Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

Prezentare generală
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
Stemă
Fondată	2004
Agenții precedente	Comandamentul Protecției Civile Corpului Pompierilor Militari
Competență	România=15.12.2004
Sediu	Str. Mihai Vodă, nr. 6, sector 5, București, România
Buget anual	2.586.046,50 lei (2020) [1]
Agenția părinte	Ministerul Afacerilor Interne
Miniștri responsabili
Ion Marcel Vela
Șefii agenției
Dan-Paul Iamandi, General de Brigada, Inspector General Cristian Radu, Colonel, Prim-adjunct al inspectorului general Cezar-Mihai Damian, Colonel, Adjunct al inspectorului general [2]
Agenții-copil
Inspectoratul județean pentru situații de urgență(I.S.U.) unitate teritorială în fiecare județ din România, are în componență 42 de centre operaționale. Sarcini: prevenire și gestionare a situațiilor de urgență (stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, sau alte tipuri de dezastre naturale). Serviciile de urgență profesioniste sunt asigurate de către pompierii profesioniști, militari care include și Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare. I.S.U. coordonează Serviciile publice și private de urgență.
Prezență online
https://www.igsu.ro/

Modifică date / text

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (acronim: IGSU) este o structură specializată subordonată Ministerului Afacerilor Interne și încadrată cu militari și civili^[1].Aceasta s-a înființat în 15 decembrie 2004 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1490, fiind creată prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari (Departamentul Național de Pompieri).

I.G.S.U. la nivel național coordonează toate organizațiile implicate în managementul situațiilor de urgență, în concordanță cu reglementările internaționale.

La nivel teritorial (în județe), filialele se numesc Inspectorate județene pentru situații de urgență (acronim: ISU).

IstoricModificare

Înființarea corpului pompierilor militariModificare

Încă din anul 1859 pompierilor militari le-a revenit sarcina de a veghea la apărarea bunurilor materiale de flagelul incendiilor, dar în același timp, ca parte integrantă a armatei, erau pregătiți pentru a interveni la nevoie în apărarea țării^[2].

Unirea Moldovei cu Țara Românească, în anul 1859, a creat premisele reorganizării armatei, potrivit noilor transformări, ca armată a statului național. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene la București și muntene la Iași; în cursul anului 1860, toate activitățile specifice armatei au fost așezate sub o singură autoritate, conduse de generalul Ion-Emanoil Florescu având funcția de ministru de război.

De la începutul domniei Alexandru Ioan Cuza s-a preocupat intens de problemele pompierilor militari. Domnia lui Cuza are o importanță deosebită pentru istoria pompierilor. Pe vremea acestuia la 24 mai 1860, acesta a promulgat Legea pentru recompensarea ostașilor participanți la Bătălia din „Dealul Spirii” prin care a fost acordată câte o medalie de bronz cu inscripția „Pro Virtute Militari” tuturor ostașilor ce au luat parte la acel eveniment^[3]. La aceea dată în anul 1848 la București a avut loc o confruntare dintre compania de pompieri condusă Căpitanul Pavel Zăgănescu și un corp de armată al Imperiului Otoman.

În memoria eroilor pompieri căzuți la datorie a fost ridicat Monumentul Eroilor Pompieri din București^[3]. Drept recunoștință pentru actul istoric care a avut loc 13 septembrie, anual, pompierii sărbătoresc Ziua Pompierilor din România.

Pompierii au devenit o instituție militarizată în anul 1874, la un an după moartea lui Alexandru Ioan Cuza, prin Decret Regal nr. 702 din 1874, care modifică Legea pentru organizarea armatei: pompierii intrau în subordinea Ministerului de Război ca unități și subunități în compunerea artileriei teritoriale. Batalionul de pompieri București devenea divizion, iar companiile din Galați, Iași și Craiova – baterii de artilerie; celelalte companii și secții de pompieri încadrau semi-baterii și “secțiuni”; instrucția se împărțea în două părți: artileristică și de pompieri. După Războiul de Independență, cele 14 baterii de pompieri-artileriști au trecut în subordinea regimentelor de artilerie până în 1912 când, prin înaltul Decret Regal nr. 2222, s-a înființat Inspectoratul Pompierilor Militari.

Procesul de reformă a instituției pompierilor s-a reluat o dată cu numirea colonelului Gheorghe Pohrib ca inspector general al pompierilor între 1920 și 1937.Pe vremea acestuia se legiferează concepția privind apărarea pasivă a teritoriului, Legea nr. 1245/1933 și Regulamentul 10 de aplicare a acesteia stabilind pompierilor atribuțiile de bază în organizarea și desfășurarea apărării pasive a teritoriului și are loc transformarea Inspectoratului Pompierilor Militari în comandament de armă, la 2 august 1929.

