Hațeg

Hațeg (în maghiară Hátszeg, în germană Hötzing) este un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Hațeg (reședința) și Nălațvad, și din satele Silvașu de Jos și Silvașu de Sus. Are o populație de 9.685 de locuitori. Orașul este centrul ținutului istoric și etnografic Țara Hațegului.

Hațeg
Hátszeg Hötzing
—  oraș  —
Primăria orașului Hațeg
Stemă
Hațeg Hațeg (România) Localizarea orașului pe harta României
Coordonate: 45°36′27″N 22°57′0″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Hunedoara
SIRUTA	87576
Reședință	Hațeg[*]​
Componență	Hațeg[*]​, Nălațvad, Silvașu de Jos, Silvașu de Sus
Guvernare
- Primar	Adrian-Emilian Pușcaș[*]​ (PNL, octombrie 2020)
Suprafață
- Total	61,56 km²
Altitudine	315 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	8.793 locuitori
- Densitate	157,33 loc./km²
Fus orar	UTC+2
Prezență online
site web oficial GeoNames
Poziția localității Hațeg Poziția localității Hațeg
Hartă de poziționare pentru Hațeg

Fosilele găsite în zona Hațeg se întind pe peste 300 de milioane de ani din istoria geologică a Pământului, de la recife de corali tropicali și insule vulcanice în Marea Tethys, dinozauri, mamifere primitive, păsări și reptile zburătoare (cum ar fi Hatzegopteryx, care a fost numit după regiune), deasemnea în perioada cretacică a existat și Insula Hațeg unde a trăit magyarosaurus dacus un gen de dinozaur sauropod pitic.

Istoric

• În 1765, localitatea a fost militarizată în întregime și a făcut parte din Compania a II-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat până în 1851, când a fost desființat.

Toponimie

Prima mențiune a Țării Hațegului (Terra Harszoc) apare în Diploma Ioaniților din anul 1247. În 1276 aflăm de un nobil hațegan, numit Comes de Haczak. Un alt nobil, Nicolaus de Hatzak, este atestat la 1317. Alte atestări: Hatzag (1349), villa Hatzak (1360), civitas Hachzak (1366), Hathzak (1380).

Numele poate veni din maghiară, de la hat-szék, adică „șase scaune de judecată”, înțeles ca „districtul celor șase scaune”, ori de la hát-szeg, „cetatea de pe vârful din spate”.

O altă ipoteză: harszoc ar veni de la cuvântul hârs, care în limba cumană înseamnă „urs”.

Obiective turistice

• Mănăstirea Prislop, la 13 km nord-vest de Hațeg, întemeiată de călugarul Nicodim, în 1404, cu sprijinul domnitorului Mircea cel Bătrân. A fost construită în plan triconc și este singura de acest fel din Transilvania. Al doilea ctitor al mănăstirii a fost Domnița Zamfira. Se spune că Domnița Zamfira era foarte bolnavă când a venit la Prislop și s-a vindecat bând apă din izvorul cu puteri tămăduitoare din curtea mănăstirii. Mormântul ei se află în pronaosul bisericii. Avutul cel mai de preț al mănăstirii este icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, dăruită tot de domnița Zamfira în 1580.

Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani (1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț și, apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înființat în incinta ei Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani.

• Mănăstirea Cetatea Colț, situată în comuna Râu de Mori
• Cetatea Colț, se pare că scriitorul Jules Verne a scris despre această cetate, construită de fam. Cândea în sec. XV în apropierea com. Râu de Mori, situată pe vârful unui deal.
• Sarmizegetusa, ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află la 17 km. de Hațeg pe DN68. Din anul 108 și până în 271 cea mai importantă metropolă de pe teritoriul Daciei Romane.
• Castelul Kendeffy de la Sântămăria-Orlea , acest castel feudal a fost construit în sec. XVI pe malul Râului Mare - cel mai bine păstrat monument din zonă.
• Biserica Sfântul Nicolae din Densuș, construită în sec. XII pe un sit din sec. IV. Foarte bine pastrat cu fresca interioară acest ciudat edificiu al Țării Hațegului a fost obiectul multor controverse iscate între diferiți oameni de știință, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat că la început biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; alții vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plasează construirea monumentului în secolul al XVI-lea, iar istoricul de artă Vătășeanu, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Posibilă protoantiteză ortodoxă la maghiarizarea catolică incipientă și constantă în zonă în respectiva perioadă medievală românească.

