Wikipedia

Cortinarius balteatus

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Buza vacii)

Cortinarius balteatus (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] denumită în popor buza vacii,[3] este o ciupercă comestibilă nu prea răspândită care coabitează, fiind o simbiontă micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitar sau în grupuri mici pe terenuri mai calcaroase sau argiloase în păduri de conifere, preponderent sub molizi, dar de asemenea pe lângă brazi argintii. Timpul apariției este deja din primăvară până toamna târziu în noiembrie.[4][5]

Cortinarius balteatus
Buza vacii
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Specie: C. balteatus
Nume binomial
Cortinarius balteatus
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus balteatus Fr. (1818)
  • Gomphos balteatus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Cortinarius subbalteatus Kühner (1955)
  • Cortinarius balteatotomentosus Rob.Henry (1958)
  • Cortinarius subopimus Bidaud (1995)
  • Cortinarius tomentosus Rob.Henry (1985)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

 
Elias M. Fries

Specia a fost pomenită pentru prima dată sub denumirea de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries Agaricus balteatus în volumul 2 al lucrării sale Observationes mycologicae din 1818.[6] El însuși a redenumit specia 20 de ani mai târziu sub numele actual (2018), de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum.[7]

În anul 1891, micologul german Otto Kuntze a dat speciei numele Gomphos balteatus în volumul 2 al operei sale Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum,[8] care a fost folosit sinonim între sfârșitul secolului al XIX-lea și anii 20 al celui ulterior.

Celelalte încercări de redenumire mai noi (vezi în infocasetă) nu au fost folosite niciodată și sunt de acea neglijabile.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină balteus= centură, cordon).[9]

Descriere modificare

 
Bres.: Cortinarius balteatus
  • Pălăria: are un diametru între 5 și 15 cm, este compactă, la început boltită semisferic cu marginea răsucită spre interior, dar devine în scurt timp convexă și apoi deseori plată precum adâncită în centru la bătrânețe, purtând inițial fragmente ale vălului parțial în formă de cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și picior. Cuticula este netedă, în tinerețe vâscoasă, dar repede uscată și mată până lucioasă. Coloritul variază între brun-roșcat și brun de nucă, mereu cu nuanțe slabe violacee care însă sunt puternice în jurul marginii (tipic pentru acest soi). Tot acolo se poate descoperi de asemenea și nu rar o bordură albicioasă (rest al valului parțial). La umezeală devine din nou vâscoasă până unsuroasă.
  • Lamelele: stau destul de dens, sunt înalte, cu puține lamele scurte intercalate precum aderate până slab decurente la picior, fiind la început de culoare albicioasă și învăluite de sus menționata cortină, apoi ruginie până maronie cu nuanțe violacee spre marginea pălăriei.
  • Piciorul: are o lungime de 5 până la 9 cm și o lățime 2 până la 3 (4) cm, este consistent, gros, cilindric precum adesea ori îngroșat în centru cu baza subțiată, ori bulbos spre bază, fiind inițial ușor pâslos, plin, apoi umplut pe interior cu un țesut spongios, în final neted și parțial gol pe dinăuntru. Coloritul este albicios, însă acoperit mai târziu de pulberea sporilor și căpătând astfel un aspect brun-gălbui. Nu poartă un inel.
  • Carnea: albă cu tonuri foarte ușoare liliacee care nu se colorează la tăiere, mirosul fiind în stadiu tânăr ușor fructuos, uni spun cu nuanțe de ciocolată, devenind însă cu maturitatea mai neplăcut, amintind de pământ umed. Gustul este mereu plăcut.
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali în formă de migdale și fin verucoși, colorați brun-gălbui, cu o mărime de 10–11 × 5–5,6 microni, pulberea având același colorit.[4][5][10]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează sub aburi de amoniac galben până galben-maroniu, cu Hidroxid de potasiu brun cu margine gălbuie, aproape ca de paie și cu tinctură de Guaiacum albastru.[10][11][12]
  •  
    C. balteatus mature: pălărie, lamele și picior

Confuzii modificare

Acest burete poate fi confundat cu divers specii ale genului, de exemplu cu Cortinarius alboviolaceus (necomestibil, în tinerețe cu lamele gri-violete, miros și gust de cartofi cruzi),[13] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[14] Cortinarius camphoratus (necomestibil),[15] Cortinarius collinitus (comestibil),[16] Cortinarius crassus (comestibil),[17] Cortinarius cumatilis (comestibil),[18] Cortinarius cyanites (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar),[19] Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),[20] Cortinarius glaucopus (comestibil),[21] Cortinarius infractus (necomestibil, extrem de amar),[22][23] Cortinarius largus (necomestibil, se dezvoltă în păduri de foioase),[24] Cortinarius percomis (comestibil),[25] Cortinarius purpurascens (comestibil),[26] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),[27] Cortinarius traganus otrăvitor),[28] Cortinarius variicolor (necomestibil]],[29] Cortinarius violaceus (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut),[30] dar de asemenea cu Lepista nuda (comestibilă, cu cuticulă brun-violetă, picior violet-cenușiu, carne roz-violacee; miros parfumat ca de viorele și gust destul de plăcut)[31] sau Lepista personata (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros și gust plăcut)[32]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    !Cortinarius-alboviolaceus!
  •  
    !Cortinarius caerulescens!
  •  
    !Cortinarius camphoratus!
  •  
    Cortinarius collinitus
  •  
    Cortinarius crassus
  •  
    Cortinarius cumatilis
  •  
    !Cortinarius cyanites!
  •  
    Cortinarius glaucopus
  •  
    !Cortinarius infractus!
  •  
    !Cortinarius nemorensis sin. largus!
  •  
    !Cortinarius iodes!
  •  
    Cortinarius purpurascens
  •  
    !Cortinarius salor!
  •  
    !!Cortinarius traganus!!
  •  
    !Cortinarius.variicolor!
  •  
    Cortinarius violaceus
  •  
    Lepista nuda
  •  
    Lepista personata

Valorificare modificare

Buza caprei este o ciupercă destul de gustoasă, atât timp cât este tânără, deci apoi capătă un miros neplăcut. De acea câțiva autori o declară necomestibilă. Ea poate fi preparată asemănător deliciosului Cortinarius varius.

Note modificare

  1. ^ Index fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Zaharia C. Panțu: „Plantele cunoscute de poporul român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane și științifice“, Institutul de Arte Grafice și Editură „MINERVA“, București (1929), p. 344
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 208-209, ISBN 978-3-440-13447-4
  6. ^ Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Gerhard Bonnier, Havniae 1818, p. 138
  7. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 257 [1]
  8. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [2]
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 138
  10. ^ a b Pilzflora Ehingen
  11. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 433, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 374
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 274-275, ISBN 978-3-8354-1839-4
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 210-211, ISBN 88-85013-46-5
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 152-153, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 436, ISBN 3-85502-0450
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 216-217, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7
  31. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 80, ISBN 978-3-8427-0483-1
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0

Bibliografie modificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930
  • Bruno Cetto: vol. 1-7 (vezi sus)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983.

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_balteatus&oldid=15099749