Prezentul glosar conține termeni din domeniul vehiculelor, al transportului rutier și al construcției de drumuri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • 4WD - tracțiune 4x4: toate cele patru roți sunt antrenate de motor.

AModificare

  • ABS - vezi sistem de antiblocare a roților.
  • absorbitor de șocuri - sistem hidraulic pentru atenuarea oscilațiilor suspensiei, care se bazează pe transformarea mișcării în căldură prin împingerea forțată a uleiului prin canalele interne înguste ale unui dispozitiv tubular.
  • ACC - vezi control de croazieră adaptabil.
  • accelerator - mecanism care permite creșterea numărului turațiilor unui motor, accelerarea motorului, a vehiculului; pedală (sau manetă, buton) care comandă acest mecanism.
  • accelerometru - aparat pentru măsurarea accelerației autovehiculelor.
  • acces interzis - semn de circulație care interzice accesul tuturor vehiculelor pe sectorul de drum la capătul căruia este instalat; drum marcat prin acest semn de circulație.
  • accesoriu - componentă anexă a unui vehicul, care însoțește sau completează, suplimentar, un element principal al acestuia, în afara procesului de fabricație; exemple: elemente de tuning și de cosmetizare.
  • ACEA - vezi Asociația Europeană a Producătorilor de Automobile.
  • ac obturator - arc de reglare a unui carburator, care servește la deschiderea și închiderea accesului combustibilului în carburator; altă denumire: poantou.
  • acroșare - agățare din mers a unui vehicul de un altul sau de un obstacol.
  • acționare hibridă - mod de propulsie al unui vehicul cu două motoare, care preiau pe rând acționarea; de regulă există un motor cu ardere internă și un electromotor, iar încărcarea bateriei pentru electromotor se realizează prin acționarea cu gaz sau benzină.
  • acționare hidraulică - acționare bazată pe incompresibilitatea lichidelor (de regulă ulei și câteodată apă) și pe proprietățile acestora de a întâmpina rezistență atunci când sunt împinse cu putere într-un cilindru mic sau printr-un orificiu; astfel se mărește puterea forței aplicate; frânele și ambreiajul hidraulice folosesc acest principiu.
  • acvaplanare - pierdere a aderenței la șosea a unui automobil care se deplasează cu viteză mare, provocată de existența unei pelicule de apă între șosea și pneuri.
  • aderență - fenomen care permite dezvoltarea unei forțe de tracțiune la periferia roților motoare ale vehiculelor și împiedică alunecarea acestora pe calea de rulare.
  • admisie - intrare dirijată, forțată a agentului motor în cilindru.
  • aeroautomobil- vehicul terestru care se poate susține deasupra solului cu ajutorul unei perne de aer.
  • aerodinamic - (despre vehicule, despre forma sau profilul lor) construit astfel încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul.
  • aeroscuter - motocicletă care se deplasează cu ajutorul unei perne de aer.
  • afișaj multifuncțional - afișaj la bord care indică o gamă largă de date despre vehicul, pentru a face condusul mai confortabil (de ex. temperatura lichidului de răcire, temperatura uleiului din motor, presiunea uleiului din motor, presiunea uleiului din cutia de viteze, temperatura uleiului din cutia de viteze etc).
  • agent de circulație - (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
  • airbag - echipament auto de securitate pasivă a pasagerilor, controlat electronic, numit și Sistem de Reținere Suplimentară (SRS) care, în caz de coliziune, se activează automat, un generator pirotehnic umplând cu gaz (azot), aproape instantaneu, o pungă specială de plastic, cu scopul de a proteja ocupanții automobilului de posibile răniri grave.
  • alezaj x cursă - relația dintre diametrul pistonului și lungimea cursei acestuia; cursa lungă indică un cuplu mai mare, iar cea scurtă putere mai mare.
  • ambalare - depășire a turației unui motor peste valoarea obișnuită.
  • ambreiaj - organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
  • amfibiu - vehicul special construit pentru a se putea deplasa atât pe uscat, cât și pe apă.
  • amiezită - îmbrăcăminte rutieră permanentă, confecționată din beton asfaltic cu filer de var stins, preparată la cald și așternută la rece.
  • anvelopă - (la roata de cauciuc a automobilului, a bicicletei etc.) parte exterioară de cauciuc vulcanizat care acoperă (protejează) camera cu aer.
  • anvelopă de iarnă (sau de zăpadă) - anvelopă destinată pentru a fi utilizată în condiții de iarnă, cum ar fi (prezență de) zăpada și gheața.
  • aprindere - inițierea arderii combustibilului unui motor cu ardere internă în camera de combustie.
  • aripă - parte laterală a caroseriei unui vehicul, așezată deasupra fiecăreia dintre roți și care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc.
  • Asociația Europeană a Producătorilor de Automobile - (ACEA) organizație care reprezintă interesele producătorilor europeni de autovehicule.
  • autocamion - automobil mare cu caroserie deschisă sau cu platformă, folosit pentru transporturi de materiale; denumire simplificată: camion.
  • autocamionetă - vezi camionetă.
  • ax(ă) cardanic(ă) - arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare

