Germani bucovineni
| germană Bukowinadeutsche/Buchenlanddeutsche, română Germani bucovineni | ||
|---|---|---|
 | ||
| Populație totală | ||
|
717 (conform recensământului din 2011) | ||
| Regiuni cu populație semnificativă | ||
| ||
| Limbi vorbite | ||
| Germană și română | ||
| Religii | ||
| Romano-catolici și luterani | ||
| Grupuri înrudite sau legate cultural | ||
| Germani și austrieci | ||
| Note | ||
| Cu o prezență demografică sporită în trecut, cel mai notabil în sudul Bucovinei |
Germanii bucovineni (în germană Bukowinadeutsche sau Buchenlanddeutsche) au reprezentat și încă reprezintă o populație de origine germană, care a trăit în Bucovina în principal între 1780 și 1940 și, în numere considerabil mai mici, chiar după strămutarea forțată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Conform recensământului din 2011 din România, în județul Suceava mai trăiau încă 717 etnici germani. Populația de germani care a mai rămas în județ trăiește în mare parte în orașele Suceava și Rădăuți dar și în centrul, vestul și sud-vestul județului (adică în partea istorică de Bucovina) unde încă mai sunt comunități mici de țipțeri, în mediul rural, mai precis în anumite comune precum, cel mai notabil, Cârlibaba (germană Mariensee/Ludwigsdorf/Kirlibaba).
Evul Mediu modificare
Încă din evul mediu, mai precis de pe la sfârșitul secolului al XIV-lea, a existat o comunitate germană pe cuprinsul teritoriului actual al județului Suceava, comunitate de origine săsească, cel mai probabil provenită din zona Bistriței (germană Nösen, nume arhaic, sau Bistritz).[1] Aceștia au format, cel mai notabil, o comunitate citadină compactă care a trăit în orașul Suceava (germană Sutschawa, Suczawa sau Sotschen, în germana veche sau medievală: Sedschopff) și în alte părți de pe teritoriul actual al județului Suceava, în Baia (germană Stadt Molde sau Moldenmarkt) spre exemplu sau în Câmpulung Moldovenesc (germană Kimpolung).[2][3]
O inscripție medievală în limba latină din anul 1209 atestă faptul că localitatea Baia a fost întemeiată de sași.[4] De asemenea, orașele medievale Suceava și Câmpulung Moldovenesc au operat în evul mediu pe baza legii de oraș germane Magdeburg, la fel ca Bistrița sau Sibiu (germană Hermannstadt) din Transilvania (pe atunci ambele făcând parte din Regatul medieval al Ungariei, sub autonomia săsească din cadrul Universității Săsești).[5] Totodată, cavalerii teutoni au construit o fortăreață pe un deal de lângă orașul Siret (germană Sereth) la începutul secolului al XIII-lea.
Deși au reprezentată o comunitate etnică relativ mică din punct de vedere numeric sau demografic, sașii de pe teriotoriul actual al județului Suceava din evul mediu au fost o comunitate influentă din punct de vedere politic, conducând orașul Baia cu un reprezentant politic de vârf cunoscut drept șoltuz (germană Schultheiß), termen politico-administrativ echivalent cu cel de primar. În același timp, această comunitate săsească a avut un rol important în economia locală, din punct de vedere comercial și meșteșugăresc. În afară de cuprinsul actual al județului Suceava, sașii s-au mai așezat și la Târgu Neamț (germană Niamtz), în partea de nord a Voievodatului sau Principatului medieval al Moldovei.
Cu toate acestea, dată fiind situația demografică relativ mică a acestei comunități săsești, acest grup format preponderent din negustori, comercianți și meșteșugari germani a fost ulterior asimilat de populația majoritară românească de-a lungul sfârșitului evului mediu și începutul epocii moderne la nivel urban unde aceștia s-au așezat din nordul Moldovei (i.e. în Suceava respectiv Câmpulung Moldovenesc, Târgu Neamț și/sau Baia).
Colonizarea în epoca modernă în timpul perioadei habsburgice modificare
Germanii imigrați nu s-au răspândit uniform în toată Bucovina, ci au fondat localități proprii sau cartiere proprii în localitățile existente. Astfel de localități au fost Gura Putnei (în germană : Karlsberg), Voievodeasa (în germană : Fürstenthal)[6] și Poiana Micului (în germană : Buchenhain). În alte sate s-au așezat pe lângă locuitorii români, preluând numele românesc al localității, ca la Bădeuți (în germană : Deutsch-Badeutz).
