Aplicație multiliniară

În algebra liniară o aplicație multiliniară este o funcție de mai multe variabile care este liniară separat în fiecare variabilă. Mai precis, o aplicație multiliniară este o funcție

unde și sunt spații vectoriale (sau module peste un inel comutativ), cu următoarea proprietate: pentru fiecare , dacă toate variabilele cu excepția lui sunt menținute constante, atunci este o funcție liniară de .[1]

O aplicație multiliniară de o variabilă este o aplicație liniară, iar de două variabile este o aplicație biliniară. În general, o aplicație multiliniară de k variabile se numește o aplicație k-liniară. Dacă codomeniul unei aplicații multiliniare este corpul scalarilor, se numește formă multiliniară⁠(d). Aplicațiile multiliniare și formele multiliniare sunt obiecte fundamentale de studiu în algebra multiliniară.

Dacă toate variabilele aparțin aceluiași spațiu, formele pot fi simetrice, antisimetrice, sau aplicații k-liniare alternate. Acestea din urmă coincid dacă inelul subiacent (sau corpul) are o caracteristică diferită de 2, altfel primele două coincid.

Exemple modificare

  • Orice aplicație biliniară este o aplicație multiliniară. De exemplu, orice produs scalar dintr-un spațiu vectorial este o aplicație multiliniară, la fel ca produsul vectorial al vectorilor din  .
  • Determinantul unei matrice este o funcție multiliniară alternată a coloanelor (sau liniilor) unei matrice pătrate.
  • Dacă   este o funcție netedă⁠(d), atunci a k-a derivată a lui F în orice punct p din domeniul său poate fi văzută ca o k-funcție liniară simetrică  .

Reprezentare prin coordonate modificare

Fie   o aplicație multiliniară în spațiile vectoriale finit dimensionale   cu dimensiunea   și   un spațiu cu dimensiunea  . Dacă se alege baza   pentru fiecare   și baza   pentru   (folosind caractere grase pentru vectori), atunci se poate defini o colecție de scalari   prin

 

Atunci scalarii  determină complet funcția multiliniară  . În particular, dacă

 

pentru  , atunci

 

Exemple modificare

Fie forma triliniară

 

unde Vi = R2, di = 2, i = 1,2,3, iar W = R, d = 1.

O bază pentru orice Vi este   Fie

 

unde  . Cu alte cuvinte, constanta   este o valoare a funcției în unul dintre cele opt triplete posibile ale vectorilor bazei (deoarece există două opțiuni pentru fiecare dintre cei trei   ), și anume:

 

Orice vector   poate fi exprimat printr-o combinație liniară a vectorilor bazei

 

Valoarea funcției pentru o colecție arbitrară de trei vectori   poate fi exprimată prin

 

Sau, în formă dezvoltată

 

Relația cu produsele tensoriale modificare

Există o corespondență naturală biunivocă între aplicațiile multiliniare

 

și aplicațiile liniare

 

unde prin   este notat produsul tensorial⁠(d) al  . Relația dintre funcțiile   și   este dată de formula

 

Funcții multiliniare pe matrici n×n modificare

Se pot considera funcțiile multiliniare pe o matrice n×n peste un inel comutativ K cu element neutru, ca fiind funcții pe liniile (sau coloanele) matricei. Fie A o astfel de matrice, iar ai, 1 ≤ in rândurile ei. Atunci funcția multiliniară D poate fi scrisă

 

satisfăcând relația

 

Dacă   reprezintă a j-lea linie a matricei unitate, se poate exprima fiecare linie ai ca suma

 

Folosind multiliniaritatea lui D se poate rescrie D(A) sub forma

 

Continuând această substituție pentru toate valorile lui ai se obține pentru 1 ≤ in,

 

Prin urmare D(A) este determinată unic prin modul cum operează D pe  .

Exemple modificare

În cazul matricilor 2×2 se obține

 

unde   și  . Dacă se restricționează   să fie o funcție alternată, atunci   și  . Cu   se obține determinantul matricilor 2×2:

 

Proprietăți modificare

  • O aplicație multiliniară are valoarea zero ori de câte ori unul dintre argumentele sale este zero.

Note modificare

  1. ^ en Lang, Serge () [2002]. „XIII. Matrices and Linear Maps §S Determinants”. Algebra. Graduate Texts in Mathematics. 211 (ed. 3rd). Springer. pp. 511–. ISBN 978-0-387-95385-4. 

Vezi și modificare