  • balonare - lățire a secțiunii transversale a unui pneu aflat sub presiune maximă.
  • berlină - autoturism cu două sau patru portiere și patru geamuri laterale; sinonim: sedan.
  • bifilar - (despre suspensii) care are două fire paralele.
  • bloc motor - piesă metalică turnată a unui autovehicul, care cuprinde cilindrii motorului, pistoanele, camerele de răcire și conductele de distribuție.
  • brișcă - vezi cabrioletă.
  • buggy - mașină ușoară de divertisment, cu roți mari, carosată divers, bună pentru orice teren.
  • bujie - organ al unui motor cu ardere internă prevăzut cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

  • cab - cabrioletă englezească cu două roți, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate.
  • cabină - încăpere mică, amenajată într-un vehicul, având destinații diverse.
  • cabrare (sau cabraj) - evoluție a unui autovehicul când demarează brusc.
  • cabriolet(ă):
- automobil care are capotă de ploaie rabatabilă; caroserie cu o astfel de capotă;
- trăsură mică și ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; alte denumiri: brișcă, șaretă.
- transport de mărfuri efectuat cu camioane, camionete etc.;
- serviciu sau societate comercială de transport cu camioane.
  • camionetă - autocamion de dimensiuni reduse; sinonim: autocamionetă.
  • canam - cursă automobilistică pe circuit în Canada și America, în cadrul căreia mașinile trebuie să aibă obligatoriu două locuri și patru roți, în rest regulamentul fiind liber.
  • capotare - răsturnare a unui autovehicul prin ridicarea părții din spate.
  • capotă:
- îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un autovehicul în vederea protejării acestuia;
- acoperiș pliabil al unui autovehicul.
  • car - vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor.
  • caravană:
- convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum;
- convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe.
- substanță elastică folosită la confecționarea anvelopelor;
- anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor.
- volumul cilindrului unui motor sau al unei mașini de forță cu abur, cuprins între cele două poziții opuse ale pistonului;
- cantitate de gaze introdusă în cilindrul unui motor cu ardere internă în timpul cursei de admisie.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare

  • forță de tracțiune - forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare

  • leasing - formă de contract prin care este concesionat dreptul de folosință al unui vehicul în vederea efectuării unei plăți.
  • limită de virare - traseul de virare care permite o frânare târzie în condiții optime, la o viteză de virare ridicată și la cea mai mare viteză posibilă de ieșire din viraj.
  • lucrări de artă - lucrări inginereștĭ de infrastructură rutieră, ca poduri, tuneluri, canale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare

- drum pavat cu piatră spartă mărunt, așezată în straturi suprapuse și comprimată cu un cilindru compactor;
- piatră sau straturi din care este format pavajul.
  • material de agregație - material mineral fărâmițat mărunt, care se așterne peste macadamul bătătorit pentru a umple golurile dintre pietrele acestuia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

OModificare

  • ochi-de-pisică - vezi catadioptru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare

  • raliu - cursă automobilistică pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, de îndemânare etc.).
  • rampă de acces:
- drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.;
- pantă cu înclinație mică destinată accesului persoanelor cu dizabilități (motorii), cărucioarelor etc. în instituții publice, în magazine etc.
  • rigolă - șănțuleț adâncit, în formă de "V", la marginea unui drum, care se umple cu apă numai în timpul ploilor sau topirii zăpezilor.
  • ring - șosea, stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părți a lui.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȘModificare

  • șaretă - vezi cabrioletă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

  • tablier - perete rigid, componentă a caroseriei unui autovehicul, care desparte habitaclul de compartimentul motor și, respectiv, de portbagaj (atunci când este cazul).
  • tablou de bord - panou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul.
  • tempomat - instalație de reglare a vitezei, inventată de Mannesmann VDO, care menține constantă viteza de deplasare a autovehiculului, fără ca șoferul să apese pedala de accelerație.
  • trotuar - porțiune special amenajată de-a lungul unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi șiModificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.