FC Rapid București

club de fotbal din România
(Redirecționat de la Rapid București)

Pentru o echipă de handbal feminin, vedeți CS Rapid CFR București.
Pentru echipa fondată în 2017, vedeți FC Rapid București (2017).
FC Rapid București
FC Rapid Bucuresti.svg
Informații generale
Numele completFotbal Club Rapid București
PoreclăVulturii vișinii, Giuleștenii, Feroviarii, Ceferiștii[1]
Nume precedent(e)CFR București,
Locomotiva București,
Uniunea Fotbal Club Rapid București,
Asociatia Fotbal Club Rapid București,
F.C. Rapid București
Data fondăriiDată Neoficială: 11 iunie 1923
Dată Oficială: 25 iunie 1923
Culori        
StadionStadionul Rapid Giulești, București
(14.050[2] locuri)
CampionatLiga a II-a  Modificați la Wikidata
AntrenorMihai Iosif  Modificați la Wikidata
Prezență online
http://fcrapid.ro/
Palmares
NaționalCampionatul României (3)[3][4]
Cupa României (13)
Supercupa României (4)
InternaționalCupa Balcanică (2)
Campionatul European Feroviar (1)
Echipament
Kit body fcrapid1920h.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body fcrapid1920a.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body fcrapid1920t.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Alternativ
Soccerball current event.svg
Pentru sezonul în curs vedeți:
Liga a II-a 2021-2022

FC Rapid București este un club de fotbal din București, România. A fost fondat în 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul național (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 și 2003 — și în 1942 un campionat de război al cărui trofeu purta denumirea de "Cupa Basarabia"[5])[3][4] și de 13 ori Cupa României.

În iunie 2016, Rapid a fost declarat în instanță în faliment; deși nu era definitivă, decizia a avut ca urmare faptul că echipa nu a mai putut înregistra contracte noi și neavând legitimați suficienți jucători, clubul nu s-a putut înscrie în prima divizie în sezonul 2016–2017, în urma hotărârii Ligii Profesioniste de Fotbal. La scurt timp, a urmat și desființarea echipei. După faliment, au demarat patru proiecte paralele de reconstrucție ale echipei, dintre care sustenabil s-a dovedit a fi unul : Mișcarea CFR, devenit Academia Rapid și mai apoi Fotbal Club Rapid (Liga a II-a în sezonul 2019-2020). În luna iunie 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului Rapid București fondat în 1923, marca și culorile, fapt recunoscut oficial de Federația Română de Fotbal.

Istorie

Perioada Interbelică

Istoria clubului începe în ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița au pus bazele "Asociației Culturale și Sportive CFR".[6] Din primul comitet au făcut parte: maistrul Teofil Copaci (devenit președintele asociației), strungarii Grigore Grigoriu (devenit primul căpitan al echipei), Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt.[7] Echipa s-a constituit în luna septembrie, după fuzionarea celor de la „Ateliere” cu cei de la „Excelsior” (care reprezenta cartierul muncitoresc „Steaua” și care avea în frunte pe Emil Dobrescu, V. Constantinescu, Gh. Mărculescu, D. Itu) și a închiriat terenul C.A.B. de la Șosea, pentru antrenamente și jocuri.[7] Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere.[6]

Pe 28 octombrie 1923 echipa joacă primul său meci, împotriva celor de la Unirea Timișoara, pe care îl pierde cu 8-4.[8] Al doilea meci, disputat peste zece zile, a fost jucat împotriva Gloriei Arad, pierdut și acesta cu 2-1.[9]

Până în anul 1932 CFR joacă în campionatul Bucureștiului, neizbutind calificarea în turneul final al campionatului. În această perioadă, din conducerea echipei au făcut parte: Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Bozie Codreanu, iar din lotul de jucători: Stănică, Tudor, Molnar, Ștefănescu, Foran, Leoveanu, Constantinescu, Fetzko, Georgescu, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Block, Filip, Itu I, Itu II, Pîrvulescu, Cichi, Schileriu, Svetcovschi, Oros, Ujlaki, Pop, Dobrescu I, Kelemen, Vlaiculescu, Ispas, Vintilescu, Petrovici etc.[10]

În sezonul 1932-1933 se înscrie în Divizia A, primul sezon al competiției în sistem divizionar.[11] Începând cu acest an competițional, echipa are ca bază de antrenament și loc de disputare a meciurilor oficiale terenul Giulești. Primul meci al echipei în Divizia A a fost cel cu Ripensia Timișoara, disputat la 11 septembrie 1932 și câștigat cu scorul de 3-2.[11] Primul marcator al CFR-ului de atunci în Divizia A a fost Francisc Boroș.[11] Un alt rezultat important din acest sezon a fost cel din partida cu Șoimii Sibiu, care s-a terminat cu scorul de 9-1.[11]

