Interpol
| International Criminal Police Organization INTERPOL | |
 | |
 | |
| Abreviere | ICPO |
|---|---|
| Motto | Connecting police for a safer world  |
| Predecesor | International Criminal Police Commission[*] |
| Înființare | 7 septembrie 1923 |
| Sediu | Lyon, Franța |
| Limbi oficiale | Engleza, franceza, spaniola, araba |
| Președinte | Mireille Balestrazzi |
| Secretar General | Ronald Noble |
| Organ principal | Adunarea Generală |
| Afilieri | 195 state membre |
| Buget | 70 milioane € (2012)[1] |
| Personal | 703 (2012)[2] |
| interpol.int | |
Modifică date / text  | |
Interpol (acronimul termenului din engleză International Criminal Police Organization) este o organizație internațională de cooperare a forțelor de poliție. Creată în 1923, organizația numără 195 de state membre. Sediul organizației este în Lyon, Franța.
Interpol-ul are un buget anual de aproximativ 113 milioane de euro, majoritatea fiind furnizate prin contribuții anuale ale membrilor săi în forțele de poliție din 181 de țări (începând din 2018). În 2013, Secretariatul General al Interpol-ului a angajat un personal de 756, reprezentând 100 de țări membre.[3] Actualul său secretar general este Jürgen Stock, fostul șef adjunct al Biroului Federal de Investigații Criminale al Germaniei. El l-a înlocuit pe Ronald Noble, un fost Subsecretar al Trezoreriei pentru Terorism și Inteligență Financiară al Statelor Unite, care a demisionat în noiembrie 2014 după ce a activat 14 ani.[4] Președintele actual al Interpol este Kim Jong Yang din Coreea de Sud, înlocuindu-l pe Meng Hongwei, ministrul adjunct al Securității Publice din China, care se presupune că a demisionat printr-o scrisoare poștală semnată în octombrie 2018, după detenția și dispariția sa din partea autorităților chineze privind acuzațiile de corupție.[5]
Pentru a menține Interpol-ul cât mai neutru din punct de vedere politic, statutul său interzice acestuia să întreprindă intervenții sau activități de natură politică, militară, religioasă sau rasială sau să se implice în litigii asupra unor astfel de probleme.[6] Activitatea sa se concentrează în principal pe siguranța publică și lupta împotriva crimelor transnaționale împotriva umanității, a pornografiei infantile, a criminalității informatice, a traficului de droguri, a criminalității ecologice, a genocidului, a traficului de ființe umane, a producției ilicite de droguri,[7] a încălcării drepturilor de autor, a persoanelor dispărute, traficul ilicit în opere de artă, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, spălarea banilor, crima organizată, corupția, terorismul, crimele de război, contrabanda cu arme și criminalitatea cu guler alb.
Constituție
modificareRolul INTERPOL-ului este definit de dispozițiile generale ale constituției sale.[8]
Articolul 2 prevede că rolul său este:
„
- Să asigure și să promoveze cea mai largă asistență reciprocă posibilă între toate autoritățile poliției penale în limitele legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.
- Să stabilească și să dezvolte toate instituțiile care pot contribui efectiv la prevenirea și înlăturarea infracțiunilor de drept comun.”
Articolul 3 prevede:
„Este strict interzis ca organizația să întreprindă orice intervenție sau activități de natură politică, militară, religioasă sau rasială.”
Emblemă
modificareEmblema actuală a Interpol a fost adoptată în 1950 și include următoarele elemente:[9]
- globul indică activitatea la nivel mondial
- ramurile de măsline reprezintă pacea
- sabia reprezintă acțiunea poliției
- cântarele înseamnă dreptate
State membre și sub-birouri
modificareSub-birourile sunt afișate cursiv.