În acele vremuri apărea și cea mai mare asociație a pompierilor - Comitetului Tehnic Internațional al Focului(CTIF), înființată, în 1900, unde România participase ca țară fondatoare și apărea prima reviste de specialitate: „Buletinul Pompierilor Români” care funcționează și astăzi, sub numele de „Pompierii Români”^[3].

Pompierii militari după anul 2004Modificare

În 15 decembrie 2004, Comandamentul Protecției Civile și Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari se unifică formând Inspectoratul General pentru Situații de Urgență^[1]. Anterior, aceste structuri au funcționat împreuna și între anii 1933-1945.^[4]

AtribuțiiModificare

Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea acțiunilor de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a riscurilor și asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în situații critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de dezastre naturale sau antropice.

În calitate de integrator al Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, creat în 2004, I.G.S.U. coordonează acțiunile instituțiilor implicate în managementul situațiilor de urgență, asigurând și funcția de punct național de contact în relația cu organizațiile internaționale guvernamentale și neguvernamentale cu responsabilități în domeniu. Inspectoratul general și structurile teritoriale au în componență 42 de centre operaționale și peste 280 subunități operative^[5].

Pentru gestionarea situațiilor de urgență, IGSU și structurile județene îndeplinesc misiuni de^[5]:

monitorizare, evaluare, cercetare a cauzelor producerii situațiilor de urgență;
informare și educare preventivă a populației și avertizare a acesteia, înștiințare a autorităților administrației publice, despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
căutare, descarcerare și salvare a persoanelor;
evacuare a persoanelor, populației sau bunurilor periclitate, prin asigurarea măsurilor de evacuare, instalarea taberelor de sinistrați, participarea la transportul populației și al unor categorii de bunuri;
distrugere a zăpoarelor de gheață sau degajare a cursurilor de apă;
acordare a asistenței medicale de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de urgență profesioniste;
asigurare logistică a intervenției structurilor proprii și punere la dispoziția altor structuri, a unor categorii de tehnică, materiale și echipamente;
stingere a incendiilor;
decontaminare a populației, cu mijloace specializate și/sau a punctelor de decontaminare personal, tehnică și echipament recunoscute din timp în profil teritorial;
neutralizare a efectelor materialelor periculoase prin acțiuni de asanare a muniției neexplodate din timpul conflictelor militare.

În cadrul inspectoratelor județene pentru situație de urgență funcționează Serviciul Medical de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), având ca operator aerian structurile de aviație ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu spitalele județene, regionale și cu autoritățile publice locale.

Formare profesională pompieriModificare

În România necesarul de personal se realizează prin instituțiile militare de învățământ care asigură formarea cadrelor militare cu studii superioare și medii pentru unitățile operative ale I.G.S.U. (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), viitorii pompieri profesioniști:^[6]

Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Politie Al. Ioan Cuza" din Bucuresti,^[7]
Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu" din Boldești,^[8]

Servicii profesionisteModificare

Serviciile de urgență profesioniste sunt asigurate de către pompierii profesioniști din subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență potrivit reglementărilor specifice. La nivel național activitatea pompierilor este condusă de către un inspector general, iar în situațiile de urgență activitatea pompierilor este coordonată de Departamentul pentru situații de urgență, care funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. La nivel județean activitatea pompierilor este condusă de către un inspector șef, iar în situațiile de urgență de către prefect^[9] care este coordonat operațional de către secretarul de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgenta.

Serviciile de urgență profesioniste funcționează ca inspectorate județene pentru situații de urgență și al municipiului București, având personalitate juridică. La nivelul fiecărei județ sunt constituite subunități de intervenție pentru situații de urgență.

Articol principal: Servicii de pompieri din România.

Începând cu anul 2006, se înființează Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD) care devine o structură funcțională în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.^[10] SMURD intervine, în general, atunci când este vorba de persoane ale căror vieți sunt puse în pericol, la cazurile care necesită descarcerarea și la incidentele unde există mai multe victime, cum ar fi dezastrele naturale sau incendiile.^[5]

Articol principal: Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare.

Servicii voluntare și privateModificare

Serviciile de urgență voluntare și/sau private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor. Serviciile voluntare pentru situații de urgență (S.V.S.U.) funcționează la nivel local, iar activitatea acestora este condusă de către primar^[11].

Articol principal: Servicii de urgență voluntare.

Anual se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de pompieri din România și cercurilor de elevi Prietenii pompierilor.

Articol principal: Concursuri profesionale ale serviciilor pentru situații de urgență.

