Raionul Ismail (1940-2020)

raion în regiunea Odesa, Ucraina
Pentru alte sensuri, vedeți Ismail (dezambiguizare).

Raionul Ismail (în ucraineană Ізмаїльський район) era unul din cele 26 raioane administrative din regiunea Odesa din Ucraina, cu reședința în orașul Ismail. A fost înființat în 1959, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion făcea parte din Ucraina independentă.

Raionul Ismail
Ізмаїльський район
—  Raion  —
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Raionul Ismail se află în Ucraina
Raionul Ismail
Raionul Ismail
Raionul Ismail (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: 45°28′59″N 28°55′43″E ({{PAGENAME}}) / 45.48305556°N 28.92861111°E

ȚarăUcraina Ucraina
RegiuneOdesa
Atestare Modificați la Wikidata
Dispariție Modificați la Wikidata

ReședințăIsmail

Suprafață
 - Total1,254 km²

Populație (2018[1])
 - Total51.122 locuitori
 - Densitate40,8 loc./km²

Prezență online

Amplasarea raionului
Amplasarea raionului
Amplasarea raionului

Acest raion avea o suprafață de 1.254 km² și 54.692 locuitori (2001)[2], în majoritate de naționalitate ruși. Din componența raionului făcea parte orașul Șichirlichitai și 22 sate. Deși era reședința raionului, orașul Ismail nu făcea parte din raion, fiind oraș de subordonare regională.

Înainte de ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, teritoriul său a făcut parte din județul Ismail al României Mari. Acest raion nu avea o populație predominantă, existând comunități importante de ucraineni, români, bulgari și ruși.

În cadrul reformei administrativ-teritoriale ucrainene din 2020 raionul a fost reorganizat, în componența sa fiind incluse raioanele Reni și Chilia, ceea ce a condus la crearea raionului Ismail de astăzi.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 18061812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[3]).

Localitățile componente ale actualului raion Ismail au făcut parte din Ocolul Chiliei și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail [4].

După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către stat. Coloniștii bulgari au întemeiat așezări și s-au ocupat cu agricultura și creșterea oilor.

În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării.

În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei”). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu.

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, sudul Basarabiei a intrat în componența României, localitățile actualului raion Ismail fiind incluse în plasele Bolgrad și Fântâna Zânelor ale județului Ismail.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Ismail, formată din teritoriile aflate în sudul Basarabiei și care au fost alipite RSS Ucrainene [5]. Tot atunci a fost înființat și raionul Bolgrad.

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa.

La 21 ianuarie 1959, prin decret al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, raionul Suvorov a fost denumit raionul Ismail, iar reședința sa a fost mutată din satul Șichirlichitai (Suvorov) în orașul Ismail. Începând din anul 1991, Raionul Ismail face parte din Regiunea Odesa a Ucrainei independente.

Geografie

modificare

Raionul Ismail este situat în partea de sud-vest a regiunii Odesa. El este unul dintre cele mai îndepărtate raioane de centrul regional Odesa.

Suprafața sa este străbătută de 4 râuri mici: Tașbunar, Catalpugul Mare, Catalpugul Mic și Enica, precum și de fluviul Dunărea (care curge pe granița de sud). Raionul are 5 lacuri: Ialpug și Cugurlui (pe granița de vest), Sofian (integral), Catalpug (integral) și Chitai (pe frontiera de est).

În prezent, raionul se învecinează în partea de nord cu raionul Bolgrad, în partea de vest cu raionul Reni, în partea de est cu raionul Chilia și în partea de sud cu județul Tulcea al României.

Raionul Ismail este frontieră de stat cu România pe brațul Chilia al Dunării. În acest raion, funcționează un singur punct de trecere a frontierei în/din România și anume:

În raionul Ismail se află o zonă unică de păduri galerie, care sunt situate în partea de sud a zonei, de-a lungul fluviului Dunărea, in intervalul dintre canalul Skunda și satul Matroasca-Cuhurlui.

Demografie

modificare

Numărul populației la 1 ianuarie

modificare
2013 2014 2015
51.997 51.830 51.685

Structura etnolingvistică

modificare



 

Componența lingvistică a raionului Ismail

     Ucraineană (26,34%)

     Română (26,26%)

     Bulgară (24,88%)

     Rusă (21,56%)

     Alte limbi (0,39%)

Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de ucraineană (26,34%), română (26,26%), bulgară (24,88%) și rusă (21,56%).[7]

La recensământul din 1989, raionul Ismail avea 56.391 locuitori.

Conform recensământului efectuat de autoritățile ucrainene în anul 2001, populația raionului Ismail era de 54.550 locuitori, fiind împărțită în următoarele grupuri etnice:

De asemenea, 8.86% din populația raionului locuia în așezări urbane (4.835 locuitori) și 91.14% în așezări rurale (49.715 locuitori).

Cele mai populate localități sunt orașul Șichirlichitai - 4.835 locuitori și satele Babele - 5.370, Erdec-Burnu - 4.316 și Doluchioi - 3.977.