O parte însemnată din imigranți s-au stabilit în orașe ca Cernăuți (în germană : Czernowitz/Tschernowitz), Storojineț (în germană : Storozynetz)[7], Rădăuți (în germană : Radautz), Suceava (în germană : Suczawa)[6], Vatra Dornei (în germană : Dorna-Watra)[6] și Gura Humorului (în germană : "Gurahumora" sau "Gura Humora"), localitate în care, în 1930, reprezentau majoritatea populației.
Germanii bucovineni au fost, în majoritate, agricultori. În activitatea lor, agricultorii coloniști germani au obținut adesea rezultate mai bune decât localnicii români, pentru că, la venirea lor în Bucovina, aceștia au primit 16-20 hectare de teren agricol de cea mai bună calitate, lemn de construcție, vite de prăsilă, semințe de calitate la prețuri convenabile sau sub formă de împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, scutiri de impozite.[8]
Până la strămutarea lor în Al Treilea Reich, ce a avut loc în 1940, germanii reprezentau o minoritate națională cu pondere de circa 21% din totalul populației, valoare stabilită la recensământul din 1910. Ulterior, s-a constatat că circa 13% din aceștia erau evrei care s-au declarat germani.
Cronologia colonizării modificare
În Bucovina, coloniștii germani au venit valuri, nu numai dinafara Imperiului, dar și din interior, formând colonii pentru exploatări miniere, forestiere, fabricarea sticlei, agricultură, meșteșuguri, etc. Iată, cronologic, coloniile germane înființate în Bucovina:[8]
- 1782 – coloniști germani din Franconia și Șvabia așezați la: Bosanci (Bossancze/ Bosschantsche) [6], Bălăceana (Balaczana) [6], Brașca (Braszka) [6], Dorna Candrenilor (Dorna Kandreny) [6], Gemenea (Dzemine) [6], Capu Codrului (Kapukodrolui) [6], Câmpulung Sat (Deutsch-Altkimpolung), Corlata (Korlaten/ Korlata) [6], Măzănăești (Mazanojestie/ Mazanajestie) [6], Valea Putnei (Putnathal/ Waleputna) [6], Ciprian Porumbescu (Stupka) [6], Stăneștii de Jos (Unterstanestie/ Unterstanescht) [7], Vijnița (Wiznitz) [7], Cozmeni (Kotzmann) [7], Adâncata sau Hliboca (Hliboka) [7], Jadova (Zadowa Alt) [7];
- 1782 – coloniști germani din Banat așezați la: Cernăuți (Czernowitz) [7], Roșa (Rosch), Molodia (Jungheim) [7], Jucica (Zuczka), în districtul Cernăuți[9] [7], Mitocu Dragomirnei (Mitoka Dragomirna) [6];
- 1784, 1787, 1796 – Iacobeni (Jakobeny) – coloniști din nordul Transilvaniei și Zips (comitat din nordul Ungariei) [6];
- 1784 – Fundu Fieru (Eisenthal am Eisenbach) – coloniști germani din Zips;
- 1785 – Solca (Solka) – după înființarea unui “Oficiu de încercare și cercetare a sării din zona Solca” și a unui depozit pentru sarea adusă din Transilvania, pentru trebuințele Bucovinei, au sosit în localitate câțiva ingineri geologi germani care au efectuat prospecțiuni geologice în zona Cacica și Solca. În perioada următoare, au început să sosească mineri germani și polonezi care s-au stabilit în aceste localități [6];
