Propoziție subiectivă

e ușor
e greu
e rău
e bine
e posibil
e necesar
e obligatoriu
așa-i
e cu putință
e fără nici o îndoială
e fără dubiu
e incontestabil
- E incontestabil că nu poți absolvi examenul fără limba română.

5. Verb impersonal pronominal cu pronume în cazurile dativ sau acuzativ.

îmi place
- Îmi place să cânt la pian.
îmi convine
mi-e drag
îmi vine să
mă uimește
mă frământă
îmi pare
mă doare
- Mă doare că n-ai reușit la examen.

6. Verbul pare cu valoare îmi pare:

În forma impersonală verbul cere subiectiva:

- Se pare că a venit iarna.
- Îmi pare că ai obosit?

7. Adverb predicativ sau locuțiuni adverbiale predicative însoțite obligatoriu de o conjuncție subordonatoare.

desigur
sigur
bine
rău
adevărat
evident
probabil
bineînțeles
firește
poate
destul
pesemne
cu siguranță
fără doar și poate.

Elemente (conectori) care introduc o propoziție subiectivă

Elementele sau conectorii subordonatori care introduc propoziții subiective și sunt incluse în acestea sunt pronume relative (cine, ce, care, cel care, cea care, etc) pronume nehotărâte (oricine, oricare, orice, etc) conjuncția să din alcătuirea modului conjunctiv, etc.

Exemple

A venit cine era de așteptat. (Cine a venit? - Cine era de așteptat)
Cea care vine este prietena mea. (Cine este prietena mea? - Cea care vine)

Contragere

Propoziția subiectivă poate fi contrasă la partea de propoziție corespunzătoare cu păstrarea intactă a sensului: Au venit cei așteptați.

Coordonare cu partea de propoziție corespunzătoare

Se poate întâmpla ca o propoziția subiectivă să apară împreună cu partea de propoziție corespunzătoare in alcătuirea unui subiect multiplu realizat prin coordonare cu ȘI, SAU sau juxtapunere.

Creangă ȘI cei care l-au promovat au fost contemporani.