Wikipedia

FC Rapid București

club de fotbal din București, România
(Redirecționat de la FC Rapid București (2017))

Pagina „Rapid” trimite aici. Pentru clubul sportiv vedeți CS Rapid București.

Fotbal Club Rapid 1923, cunoscut sub numele de FC Rapid București, pe scurt Rapid, este un club de fotbal profesionist din București ce evoluează în prezent în SuperLiga României. A fost fondat pe 25 iunie 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R..

FC Rapid București
Informații generale
Nume completFotbal Club Rapid 1923 SA[1]
PoreclăVulturii vișinii
Giuleștenii
Feroviarii
Ceferiștii
Nume precedent(e)CFR București
Locomotiva București
UFC Rapid București
AFC Rapid București
Data fondării25 iunie 1923; acum 101 ani (1923-06-25)
ca CFR București
2016; acum 8 ani (2016) (refondat)
ca Mișcarea Feroviară CFR București
Culori        
StadionSuperbet Arena-Giulești
(14.050 de locuri)
CampionatSuperLiga României  Modificați la Wikidata
ProprietarDan Șucu (80%)
Victor Angelescu (20%)[2]
PreședinteViorel Moldovan
AntrenorMarius Șumudică  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
canal YouTube
Palmares
NaționalCampionatul României (3)[3][4]
Cupa României (13)
Supercupa României (4)
InternaționalCupa Balcanică (2)
Campionatul European Feroviar (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ
Pentru sezonul în curs vedeți:
SuperLiga României 2024-2025
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din România, Rapid câștigând de trei ori titlul național, de 13 ori Cupa României și de patru ori Supercupa României.[3][4] Zece dintre aceste trofee au fost obținute sub acționariatul lui George Copos, cel care a patronat clubul în perioada 1993-2013. La nivel internațional, cele mai mari realizări reprezintă atingerea sferturilor de finală ale Cupei Cupelor 1972-73 și ale Cupei UEFA 2005-2006, dar și finala Cupei Mitropa din 1940, aceasta din urmă nefiind jucată din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial.

În iunie 2016, Rapid a fost declarat în instanță în faliment; deși nu era definitivă, decizia a avut ca urmare faptul că echipa nu a mai putut înregistra contracte noi și neavând legitimați suficienți jucători, clubul nu s-a putut înscrie în prima divizie în sezonul 2016-2017, în urma hotărârii Ligii Profesioniste de Fotbal. La scurt timp, a urmat și desființarea echipei. După faliment, au fost demarate patru proiecte paralele de reconstrucție ale echipei, dintre care sustenabil s-a dovedit a fi unul: Mișcarea CFR, devenit Academia Rapid și mai apoi Fotbal Club Rapid. În luna iunie 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului Rapid București fondat în 1923, marca și culorile, fapt recunoscut oficial de Federația Română de Fotbal.[5][6][7]

Culorile clubului sunt vișiniu și alb. Giuleștenii își dispută meciurile de acasă pe Stadionul Superbet Arena-Giulești din cartierul Giulești, care are o capacitate de 14.050 de locuri. Arena a înlocuit, în 2022, vechiul stadion pe care Rapid și-a disputat meciurile de acasă începând cu 1939. Rapid are rivalități acerbe cu Dinamo București și FCSB, dar și cu Petrolul Ploiești, meciurile dintre cele două fiind cunoscute sub numele de Primvs derby. În perioada interbelică, Rapid și Venus București compuneau Eternul derby.

Istoric

Începuturile și perioada interbelică (1923-1945)

Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR".[8] Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit președintele asociației), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt.[9] Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la „Ateliere” cu cei de la „Excelsior” (care reprezenta cartierul muncitoresc „Steaua” și care avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) și a închiriat terenul C.A.B. de la Șosea, pentru antrenamente și jocuri.[9] Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.[8]

 
Iuliu Baratky, jucătorul clubului în perioada 1936-1944

Pe 28 octombrie 1923 echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timișoara, pe care îl pierde cu 8-4.[10] Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost jucat împotriva Gloriei Arad, pierdut și acesta cu 2-1.[11]

Până în anul 1932 CFR joacă în campionatul Bucureștiului, neizbutind calificarea în turneul final al campionatului. În această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ștefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.[12]

În sezonul 1932-1933 se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar.[13] Începând cu acest an competițional, echipa are ca bază de antrenament și loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulești. Primul meci al echipei în Divizia A a fost cel cu Ripensia Timișoara, disputat la 11 septembrie 1932 și câștigat cu scorul de 3-2.[13] Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroș.[13] Un alt rezultat important din acest sezon a fost cel din partida cu Șoimii Sibiu, care s-a terminat cu scorul de 9-1.[13]

Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediții organizate până în anii celui de-Al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941).[14] În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au funcționat: Krüger, Huniade, Wana, Konrád, Schaffer și Ștefan Auer. În anul 1936 echipa își schimbă denumirea în Rapid București, fiind luată ca model formația austriacă Rapid Viena. În sezonul competițional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului național, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timișoara, pierzând în ambele manșe cu 0-2.

În perioada interbelică, formația feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câștigând șapte Cupe ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie 1935, în finala cu Ripensia câștigată cu scorul de 6-5[13], echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roșculeț, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila.[15] Între 1937 și 1942 cucerește de șase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent.

În 1940 Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial.[13] După ce trecuse de Hungária FC MTK în sferturi și de Građanski Zagreb în semifinale, feroviarii aveau să-i întâlnească în finală pe cei de la Ferencváros TC.