- 1787 – coloniști germani țărani din Hessa, Palatinat, Baden și Würtenberg așezați la: Frătăuți (Alt Fratautz) [6], Satul Mare (Deutsch Satulmare) [6], Bădeuți (Badeutz) [6], St. Onufri (Sankt Onufry) [6], Ițcani (Itzkany) [6], Tereblecea (Tereblestie) [7], Arbore (Arbora) [6], Frătăuții Noi (Neu Fratautz) [6], Ilișești (Illischestie) [6], Baineț (Baincze) [6], Falcău (Falkeu), Ostra [6], Milișăuți (Milleschoutz) [6], Vășcăuți (Waschkautz) [7], Dornești (Hadikfalva/ Kriegsdorf) [6], Țibeni (Istensegits/ Helfgott) [6], Horodnic de Jos (Unter Horodnik) [6], Horodnic de Sus (Ober Horodnik) [6], Vicovu de Jos (Unter Wikow) [6], Vicovu de Sus (Ober Wikow) [6], Siret (Sereth) [6], Seletin [7];
- 1789 – Rădăuți (Radautz) – coloniști germani în legătură cu organizarea Fondului Bisericesc și anul 1792 coloniști germani legat de organizarea Remonteriei [6];
- 1791 – Gura Putnei (Karlsberg) – coloniști din Boemia care lucrau la fabrica de sticlă și în 1803 – coloniști lucrători forestieri [6];
- 1793 – Huta Veche (Althütte) – coloniști din Boemia lucrători sticlari. După plecarea acestora, coloniștii rămași lucrau la pădure [7];
- 1797 – Cârlibaba (Mariensee) – coloniști din Zips care lucrau la minele de plumb [6];
- 1802 – Cacica (Kaczyka) – coloniști transferați de la zăcămintele de sare de la Pleș [6];
- 1803 – Valea Voievodeasa–Marginea (Fürstenthal) – coloniști lucrători la fabrica de sticlă [6];
- 1804 – Frasin (Frassin) – coloniști mineri pentru exploatarea piritei, fierului, argintului și manganului, veniți din Germania, Transilvania și Slovacia [6];
- 1807 – Prisaca Dornei (Eisenau) – coloniști mineri din Zips [6];
- 1808 – Fundu Moldovei – coloniști din Zips, lucrători la minele de cupru [6];
- 1808 – Pojorâta (Pozoritta) – coloniști lucrători la minele de cupru, veniți din Zips [6];
- 1808 – Bucșoaia (Bukschoja) [6];
- 1808 – Stulpicani (Stulpikany) [6];
- 1808 – Luisenthal (între Pojorâta și Fundu Moldovei) – coloniști din Zips, lucrători la minele de cupru;
- 1815 – Huta Nouă (Neuhütte) [7];
- 1809 - Freundenthal (la nord de Vama) – coloniști muncitori forestieri pe valea râului Moldova;
- 1809 – Fundu Moldovei – coloniști lucrători în mină [6];
- 1810 – Gura Humorului (Gurahumora) [6];
- 1817 – Crasna Ilschi (Krasna Ilski) [7];
- 1817 – Păltinoasa (Paltinossa) – coloniști germani din Boemia [6];
- 1835 – Lichtenberg (fosta localitate Dealu Ederii, între Clit și Marginea) – coloniști germani din ținutul Pragăi;
- 1835 – Lunca Frumoasă (Schöntal) ;
- 1836 – Bori – coloniști germani din ținutul Praga, originari din Boemia [6];
- 1838 – Schwarzthal (pe valea pârâului Negrileasa) – coloniști germani din Boemia [6];
- 1841 – Poiana Micului (Buchenhein) [6];
- 1843 – Clit (Glitt) – cu coloniști germani din Boemia [6];
- 1850 – Bănila Moldovenească (Augustendorf) [7];
- 1860 – Alexanderdorf – pe moșia Berhomet;
- 1869 – Katerinendorf – pe moșia Berhomet;
- 1885 – Jadova Nouă (Zadowa Neu) – pe teritoriul satului Jadova [7];
- 1893 – Nicolausdorf – pe teritoriul satului Jadova.
- 1913 – Eichenau – ultima colonie germană din Bucovina, lângă Jadova.
De asemena, coloniști germani s-au așezat și în alte localități (Putna [6], Valea Moldovei – Wallessaka [6], Vama – Wama, Moldovița – Russ Moldawitza [6], Ciudei – Czudyn [7], Stănilești – Kornoluncze/ Stanilesti [6], Valea Cosminului – Franzthal [7] etc.).