Oficii
modificareSuplimentar sediului Secretariatului General din Lyon, Interpol menține câteva birouri regionale:[2]
Secretari generali și președinți
modificare
Secretarii generali de la înființarea organizației în 1923:
 Oskar Dressler |
1923–1946 |
 Louis Ducloux |
1946–1951 |
| Marcel Sicot |
1951–1963 |
| Jean Népote |
1963–1978 |
| André Bossard |
1978–1985 |
 Raymond Kendall |
1985–2000 |
 Ronald Noble |
2000–present |
Președinții Interpolului începând cu 1923:
| Johann Schober |
1923–1932 |
| Franz Brandl |
1932–1934 |
| Eugen Seydel |
1934–1935 |
| Michael Skubl |
1935–1938 |
 Otto Steinhäusl |
1938–1940 |
| Reinhard Heydrich |
1940–1942 |
| Arthur Nebe |
1942–1943 |
| Ernst Kaltenbrunner |
1943–1945 |
 Florent Louwage |
1945–1956 |
 Agostinho Lourenço |
1956–1960 |
| Richard Jackson |
1960–1963 |
 Fjalar Jarva |
1963–1964 |
| Firmin Franssen |
1964–1968 |
 Paul Dickopf |
1968–1972 |
 William Leonard Higgitt |
1972–1976 |
 Carl Persson |
1976–1980 |
 Jolly Bugarin |
1980–1984 |
| John Simpson |
1984–1988 |
| Ivan Barbot |
1988–1992 |
| Norman Inkster |
1992–1994 |
| Björn Eriksson |
1994–1996 |
 Toshinori Kanemoto |
1996–2000 |
 Jesús Espigares Mira |
2000–2004 |
 Jackie Selebi |
2004–2008 |
 Arturo Herrera Verdugo |
interimar (2008) |
 Khoo Boon Hui |
Oct 2008–2012 |
| Mireille Balestrazzi |
Nov 2012–2016 |
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ „Financial Statements for the year ended 31 December 2012” (PDF). Interpol. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b „2012 Annual Report” (PDF). Interpol. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Annual Report 2013” (PDF). Interpol. . p. 9. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Germany's Jurgen Stock new INTERPOL chief”. Sky News Australia. APP. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Russia loses Interpol presidency vote”. BBC. Accesat în .
- ^ „Neutrality (Article 3 of the Constitution)”. INTERPOL. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „War crimes”. INTERPOL. Accesat în .
- ^ „Constitution of the International Criminal Police Organization – INTERPOL” (PDF). INTERPOL. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Name and logo”. INTERPOL. Accesat în .
Legături externe
modificare
- 35 de ani de la înființarea Biroului Național INTERPOL, 10 ianuarie 2008, Amos News
- 35 de ani de la înființarea Biroului Național Interpol, 9 ianuarie 2008, Amos News
- Interpol – Official website
- Deflem, Mathieu. 2000. "Bureaucratization and Social Control: Historical Foundations of International Policing." Law & Society Review 34(3):601–640.
- Deflem, Mathieu. 2002. "The Logic of Nazification: The Case of the International Criminal Police Commission (Interpol)." International Journal of Comparative Sociology 43(1):21–44.
- Deflem, Mathieu, and Lindsay C. Maybin. 2005. "Interpol and the Policing of International Terrorism: Developments and Dynamics since September 11." Pp. 175–191 in Terrorism: Research, Readings, & Realities, edited by Lynne L. Snowden and Brad Whitsel. Upper Saddle River, NJ: Pearson Prentice Hall, 2005.
- Barnett, Michael, and Coleman, Liv. 2005. "Designing Police: Interpol and the Study of Change in International Organizations." International Studies Quarterly 49(4):593–620.
- Deflem, Mathieu. 2009. "Interpol." pp. 179–181 in The Sage Dictionary of Policing, edited by Alison Wakefield and Jenny Fleming. London: Sage Publications.
- Deflem, Mathieu. 2012. "Interpol." pp. 956–958 in The Encyclopedia of Global Studies, edited by Helmut K. Anheier and Mark Juergensmayer. Thousand Oaks, CA: Sage Publications.