Din loturile echipei, între 1932-1942, au făcut parte: Roșculeț, Ujlaki, Vintilă, Wetzer II, Rășinaru, Cuedan, Barbu II, Rădulescu, Bogdan, Auer, Moldoveanu, Baratky, Raffinsky, Lengheriu, I. Costea, Sipoș, Gavrilescu, Sadowski, Silvăț, Ghiurițan, Wetzer III, Florian ș.a.[16]

Feroviarii, o echipă solidă (1945–1975)

După război, echipa revine în campionatul Campionatul capitalei în ediția 1945-1946, situându-se pe în final pe locul 4. În anul competițional 1946-1947, primul sezon național oficial după încheierea războiului, echipa (redenumită din nou în CFR) încheie pe locul cinci, la două puncte distanță de locul doi și la 13 față de locul 1. În sezonul următor, 1947-1948, echipa termină pe locul trei, în spatele echipelor CFR Timișoara și ITA Arad[17], iar în sezonul 1948-1949 termină pe locul doi, la cinci puncte în spatele celor de la IC Oradea.[18] Pe 20 martie 1949, CFR București obține cea mai clară victorie din istoria sa, 12-2 cu CFR Cluj.[13][19]

 
Echipa din 1957
 
Valentin Stănescu, antrenorul care a câștigat titlul cu Rapid în 1967

În anul competițional 1950, desfășurat după model sovietic (pe sistemul primăvară-toamnă), echipa termină pe locul doi.[13] La începutul acestui sezon echipa devine Locomotiva, după decizia în urma căreia toate echipele feroviare din țară sunt nevoite să-și schimbe denumirea astfel. Prima retrogradare a venit în 1951, când ocupă locul 11[20], pierzând la golaveraj. Promovează după un an, de pe primul loc, la 10 puncte în spatele celei de-a doua clasate (Locomotiva Iași)[21] și va încheia sezonul 1953 pe locul cinci.[22] În anul 1954 retrogradează pentru a doua oară, ocupând locul 12. Revine din nou, după un singur an, în Divizia A, urmând o perioadă bună pentru echipă. În 1956 ocupă locul patru, la numai 5 puncte de prima poziție.[23]

Din sezonul 1957-1958 se revine la sistemul toamnă-primăvară, iar feroviarii termină pe la mijlocul clasamentului. În 1958 se revine la numele consacrat de Rapid. În anii următori echipa termină pe locurile 4 (1958-1959) și 10 (1959-1960).[24]

În acești ani, în lotul de jucători al echipei s-au numărat: V. Stănescu, Gh. Dungu, Gh. Demeter, D. Macri, V. Mihăilescu, C. Simionescu, N. Cristescu, I. Ruzici, C. Socec, I. Lungu, B. Marian, A. Rădulescu, A. Ferenczi, Șt. Filotti, N. Roman, Em. Avasilchioaie, D. Călin, L. Coman, A. Todor, N. Dodeanu, I. Langa, I. Olaru, S. Zeană, Gh. Milea ș.a.

Perioada anilor '60 a fost una din cele mai bune din istoria fotbalului giuleștean. În 1961 ajunge până în finala Cupei României, unde pierde cu Arieșul Turda, scor 1-2.[25] Sezonul următor, 1961-1962, ajunge din nou în faza finală, pierzând în fața Stelei cu 1-5.

 
Echipa Rapid București în sezonul 1966–67, în care a câștigat primul titlu național

În marea majoritate a acestor ani, echipa se regăsește în plutonul fruntaș al campionatului, ocupând succesiv locurile: 3 (1960-1961), 5 (1961-1962), 8 (1962-1963), 2 (1963-1964, 1964-1965, 1965-1966)[26], culminând cu sezonul 1967 când Rapid reușește să cucerească primul titlul de campioană a României.[13] Campionatul este câștigat în ultima etapă, la Ploiești, unde trebuia să nu piardă în fața Petrolului.

După acest prim succes, în următoarele patru ediții de campionat echipa ocupă, cu excepția sezonului 1967-1968 (când ajunge și în finala Cupei României pe care o pierde în fața lui Dinamo cu 1-3 în prelungiri), poziții pe podiumul campionatului: locurile 3 (1968-1969), 2 (1969-1970) și din nou 2 (1970-1971), după care începe să alunece spre coada clasamentului: locul 10 (1971-1972) și locul 14 (1972-1973).[26] În sezonul 1971-1972 ajunge în finala Cupei României pe care o câștigă în fața Jiului Petroșani, scor 2-0.[25]

În sezonul 1973-1974 ocupă locul al 16-lea în clasament, retrogradând pentru a treia oară în Divizia B. După obicei, revine în primul eșalon după numai un an (1974-1975)[26], sezon în care ajunge până în faza finală a Cupei României. După ce trece de Dinamo, Jiul, Ceahlăul și Steaua, reușește să învingă și Universitatea Craiova în finală, scor 2-1, aducând în vitrina clubului a noua cupă a României.

Vremuri tulburi, Perioada ABBA (1975–1990)

 
Echipa Rapidului în sezonul 1974–75, în care a promovat în prima ligă și a câștigat și Cupa României

Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. După ce revine din Divizia B în 1975, în sezonul 1975-1976 echipa ocupă locul 14 în campionat, iar în sezonul următor locul 16, retrogradând pentru a patra oară în eșalonul secund, unde va rămâne, de această dată, șase sezoane. În acești ani echipa, din postura de divizionară secundă, ocupă următoarele locuri în clasament: 4 (1977-1978), 6 (1978-1979), 2 (1979-1980), 3 (1980-1981), 2 (1981-1982) și locul 1 (1982-1983), ducând în această perioadă o rivalitate crâncenă cu Petrolul Ploiești și Progresul București. Revenirea în prima divizie se datorează antrenorilor Valentin Stănescu (cel care a adus și primul titlu în 1967) și Viorel Kraus și a lotului de jucători format din: Ion Gabriel, Manu, Popescu, Paraschiv, Pîrvu, Șișcă, Tiță, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petruț, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin, Marta, Lazăr, Koti, Săftoiu, A. Mincu, Petre Petre.

În anul competițional 1983-1984 Rapid ocupă locul 13 în Divizia A, iar în anii următori locurile: 11 (1984-1985), 8 (1985-1986), 14 (1986-1987), 13 (1987-1988). În sezonul 1988-1989 retrogradează pentru a cincea oară, ocupând locul al 17-lea. În acest an ajunge până în semifinalele Cupei României, unde o întâlnește pe Steaua, și pierde cu scorul de 2-3 în urma unui gol marcat în minutul 90

Pe 14 august 1985 Rapidul suferă cea mai severă înfrângere din campionat, pe terenul Corvinului, scor 9-0.[13] Pe 3 mai 1989 are loc Rapid-Steaua 2-8, meciul cu cele mai multe goluri primite pe teren propriu de giuleșteni.[13]

Perioada de glorie (1990–2008)

Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul,[8] iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Stadionul Național (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). A fost cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Rapidiștii „deraiază” (2008-2016)

După acel sezon, situația financiară a Rapidului s-a complicat, în parte și de condamnarea penală a patronului George Copos în Dosarul Transferurilor și apoi în dosarul „Loteria”.[27][28] Performanțele au intrat și ele într-un declin, după ce în 2007–2008 terminase pe locul 3, Rapidul terminând campionatul pe locurile 7–8 de trei ori în următorii cinci ani.