Strămutarea forțată din cel de-al Doilea Război Mondial modificare
Prin ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, adresat României, care a dus la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord, germanii din cele două ținuturi s-au trezit peste noapte locuind în Uniunea Sovietică (URSS). Având ca bază Pactul Ribbentrop-Molotov, la data de 5 septembrie 1940 a fost încheiat la Moscova așa-numitul "Tratat de strămutare" (Umsiedlungsvertrag). Ca urmare a acestui tratat, după numai 4 zile, la 9 septembrie 1940 s-a înființat în Cernăuți "Comandamentul pentru strămutare" (Umsiedlungskommando) pentru Basarabia și Bucovina de Nord, care și-a început activitatea pe 15 septembrie, acesta fiind compus din 599 persoane sub comanda SS-Standartenführer Horst Hoffmeyer. Primul transport pe calea ferată, cu 1.000 de germani strămutați, a avut loc pe 27 septembrie. Ultimul tren cu strămutați a trecut granița Uniunii Sovietice la 17 noiembrie, încadrându-se perfect în termen. Din sudul Bucovinei, trenurile au trecut prin Transilvania, Ungaria și Austria.[10]
După strămutarea germanilor din nordul Bucovinei, care intrase în compunerea URSS-ului, Germania a considerat că nici comunitățile germane din sudul Bucovinei, rămase la România, nu mai erau "viabile". De aceea, la 22 octombrie 1940, consulul general al Germaniei în România, SS-Oberführer Wilhelm Rodde a semnat cu Ioan Broșu, reprezentantul României, un tratat germano-român privind strămutatrea. După modelul aplicat în Bucovina de Nord s-a înființat Comandamentul German pentru strămutare Deutsche Abwicklungsstelle für die Umsiedlung (DAS),[11] care a pus strămutarea sub comanda SS-Oberführer Heinrich Siekmeier.[12] De data aceasta, acțiunea nu mai era pusă sub presiunea timpului, ca în Bucovina de Nord.[10]
Prin strămutarea din 1940, circa 80.000-90.000 de persoane au părăsit Bucovina, fiind duse în Al Treilea Reich, sub lozinca Heim ins Reich ("Acasă în Reich").
Deoarece transportul s-a făcut cu trenul, strămutații au putut să-și ia cu ei doar foarte puține obiecte personale. După o scurtă staționare în lagăre din Germania, majoritatea strămutaților au fost relocați în gospodării confiscate de naziști în Polonia (teritoriu ce forma Reichsgau Wartheland, denumit și Warthegau sau Guvernământul General), gospodării care le-au fost date strămutaților ca despăgubire pentru averile lăsate în Bucovina.
Referințe modificare
- ^ Consiliul Județean Suceava (). „Germanii”. Visiting Bucovina. Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- ^ Hugo Weczerka, Das Fürstentum Moldau und die Deutschen, în: Isabel Röskau-Rydel, Deutsche Geschichte im Osten Europas. Galizien, Bukowina, Moldau, Berlin 1999, pag. 338.
- ^ Orașe dispărute din România. Baia, prima capitală a Moldovei, 16 aprilie 2015, Dănuț Zuzeac, Adevărul, accesat la 5 iunie 2016
- ^ Günter Schödl, Deutsche Geschichte im Osten Europas. Land an der Donau, Berlin 1995, pag. 60.
- ^ Magdeburg Law website. „Historic Cities : Magdeburg Law”. Magdeburg Law - A building block of modern Europe. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ba bb bc bd Azi, în România
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Azi, în Ucraina
- ^ a b Ioan Cocuz: Partidele politice românești din Bucovina 1862 – 1914
- ^ Povestea așezărilor bucovinene (revăzută): Jucica
- ^ a b „Die Umsiedlung der Volksdeutschen aus der Bukowina im Jahre 1940”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Markus Leniger Nationalsozialistische "Volkstumsarbeit" und Umsiedlungspolitik 1933-1945
- ^ Mariana Hausleitner Die Rumänisierung der Bukowina
Note modificare
- ^ Unul dintre acest scaune a fost și Districtul Bistriței de unde, cel mai probabil, a provenit comunitatea săsească medievală care s-a așezat pe teritoriul actual al județului Suceava.
Bibliografie modificare
- Hugo Weczerka, Die Deutschen im Buchenland [Germanii din Bucovina], Würzburg, Bavaria, Germania de Vest, 1954;
- Hugo Weczerka, Das Fürstentum Moldau und die Deutschen [Principatul Moldovei și germanii], în: Isabel Röskau-Rydel, Deutsche Geschichte im Osten Europas [Istorie germană în Europa de Est]. Galizien, Bukowina, Moldau [Galiția, Bucovina, Moldova], Berlin, Germania, 1999.
