Deschide meniul principal
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Sintaxă
Tipuri de propoziții
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție principală
Propoziție subordonată
• Atributivă
• Circumstanțială
• Concesivă
• Condițională
• Consecutivă
• de cauză
• de loc
• de mod
• de scop
• de timp
• Completivă
• Directă
• Indirectă
• Predicativă
• Subiectivă

Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume sau numeral din propoziția regentă.[1] Spre deosebire de propoziția subordonată subiectivă, care ține locul subiectului lipsă din regentă, propoziția subordonată atributivă determină un nume din propoziția regentă, fără a-l substitui.

Propoziția subordonată atributivă se introduce în frază prin intermediul diferitor elemente de relație:

  • pronume relative (care, ce, cine, cât, câtă, câți, câte);
  • adverbe relative (unde, cum, cât, când);
  • conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, până, de);
  • locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până să, până ce, așa cum).

Delimitarea propozițiilor atributive de cele circumstanțiale sau completive se face prin identificarea termenului regent; subordonata atributivă are de regulă un nume (substantive, pronume, numerale).

Cuprins

Termeni regențiModificare

Propoziția subordonată atributivă are ca termen regent un substantiv sau un substitut al acestuia (un pronume sau un numeral cu valoare substantivală).

(substantiv) Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/
(pronume) Aceia1/ care chiulesc2/ nu vor ști.1/
(numeral) În clasă au rămas cei trei1/ care nu joacă fotbal.2/

Se poate întâmpla ca o propoziție atributivă să apară împreună cu partea de propoziție corespunzătoare în alcătuirea unui atribut multiplu realizat prin coordonare cu și, sau chiar în afara unei propoziții principale, pe lângă un termen regent izolat (care este), nucleu al unui nume complex:

elevi neatenți la lecții sau care nu depun suficient efort mental pentru înțelegere

Elemente de relațieModificare

Propoziția subordonată atributivă poate fi introdusă prin următoarele tipuri de elemente de relație:[2]

  • conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare: că, să, ca … să, dacă, de, cum că, fără să, după ce, până să etc.;
  • pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, ceea ce;
  • pronume și adjective pronominale nehotărâte: oricare, oricine, orice, oricât;
  • adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, dincotro.

TopicăModificare

Subordonata atributivă stă totdeauna după termenul regent, iar de multe ori imediat după aceasta. Din acest motiv, de multe ori, atributiva este intercalată în regentă.[1]

Felurile atributivelorModificare

Propozițiile subordonate atributive se clasifică în:

  • neizolate (determinative): sunt absolut necesare pentru a înțelege mesajul. Ele nu se izolează și nu pot fi omise din enunț;
  • izolate (explicative): nu sunt absolut necesare, ele întregesc sensul enunțului din care fac parte. Este explicativă propoziția subordonată atributivă care determină un substantiv ce are deja un atribut.

PunctuațieModificare

Ca regulă generală, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă, atunci când exprimă ceva necesar în identificarea sau calificarea substantivului determinat.[1] Atunci când aduce o explicație suplimentară, propoziția subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă.

Propoziția apozitivă este de asemenea izolată prin virgule. Ea se referă la un cuvânt din regentă sau la toată propoziția regentă și poate fi juxtapusă cu propoziția regentă sau introdusă prin adverbele adică, și anume, prin conjuncțiile , , ca să și prin pronumele ce, ceea ce. Ea se desparte de regentă prin două puncte, liniuță sau virgulă.

Dorința mea era aceasta:1/ se facă vreme frumoasă.2/
Dorința mea era aceasta,1/ adică se facă vreme frumoasă.2/

Expansiune și contragereModificare

Un atribut poate fi dezvoltat într-o subordonată atributivă:

Omul bun este ca pâinea caldă.
Omul1/ care este bun2/ este ca pâinea caldă.1/

La rândul ei, o subordonată atributivă se contrage într-un atribut:

Cartea1/ pe care mi-a împrumutat-o2/ este foarte interesantă.1/
Cartea împrumutată este foarte interesantă.

NoteModificare

  1. ^ a b c „Propoziția atributivă”. Gramatica limbii române. 
  2. ^ Ada Iliescu (). Gramatica practică a limbii române actuale (ed. a 2-a, revizuită). București: Corint. ISBN 978-973-135-193-3.