La 10 mai 2013, Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal a hotărât să nu acorde clubului licența pentru Liga 1 pentru sezonul 2013-2014. Pe 6 iulie Comitetul Executiv al FRF a hotărât ca în primul eșalon să participe 18 formații. Mircea Sandu a anunțat că pentru a decide cea de-a optsprezecea echipă se va disputa un baraj între Concordia și Rapid. Acest baraj a avut loc pe 13 iulie, pe Stadionul Dinamo la ora 21.00,[29] și a fost câștigat de Rapid cu 2–1.[30]

Concordia a contestat însă legalitatea acestui baraj, întrucât Rapidul nu avea licență pentru Liga I. După ce deja se disputaseră două etape, la 2 august, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Laussane a hotărât că organizarea barajului a fost neregulamentară, iar Concordia trebuie să rămână în Liga I, iar Rapid să retrogradeze.[31]

La 17 mai 2014, Comisia de Licențiere a Federației Române de Fotbal a decis neacordarea licenței pentru sezonul 2014-2015 al Ligii 1.[32] Clubul Rapid a decis să facă recurs la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, dar nu își putea permite suma de 30.000 de euro; aceasta a fost strânsă printr-o colectă a fanilor echipei, iar TAS a admis recursul, obligând Federația să acorde Rapidului licența pentru sezonul de Liga I.[33]

Falimentul și renașterea (2016-prezent)

 
Diagrama pozițiilor anuale ale Rapidului din 1932 și până în prezent.

În sezonul 2015–2016, Rapid a terminat pe locul întâi în Seria I a Ligii a II-a,[34] dar în condițiile în care clubul nu era redresat financiar, echipa de seniori a rămas cu doar câțiva jucători și fără antrenori. După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment, FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017.[35] Aceasta a dus la desființarea clubului. În acea toamnă, fostul director de marketing, Horia Manoliu, a înscris în liga a V-a bucureșteană, AFC Rapid, care a preluat seriile de copii și juniori și a aliniat în acea ligă o echipă bazată pe grupa de juniori născuți în 1998–1999-2000, cu care a câștigat campionatul în sezonul 2016-2017. Horia Manoliu susținea că echipa este continuatoarea fostului FC Rapid și că, prin urmare, contribuie în continuare la palmaresul acesteia.[36]

În sezonul 2017-2018, la inițiativa primăriei Sectorului 1, se înființează asociația sportivă, AS Academia Rapid, care s-a înscris in Liga a IV-a bucureșteană. Condusă de foști jucători ai Rapidului precum: Daniel Niculae (președinte), Daniel Pancu (director tehnic), Nae Stanciu (manager) și Constantin Schumacher (antrenor), Academia Rapid a fost înscrisă în liga a IV-a pe locul echipei Mișcarea CFR, un club-Phoenix fondat de susținătorii echipei.[37] În 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului desființat, marca și culorile, devenind astfel succesoarea de drept a FC Rapid București fondat în 1923. Relansarea echipei pe această cale a fost sprijinită de majoritatea absolută a suporterilor. Din 2017, FC Rapid a promovat consecutiv timp de două sezoane din Liga 4 în Liga 2.

În vara anului 2021, Rapid a promovat în Liga I, după șase ani de la ultima prezență pe prima scenă a fotbalului românesc. Mihai Iosif este antrenorul cu care Rapid a promovat. Daniel Niculae, fostul mare jucător, a revenit în club în postura de președinte.

Palmares și statistici

Titluri și trofee

Competiții naționale Competiții internaționale

 Superliga României

  Campioni (3)[3][4]: 1966-1967, 1998-1999, 2002-2003.
Nerecunoscute de FRF: 1941-1942, 1943-1944, 1944-1945
  Vicecampioni (14): 1937, 1938, 1940, 1941, 1949, 1950, 1964, 1965, 1966, 1970, 1971, 1998, 2000 și 2006
Nerecunoscut de FRF: 1942-1943

 Liga a II-a

  Campioni (6): 1952, 1955, 1975, 1983, 1990, 2016
Nerecunoscut de FRF: 1957
  Vicecampioni (3) : 1979–80, 1982, 2014

 Liga a III-a

  Campioni (1): 2018–19

 Liga a IV-a – București

  Campioni (1): 2017–18 (ca Academia Rapid)

  Liga a V-a – București

  Campioni (1): 2016–17 (ca Mișcarea Feroviară CFR)

  Cupa României:

  Câștigătoare (13): 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975, 1998, 2002, 2006 și 2007
  Finalistă (6): 1961, 1962, 1968, 1995, 1999, 2012

  Supercupa României:

  Câștigătoare (4): 1999, 2002, 2003, 2007
  Finalistă (2): 1998, 2006

  Cupa Ligii

  Câștigătoare (1): 1994[38][39]

  Cupa Europei Centrale

  Finalistă (1): Ediția a XIV-a, 1940, nedisputată din cauza începerii celui de-al Doilea Război Mondial

  Cupa Balcanică

  Câștigători (2): 1964, 1966

  Campionatul European Feroviar

  Câștigători (1): 1968
  Finaliști (2): 1961, 1971

  Cupa UEFA

* Sfert-Finalistă (1): Cupa UEFA 2005-2006

Rapid în cupele europene

Rapid București a disputat 103 partide în cupele europene, în 4 competiții (sau 5 dacă separăm vechile denumiri ale Cupei UEFA și Ligii Campionilor în competiții distincte) pe parcursul a 23 de sezoane.

1938 - Cupa Europei Centrale
Turul 1
(Ungaria) Újpest FC   4-1   Rapid București
Rapid București   4-0   Újpest FC (Ungaria)
Sferturi de finală
(Italia) Genoa '93   3-0   Rapid București
Rapid București   2-1   Genoa '93 (Italia)

1940 - Cupa Europei Centrale
Sferturi de finală
(Ungaria) MTK Hungária FC   1-2   Rapid București
Rapid București   3-0   MTK Hungária FC (Ungaria)
Semifinală
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb   0-0   Rapid București
Rapid București   0-0   Gradjanski Zagreb (Iugoslavia)
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb   1-1   Rapid București
* Neputându-se face departajarea pe teren, s-a procedat la tragerea la sorți, Rapid calificându-se în finala cu Ferencváros FC (nedisputată, însă, din pricina declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial).