Comunități etnice

modificare

Conform recensământului din 1989, ucrainenii, moldovenii și bulgarii au fiecare câte aproximativ un sfert din populația raionului.

După populația majoritară, există localități unde predomină:

Economie

modificare

Principala activitate economică a Raionului Ismail este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de muncă sezonieră. Funcționează în prezent 667 întreprinderi agricole, dintre care 530 sunt gospodării individuale, 37 cooperative, 8 asociații private, 2 asociații de stat și 90 de altă formă. Se cultivă cereale, floarea-soarelui și rapiță de iarnă. De asemenea, există 484 ha de podgorii și 68 ha de livezi. În raion s-a dezvoltat și zootehnia, existând ferme în care se cresc bovine, porcine, ovine, caprine și păsări de curte.

În acest raion ființează o rețea bine dezvoltată de instituții medicale: 2 spitale centrale: unul raional și unul de boli infecțioase la Ismail, spitale rurale la Câșlița-Dunăre, Șichirlichitai și Tașbunar, precum și clinici de medicină generală în alte sate.

Învățământ și cultură

modificare

Raionul Ismail dispune de 19 instituții publice de învățământ, plus o școală internat (Erdec-Burnu) și o școală profesională (Șichirlichitai). Școala din satul Babele este cu predarea în limba română, în timp ce școlile din Erdec-Burnu, Hagi-Curda și Pocrovca-Nouă sun școli mixte cu predarea în limbile română și ucraineană.

Funcționează aici 14 cămine culturale și 7 cluburi rurale, 25 de biblioteci, ansambluri artistice de amatori etc.

Localități

modificare

Raionul Ismail este compus din:

Oraș
Nume Locuitori
română ucraineană rusă
scriere ucraineană transliterare scriere rusească transliterare
Șichirlichitai Суворове Suvorove Суворово Suvorovo 4.835
Comune
Nume Locuitori
română ucraineană rusă
scriere ucraineană transliterare scriere rusească transliterare
Babele Озерне Ozerne Озёрное Ozernoe 5.370
Broasca Броска Broska Броская Broskaia 3.704
Cairaclia Лощинівка Loșcînivka Лощиновка Loșcinovka 1.350
Câșlița-Dunăre Кислиця Kîslîția Кислица Kislița 2.973
Dermendere Каланчак Kalanciak Каланчак Kalanciak 1.208
Doluchioi Багате Bahate Богатое Bogatoe 3.977
Erdec-Burnu Утконосівка Utkonosivka Утконосовка Utkonosovka 4.316
Fântâna-Zânelor Кирнички Kîrnîcikî Кирнички Kirniciki 2.241
Hagi-Curda Комишівка Komîșivka Комишевка Komișevka 3.491
Hasan-Aspaga Першотравневе Perșotravneve Першотравневое Perșotravnevoe 2.046
Lărgeanca Ларжанка Larjanka Ларжанка Larjanka 2.386
Matroasca-Cuhurlui Матроська Matroska Матросская Matrosskaia 2.259
Muravleanca Муравлівка Muravlivka Муравловка Muravlovka 1.213
Necrasovca-Nouă Нова Некрасівка Nova Nekrasivka Новая Некрасовка Novaia Nekrasovka 2.051
Necrasovca-Veche Стара Некрасівка Stara Nekrasivka Старая Некрасовка Staraia Nekrasovka 3.050
Pocrovca-Nouă Нова Покровка Nova Pokrovka Новая Покровка Novaia Pokrovka 879
Sofian-Trubaiovca Саф'яни Safianî Сафьяны Safiani 2.962
Tașbunar Кам'янка Kamianka Каменка Kamenka 3.478
    • 4 sate, care nu sunt și selsoviete, adică nu au administrație proprie, astfel:
Sate
Nume Locuitori Comuna
română ucraineană rusă
scriere ucraineană transliterare scriere rusească transliterare
Dunaiske Дунайське Dunaiske Дунайское Dunaiskoe 334 Necrasovca-Veche
Novokalanciak Новокаланчак Novokalanciak Новокаланчак Novokalanciak 265 Dermendere
Novoozerne Новоозерне Novoozerne Новоозёрное Novoozernoe 188 Babele
Șichirlichitai-Noi Новокам'янка Novokamianka Новокаменка Novokamenka 116 Tașbunar
  1. ^ „Населення та міграція. Чисельність населення (за оцінкою) на 1 червня 2018 року та середня чисельність у січні–травні 2018 року”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Rezultatele recensământului din Ucraina din 2001 pe raioane
  3. ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
  4. ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
  6. ^ uc Демографічна та соціальна статистика. Населення та міграція UkrStat.gov.ua
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Дністрянський М. С. Етнополітична географія України. Львів: Літопис, 2006. С.477.
  9. ^ „Administrative - territorial division at the date of 5 December 2001 ODESA REGION”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare