Sezonul de Formula 1 din 1969

Sezonul de Formula 1 din 1969
Durată
1 martie - 19 octombrie
Nr. curse
11
Nr. piloți
32
Nr. echipe
18
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jackie Stewart (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Franța Matra-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1969 a fost cel de-al 23-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 20-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 12-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1. Sezonul a fost disputat pe parcursul a unsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 1 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 19 octombrie. În 1969 s-au desfășurat și patru curse care nu au făcut parte din campionat, dintre care două erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Jackie Stewart a dominat sezonul, câștigând titlul la piloți cu trei curse înainte de final. El a devenit al cincilea britanic care câștigă titlul mondial. Echipa sa, Matra, a câștigat și ea titlul la constructori pentru prima și singura oară. Stewart a obținut șase victorii din 11 posibile, Jacky Ickx de la Brabham a câștigat două curse,[1] iar Jochen Rindt, Denny Hulme și Graham Hill, campionul en-titre, au obținut câte o singură victorie.

Acesta a fost al doilea sezon în care s-au folosit dispozitive aerodinamice suplimentare, ce au fost experimentate de unele echipe în sezonul 1968. După mai multe incidente în care aripile, barele sau suspensia (de care erau atașate) au cedat, aripile au fost interzise începând cu Marele Premiu al Principatului Monaco. Au fost reintroduse mai târziu în sezon, dar limitate în dimensiune și înălțime și atașate direct de șasiu într-o poziție fixă. Marele Premiu al Germaniei din 1969 a fost ultima cursă de campionat mondial în care le-a fost permis mașinilor de Formula 2 să concureze alături de mașinile de F1.[2]

Piloții și echipele înscrise în campionat modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1969 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1969.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
    Motor Racing Developments Ltd Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT26A G   Jack Brabham 1–4, 8–11
  Jacky Ickx Toate
    Owen Racing Organisation BRM BRM P101 3,0 V12
BRM P142 3,0 V12
P138
P133
P139
D   John Surtees 1–4, 6–11
  Jackie Oliver 1–4, 6–11
  Bill Brack 9
  George Eaton 10–11
  Antique Automobiles Cooper[a] Maserati 10/F1 3,0 V12 T86 G   Vic Elford 3
  John Maryon Eagle[a] Climax FPF 2.8 L4 T1F F   Al Pease 9
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC
  North American Racing Team
Ferrari Ferrari 255C 3,0 V12 312/68
312/69
F   Chris Amon 1–6
  Pedro Rodríguez 6, 8–11
  Tino Brambilla 8
    Gold Leaf Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 49B
63
F   Graham Hill 1–10
  Jochen Rindt 1–2, 4–11
  Mario Andretti 1, 7, 10
  Richard Attwood 3
  John Miles 5–6, 8–9, 11
    Matra International Matra Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MS10
MS80
MS84
D   Jackie Stewart Toate
  Jean-Pierre Beltoise Toate
  Johnny Servoz-Gavin 9–11
    Bruce McLaren Motor Racing McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M7A
M7B
M7C
M9A
G   Denny Hulme Toate
  Bruce McLaren Toate
  Derek Bell 6

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Jack Holme Brabham Repco 620 3,0 V8 BT20 G   Peter de Klerk 1
  Frank Williams Racing Cars Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT26A D   Piers Courage 2–11
  Silvio Moser Racing Team Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT24 G   Silvio Moser 3–5, 8–11
  Paul Seitz Climax FPF 2,8 L4 BT23B D   John Cordts 9
  Team Gunston Repco 620 3,0 V8 BT24 F   Sam Tingle 1
Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 49 D   John Love 1
  Rob Walker/Jack Durlacher Racing Team 49B F   Jo Siffert Toate
  Ecurie Bonnier 63
49B
F   Jo Bonnier 6–7
  Pete Lovely Volkswagen Inc. 49B F   Pete Lovely 9–11
  Reg Parnell Racing BRM BRM P101 3.0 V12 P126 G   Pedro Rodríguez 1–3
  Antique Automobiles McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M7B G   Vic Elford 4–7
  Team Lawson M7A D   Basil van Rooyen 1

Calendar modificare

Următoarele unsprezece Mari Premii au avut loc în 1969.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Africii de Sud
1 martie
Marele Premiu al Spaniei
4 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
18 mai
Marele Premiu al Țărilor de Jos
21 iunie
 
Kyalami (P)
 
Montjuïc (S)
 
Monaco (S)
 
Zandvoort (P)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Franței
6 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
19 iulie
Marele Premiu al Germaniei
3 august
Marele Premiu al Italiei
7 septembrie
 
Charade (S)
 
Silverstone (P)
 
Nürburgring (P)
 
Monza (P)
9.   10.   11.  
Marele Premiu al Canadei
20 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
5 octombrie
Marele Premiu al Mexicului
19 octombrie
 
Mosport Park (P)
 
Watkins Glen (P)
 
Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente modificare

Marile Premii modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1   Marele Premiu al Africii de Sud   Jack Brabham   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Matra-Ford D
2   Marele Premiu al Spaniei   Jochen Rindt   Jochen Rindt   Jackie Stewart   Matra-Ford D
3   Marele Premiu al Principatului Monaco   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Graham Hill   Lotus-Ford F
4   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Jochen Rindt   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Matra-Ford D
5   Marele Premiu al Franței   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Matra-Ford D
6   Marele Premiu al Marii Britanii   Jochen Rindt   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Matra-Ford D
7   Marele Premiu al Germaniei   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Brabham-Ford G
8   Marele Premiu al Italiei   Jochen Rindt   Jean-Pierre Beltoise   Jackie Stewart   Matra-Ford D
9   Marele Premiu al Canadei   Jacky Ickx   Jacky Ickx
  Jack Brabham
  Jacky Ickx   Brabham-Ford G
10   Marele Premiu al Statelor Unite   Jochen Rindt   Jochen Rindt   Jochen Rindt   Lotus-Ford F
11   Marele Premiu al Mexicului   Jack Brabham   Jacky Ickx   Denny Hulme   McLaren-Ford G

Clasament Campionatul Mondial al Piloților modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ZAF
 
ESP
 
MCO
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
MEX
 
Puncte
1   Jackie Stewart 1R 1 AbP
R
1R 1P
R
1R 2 1[b] Ab Ab 4 63
2   Jacky Ickx Ab 6 Ab 5 3 2 1P
R
10 1P
R
Ab 2R 37
3   Bruce McLaren 5 2 5 Ab 4 3 3 4 5 NS NS 26
4   Jochen Rindt Ab AbP
R
AbP Ab 4P Ab 2P 3 1P
R
Ab 22
5   Jean-Pierre Beltoise 6 3 Ab 8 2 9 12 3R 4 Ab 5 21
6   Denny Hulme 3 4 6 4 8 Ab Ab 7 Ab Ab 1 20
7   Graham Hill 2 Ab 1 7 6 7 4 9 Ab Ab 19
8   Piers Courage Ab 2 Ab Ab 5 Ab 5 Ab 2 10 16
9   Jo Siffert 4 Ab 3 2 9 8 11 8 Ab Ab Ab 15
10   Jack Brabham AbP Ab Ab 6 Ab 2R 4 3P 14
11   John Surtees Ab 5 Ab 9 Ab NS NC Ab 3 Ab 6
12   Chris Amon Ab Ab Ab 3 Ab Ab 4
13   Richard Attwood 4 3
14   Vic Elford 7 10 5 6 Ab 3
15   Pedro Rodríguez Ab Ab Ab Ab 6 Ab 5 7 3
16   Silvio Moser Ab Ab 7 Ab Ab 6 11 1
17   Jackie Oliver 7 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 6 1
18   Johnny Servoz-Gavin 6 NC 8 1
  Sam Tingle 8 0
  Pete Lovely 7 Ab 9 0
  John Miles Ab 10 Ab Ab Ab 0
  Bill Brack NC 0
  Mario Andretti Ab Ab Ab 0
  Jo Bonnier Ab Ab 0
  George Eaton Ab Ab 0
  Peter de Klerk NC 0
  Basil van Rooyen Ab 0
  John Love Ab 0
  Derek Bell Ab 0
  John Cordts Ab 0
  Al Pease DSC 0
  Ernesto Brambilla NS 0
Poz. Pilot ZAF
 
ESP
 
MCO
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
MEX
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  •   – În Marele Premiu al Germaniei din 1969, au fost înscriși și piloți care au concurat cu mașini de F2. Aceștia nu erau eligibili de puncte pentru campionat, indiferent de poziția în care încheiau cursa. Din acest motiv, deși au terminat pe locurile 11, respectiv 12, Jo Siffert și Jean-Pierre Beltoise au primit punctele aferente pozițiilor 5 și 6, întrucât locurile 5-10 au fost ocupate de mașini de F2.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune patru rezultate din restul de cinci curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ZAF
 
ESP
 
MCO
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
MEX
 
Puncte
1   Matra-Ford 1 1 Ab 1 1 1 2 1[c] 4 NC 4 66
2   Brabham-Ford Ab 6 2 5 3 2 1 (5) 1 2 2 49 (51)
3   Lotus-Ford 2 Ab 1 2 6 4 4 2 3 1 9 47
4   McLaren-Ford 3 2 (5) 4 4 3 3 4 5 Ab 1 38 (40)
5   BRM 7 5 Ab 9 Ab Ab NC NC 3 6 7
6   Ferrari Ab Ab Ab 3 Ab Ab 6 Ab 5 7 7
  Cooper-Maserati 7 0
  Brabham-Repco 8 0
  Brabham-Climax Ab 0
  Eagle-Climax DSC 0
Poz. Constructor ZAF
 
ESP
 
MCO
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
MEX
 
Puncte

Curse non-campionat modificare

În sezonul din 1969, au fost organizate și patru curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial. Marele Premiu al Madridului și Cupa de Aur au avut loc concomitent cu mașinile de Formula 5000.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Camponilor IV Brands Hatch 16 martie   Jackie Stewart   Matra-Cosworth
  Trofeul Internațional BRDC XXI Silverstone 30 martie   Jack Brabham   Brabham-Cosworth
  Marele Premiu al Madridului Jarama 13 aprilie   Keith Holland   Lola-Chevrolet
  Cupa Internațională de Aur XVI Oulton Park 16 august   Jacky Ickx   Brabham-Cosworth

Note modificare

  1. ^ a b Cooper și Eagle au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  2. ^ Jackie Stewart și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  3. ^ Matra-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe modificare

  1. ^ * Henry, Alan (). Brabham, the Grand Prix Cars. Osprey. p. 85. ISBN 0-905138-36-8. 
  2. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.