1967-1968 - Cupa Campionilor
Turul 1
(Bulgaria) Botev Plovdiv   2-0   Rapid București
Rapid București   3-0   Botev Plovdiv (Bulgaria)
Optimi de finală
(Italia) Juventus Torino   1-0   Rapid București
Rapid București   0-0   Juventus Torino (Italia)

1968-1969 - Cupa Orașelor Târguri (UEFA)
Turul 1
Rapid București   3-1   OFK Belgrad (Iugoslavia)
(Iugoslavia) OFK Belgrad   6-1   Rapid București

1969-1970 - Cupa Orașelor Târguri (UEFA)
Turul 1
(Portugalia) Vitória Setúbal   3-1   Rapid București
Rapid București   1-4   Vitória Setúbal (Portugalia)

1971-1972 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Napoli   1-0   Rapid București
Rapid București   2-0   Napoli (Italia)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   4-0   Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia   2-0   Rapid București
Optimi de finală
(Anglia) Tottenham Hotspur   3-0   Rapid București
Rapid București   0-2   Tottenham Hotspur (Anglia)

1972-1973 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   3-0   Landskrona BoIS (Suedia)
(Suedia) Landskrona BoIS   1-0   Rapid București
Optimi de finală
(Austria) Rapid Viena   1-1   Rapid București
Rapid București   3-1   Rapid Viena (Austria)
Sferturi de finală
(Anglia) Leeds United   5-0   Rapid București
Rapid București   1-3   Leeds United (Anglia)

1975-1976 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   1-0   Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht   2-0   Rapid București

1993-1994 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Internazionale   3-1   Rapid București
Rapid București   0-2   Internazionale (Italia)

1994-1995 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Malta) FC Valletta   2-6   Rapid București
Rapid București   1-1   FC Valletta (Malta)
Turul 1
Rapid București   2-0   Charleroi (Belgia)
(Belgia) Charleroi   2-1   Rapid București
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   2-1   Eintracht Frankfurt (Germania)
(Germania) Eintracht Frankfurt   5-0   Rapid București

1996-1997 - Cupa UEFA
Turul 2 preliminar
Rapid București   1-0   Lokomotiv Sofia (Bulgaria)
(Bulgaria) Lokomotiv Sofia   0-1   Rapid București
Turul 1
Rapid București   1-0   Karlsruher (Germania)
(Germania) Karlsruher   4-1   Rapid București

1998-1999 - Cupa Cupelor
Turul preliminar
(Luxemburg) Grevenmacher   2-6   Rapid București
Rapid București   2-0   Grevenmacher (Luxemburg)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   2-2   Valerenga (Norvegia)
(Norvegia) Valerenga   0-0   Rapid București

1999-2000 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-3   Skonto Riga (Letonia)
(Letonia) Skonto Riga   2-1   Rapid București

2000-2001 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București   3-0   Mika Ashtarak (Armenia)
(Armenia) Mika Ashtarak   1-0   Rapid București
Turul 1
Rapid București   0-1   Liverpool (Anglia)
(Anglia) Liverpool   0-0   Rapid București

2001-2002 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Lituania) Atlantas Klaipeda   0-4   Rapid București
Rapid București   8-0   Atlantas Klaipeda (Lituania)
Turul 1
(Franța) Paris Saint-Germain   0-0   Rapid București
Rapid București   0-3   Paris Saint-Germain (Franța) *
* La masa verde. Meci întrerupt în min. 118 datorită problemelor cu nocturna, la scorul de 0-1 (0-0 d. 90 min.).

2002-2003 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București   2-0   Nova Gorica (Slovenia)
(Slovenia) Nova Gorica   1-3   Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Vitesse Arnhem   1-1   Rapid București
Rapid București   0-1   Vitesse Arnhem (Țările de Jos)

2003-2004 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București   0-0   Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht   3-2   Rapid București

2005-2006 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
(Andorra) Sant Julià   0-5   Rapid București
Rapid București   5-0   Sant Julià (Andorra)
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-0   Vardar Skopje (Macedonia)
(Macedonia) Vardar Skopje   1-1   Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Feyenoord   1-1   Rapid București
Rapid București   1-0   Feyenoord (Țările de Jos)
Faza grupelor
Rapid București   2-0   Rennes (Franța)
(Ucraina) Șahtior Donețk   0-1   Rapid București
Rapid București   1-0   PAOK Salonic (Grecia)
(Germania) VfB Stuttgart   2-1   Rapid București
Șaisprezecimi de finală
(Germania) Hertha Berlin   0-1   Rapid București
Rapid București   2-0   Hertha Berlin (Germania)
Optimi de finală
Rapid București   2-0   Hamburger SV (Germania)
(Germania) Hamburger SV   3-1   Rapid București
Sferturi de finală
Rapid București   1-1   Steaua București (România)
(România) Steaua București   0-0   Rapid București

2006-2007 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
Rapid București   5-0   Sliema Wanderers (Malta)
(Malta) Sliema Wanderers   0-1   Rapid București
Turul 2 preliminar
(Bosnia) FK Sarajevo   1-0   Rapid București
Rapid București   2-0   FK Sarajevo (Bosnia)
Turul 1
Rapid București   1-0   Nacional Madeira (Portugalia)
(Portugalia) Nacional Madeira   1-2 (d. prel.)   Rapid București (1-0 d. 90 min.)
Faza grupelor
Rapid București   0-0   Paris Saint-Germain (Franța)
(Israel) Hapoel Tel-Aviv   2-2   Rapid București
Rapid București   1-1   Mlada Boleslav (Cehia)
(Grecia) Panathinaikos   0-0   Rapid București

2007-2008 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) FC Nürnberg   0-0   Rapid București
Rapid București   2-2   FC Nürnberg (Germania)

2008-2009 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) VfL Wolfsburg   1-0   Rapid București
Rapid București   1-1   VfL Wolfsburg (Germania)


2011-2012 - UEFA Europa League
Play-off
(Polonia) Śląsk Wrocław   1-3   Rapid București
Rapid București   1-1   Śląsk Wrocław (Polonia)
Faza grupelor
(Israel) Hapoel Tel Aviv   0-1   Rapid București
Rapid București   1-3   PSV Eindhoven (Țările de Jos)
Rapid București   0-1   Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia   3-1   Rapid București
Rapid București   1-3   Hapoel Tel Aviv (Israel)
(Țările de Jos) PSV Eindhoven   2-1   Rapid București

2012-2013 - UEFA Europa League
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-1   MYPA
  MYPA 0-2   Rapid București
Turul 3 preliminar
  Heerenveen 4-0   Rapid București
Rapid București   1-0   Heerenveen

Bilanț general

Competiție Ap M V E Î GM GP
Liga Campionilor UEFA 3 8 1 3 4 9 11
Cupa Orașelor Târguri/Cupa UEFA/Europa League 15 74 32 16 26 105 85
Cupa Cupelor UEFA 3 12 5 3 4 19 17
Cupa Europei Centrale 2 9 4 3 2 13 11
Total 23 103 42 25 36 146 124

Simboluri

Imnul Rapidului

Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid

Refren
Rapid-Rapid
Luptă dacă ne iubești
Rapid-Rapid
Haide-hai Rapid Giulești!

