Wikipedia

Constantin Paulian

ofițer român
Constantin Paulian
Date personale
Născut22 martie 1874
Decedat17 aprilie 1919
PărințiIoan Paul și Vasilica Paulian
Căsătorit cuMaria, născută Zorileanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
comandant al Brigăzii 3 Vânători
În funcție
1918 - 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
Studii• Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1892 - 1894)
• Școala Specială de Artilerie și Geniu (1894-1895)
•Școala Superioară de Război, (1903 - 1905)[2]:p. 394
Activitate
Gradul• Sublocotenent (1894)
• Locotenent (1897)
• Căpitan (1905)
• Maior (1911)
• Locotenent-colonel (1915)
• Colonel (1916)
• General de brigadă (1919) - post mortem[3]:p. 445
A comandat• 1916-1918 - comandant al Regimentului 7 Vânători
• 1918-1919 - comandant al Brigăzii 3 Vânători
Bătălii / Războaie• Al Doilea Război Balcanic (1913)
• Primul război mondial (1916-1918)
• Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Constantin Paulian (n. 22 martie 1873, Craiova – d. 17 aprilie 1919, Doba) a fost unul dintre ofițerii superiori ai Armatei României din perioada Primului Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.[4]

Biografie modificare

Constantin Paulian s-a născut la Craiova, ca fiu al lui Ioan Paul și Vasilica Paulian. Tatăl său era un cunoscut profesor muzicolog, fondatorul în 1897 a societății corale Doina , prima de acest fel în România dinainte de Primul Război Mondial. A fost director al Liceului „Traian” din Drobeta Turnu Severin, între anii 1892 -1901. Pentru activitatea sa, a fost deportat de autoritățile germane de ocupație din timpul Primului Război Mondial, în lagăre din România și Bulgaria.[5]

După absolvirea liceului a fost admis la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București, pe care o frecventează între 1892-1894, la absolvire primind gradul de sublocotenent, în arma artilerie. Urmează apoi timp de un an Școala Specială de Artilerie și Geniu.[3]:p. 445 În anul 1903 este admis în Școala Superioară de Război, pe care o va absolvi în 1905. Face parte din promoția a 15-a a acestei instituții, fiind coleg de promoție cu viitorii generali Ioan Ghinescu, Nicolae Mihăescu, Marcel Olteanu, Aristide Razu și Nicolae Condeescu.[2]:p. 394

S-a căsătorit la data de 7 noiembrie 1910, cu Maria Zorileanu.[1]

Cariera militară modificare

Pe timp de pace modificare

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Paulian a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul Regimentului 9 Artilerie și Regimentului 1 Artilerie. În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în Regimentul Gorj No. 18, iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul Batalionului 7 Vânători, cu garnizoana de pace la Galați.[6][7][8][9]

Primul Război Mondial modificare

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz.[4]

Operațiile militare postbelice modificare

La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al Grupului de Sud.[10]:pp. 213-215

La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim obiectiv atingerea aliniamentului Beiuș-Sebiș-Radna. Brigada 3 Vânători, comandată de Constantin Paulian a fost desemnată să acționeze pe Valea Crișului Alb.[10]:p. 214

În ziua de 16 aprilie, trupele brogăzii ocupă localitătile din zona Almaș și Gurahonț. În dimineața zilei de 17 aprilie, brigada ocupă localitatea "Kokaro", căreia Paulian dispune să i se schimbe numele în Joia Mare, fiindcă în acea zi era celebrată sărbătoarea creștină Joia Mare. In aceeași zi, sunt ocupate localitățile Buteni, Govosdia și Berindia.[11]:p. 47 Următorul obiectiv îl constituia ocuparea Sebișului. Pe timpul deplasării de la Buteni spre Bârsa unde Regimentul 2 Vânători, se regrupase după luptele grele soldate cu eliberaera Buteniului, colonelul Constantin Paulian este prins într-o ambuscadă organizată de un grup anarhist local, condus de un anume Vass din Sebis, fiind împușcat mortal la trecerea peste un pod.[12][13]:p. 426

„Colonelul Paulian a căzut ca un erou, în fruntea brigăzii sale.”[10]:p. 224

____ Comunicatul Marelui Cartier General

Cinstirea memoriei modificare

Moartea înaltului ofițer român a avut un puternic ecou în rândul populației românești din zonă, dar și a conducerii armatei, care, aflând vestea, îl avansează, post-mortem, la gradul de general. Recunoscători, locuitorii satului Govosdia au cerut imediat după desăvârșirea actului Unirii ca localitatea lor să poarte numele ofițerului care i-a eliberat.

Actul de recunoștință al celor care au cerut ca satul lor să poarte numele de Paulian a durat numai până în anul 1952, când factorii politico-administrativi au dispus schimbarea numelui localității respective în Livada, pe motiv că generalul a fost un reacționar care a luptat împotriva trupelor mișcării comuniste a lui Bela Kun. Această nedreptate a fost însă corectată după căderea comunismului. Drept urmare, prin Decretul 102/1996 publicat în Monitorul Oficial din 20 mai 1996, s-a aprobat revenirea la vechea denumire, cea de Paulian.

  • În 1995 a fost acordat drapelul de luptă Batalionului 422 Cercetare "Colonel Constantin Paulian".[14]
  • Duminică 14 aprilie 2019 în localitatea arădeană Joia Mare, din comuna Almaș, a avut loc sfințirea unei troițe ridicate în cinstea și veșnica pomenire a generalului de armată Constantin Paulian.[15]
  • În localitatea Paulian, pe marginea drumului E671, în intersecția ce duce spre satul Ghilvaci, a fost construit monumentul colonelului Paulean Constantin.[16]

Decorații modificare

Pentru serviciul militar, ofițerul Constantin Paulian a fost decorat cu Medalia Jubiliară „Carol I” în anul 1906, cu medalia „Coroana României cl.V” în anul 1912, iar în anul 1918, a primit medalia „Semnul Onorific de Aur”.[17]

Note modificare

  1. ^ a b Lucian Cucuiet, Eliberarea județului Satu Mare (aprilie 1919). Aspecte inedite din biografia col. Paulian Constantin (1874-1919), accesat la 18 decembrie 2016
  2. ^ a b ***, Istoricul Școalei Superioare de Războiu. 1889-1939, f.e., București, 1939
  3. ^ a b c Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  4. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol. 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  5. ^ Cristi Rapașcu, Personalități severinene – Ioan Ștefan Paulian (1864-1936), accesat la 18 decembrie 2016
  6. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  7. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  8. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  9. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  10. ^ a b c Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
  11. ^ General Gheorghe Mărdărescu, Campania pentru dezrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1919-1920), Editura Cartea Românească, București, 1922
  12. ^ Cronologie arădeană Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 18 decembrie 12016
  13. ^ Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  14. ^ DECRET nr.226 din 3 iulie 1995 privind acordarea drapelului de luptă Batalionului 422 Cercetare "Colonel Constantin Paulian
  15. ^ Troiță sfintită la Joia Mare
  16. ^ Primăria Doba - prezentare locală
  17. ^ Istoricul comunei DOBA

Bibliografie modificare

  • Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.I-IV, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1932-1936
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol. I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1936
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • Ovidiu Someșan, Colonelul și Troița, Editura Tiparnița, Arad, 2019, (Biografia colonelului Constantin Paulian)

Vezi și modificare

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Constantin_Paulian&oldid=15259380