Wikipedia

Cortinarius triumphans

specie de ciupercă

Cortinarius triumphans (Elias Magnus Fries, 1838), sin. Cortinarius crocolitus (Lucien Quélet, 1878), din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă comestibilă regional destul de răspândită, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește, de la câmpie la munte, în grupuri mai mari sau mai mici pe sol umed și acru, în păduri de foioase și în cele mixte, dar, de asemenea, în grădini și parcuri, chiar și în gropi de turbă, numai sub mesteceni. Timpul apariției este din august până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius triumphans sin.

Cortinarius crocolitus

Genul Cortinarius, aici C. triumphans
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. triumphans
Nume binomial
Cortinarius triumphans
Fr. (1838)
Sinonime
  • Cortinarius crocolitus Quél. (1878)
  • Gomphos crocolitus (Quél.) O.Kuntze (1891)
  • Gomphos triumphans (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Phlegmacium triumphans (Fr.) A.Blytt (1905)
  • Phlegmatium crocolitum (Quél.) Ricken (1912)
  • Cortinarius triumphans var. minor Rob.Henry (1958)
  • Cortinarius triumphans f. spectabilis Reumaux (1999)
  • Phlegmacium triumphans (Fr.) Niskanen & Liimat. (2022)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

 
Elias M. Fries

Numele binomial Cortinarius triumphans a fost determinat de renumitul savant Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind și numele curent valabil (2022).

Numele Phlegmacium triumphans creat de micologii finlandezi Tuula Niskanen și Kare Liimatainen în 2022,[6] o sancționare a taxonului lui Axel Gudbrand Blytt (1843-1898) din 1905 (postum), unui micolog danez,[7] bazând pe denumirea lui Fries, este un sinonim obligatoriu. Mai mult, în momentul de față se năzuiește spre determinarea nouă a speciei, cu toate că termenul Phlegmacium este stabilit drept subgen al genului Cortinarius.

Pe vremuri se distingea o altă specie, care este ceva mai mică și mai puțin lânoasă și care are lamele albăstruie în tinerețe, anume Cortinarius crocolitus, descrisă de cunoscutul micolog francez Lucien Quélet în 1878.[8] Cu toate acestea, caracteristicele descrise s-au dovedit a fi insuficiente pentru a separa două specii.[9] Taxonul mai este folosit câteodată mai presus de toate în Franța. Toate celelalte încercări de redenumire sunt acceptate drept sinonime.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină triumphare=a triumfa, a birui, a supune),[10] datorită aspectului bătător la ochi.

Descriere modificare

 
Cooke: C. triumphans
  • Pălăria: fermă și cărnoasă cu un diametru între 5-11 (15) cm este la început boltită emisferic, dar se întinde apoi, rămânând de obicei frumos convexă. Marginea răsucită înspre interior prezintă adesea fâșii lânoase trecătoare, resturi ale vălului parțial. Cuticula este netedă cu fibrile încarnate, unsuroasă până slinoasă, la ariditate mată. Coloritul poate fi galben-ocru, galben-ruginiu, galben-maroniu sau deschis brun.
  • Lamelele: sunt subțiri, aglomerate, cu lameluțe intercalate de lungime diferită precum aderate puțin bombat la picior, fiind acoperite în tinerețe de o cortină albicioasă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș. Coloritul este inițial gri-ocru, adesea cu nuanțe de roz, apoi gri-violaceu, și în sfârșit ocru-brun până brun de scorțișoară. Muchiile sunt crestate, deosebit de tare precum ondulate la bătrânețe.
  • Piciorul: de 5-10 (12) cm lungime și 1,5- 2 (2,5) cm grosime este tare și gros, plin pe dinăuntru, cilindric, spre bază numai puțin până umflat îngroșat, înrădăcinând în sfârșit destul de adânc. În general, în prima treime a tijei se află o zonă inelară insinuată acoperită cu o pulbere ocru-maronie atunci când sporii sunt copți. De acolo în sus este netedă și albicios-gălbuie, fiind în jos învelită de benzi galbene, galben-brune până ocru-maronii pe un fundal albicios până alb-gălbui, căpătând astfel un aspect de cizmă.
  • Carnea: cărnoasă și compactă, albă până slab ocru-albicioasă, se îngălbește în picior după tăiere. Mirosul este neremarcabil, amintind însă la bătrânețe puțin de drojdie. Gustul este plăcut și blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-gălbui, sub-elipsoidali, în formă de migdale, ușor până la moderat verucoși, măsurând (9)10-12,5 x 5,5-6,5(7) microni. Pulberea lor este ocru-brună. Prezintă basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) cu cleme sunt filamentoase, gelificate, pigmentate galben, cu hife septate, cilindrice, la capete obtuze, cu o lățime de până la 10 µm.[11][12][13][14]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu Hidroxid de sodiu gălbui și cuticula cu hidroxid de potasiu roșiatic.[15] [16]
  •  
    C. triumphans tânăr: lamele și picior
  •  
    C. triumphans foarte tineri
  •  
    C. triumphans î. al. lamele la maturitate
  •  
    C. triumphans preponderent tineri în diverse stadii de evoluție, un exemplar bătrân
  •  
    C. triumphans, exemplare uriașe