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentr-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun

Refren

Nu vă dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren

Refren

Autori: Adrian Păunescu și Victor Socaciu

Culori

Culorile oficiale a clubului din capitala României sunt alb si vișiniu. Acestea se regăsesc pe stema și pe echipamentele utilizate de-a lungul istoriei sale longevive. Aceste au fost alese de Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt care au înființat clubul. Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.

Stema

Stema clubului Rapid a fost de obicei compusă din simbolul CFR-ist. Într-o scurtă perioadă după începerea sistemului comunist în România, Rapidul a fost obligat de către autoritățile comuniste să revină la denumirea CFR București. În 1950, avea să devină Locomotiva București, având ca simbol o locomotivă cu abur roșie. Din 1958, clubul s-a redenumit Rapid București, adoptând sigla care s-a modificat relativ nesemnificativ până la cumpărarea clubului de către George Copos, care a schimbat stema odată cu venirea sa. În 2001, stema actuală a Rapidului a fost alesă. S-a aflat că sursa de inspirație este, se pare, un club emblematic al Europei, anume Benfica Lisabona, cel mai titrat club din Portugalia, pe al cărei emblemă apare o legendară acvilă.

  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo vechi
  •  
    Logo actual

Imn

Imnul Rapidului, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.[40] Acest imn s-a născut în iunie 1980, la redacția Flacăra, Adrian Păunescu întâlnindu-se cu Victor Socaciu, Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și cu Victor Niță, tot de la Revista Flacăra. Ideile pentru imn i-au venit repede maestrului Adrian Păunescu și începuse să compună pe loc, iar în același timp, Ovidiu Ioanițoaia scria pe un șervețel versurile dictate.

Stadion

Articole principale: Stadionul Giulești-Valentin Stănescu și Superbet Arena-Giulești.

Stadionul Giulești-Valentin Stănescu

 
Stadionul Giulești

Lucrările de construcție au început în 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. Doi ani mai târziu este încheiată construcția, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Printre invitații la ceremonia de deschidere s-au numărat Regele Carol al II-lea al României, Principele Mihai al României și Principele Paul al Greciei. S-a remarcat pentru arhitectura sa Art Deco și a devenit rapid un simbol al cartierului muncitoresc Giulești. A scăpat de încercările de sistematizare din 1975 până în 1990. Construcția tribunei de nord a fost încheiată la mijlocul anilor 1990, iar capacitatea a fost mărită la 19.100 de locuri. Terenul a fost schimbat în 2003 și era considerat a fi cel mai bun din România la acea vreme. Proiectorul a fost instalat în vara anului 2000. Stadionul a primit numele de „Valentin Stănescu” în 2001, în numele antrenorului care a câștigat cel de-al doilea campionat pentru Rapid, dar este încă cunoscut sub numele de „Stadionul Giulești”, după numele cartierului în care se află. Repere în apropierea stadionului sunt Podul Grant, Teatrul Giulești, Gara de Nord și șantierele de cale ferată Grivița. Prin construcția, după revoluție, a celei de-a doua peluze, „Potcoava” a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent peluza veche este închisă, în urma unor decizii la nivelul conducerii din „perioada Copos”.

Superbet Arena-Giulești

 
Superbet Arena-Giulești la meciul de inaugurare

Noul stadion Rapid-Giulești a fost inaugurat pe 26 martie 2022. A costat 67 de milioane de euro și are capacitatea de 14.050 de locuri.

Suporteri

Istorie

 
Suporterii Rapidului la meciul de inaugurare a noului stadion

Rapid București este, potrivit unui sondaj din 2013, al treilea cel mai susținut club din România. O organizație unică în țară este „Clubul Aristocratic al Rapidului”, care a fost înființat în anul 2000. Printre membrii acestuia se numără artiști cunoscuți, care își propun să apere istoria Rapidului și să-i mențină tradițiile. În 1967, actorul Mihai Ioan a organizat și învățat suporterii să cânte cântece, devenind astfel primul lider al galeriei din istoria clubului. Până în 2002, Rapid București a avut un șef de galerie care a rezistat în fruntea tifosilor timp de 32 de ani, Constantin Mincea, Geamgiul. Acesta este recunoscut pentru scandările împortiva partidului comunist.

În prezent, ultrașii Rapidului sunt reprezentați de Peluza Nord și, de asemenea, anterior, de Tribuna II (T2 Rapid). Fanii rapidiști au fost primii din România care au susținut mișcarea ultrașilor în anii 1980, dar primele grupuri ultras au fost înființate în 1998, denumite Official Hooligans, Bombardierii și Ultras Unione.

Ulterior, au apărut și alții precum: Torcida Visinie, Maniacs, Brigada 921, Grant Ultras 06, Radicals, Chicos del Infierno (CDI), Gruppo Alcoolica’99[necesită citare], Ultra' Stil, Legiunea Chitila, Poarta Diavolului, Fetele Granata, SVRB Colletivo, RHV, Original, Capitali sau Legione Titan. În 2007, gruparea ultrașilor, Pirații, s-a mutat în tribuna secundă a stadionului, în urma unor divergențe cu liderul Peluzei Nord. Au fost urmați de alte brigăzi din Peluza Nord. T2 Rapid nu are lider, distingându-se de cealaltă grupă. De-a lungul timpului au existat multe conflicte între cele două facțiuni, iar drept urmare, membrii grupărilor Tribuna II au plecat definitiv, înființând o nouă echipă, ACS Rapid-Frumosii Nebuni ai Giuleștiului. Din 1980, suporterii Rapidului îi consideră aliați pe suporterii Politehnicii Timișoara, suporterii ambelor echipe având ocazia să se susțină unii pe ceilalți în timpul meciurilor.

