Deschide meniul principal
CAROM
TipSocietate pe acțiuni
Soartăcumpărată în anul 2011 de firma austriacă Energy Bio Chemicals, demolată aproape complet
Fondată1962
Țara România
IndustriePetrochimică
Produsecauciuc sintetic din polimerizarea în emulsie a butadienei cu alfametil stiren, fenol, acetonă, stiren, butan-butilenă, anvelope mașini, copolimeri stirenici de tip AS (acrilometil stirenic), ABS (acrilo-metil-butadien stirenic), cauciuc poliizoprenic
Cifra de afaceri28 milioane euro (2011)
ProprietarRestructuring & Insolvency S.P.R.L.
Angajați400 (2011)
Prezență online
carom.ro

Carom Onești (denumit între 1962 și 1989 Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești) este singura companie producătoare de cauciuc sintetic din România[1], fondată în anul 1962. Numele provine de la abrevierea cuvintelor Cauciuc Românesc iar Carom era doar o marcă a primului cauciuc obținut prin polimerizarea în emulsie a butadienei cu alfametil stirenul. A făcut parte din Platforma Petrochimică Borzești care a fost divizată, în 1990, în trei combinate: RAFO, Carom și Chimcomplex[2].

Este cea de-a doua firmă de pe platforma din Onești, ca mărime, după rafinăria RAFO[3], ce ce întinde pe o suprafață de 259 ha.

IstoricModificare

 
Logo vechi utilizat pentru ambalajele și reclamele sortimentelor de cauciuc sintetic de tip butadien-stirenic CAROM 1500, CAROM 1502, CAROM 1507, CAROM 1712.

În anul 1962 a intrat în funcțiune prima instalație de producere a fenol și acetonă din cadrul Combinatului de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești. Primul director al acestui combinat a fost ing. Moldoveanu Anton.[4]

În 1963 s-au obținut primele cantități de cauciuc sintetic românesc, prin polimerizarea în emulsie a butadienei cu alfametil stirenul, purtând denumirea comercială de „Carom”. A început să producă și instalația de polistiren. Iată cum descrie Geo Bogza (1908-1993) o parte din Combinatul de Cauciuc Sintetic:

„Nevoia resimțită la Combinatul de cauciuc sintetic, ca butan-butilena să apese în mod egal pereții rezervoarelor, a impus construcția unor recipiente sferice, enorme mingi de metal, care fiind apărate de căldura soarelui printr-o culoare argintie, iar de descărcările electrice ale cerului, prin săgeata înaltă a paratrăsnetului, par, în arhitectura lor neobișnuită și îndrăzneață, construcțiile unei ere fantastice. Aceste corpuri sferice, surprinzătoare și frumoase după noi legi ale frumuseții, intră într-o corelație vizuală de mare efect cu coloanele cilindrice care țâșnesc spre cer din alte spații ale uzinei, părând orgi colosale la care ar cânta zeii petrochimiei. Noaptea, pe toate aceste construcții se aprind mii de lumini și atunci începe marea lor spendoare. Vechile frumuseți ale Modovei, îndată după amurg, intrau în întuneric și doar foșnetul li se mai putea auzi. Noua ei frumusețe abia la căderea nopții izbucnește în plină forță și pe deplin triumfătoare asupra întunericului. Atâtea uimiri am trăit eu acolo, tot contemplând încât mi s-a părut că am ajuns în cer. Un cer ivit din voința unui demiurg, în care se simțeau legile mecanice cerești, forțele intrate în acțiune și țelul pe care-l urmăreau. Nu se auzea nici un zgomot, totul era tăcut, dar din învolburarea acelor lumini se simțea că se petrece ceva măreț, că tot universul e treaz și lucrează.”[4]

Pe 1 ianuarie 1965 își încetează apariția organul local de presă „Oneștiul Nou”. Presa locală este patronată de cele două mari combinate, prin tipărirea a două ziare: „Chimistul” la Combinatul Chimic Borzești și „Cauciucul” la Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești.[4]

În septembrie 1966 Complexul Industrial Onești-Borzești și orașul Onești (abia redenumit Gheorghe Gheorghiu-Dej) au fost vizitate de Nicolae Ceaușescu și de Ion Gheorghe Maurer.[4]