Se presupune că biserica veche din Densuș a suferit mari modificări de-a lungul timpului și, în special, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Construită din bolovani de râu, caramidă cu inscripții romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densuș are un aspect straniu, stârnind totodată admirație și uimire. În semiîntunericul care stăpânește interiorul acestei masive construcții se disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereților naosului ca și de pe altar aparțin zugravului Ștefan. Semnătura cu care acesta și-a pecetluit opera se poate vedea și azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vădesc realele calități artistice ale meșterului. Particularitățile operei zugravului Ștefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la presupunerea că acest meșter ar fi fost un reprezentant al artei din Țara Românească în Transilvania. Plantația în cruce grecească punctată de cele patru coloane din stâlpi votivi cu inscripții o propune ca un vechi mormânt sacru, de tradiție mai veche decât era romană în Dacia, indoeuropean, al unui conducător religios peren în zonă.

• Biserica Reformată-Calvină Sântămărie Orlea, biserică reformată, odinioară ortodoxă, ridicată în piatră de cnezii din familia Cândea la sfârșitul sec. XIII în stil romantic, alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară tăvănită, cu turn decroșat pe fațada de vest, tribună de lemn pe stâlpi de zid la vest, și un altar dreptunghiular boltit în cruce pe nervuri. Biserica fost ridicată de misionarii franciscani catolici italieni și posibil maghiari la 1260-1280 ca biserica centru de misiune, apoi a trecut sub Cândea - venit de la Colt - drept capelă de curte cu balcon interior, apoi Cândea s-a catolicizat, apoi s-a reformat.

În interior se află un ansamblu de pictură murală comportând trei straturi realizate în trei etape succesive:

• • primul, cuprinzând două cruci de consacrație, aparținând chiar etapei construirii bisericii;
  • al doilea, opera a unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscripție fragmentară la 1311, căruia îi pot fi atribuite picturile din naos;
  • al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare unui pictor local și de cele de pe pereții de sub tribună, datorate unui pictor peregrin de formație occidentală, datând probabil din perioada anilor 1400.
• Parcul Național Retezat, declarat parc național în 1935, rezervația Retezat (cu peste 80 lacuri glaciare) este unul din cele mai importante destinații turistice.

Cabane și situri turistice în Gura Zlata, Râușor, Lăpușnicu Mare, Pietrele, Rotunda, Buta, Bucura, Zănoaga, Poiana Pelegii, Câmpușel, Stâna de Râu, Râu Mare.

• Rezervația de zimbri, la 3 km de oraș pe DN66, cea mai renumită rezervație de creștere a zimbrilor.

Lăcașurile de cult hațegane

Biserica ortodoxă „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Centru al vechiului district hunedorean omonim, spre care gravitau toate localitățile din împrejurimi, orașul Hațeg a constituit un important punct strategic și comercial pe harta Transilvaniei medievale. Cu toate acestea, din punct de vedere bisericesc, comunitatea românească din localitate, umilă ca stare socială, nu a reușit să se remarce în vreun fel pe scena confesională a comitatului. Nobilimea, așezată statornic în Hațeg abia din secolul al XVII –lea nu mai era nici ea interesată la aceea dată de ridicarea unor edificii trainice din piatră, comparabile ca dimensiuni și valoare artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII –lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care slujeau, în 1681, preoții Gheorghe, Mihai, Gheorghe și Găină; transferată în posesia uniților după 1701, aceasta apare menționată pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). La o dată neprecizabilă, în paralel cu aceasta s-a ridicat încă un edificiu, tot din bârne, în cimitirul vechi din hotarul nordic al localitătii menționat si el în izvorul cartografic austriac citat; pe un Liturghier (București, 1728), păstrat la Silvașu de Jos, este însemnat: „Această Sfântă Liturghie iaste a sfintei beserici acei din deal a Hațegului, Matei Șora paroh, 1807”. Cu refacerile de rigoare, ea a supraviețuit până în jurul anului 1824, când a fost dezasamblată și mutată în satul hațegan Balomir; un fragment de coloană romană, provenită, potrivit tradiției locale, de la masa prestolului, îi marca poziționarea. Ușile împărătești, împodobite de „popa Simion Zugrav” din Pitești în anul 1777, și câteva icoane valoroase, purtând semnătura lui „Vasile Theodorovici, malăr, 1828”, au fost transferate la noul edificiu de zid, registrul prăznicarelor fusese mutat la Galați, iar friza profeților și cea a apostolilor la Șerel. În contextul marilor tulburări confesionale de la începutul secolului al XVIII-lea, dată fiind opoziția preoțimii hațegane față de unirea cu Biserica Romei, trebuie să fi apărut și celălalt lăcaș de cult, tot din lemn, aparținător obștii ortodoxe a târgului. Într-adevăr, pe harta iosefină, în partea centrală a localității, este menționat încă un edificiu, din păcate, nu se poate preciza dacă este înaintașul bisericii ortodoxe actuale sau al celei reformate. În tabelele conscripțiilor epocii moderne, aceste lăcașuri de cult apar deja bine individualizate, anume unite în anii 1733 și 1750 și separate confesional la 1761-1762; între anii 1782 și 1795, cea unită a revenit „greco-răsăritenilor”.