Sărbători pompieriModificare

13 septembrie - Ziua Pompierilor din România și 28 februarie - Ziua Protecției Civile din România este ocazia cu care autoritățile administrației publice centrale și locale, agenții economici și instituțiile organizează și desfășuroară concursuri profesionale, ceremonii și acțiuni specifice acestui eveniment inclusiv inspectoratele, formațiile de cadeți, cercurile aplicative de protecție civilă, precum și cercurile "Prietenii pompierilor" potrivit legii^[12].
31 mai - Ziua rezervistului militar. Cu această ocazie instituțiile publice din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și siguranță națională pot sprijini, în condițiile legii, manifestările prilejuite de acest eveniment^[13]^[14].

GalerieModificare

O autospecială cu apă (stânga) și o una cu autoscară mecanică (dreaptă) intervin în cartierul Vitan din București.
Autospeciale BMW ale SMURD
Ambulanță SMURD pentru transport victime multiple
Elicopter Airbus EC 135 al SMURD
Autospecială Nissan Pathfinder R51 a SMURD
Pompierii sting un incendiu
Muzeul Foișorul de Foc din București (strada Traian, cartierul Oborul-Vechi

NoteModificare

^ ^a ^b O.G. nr. 88 din 2001 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, art.8 și art.15, alin.2 și 3
^ Ion Panțuru, File din istoria pompierilor romani, București, 1983, p.79
^ ^a ^b ^c Repere cultural educative pompieri, Pompierii Români, File de istorie Repere cultural educative pompieri, Ed. Ministerul de Interne, 2010, p.10-12, p.22-24, p.36-42.Accesat 17.03.2023
^ „Istoric IGSU”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020. ^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b ^c „Atribuții”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020.
^ „Instituții de învățământ”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020.
^ Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Politie Al. Ioan Cuza
^ „Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Boldești”. Arhivat din original la 7 august 2021. Accesat în 7 august 2021.
^ O.G. nr. 21 din 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004
^ „Întrebări frecvente”. Fundația pentru SMURD România. Accesat în 22 august 2020.
^ Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, art.33 și 14, lit.c
^ H. G. nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, art.39 și 40
^ H.G.467 din 2010, Ziua rezervistului militar..., pp. art.1-3
^ Calendar militar Ministerul Apărării Naționale

BibliografieModificare

Ion Panțuru, File din istoria pompierilor romani, Serviciul Editorial si Cinematografic al Ministerului de Interne, București, 1983;
Repere cultural educative pompieri, Pompierii Români, ISBN: 978-973-745-089-0, Ed. Ministerul de Interna, 2010;
H.G. nr.1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență;
H.G. nr.1.491/2004 Regulamentul-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență;
Hotărâre nr.1.492/2004 Regulament privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste;
Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările ulterioare;
Legea 481/2004 privind protecția civilă;
O.G. nr. 88 din 2001 privind organizare și funcționare serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001
Ordinul MAI nr.129/2016– aprobarea Normelor metodologice privind avizarea și autorizarea de securitate la incendiu;
Ordinul MAI nr.89/2013– aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire și desfășurare a activității de prevenire a situațiilor de urgență executate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și structurile subordonate.
H.G. nr. 467 din 12 mai 2010 privind instituirea Zilei rezervistului militar, M.Of. 333 din 19 mai 2010.

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

ro Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
ro Departamentul pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne
ro IGSU - Muzeul Național al Pompierilor Arhivat în 15 aprilie 2012, la Wayback Machine.

[O.G.88-2001-1] O.G. nr. 88 din 2001 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, art.8 și art.15, alin.2 și 3

[File_istorie_Panțuru-2] Ion Panțuru, File din istoria pompierilor romani, București, 1983, p.79

[RCEP-3] Repere cultural educative pompieri, Pompierii Români, File de istorie Repere cultural educative pompieri, Ed. Ministerul de Interne, 2010, p.10-12, p.22-24, p.36-42.Accesat 17.03.2023

[4] „Istoric IGSU”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020. ^{[nefuncțională]}

[:0-5] „Atribuții”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020.

[6] „Instituții de învățământ”. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Accesat în 22 august 2020.

[7] Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Politie Al. Ioan Cuza

[8] „Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă Boldești”. Arhivat din original la 7 august 2021. Accesat în 7 august 2021.

[9] O.G. nr. 21 din 2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 361 din 26 aprilie 2004

[10] „Întrebări frecvente”. Fundația pentru SMURD România. Accesat în 22 august 2020.

[11] Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, art.33 și 14, lit.c

[12] H. G. nr. 1.490 din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, art.39 și 40

[HG-13] H.G.467 din 2010, Ziua rezervistului militar..., pp. art.1-3

[ZRM-14] Calendar militar Ministerul Apărării Naționale

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]