Pe 1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială Onești-Borzești, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, Grupul Industrial de Peptrochimie Borzești, având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare.[4]

În 1969, ca urmare a creării G.I.P. Borzești, cele două ziare „Chimistul” și „Cauciucul” se unesc sub numele „Petrochimistul”[4]

În 1970 intră în fabricație a patra linie de cauciuc, în cadrul Uzinei de Cauciuc, s-a obținut în acest an o cantitate de 70.000 tone cauciuc sintetic. Sortimentele de cauciuc sintetic fabricate sunt: CAROM 1500: pentru anvelope de automobile, tractoare, scutere, motociclete, articole tehnice, benzi transportoare, curele de transmisie și alte articole la care se cer proprietăți fizice bune și o bună rezistență. CAROM 1502: pentru articole tehnice negre și colorate, articole sanitare, pânză cauciucată, covoare. CAROM 1503: pentru bunuri de larg consum, în special încălțăminte. CAROM 1712: pentru izolații pentru cabluri și fire, articole tehnice, anvelope și alte numeroase aplicații. Tot în acest an produsele Grupului Industrial de Petrochimie Borzești s-au exportat în peste 20 de țări ale lumii: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Anglia, China, Cehoslovacia, Iugoslavia, Elveția, Franța, Olanda, India, Japonia, Germania de Vest, Germania de Est, Egipt, Israel, Polonia, Ungaria, Italia, Iran, Belgia, Spania.[4]

În cadrul Uzinei de Cauciuc au început să fie produși copolimeri stirenici de tip AS (acrilometil stirenic) și ABS (acrilo-metil-butadien stirenic), care au o rezistență mecanică superioară.[4]

În 1973 Grupul Industrial de Petrochimie devine Combinatul Petrochimic Borzești, având aceeași structură.[4]

În septembrie 1976 a intrat în funcțiune secția de cauciuc poliizoprenic. Fabricația acestui tip de cauciuc sintetic a fost sistată în anul 1991.[4]

Pe 22 martie 1990 a avut loc festivitatea de dezvelire a „Monumentului Eroilor Revoluției din 16-22 decembrie 1989”, ridicat la intrarea în S.C. Carom S.A. Pe placa de metal se găsește scris: „In memoriam 16-22 decembrie 1989”.[4]

SecțiiModificare

  1. Secția de cauciuc sintetic
  2. Secția de butadienă și Metiltertiarbutileter (MTBE)
  3. Secția de fenolAcetonă, acetofenonă, stafenox.
  4. Secția de utlități tehnologice
  5. Stația de epurare ape reziduale Jevreni
  6. Secția de polistiren
  7. secția de Izopropilbenzen
  8. Secția de benzine
  9. Depozit Peroxizi
  10. Stație pompe dealul Red

FalimentareaModificare

Fabrica a fost privatizată în iunie 2003, când fosta Autoritate pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului a vândut 51% din acțiuni către societatea Tender SA din Timișoara, pentru 5,5 milioane euro[3]. Firma a intrat în faliment în noiembrie 2005, după ce Tribunalul Bacău a hotarât lichidarea judiciară, la cererea administratorului judiciar și a creditorilor.

Societatea Carom a fost cumpărată de Balkan Petroleum, principalul proprietar fiind Marian Iancu ce a preluat 7,8 milioane de acțiuni în anul 2004[5]. Faber Invest&Trade, o firmă fantomă, al cărei patrol este tot Marian Iancu importa petrol care ajungea la Carom și pe care îl livra la RAFO iar rafinăria îl prelucra. Carburanții se intorceau la Carom, după care erau comercializați de Faber. Potrivit legii, accizele se aplicau la producatorul de carburant. Așadar, toate taxele erau suportate de RAFO si Carom iar Faber exporta profiturile neaccizate. Firma Faber Invest&Trade a a fost înfiintată în 2003, având sediul in Delaware, SUA (paradis fiscal). Potrivit administratorului firmei, firma a înregistrat o cifră de afaceri impresionantă de 3 miliarde de dolari, în mai puțin de trei ani.[6]

Lichidatorul judiciar a fost FincontaConsulting SPRL ce a scos la vânzare societatea Carom în anul 2006[3].

