|
Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 27 octombrie/9 noiembrie 1918, prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace care au aparținut de Regimentul Războieni No. 15. Unitatea a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de pace în garnizoana Piatra Neamț.
Unitatea a participat la acțiunile militare desfășurate pentru apărarea Marii Uniri, în perioada de la declararea celei de-a doua mobilizări, la 27 octombrie/9 noiembrie 1918 și demobilizarea armatei, la 20 martie 1920; principalele operații s-au desfășurat în decursul războiului Româno-Ungar din 1919 (15 aprilie-6 august).
Anterior, în același an, unitatea a demobilizat după încheierea Păcii de la Buftea până la 23 mai/5 iunie. Ulterior, la 1/13 iunie 1918 comanda regimentului a fost preluată de către colonelul Alexandru Calmuschi, deoarece colonelul Teodor Pirici fusese mutat la comanda Regimentului 62 Infanterie.
Începând de la sfârșitul anului 1918 și pe parcursul anului următor, regimentul a fost mobilizat și a participat la operația de ocupare a liniilor de demarcație succesive în Transilvania. În acest cadru a fost implicat în lupta de la Zalău de la sfârșitul iernii 1919.
A participat ulterior la campania din Ungaria, luptând în acțiunile ofensive ale Armatei României din aprilie 1919 și, după un intermezzo de 2 luni în țară, în cea de la vest de Tisa, pentru a ajunge în final până la nord de Budapesta.
A revenit în Muntenia în octombrie 1919, cu scopul de a contribui la buna desfășurare a primelor alegeri generale de după Marea Unire. La data de 1 decembrie 1918 trupele regimentului ajuns înapoi la Piatra Neamț, pentru a se demobiliza treptat până în primăvara anului 1921.
| 