Continuatoarele acestora au fost două edificii de zid, situate, la mică distanță una de cealaltă, în apropierea pieței centrale a Hațegului. Prima în ordine cronologică este biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03327). Lăcașul, renovat în anii 1980 - 1982 după o inscripție pe zidul exterior al altarului în dreapta porții de intrare - și 1990-1991, este compus dintr-un altar semicircular nedecroșat, o navă dreptunghiulară spațioasă, compartimentată în naos și pronaos, și un turn clopotniță zvelt, cu fleșă ascuțită. Biserica a fost construită între anii 1821 și 1828, în timpul păstoririi preotului Ioan Maximilian, cu sprijinul a doi căpitani sârbi de la Regimentul grăniceresc din Hațeg, deservind până în prezent, fără întrerupere, obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995.

Biserica reformată

Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al Blajului; târnosirea s-a făcut în 1834, iar resfințirea în 1970. Pereții edificiului înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară nedecroșată. Nava spațioasă, supraînălțată printr-o clopotniță scundă, cu un coif de factură barocă, este precedată de un pridvor închis de zid, cu două turnulețe, adosat în anul 1984; împodobită mural în tehnica „tempera” în 1986, tinda a fost repictată în anul 2007 de Camelia Cibian și Antonie Susan din Deva. În anul 1901, tabla a luat locul șiței clasice; tot atunci, pereții exteriori au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002.

Credincioșii romano-catolici au la dispoziție biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul"; a fost construită în anul 1745 și renovată în anul 1893 de către baronul Nopcsa Ferencz, care este înmormântat în una din criptele bisericii. Etnicii maghiari de confesiune reformată folosesc o altă biserică trecută pe lista monumentelor istorice (HD-II-m-B-03329). Doar la nivelul secolului al XVII-lea există date despre preoții reformați de la Hațeg. În același timp, istoria bisericii în sine (lăcașului) a rămas ascunsă. Abia în anul 1767, se poate înregistra un document care localizează precis biserica reformată în topografia târgului. Ni se scrie acolo că ea era amplasată pe platea Futo utza, fine septentrionalis (pe ulița „Futo” = „Alergătoare”, la capătul nordic). Din acel moment datele devin ceva mai numeroase. Important este faptul că o refacere de la sfârșitul secolului al XIX-lea a păstrat un plan-releveu (datat 1893). De acolo se poate înțelege că nava (16,80 x 10,50 m) și-a conservat cel puțin fundațiile. Turnul-clopotniță ar putea fi și el suspectat de moșteniri medievale, nu însă și zona corului (altarului), care a fost radical refăcut, în funcție de noile necesități ale cultului reformat. Cu prilejul șantierului din secolul al XIX-lea a fost instalată o placă pe turnul-clopotniță care afirmă datarea bisericii în secolul al XIV-lea. În volumul 1 al Encclopedei României interbelice a lui D. Gusti este notat la capitolul Istoria României că în biserica maghiară reformată a fost instituită, în sec. XVI, în Hațeg - ca în alte orașe din Transilvania - o școală pe lângă biserică, încă catolică ori deja reformată, în clădirea bisericii or undeva pe raza triunghiului celor două actuale case parohiale cu Grădinița de Copii de pe strada Bisericilor.