Energy Bio Chemicals București a cumpărat societatea Carom Onești cu cca. 17,5 milioane euro în anul 2008 iar la 15 august 2016 Carom a fost scos la vânzare. Carom se află la a doua insolvență încă din anul 2013, la cererea creditorului E.ON Energie România.[7]

În 2011 Energy Bio Chemicals, a realizat afaceri de 28 milioane euro, cu 400 de angajați.[8]

În vara anului 2016, lichidatorul companiei Energy Bio Chemicals, ZRP Insolvency SPRL a scos la vânzare societatea Carom S.A, cumpărătorul fiind controversatul om de afaceri moldovean Vitali Cebanu prin compania austriacă Andres Capital GmbH, acesta fiind apropriat unui alt om de afaceri și politician controversat, Renato Usatîi. Vitali Cebanu a cumpărat și RAFO Onești, unde a promis că va relua producția dar nu s-a mai ținut de cuvânt.[9]

În noiembrie 2016 societatea Carom pierde contractul cu Oscar Downstream (cea mai mare companie petrolieră din România neafiliată unui nume internațional). Contractul era o relație comercială ce presupunea închirierea de către Carom S.A. a unor spații de depozitare și livrare a motorinei către Oscar Downstream. Potrivit unor surse neoficiale, combinatul încasa lunar de pe urma acestui contract în jur de 30.000 de euro, pe lună. Încasările Carom nu erau constante, ele depinzând în foarte mare măsură de volumul de combustibil vehiculat.[10]

Dosarul RAFO-CAROMModificare

La 27 noiembrie 2011, omul de afaceri Marian Iancu a fost condamnat la zece ani de închisoare în dosarul Rafo de către Tribunalul București. În dosar a fost implicat și omul de afaceri Valeriu Damian, proprietarul lanțului de benzinării Helios.[11][12]

Număr de angajați:

NoteModificare

  1. ^ Carom Onesti este scoasa la vanzare luna viitoare, 27 octombrie 2006, wall-street.ro, accesat la 29 ianuarie 2010
  2. ^ a b Industria lui Ceausescu a rezistat pe ici, pe colo, 25 aprilie 2006, wall-street.ro, accesat la 29 ianuarie 2010
  3. ^ a b c Austriecii de la Energy Bio Chemicals au prima optiune in cumpararea Carom, 10.01.2008, 07.11.2008, wall-street.ro, accesat la 26 februarie 2010
  4. ^ a b c d e f g h i j k Verde Rozalia, Verde Teodor (iunie 2003). Monografia Municipiului Onești (în date și evenimente). p. 48-59. 
  5. ^ Curierul Național. „Balkan Petroleum preia 7,8 milioane acțiuni Carom”. Accesat în . 
  6. ^ Mihail Mihăilescu. „Firma pe hârtie Faber Invest a șleit RAFO și CAROM”. Accesat în . 
  7. ^ Ziarul de Bacău. „Platforma Carom Onești este scoasă la mezat, pentru 11,5 milioane de euro”. Accesat în . 
  8. ^ a b Carom Onești - faliment, 27 septembrie 2012, Andrei Chirileasa, Ziarul financiar, accesat la 19 martie 2013
  9. ^ Ziarul de Bacău. „Carom Onești a ajuns pe mâinile afaceriștilor moldoveni care dețin și Rafo. Cine este Vitalie Cebanu, noul patron?”. Accesat în . 
  10. ^ Unu pe Trotuș. „Carom a pierdut contractul cu Oscar Downstream”. Accesat în . 
  11. ^ Moartea lui Valeriu Damian, deocamdată, o crimă perfectă. Familia a apelat la o clarvăzătoare, 2 aprilie 2012, Olimpia Filip, Adevărul, accesat la 18 aprilie 2016
  12. ^ Valeriu Damian a făcut închisoare pentru mită record în dosarul Rafo, 11 august 2011, Adevărul, accesat la 18 aprilie 2016
  13. ^ a b Cum a șters dezindustrializarea orașe întregi din România: dispariția coloșilor din Bucovina și Moldova, 13 septembrie 2012, Adrian Cojocar, Ziarul financiar, accesat la 19 aprilie 2014

Legături externeModificare