Confuzii modificare

Acest burete poate fi confundat cu mai multe alte specii, parțial comestibile, (de exemplu Cortinarius armillatus,[17] Cortinarius caninus,[18]Cortinarius caperatus,[19] Cortinarius claricolor (comestibil),[20] Cortinarius crassus,[21] Cortinarius delibutus (comestibil),[22] Cortinarius odorifer (comestibil și miros de anason),[23] Cortinarius percomis,[24] Cortinarius saginus,[25][26] Cortinarius varius,[27] Cortinarius variiformis sin. Cortinarius caligatus (aspect mai uscat pe suprafață) + imagini,[28] cu ciuperci parțial necomestibile, de exemplu Cortinarius largus,[29] Cortinarius olidus,[30] Cortinarius subferrugineus,[31] Cortinarius vibratilis[32] sau cu cele otrăvitoare, de exemplu Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal),[33] Cortinarius splendens (letal),[34] Entoloma sinuatum,[35] Gymnopilus penetrans, saprofit,[36] ori Gymnopilus spectabilis (saprofit).[37]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    Cortinarius armillatus
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    Cortinarius caperatus
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    Cortinarius crassus
  •  
    Cortinarius delibutus
  •  
    !Cortinarius largus!
  •  
    !!!Cortinarius meinhardii!!!
  •  
    Cortinarius odorifer
  •  
    !Cortinarius olidus!
  •  
    Cortinarius percomis
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    !!!Cortinarius splendens!!!
  •  
    !Cortinarius subferrugineus!
  •  
    Cortinarius varius
  •  
    !Cortinarius vibratilis!
  •  
    !!!Entoloma sinuatum!!!
  •  
    !!Gymnopilus penetrans!!
  •  
    !!Gymnopilus spectabilis sin. junonius!!

Valorificare modificare

Cortinarius triumphans este comestibil, de calitate mediocră, dar poate fi confundat cu specii foarte periculoase, chiar și letale. Colectarea acestei ciuperci necesită cunoștințe foarte bune despre specie și nu este potrivită pentru începători.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 206-207 - 3, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 150-151, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 256 [1]
  6. ^ Niskanen & Liimat.: „Phlegmacium triumphans”, în: „Fungal Diversity”, vol. 112, 2022, p. 154
  7. ^ Axel Gudbrand Blytt: „Phlegmacium percome”, în: „Skrifter udgivne af Videnskabs-Selskabet i Christiania”, Mathematisk-Naturvidenskabelig Klasse 6, Christiana (Copenhaga) 1905, p. 68
  8. ^ Lucien Quélet: „Cortinarius crocolitus”, în: Bulletin de la Société botanique de France, vol. 25, nr. 4, 1879, p. 288
  9. ^ Jurnalul micologic „Der Tintling”
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1215
  11. ^ Mycoquebec
  12. ^ Sociedad Micologica Baracaldos
  13. ^ Mycoquebec
  14. ^ Sociedad Micologica Baracaldos
  15. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 425, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Pilzforum
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 459, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 190-191, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 442, ISBN 3-85502-0450
  25. ^ Bruno Cetto]: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 170-171, ISBN 88-85013-46-5
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 210-211, ISBN 3-405-11774-7
  28. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 148-149 ISBN 88-85013-37-6
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 146-147, ISBN 3-405-12124-8
  30. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177 2, ISBN 3-405-12124-8
  32. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  34. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 110-111, ISBN 3-405-12124-8
  37. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 139, ISBN 978-3-8427-0483-1

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 809, ISBN 3-8289-1619-8
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons: l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Pelle Holmberg, ‎Hans Marklund: „Handbuch Pilze - Das A-Z für Pilzjäger”, Editura Stiftung Warentest, Berlin 2018, ISBN: 978-3-86851-251-9
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 1: „Die wichtigsten und häufigsten Pilze mit besonderer Berücksichtigung der Giftpilze“, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Berlin 1983
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_triumphans&oldid=15641874