, există 484 ha de podgorii și 68 ha de livezi. În raion s-a dezvoltat și zootehnia, existând ferme în care se cresc bovine, porcine, ovine, caprine și păsări de curte.

În acest raion ființează o rețea bine dezvoltată de instituții medicale: 2 spitale centrale: unul raional și unul de boli infecțioase la Ismail, spitale rurale la Câșlița-Dunăre, Șichirlichitai și Tașbunar, precum și clinici de medicină generală în alte sate.

Învățământ și cultură

Raionul Ismail dispune de 19 instituții publice de învățământ, plus o școală internat (Erdec-Burnu) și o școală profesională (Șichirlichitai). Școala din satul Babele este cu predarea în limba română, în timp ce școlile din Erdec-Burnu, Hagi-Curda și Pocrovca-Nouă sun școli mixte cu predarea în limbile română și ucraineană.

Funcționează aici 14 cămine culturale și 7 cluburi rurale, 25 de biblioteci, ansambluri artistice de amatori etc.

Localități

Raionul Ismail este compus din:

1 orășel (comună urbană) - Șichirlichitai

Oraș
Nume					Locuitori
română	ucraineană		rusă
	scriere ucraineană	transliterare	scriere rusească	transliterare
Șichirlichitai	Суворове	Suvorove	Суворово	Suvorovo	4.835

22 sate ^[9], dintre care:
- 18 comune sau selsoviete astfel:

Comune
Nume					Locuitori
română	ucraineană		rusă
română	scriere ucraineană	transliterare	scriere rusească	transliterare
Babele	Озерне	Ozerne	Озёрное	Ozernoe	5.370
Broasca	Броска	Broska	Броская	Broskaia	3.704
Cairaclia	Лощинівка	Loșcînivka	Лощиновка	Loșcinovka	1.350
Câșlița-Dunăre	Кислиця	Kîslîția	Кислица	Kislița	2.973
Dermendere	Каланчак	Kalanciak	Каланчак	Kalanciak	1.208
Doluchioi	Багате	Bahate	Богатое	Bogatoe	3.977
Erdec-Burnu	Утконосівка	Utkonosivka	Утконосовка	Utkonosovka	4.316
Fântâna-Zânelor	Кирнички	Kîrnîcikî	Кирнички	Kirniciki	2.241
Hagi-Curda	Комишівка	Komîșivka	Комишевка	Komișevka	3.491
Hasan-Aspaga	Першотравневе	Perșotravneve	Першотравневое	Perșotravnevoe	2.046
Lărgeanca	Ларжанка	Larjanka	Ларжанка	Larjanka	2.386
Matroasca-Cuhurlui	Матроська	Matroska	Матросская	Matrosskaia	2.259
Muravleanca	Муравлівка	Muravlivka	Муравловка	Muravlovka	1.213
Necrasovca-Nouă	Нова Некрасівка	Nova Nekrasivka	Новая Некрасовка	Novaia Nekrasovka	2.051
Necrasovca-Veche	Стара Некрасівка	Stara Nekrasivka	Старая Некрасовка	Staraia Nekrasovka	3.050
Pocrovca-Nouă	Нова Покровка	Nova Pokrovka	Новая Покровка	Novaia Pokrovka	879
Sofian-Trubaiovca	Саф'яни	Safianî	Сафьяны	Safiani	2.962
Tașbunar	Кам'янка	Kamianka	Каменка	Kamenka	3.478

- 4 sate, care nu sunt și selsoviete, adică nu au administrație proprie, astfel:

Sate
Nume					Locuitori	Comuna
română	ucraineană		rusă
română	scriere ucraineană	transliterare	scriere rusească	transliterare
Dunaiske	Дунайське	Dunaiske	Дунайское	Dunaiskoe	334	Necrasovca-Veche
Novokalanciak	Новокаланчак	Novokalanciak	Новокаланчак	Novokalanciak	265	Dermendere
Novoozerne	Новоозерне	Novoozerne	Новоозёрное	Novoozernoe	188	Babele
Șichirlichitai-Noi	Новокам'янка	Novokamianka	Новокаменка	Novokamenka	116	Tașbunar

Note

^ „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la 27 iulie 2018. Accesat în 25 aprilie 2021.
^ Rezultatele recensământului din Ucraina din 2001 pe raioane
^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.
^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
^ uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.
^ Дністрянський М. С. Етнополітична географія України. Львів: Літопис, 2006. С.477.
^ „Administrative - territorial division at the date of 5 December 2001 ODESA REGION”. Arhivat din original la 10 ianuarie 2005. Accesat în 10 ianuarie 2005.

Legături externe

Raionul Bolgrad Arhivat în 4 decembrie 2020, la Wayback Machine. - site oficial uc
Situl Radei Supreme a Ucrainei - Diviziunile administrative ale Raionului Ismail uc

[1] „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la 27 iulie 2018. Accesat în 25 aprilie 2021.

[2] Rezultatele recensământului din Ucraina din 2001 pe raioane

[3] Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563

[4] „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009.

[5] Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353

[estimare-6] uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua

[populatie_ucraina_2001-7] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 23 septembrie 2015. Accesat în 25 august 2014.

[nac-8] Дністрянський М. С. Етнополітична географія України. Львів: Літопис, 2006. С.477.

[9] „Administrative - territorial division at the date of 5 December 2001 ODESA REGION”. Arhivat din original la 10 ianuarie 2005. Accesat în 10 ianuarie 2005.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]