Sezonul de Formula 1 din 1964

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1964
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	10 mai - 25 octombrie
Nr. curse	10
Nr. piloți	42
Nr. echipe	22

John Surtees (Primul titlu)
Campionul la Constructori

Ferrari (Al 2-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1964 a fost cel de-al 18-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 15-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,^[1] și a 7-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu Marele Premiu al Principatului Monaco pe 10 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 25 octombrie. În 1964 s-au desfășurat și opt curse care nu au făcut parte din campionat.

Campionatul Mondial al Piloților, disputat de Jim Clark, John Surtees și Graham Hill, a fost decis la Marele Premiu al Mexicului. Clark a fost forțat să se oprească din cauza unei scurgeri de ulei în ultimul tur, iar Ferrari i-a făcut semn lui Lorenzo Bandini să-l lase pe Surtees să treacă pe locul doi, ceea ce i-a oferit campionatul cu un punct în fața lui Hill. O mașină Ferrari 158 înscrisă oficial de echipa privată americană NART a reușit obținerea titlului la constructori cu Surtees,^[3] echipa de fabrică concurând ultimele două curse (Marele Premiu al Statelor Unite și Marele Premiu al Mexicului) cu mașini vopsite în alb și albastru – culorile naționale ale Statelor Unite. Acest lucru a fost făcut ca un protest față de argumentele dintre Ferrari și organismul italian de sport cu motor Automobile Club d'Italia cu privire la omologarea unei noi mașini de curse Ferrari Le Mans cu motor central.^[4] Honda a făcut un debut discret în cursele de Grand Prix cu pilotul american Ronnie Bucknum, iar Maurice Trintignant s-a retras la vârsta de 46 de ani, după una dintre cele mai lungi cariere în campionatul mondial. A fost ultimul pilot activ care a concurat în primul sezon al Campionatului Mondial, în 1950.

Neerlandezul Carel Godin de Beaufort a murit în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Germaniei de pe Nürburgring, la volanul unui Porsche 718 privat.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1964 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1964.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
	Derrington-Francis Racing Team	ATS^[a]	ATS 100 1,5 V8	DF	G	Mário de Araújo Cabral	8
	Brabham Racing Organisation	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT7 BT11	D	Jack Brabham	Toate
	Brabham Racing Organisation	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT7 BT11	D	Dan Gurney	Toate
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P56 1,5 V8	P261 P67	D	Richie Ginther	Toate
						Graham Hill	Toate
						Richard Attwood	5
	British Racing Partnership	BRP	BRM P56 1,5 V8	Mk 1 Mk 2	D	Trevor Taylor	1, 3–4, 7–10
	British Racing Partnership	BRP	BRM P56 1,5 V8	Mk 1 Mk 2	D	Innes Ireland	3–5, 7–10
	Cooper Car Company	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T73 T66	D	Phil Hill	1–7, 9–10
						Bruce McLaren	Toate
						John Love	8
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC North American Racing Team	Ferrari	Ferrari 178 1,5 V6 Ferrari 205B 1,5 V8 Ferrari 207 1,5 F12	156 158 1512	D	Lorenzo Bandini	Toate
						John Surtees	Toate
						Ludovico Scarfiotti	8
						Pedro Rodríguez	10
	Honda R & D Company	Honda	Honda RA271E 1,5 V12	RA271	D	Ronnie Bucknum	6, 8–9
	Team Lotus	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	25 33	D	Jim Clark	Toate
						Peter Arundell	1–4
						Mike Spence	5–10
						Gerhard Mitter	6
						Walt Hansgen	9
						Moisés Solana	10
	Ecurie Maarsbergen	Porsche^[a]	Porsche 547/3 1,5 F4	718	D	Carel Godin de Beaufort	2, 6
	Equipe Scirocco Belge	Scirocco	Climax FWMV 1,5 V8	02	D	André Pilette	3, 6