Rivalități

Cele mai importante rivalități ale clubului sunt împotriva vecinilor FCSB și Dinamo București. Meciul cu FCSB este denumit Derby-ul Bucureștiului,[necesită citare] cele două echipe întâlnindu-se de peste 130 de ori, începând cu victoria Rapidului cu 1-0 pe . Mai multe meciuri de-a lungul anilor dintre Steaua și Rapid s-au încheiat în ciocniri serioase între suporteri. Cele două echipe se remarcă prin dominația lor în fotbalul românesc, alături de Dinamo, ele având în total mai multe trofee interne decât toate celelalte cluburi din România adunate la un loc, 111 la 101. Rivalitatea dintre cele trei se extinde și la alte sporturi.

Un alt mare rival al Rapidului este Petrolul Ploiești, care a avut sediul anterior în Capitală și cu care contestă Primus Derby, cel mai vechi derby de fotbal din România.[41] Primul episod al rivalității Petrolul–Rapid a fost in sezonul 1965-1966, Petrolul și Rapid s-au luptat pentru titlul de campioană a României, iar câștig de cauză au avut prahovenii. Echipa antrenată pe atunci de Constantin Cernăianu s-a impus în fața rivalei și a obținut ultimul titlu în campionat din istoria clubului.[42]

În trecut, Rapid a avut și alți rivali bucureșteni precum Progresul București sau Venus București, dar și derby-uri împotriva unor echipe ale Căilor Ferate Române precum CFR Cluj sau CFR Timișoara. Alte rivalități ale rapidiștilor sunt cu Universitatea Cluj, Universitatea Craiova și UTA Arad.[necesită citare]

În ultima perioadă, s-a intensificat puternic rivalitatea cu Farul Constanța, una dintre cauze fiind înfrățirea suporterilor fariști cu cei steliști, dar și lupta dintre cele două echipe în partea de sus a clasamentului primei divizii. Cele două echipe s-au mai întâlnit și în ligile inferioare, unde au disputat meciuri spectaculoase având în vedere nivelul competiției, și în special la nivelul tribunelor.[necesită citare]

Lotul actual

La .
Nr. Poziție Jucător
  A Timotej Jambor⁠(d)
  M Constantin Grameni
  F Cristian Ignat
  F Sebastian Borza⁠(d)
    Rareș Pop⁠(d)
  M Cătălin Vulturar⁠(d)
  M Omar El Sawy⁠(d)
  F Cristian Manea
  M Jakub Hromada⁠(d)
  M Mattias Käit
  A Aaron Boupendza⁠(d)
  F Christopher Braun
  M Filip Blažek⁠(d)
  M Tobias Christensen⁠(d)
  M Diogo Mendes⁠(d)
Nr. Poziție Jucător
  P Benjamin Siegrist⁠(d)
  F Cristian Săpunaru
  M Alex Dobre
  F Alexandru Pașcanu
  M Claudiu Micovschi⁠(d)
  M Luka Gojković⁠(d)
  M Xian Emmers⁠(d)
  M Florent Hasani
  A Clinton Njie⁠(d)
  M Paul Iacob
27     Claudiu Petrila
  P Mihai Aioani
  A Răzvan Onea⁠(d)
  A Borisav Burmaz⁠(d)

Jucători împrumutați

Nr. Poziție Jucător
    Alex Stan⁠(d) (la Gloria Buzău)
Nr. Poziție Jucător
    Codruț Sandu⁠(d) (la FCU Craiova)


Oficialii clubului

Traiectoria competițională

  • 1924: locul
  • 1925: locul
  • 1926: locul
  • 1927: locul
  • 1928: locul
  • 1929: locul
  • 1930: locul
  • 1931: locul
  • 1932: locul
  • 1933: locul 2 Divizia A, Seria I;
  • 1934: locul 4 Divizia A, Seria I;
  • 1935: locul 10;
  • 1936: locul 7;
  • 1937: Vicecampioană a României;
  • 1938: Vicecampioană a României;
  • 1939: locul 5;
  • 1940: Vicecampioană a României;
  • 1941: Vicecampioană a României;
  • 1942: Câștigătoare a unui campionat de război dotat cu cupa „Basarabia”, nerecunoscut de FRF
  • 1943: Vicecampioană a României[43][44]
  • 1944: locul 1[45][46]
  • 1946: locul 3 în Campionatul capitalei
  • 1947: locul 5;
  • 1948: locul 3;
  • 1949: Vicecampioană a României;
  • 1950: Vicecampioană a României;
  • 1951: locul 11;
  • 1952: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1953: locul 5;
  • 1954: locul 12;
  • 1955: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1956: locul 5
  • 1958: locul 8
  • 1959: locul 4;
  • 1960: locul 10;
  • 1961: locul 3;
  • 1962: locul 5;
  • 1963: locul 8;
  • 1964: Vicecampioană a României;
  • 1965: Vicecampioană a României;
  • 1966: Vicecampioană a României;
  • 1967: Campioană a României;
  • 1968: locul 9;
  • 1969: locul 3;
  • 1970: Vicecampioană a României;
  • 1971: Vicecampioană a României;
  • 1972: locul 10;
  • 1973: locul 13;
  • 1974: locul 16;
  • 1975: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1976: locul 14;
  • 1977: locul 16;
  • 1978: locul 4 Seria II în Divizia B;
  • 1979: locul 6 Seria II în Divizia B;
  • 1980: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1981: locul 3 Seria II în Divizia B;
  • 1982: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1983: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1984: locul 13;
  • 1985: locul 11;
  • 1986: locul 8;
  • 1987: locul 14;
  • 1988: locul 13;
  • 1989: locul 17;
  • 1990: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1991: locul 11;
  • 1992: locul 7;
  • 1993: locul 4;
  • 1994: locul 4;
  • 1995: locul 4;
  • 1996: locul 3;
  • 1997: locul 8;
  • 1998: Vicecampioană a României;
  • 1999: Campioană a României;
  • 2000: Vicecampioană a României; Supercupa României
  • 2001: locul 4;
  • 2002: locul 3; Supercupa României
  • 2003: Campioană a României;
  • 2004: locul 3 ; Supercupa României
  • 2005: locul 3;
  • 2006: Vicecampioană a României;
  • 2007: locul 4; Supercupa României
  • 2008: locul 3 Liga I;
  • 2009: locul 8 Liga I;
  • 2010: locul 7 Liga I;
  • 2011: locul 4 Liga I;
  • 2012: locul 4 Liga I;
  • 2013: locul 8 Liga I;
  • 2014: locul 2 Liga II;
  • 2015: locul 16 Liga I;
  • 2016: locul 1 Liga II;
  • 2018: locul 1 Liga IV
  • 2019: locul 1 Liga III
  • 2020: locul 6 Liga II
  • 2021: locul 2 Liga II
  • 2022: locul 9 Liga I
  • 2023: locul 5 Liga I
  • 2024: locul 6 Liga I