Demografie

Componența etnică a orașului Hațeg

     Români (90,88%)

     Alte etnii (1,51%)

     Necunoscută (7,61%)

Componența confesională a orașului Hațeg

     Ortodocși (73,99%)

     Baptiști (7,43%)

     Penticostali (5,21%)

     Greco-catolici (1,63%)

     Romano-catolici (1,31%)

     Alte religii (1,96%)

     Necunoscută (8,48%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Hațeg se ridică la 8.793 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 9.685 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,88%), iar pentru 7,61% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,99%), cu minorități de baptiști (7,43%), penticostali (5,21%), greco-catolici (1,63%) și romano-catolici (1,31%), iar pentru 8,48% nu se cunoaște apartenența confesională.

Hațeg - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

Orașul Hațeg este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Adrian-Emilian Pușcaș[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	6
	Partidul Național Liberal	5
	Alianța pentru Unirea Românilor	3
	Partidul Mișcarea Populară	3

Hațeg se află în jurisdicția Regionalei Drumuri și Poduri Timișoara (European 79 & DN 68). Agenția Națională de Administrare Fiscală Hațeg se află sub autoritatea recunoscută pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara. Localitatea Hațeg se află la 7 km de stația Subcetate plasată pe magistrala custodiată sub jurisdicția Regionalei de Căi Ferate Timișoara. Fondurile europene privitoare la Hațeg sunt accesate prin proiecte validate sub autoritatea Agenției pentru Dezvoltare Regională Vest, cu sediul oficial în Timișoara. Ocolul Silvic Hațeg (Munții Retezat) se află în jurisdicția recunoscută pentru Garda Forestieră Timișoara. Oficiul Poștal HAȚEG funcționează sub autoritatea Direcției Regionale de Poștă Timișoara. Televiziunea regională, pentru Hațeg, este TVR - Timișoara.

Personalități născute aici

• Ioan Para (1744 - 1809), vicar unit al Năsăudului, una din figurile de seamă ale intelectualității române transilvănene din secolul al XVIII-lea, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum;
• Virgil Popoviciu (1865 - 1943), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918;
• Ioan Doboiu (1877 - 1950), deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918
• Nicolae Vasiu (1880 - 1920), delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia 1918;
• Elena Lasconi (n. 1972), fostă jurnalistă, politiciană.

Vezi și

• Castelul Nalatzi-Fay din Nălațvad
• Biserica Sfântul Nicolae din Hațeg
• Hotel Ferdinand din Hațeg
• Strei - Hațeg (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua europeană Natura 2000 în România).

Imagini

• 
  Districtul Hațegului pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  Hațeg pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  Colegiul Național „I.C. Brătianu” (monument istoric)
• 
  Hotel „Ferdinand” (monument istoric)
• 
  Monumentul Eroilor din Hațeg
• 
  Biserica romano-catolică
• 
  Bustul lui Andrei Șaguna
• 
  Școala generală „Ovid Densușianu” (monument istoric)
• 
  Sinagoga
• 
  Casă-monument, str. Horea nr.18
• 
  Casă-monument, str. Horea nr.6
• 
  Casă-monument, str.Horea
• 
  Casă-monument, str. Bisericilor
• 
• 
  Biserica din Silvașu de Jos
• 
  Biserica din Silvașu de Sus
• 
  Castelul Nalatzi-Fay, localitate componentă Nălațvad
• 
  Biserica „Sf. Treime" a Mănăstirii Prislop

Bibliografie

• Radu Popa, La începuturile evului mediu românesc. Țara Hațegului, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988
• Ioan Pătruț, Onomastică românească, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
• Neagu Djuvara, Iarăși despre Negru Vodă și „Descălecătoare”, Arhivat în 18 septembrie 2007, la Wayback Machine. Magazin Istoric, August 2000
• Florin Dobrei - Bisericile ortodoxe hunedorene (Ed.Eftimie Murgu, Reșița 2011)

Legături externe

• Primăria orașului Hațeg
• Proiectul Geopark Arhivat în 27 iunie 2006, la Wayback Machine.
• Cazare în Hațeg Arhivat în 24 februarie 2009, la Wayback Machine.