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit anvelopele furnizate de Dunlop.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Numele pilotului	Etape
Revson Racing	Lotus	BRM P56 1,5 V8	24	Peter Revson	1, 6, 8
Bernard Collomb	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	24	Bernard Collomb	1
Maurice Trintignant	BRM	BRM P56 1,5 V8	P57	Maurice Trintignant	1, 4–6, 8
British Racing Partnership	Lotus	BRM P56 1,5 V8	24	Innes Ireland	1
British Racing Partnership	Lotus	BRM P56 1,5 V8	24	Trevor Taylor	5
DW Racing Enterprises	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT11	Bob Anderson	1–8
Reg Parnell Racing	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	25	Chris Amon	7
		BRM P56 1,5 V8	25 24	Chris Amon	1–6, 9–10
				Mike Hailwood	1–2, 4–10
				Peter Revson	3–5
R.R.C. Walker Racing Team	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T66	Edgar Barth	6
	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T66	Jo Bonnier	1
	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT7		7–10
		BRM P56 1,5 V8	BT11		2–3, 5–6
				Jochen Rindt	7
				Geki	8
				Jo Siffert	9–10
				Hap Sharp	9–10
Siffert Racing Team	Lotus	BRM P56 1,5 V8	24	Jo Siffert	1
Siffert Racing Team	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT11	Jo Siffert	2–8
Scuderia Centro Sud	BRM	BRM P56 1,5 V8	P57	Tony Maggs	2–3, 5–7
Scuderia Centro Sud	BRM	BRM P56 1,5 V8	P57	Giancarlo Baghetti	2–3, 5–8
Bob Gerard Racing	Cooper	Ford 109E 1,5 L4	T71/73	John Taylor	5
Ian Raby Racing	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT3	Ian Raby	5, 8
John Willment Automobiles	Brabham	Ford 109E 1,5 L4	BT10	Frank Gardner	5
Fabre Urbain	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T60	Jean-Claude Rudaz	8

Calendar

Următoarele zece Mari Premii au avut loc în 1964.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Principatului Monaco 10 mai	Marele Premiu al Țărilor de Jos 24 mai	Marele Premiu al Belgiei 14 iunie	Marele Premiu al Franței 28 iunie
Monaco (S)	Zandvoort (P)	Spa-Francorchamps (S)	Rouen-Les-Essarts (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Marii Britanii 11 iulie	Marele Premiu al Germaniei 2 august	Marele Premiu al Austriei 23 august	Marele Premiu al Italiei 6 septembrie
Brands Hatch (P)	Nürburgring (P)	Zeltweg (S)	Monza (P)
9.	10.
Marele Premiu al Statelor Unite 4 octombrie	Marele Premiu al Mexicului 25 octombrie
Watkins Glen (P)	Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător
1	Marele Premiu al Principatului Monaco	Jim Clark	Graham Hill	Graham Hill	BRM
2	Marele Premiu al Țărilor de Jos	Dan Gurney	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax
3	Marele Premiu al Belgiei	Dan Gurney	Dan Gurney	Jim Clark	Lotus-Climax
4	Marele Premiu al Franței	Jim Clark	Jack Brabham	Dan Gurney	Brabham-Climax
5	Marele Premiu al Marii Britanii	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax
6	Marele Premiu al Germaniei	John Surtees	John Surtees	John Surtees	Ferrari
7	Marele Premiu al Austriei	Graham Hill	Dan Gurney	Lorenzo Bandini	Ferrari
8	Marele Premiu al Italiei	John Surtees	John Surtees	John Surtees	Ferrari
9	Marele Premiu al Statelor Unite	Jim Clark	Jim Clark	Graham Hill	BRM
10	Marele Premiu al Mexicului	Jim Clark	Jim Clark	Dan Gurney	Brabham-Climax