Jucători notabili

Această listă nu are un criteriu clar de includere.
Vă rugăm să participați la discuții pentru stabilirea unui criteriu potrivit.
Debut Portari Fundași Mijlocași Atacanți
Anii '20 Stănică (1923) Ladislau Ujlaki (1928) Grigore Grigoriu (1923) Francisc Boroș (1928)
Anii '30 Francisc Theimler (1932) Vasile Chiroiu (1931) Vintilă Cossini (1932) István Attila (1932)
  Jean Lăpușneanu (1935) Ștefan Wetzer II (1931) Alexandru Cuedan (1933) Ștefan Barbu II (1933)
Petrică Rădulescu (1936) Nicolae Roșculeț (1932) Gheorghe Rășinaru (1935) Ioachim Moldoveanu (1935)
  Ioan Negru (1937) Iosif Slivăț (1937) Ion Costea (1935) Ștefan Auer (1936)
    Zoltan Marton (1937) Ladislau Raffinsky (1935) Ionică Bogdan (1936)
    Iosif Lengheriu (1936) Ioan Wetzer (1939) Iuliu Baratky (1937)
      Wilim Sipoș (1939)
      Radu Florian (1939)
Anii '40 Robert Sadowski (1940) Remus Ghiurițan (1941) Marian Bărbulescu (1941) Ștefan Filote (1942)
  Valentin Stănescu (1946) Ștefan Asbiceanu (1942) Ion Urecheatu (1943) Ion Lungu (1944)
  Justin Apostol (1947) Alexandru Apolzan (1946) Ion Mihăilescu (1945) Bazil Marian (1946)
    Nicolae Cristescu (1949) Constantin Socec (1946) Andrei Rădulescu (1948)
Anii '50 Gheorghe Dungu (1950) Gheorghe Demeter (1950) Ion Langa (1955) Vasile Copil (1956)
Augustin Todor (1958) Dumitru Macri (1950) Anton Ferenczi (1952) Titus Ozon (1959)
  Ilie Greavu (1957) Nicolae Georgescu (1957)
Anii '60 Rică Răducanu (1965) Ion Motroc (1960) Constantin Dinu (1961) Ion Ionescu (1960)
  Marin Andrei (1963) Dan Coe (1962) Constantin Jamaischi (1963) Teofil Codreanu (1961)
    Nicolae Lupescu (1963) Ion Dumitru (1967) Viorel Kraus (1961)
    Ion Pop (1967) Iordan Anghelescu (1968) Constantin Năsturescu (1962)
      Marin Stelian (1969) Emil Dumitriu II (1963)
Ion Oblemenco (1963)
        Alexandru Neagu (1965)
Anii '70 Marian Ioniță (1973) Alexandru Boc (1971) Marin Savu (1972) Nicolae Manea (1972)
  Ion Manu (1976) Florin Marin (1972) Marinel Râșniță (1973) Liviu Bartales (1973)
    Bratu Pârvu (1976) Ion Ion (1979) Florin Cojocaru (1977)
Anii '80 Leontin Toader (1984) Gheorghe Cârstea (1984) Ștefan Popa (1980) Fănel Țâră (1984)
  Ovidiu Barbă (1988) Ioan Bacoș (1984) Marian Rada (1983) Iosif Damaschin II (1984)
    Adrian Matei (1987) Ioan Goanță (1984) Gabriel Ciolponea (1988)
    Georgică Vămescu (1987) Florin Drăghici (1986) Ionel Augustin (1988)
    Alexandru Aprodu (1988) Lucian Ilie (1987)
Nicolae Stanciu (1989) Laurențiu Bozeșan (1987)
    Florin Constantinovici (1989) Cristian Nicolae (1988)  
      Vasile Caciureac (1989)  
      Mihai Iosif (1989)  
Anii '90 Ionel Rotărescu (1990) Dorel Mutică (1994) Iulian Chiriță (1991) Ion Vlădoiu (1993)
Bogdan Lobonț (1997) Mugur Bolohan (1995) Dan Diac (1992) Ionel Chebac (1993)
  Cristian Dulca (1995) Dănuț Lupu (1993) Marius Șumudică (1996)
  Ștefan Nanu (1996) Constantin Schumacher (1998) Daniel Pancu (1996)
    Mircea Rednic (1997) Ioan Ovidiu Sabău (1998) Ioan Viorel Ganea (1999)
    Adrian Iencsi (1997) Marius Măldărășanu (1998) Constantin Barbu (1999)
Răzvan Raț (1998)
Anii 2000 Emilian Dolha (2000) Vasile Maftei (2000) Robert Ilyeș (2001) Nicolae Constantin (2000)
Răzvan Lucescu (2000) Dănuț Perjă (2001) Florin Șoavă (2001) Daniel Niculae (2001)
Dănuț Coman (2005) Valentin Bădoi (2002) Nicolae Grigore (2004) Florin Bratu (2001)
Mircea Bornescu (2009) Marius Constantin (2004) Emil Dică (2005) Lucian Burdujan (2004)
  Cristian Săpunaru (2006) Costin Lazăr (2006) Mugurel Buga (2005)
  Vladimir Božović (2007) Ovidiu Herea (2007) Viorel Moldovan (2006) 
Ștefan Grigorie (2007) Ionuț Mazilu (2006)
Juliano Spadacio (2008) Ianis Zicu (2006)
Alexandru Ioniță (2009)
Anii 2010 Virgil Draghia (2010) Ionuț Voicu (2012) Alexandru Ioniță II (2011) Andrei Ciolacu (2011)
Petre Goge (2017) Iulian Popa (2015) Mădălin Martin (2013)
Marian Vlada (2018)

Antrenori

Pentru o listă a tuturor foștilor antrenori ai FC Rapid București cu un articol Wikipedia, vedeți Categorie:Antrenori ai FC Rapid București.