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	MCO	NLD	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	USA	MEX	Puncte
1	John Surtees	Ab	2	Ab	Ab	3	1P R	Ab	1P R	2	2^[b]	40
2	Graham Hill	1_R	4	(5)	2	2	2	Ab^P	Ab	1	11	39 (41)
3	Jim Clark	4^P	1_R	1	Ab^P	1P R	Ab	Ab	Ab	7P R	5P R	32
4	Lorenzo Bandini	10	Ab	Ab	9	5	3	1	3	Ab	3	23
5	Richie Ginther	2	11	4	5	8	7	2	4	4	8	23
6	Dan Gurney	Ab	Ab^P	6P R	1	13	10	Ab_R	10	Ab	1	19
7	Bruce McLaren	Ab	7	2	6	Ab	Ab	Ab	2	Ab	7	13
8	Jack Brabham	Ab	Ab	3	3_R	4	12	9	14	Ab	Ab	11
=	Peter Arundell	3	3	9	4							11
10	Jo Siffert	8	13	Ab	Ab	11	4	Ab	7	3	Ab	7
11	Bob Anderson	7	6	NS	12	7	Ab	3	11			5
12	Mike Spence					9	8	Ab	6	Ab	4	4
=	Tony Maggs		NS	NS		Ab	6	4				4
14	Innes Ireland	NS		10	Ab	10		5	5	Ab	12	4
15	Jo Bonnier	5	9	Ab		Ab	Ab	6	12	Ab	Ab	3
16	Chris Amon	NSC	5	Ab	10	Ab	11	Ab		Ab	Ab	2
=	Maurice Trintignant	Ab			11	NSC	5		Ab			2
=	Walt Hansgen									5		2
19	Mike Hailwood	6	12		8	Ab	Ab	8	Ab	8	Ab	1
=	Phil Hill	9	8	Ab	7	6	Ab	Ab		Ab	9	1
=	Trevor Taylor	Ab		7	Ab	Ab		Ab	NSC	6	Ab	1
=	Pedro Rodríguez										6	1
—	Giancarlo Baghetti		10	8		12	Ab	7	8			0
—	Gerhard Mitter						9					0
—	Ludovico Scarfiotti								9			0
—	Moisés Solana										10	0
—	Peter Revson	NSC		DSC	NS	Ab	14		13			0
—	Ronnie Bucknum						13		Ab	Ab		0
—	Hap Sharp									NC	13	0
—	John Taylor					14						0
—	Carel Godin de Beaufort		Ab				NS^[c]					0
—	André Pilette			Ab			NSC					0
—	Ian Raby					Ab			NSC			0
—	Frank Gardner					Ab						0
—	Edgar Barth						Ab					0
—	Jochen Rindt							Ab				0
—	Mário de Araújo Cabral								Ab			0
—	Richard Attwood					NS						0
—	Jean-Claude Rudaz								NS			0
—	Bernard Collomb	NSC										0
—	John Love								NSC			0
—	Geki								NSC			0
Poz.	Pilot	MCO	NLD	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	USA	MEX	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1	A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	MCO	NLD	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	USA	MEX	Puncte
1	Ferrari	10	2	Ab	9	(3)	1	1	1	2	2^[d]	45 (49)
2	BRM	1	(4)	(4)	2	2	2	2	(4)	1	8	42 (51)
3	Lotus-Climax	3	1	1	4	1	8	Ab	(6)	(5)	4	37 (40)
4	Brabham-Climax	7	6	3	1	4	10	3	10	Ab	1	30
5	Cooper-Climax	5	7	2	6	6	Ab	Ab	2	Ab	7	16
6	Brabham-BRM		9		Ab	11	4	Ab	7	3	13	7
7	BRP-BRM	Ab		7	Ab	10		5	5	6	12	5
8	Lotus-BRM	6	5	Ab	8	Ab	11	8	13	8	Ab	3
—	Honda						13		Ab	Ab		0
—	Cooper-Ford					14						0
—	Scirocco-Climax			Ab			NSC					0
—	Porsche		Ab				NS					0
—	Brabham-Ford					Ab						0
—	ATS								Ab			0
Poz.	Constructor	MCO	NLD	BEL	FRA	GBR	DEU	AUT	ITA	USA	MEX	Puncte

Curse non-campionat

Alte opt curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Trofeul Daily Mirror II	Snetterton	14 martie	Innes Ireland	BRP-BRM
Trofeul News of the World I	Goodwood	30 martie	Jim Clark	Lotus-Climax
Gran Premio di Siracusa XIII	Siracuza	12 aprilie	John Surtees	Ferrari
Aintree 200 IX	Aintree	18 aprilie	Jack Brabham	Brabham-Climax
Trofeul Internațional BRDC XVI	Silverstone	2 mai	Jack Brabham	Brabham-Climax
Solituderennen XIV	Solitudering	19 iulie	Jim Clark	Lotus-Climax
Marele Premiu al Mediteranei III	Pergusa	16 august	Jo Siffert	Brabham-BRM
Marele Premiu al Randului VII	Kyalami	12 decembrie	Graham Hill	Brabham-BRM

Note

^ ^a ^b ATS și Porsche au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
^ John Surtees și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Mexicului.
^ Carel Godin de Beaufort a decedat a doua zi după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Germaniei din 1964.
^ Ferrari și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Mexicului.

Referințe

^ 1974 FIA Yearbook, grey section, page 118
^ 1974 FIA Yearbook, grey section, page 120
^ 1974 FIA Yearbook, grey section, pages 120–121
^ „Do you remember...when Ferrari raced in blue”. Formula 1 - The Official F1 Website (în engleză). 28 octombrie 2015. Arhivat din original la 29 martie 2018. Accesat în 10 martie 2021.

[chassis-5] ATS și Porsche au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.

[6] John Surtees și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Mexicului.

[7] Carel Godin de Beaufort a decedat a doua zi după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor pentru Marele Premiu al Germaniei din 1964.

[8] Ferrari și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Mexicului.

[1] 1974 FIA Yearbook, grey section, page 118

[2] 1974 FIA Yearbook, grey section, page 120

[3] 1974 FIA Yearbook, grey section, pages 120–121

[4] „Do you remember...when Ferrari raced in blue”. Formula 1 - The Official F1 Website (în engleză). 28 octombrie 2015. Arhivat din original la 29 martie 2018. Accesat în 10 martie 2021.

[1]

[2]

[3]

[4]

[a]

[b]

[c]

[d]