Suporteri celebri

Referințe

Bibliografie

  • Chirilă, Ioan: Glasul roților de tren, București, Editura C.N.E.F.S., 1968, 224 pag
  • Ionescu, Mihai și Tudoran, Mircea: Fotbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1984, pp. 203–207
  • Ionescu, M.; Toma, Răzvan și Tudoran, M.: Fotbal de la A la Z, București, Editura Mondocart Pres, 2001, pp. 177–179 ISBN 973-8332-00-1
  • Costache, Cristian și Cârstea, Ion: Fenomenul Rapid. Legenda continuă, București, Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, 2004, 472 pag. ISBN 9738540674
  • Chirilă, Ioan: Finala se joacă astăzi, București, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1966, 288 pag.
  • Bărbulescu, Marin: Rapid - iubire fără de sfârșit, București, Editura Ulise, 1993, 264 pag.
  • Dobre, Ilie: O galerie nebună, nebună, nebună... Galeria Rapidului, București, Casa Editorială Odeon, 1995, 128 pag. ISBN 9739008518
  • Neagu, Fănuș: Rapid nu oprește în gările mici, București, Editura Intact, 1999, 302 pag.

Note

  1. ^ https://www.frfotbal.ro/echipa.php?id=3326. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Rapid se transformă! Schimbări istorice anunțate azi de șefi: "Vom investi sume importante!" + Dan Șucu a preluat puterea”. Gazeta Sporturilor. . Accesat în . 
  3. ^ a b c academiarapid.ro - palmares[nefuncțională]
  4. ^ a b c Romanian Soccer - History & statistics
  5. ^ „A fost cumpărat brandul Rapid! Ce înseamnă pentru palmares și ce sumă s-a plătit la licitație: "Putem să ne numim Rapid"”. . Accesat în . 
  6. ^ „Rapid a recuperat palmaresul! Ce sumă a plătit Academia: „O veste uriașă"”. . Accesat în . 
  7. ^ „Decizia luată de FRF, după ce Rapid și Petrolul au avut probleme cu mărcile. Sub ce denumire vor juca”. . Accesat în . 
  8. ^ a b c Bogdan Fechită (), „Cinci momente de aur din istoria Rapidului”, Gazeta Sporturilor, accesat în  [nefuncțională]
  9. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 203
  10. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 10
  11. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 11
  12. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, pp. 203-204
  13. ^ a b c d e f g h i j k Liviu Manolache (), „Rapid, 93 de ani de poveste și un final trist » Cele mai importante borne din istoria alb-vișiniilor”, Gazeta Sporturilor, accesat în  
  14. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 204
  15. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 60
  16. ^ Ionescu, Popa & Tudoran, Fotbal de la A la Z (2001), p. 177
  17. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 165
  18. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 167
  19. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 169
  20. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 178
  21. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 181
  22. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 182
  23. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 188
  24. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, pp. 193-194
  25. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 206
  26. ^ a b c Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 205
  27. ^ „George Copos, condamnat la patru ani de inchisoare cu EXECUTARE in dosarul Loteria I. Decizia instantei este definitiva”, Pro TV, , accesat în  
  28. ^ „Dosarul Transferurilor: Ani grei de inchisoare pentru Borcea, Copos, fratii Becali, MM, Popescu, Netoiu si Padureanu! Netoiu s-a predat ultimul: "Sunt nevinovat" - www.sport.ro”, Sport.ro, accesat în  
  29. ^ „Meciul de baraj Rapid - Concordia se joacă pe "Dinamo"”. ProSport. Accesat în . 
  30. ^ „Rapid rămâne în Liga 1 după ce a învins Concordia Chiajna cu 2-1 în meciul de baraj | Stiriletvr.ro - Site-ul de stiri al TVR”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ Leila Bolat (), „DECIZIE TAS: Concordia Chiajna ia locul Rapidului în Liga I. Meciul de baraj a fost organizat fără vreo bază regulamentară”, Mediafax, accesat în  
  32. ^ ULTIMA ORĂ: Rapid nu mai are patron! "A RENUNȚAT!" - Fanatik | Sport si pariuri
  33. ^ FC Rapid, susținut financiar de fani Arhivat în , la Wayback Machine., Anca Mihai, 11 iunie 2014
  34. ^ „Rapid București a promovat matematic în Liga 1!”. Agerpres. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Matei Udrea (), „EXCLUSIV Lichidatorul judiciar al Rapidului explică de ce NU poate înscrie echipa în Liga 1: "Încalc o sentință judecătorească dacă reiau activitatea. Rapid se salvează doar dacă se plătesc creanțele". HOTĂRÂREA INSTANȚEI”, Prosport.ro, accesat în  
  36. ^ Matei Udrea (), „Încă un Rapid! AFC Rapid s-a înscris marți în Liga 5. Clubul a fost al lui Copos până în aprilie. "Aristocrații" discută și ei, miercuri, cu CS Rapid înființarea unei grupări sub patronajul CFR”, Prosport.ro, accesat în  
  37. ^ Alin Grigore (), „VIDEO Tensiuni după AFC Rapid - Academia Rapid 0-3 » Fanii au chemat ambele echipe la raport: "Nu trebuia să intrați pe teren!"”, Gsp, accesat în  
  38. ^ „Tot ce trebuie să știi despre finala Cupei Ligii”. Pro Sport. Accesat în . 
  39. ^ „Sezonul 1993 - 1994”. Colecție FC Rapid. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ Ovidiu Dumitrescu (). „Strofele-tabu din imnul clubului Rapid pe care nu le vei auzi niciodată în Giulești: „Sunt o odă adusă partidului comunist". Moștenirea controversată lăsată de Adrian Păunescu unui club de fotbal dizident”. prosport.ro. Accesat în . 
  41. ^ Marius Mărgărit (), De ce e Petrolul - Rapid numit „Primvs Derby”? Interviu cu primul șef de galerie al giuleștenilor: „Steaua și Dinamo erau niște făcături”, GSP 
  42. ^ Nicolae, Razvan (), Cum a început rivalitatea Petrolul - Rapid! De la scandalul din 1995 la ajutorul ultrașilor prahoveni, Fanatik.ro 
  43. ^ Campionat de război, nerecunoscut de FRF
  44. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  45. ^ Campionat de război întrerupt după primul tur, nerecunoscut de FRF
  46. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  47. ^ a b gsp.ro (). „Omagiu al galeriei rapidiste pentru Maria Tănase: "Un nume care pentru noi nu moare!"”. gsp.ro. Accesat în . 

Vezi și

Legături externe


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=FC_Rapid_București&oldid=16591386