Locurile ocupate în clasament în cele nouă ediții organizate până în anii celui de-Al Doilea Război Mondial au fost: 2 în seria I (1932-1933), 4 în seria I (1933-1934), 10 (1934-1935), 7 (1935-1936), 2 (1936-1937), 1 în seria I (1937-1938), 6 (1938-1939), 2 (1939-1940), 2 (1940-1941).[12] În această perioadă (1932-1941), din conducerea clubului au făcut parte: V. Blaj, V. Badiu, Costică Bauer, iar ca antrenori au funcționat: Krüger, Huniade, Wana, Konrád, Schaffer și Ștefan Auer.

În anul 1936 echipa își schimbă denumirea în Rapid București, fiind luată ca model formația austriacă Rapid Viena. În sezonul competițional 1937-1938 echipa se califică în finala campionatului național, după ce încheie seria pe locul 1. Finala este jucată împotriva Ripensiei Timișoara, pierzând în ambele manșe cu 0-2.

În perioada interbelică, formația feroviară s-a numărat printre echipele de top ale României, câștigând șapte Cupa ale României. Prima a fost adjudecată la 6 iunie 1935, în finala cu Ripensia câștigată cu scorul de 6-5[11], echipa CFR-ului era formată din: Theimler - Roșculeț, Ujlaki - Vintilă, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock, Medve, Attila.[13] Între 1937 și 1942 cucerește de șase ori consecutiv Cupa României, record neatins de altă echipă românească până în prezent.

În 1940 Rapid este prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial.[11] După ce trecuse de Hungária FC MTK în sferturi și de Građanski Zagreb în semifinale, feroviarii aveau să-i întâlnească în finală pe cei de la Ferencváros TC.

Din loturile echipei, între 1932-1942, au făcut parte: Roșculeț, Ujlaki, Vintilă, Wetzer II, Rășinaru, Cuedan, Barbu II, Rădulescu, Bogdan, Auer, Moldoveanu, Baratky, Raffinsky, Lengheriu, I. Costea, Sipoș, Gavrilescu, Sadowski, Silvăț, Ghiurițan, Wetzer III, Florian ș.a.[14]

1945–1960

După război, echipa revine în campionatul Campionatul capitalei în ediția 1945-1946, situându-se pe în final pe locul 4. În anul competițional 1946-1947, primul sezon național oficial după încheierea războiului, echipa (redenumită din nou în CFR) încheie pe locul cinci, la două puncte distanță de locul doi și la 13 față de locul 1. În sezonul următor, 1947-1948, echipa termină pe locul trei, în spatele echipelor CFR Timișoara și ITA Arad[15], iar în sezonul 1948-1949 termină pe locul doi, la cinci puncte în spatele celor de la IC Oradea.[16] Pe 20 martie 1949, CFR București obține cea mai clară victorie din istoria sa, 12-2 cu CFR Cluj.[11][17]

În anul competițional 1950, desfășurat după model sovietic (pe sistemul primăvară-toamnă), echipa termină pe locul doi.[11] La începutul acestui sezon echipa devine Locomotiva, după decizia în urma căreia toate echipele feroviare din țară sunt nevoite să-și schimbe denumirea astfel. Prima retrogradare a venit în 1951, când ocupă locul 11[18], pierzând la golaveraj. Promovează după un an, de pe primul loc, la 10 puncte în spatele celei de-a doua clasate (Locomotiva Iași)[19] și va încheia sezonul 1953 pe locul cinci.[20] În anul 1954 retrogradează pentru a doua oară, ocupând locul 12. Revine din nou, după un singur an, în Divizia A, urmând o perioadă bună pentru echipă. În 1956 ocupă locul patru, la numai 5 puncte de prima poziție.[21]

Din sezonul 1957-1958 se revine la sistemul toamnă-primăvară, iar feroviarii termină pe la mijlocul clasamentului. În 1958 se revine la numele consacrat de Rapid. În anii următori echipa termină pe locurile 4 (1958-1959) și 10 (1959-1960).[22]

În acești ani, în lotul de jucători al echipei s-au numărat: V. Stănescu, Gh. Dungu, Gh. Demeter, D. Macri, V. Mihăilescu, C. Simionescu, N. Cristescu, I. Ruzici, C. Socec, I. Lungu, B. Marian, A. Rădulescu, A. Ferenczi, Șt. Filotti, N. Roman, Em. Avasilchioaie, D. Călin, L. Coman, A. Todor, N. Dodeanu, I. Langa, I. Olaru, S. Zeană, Gh. Milea ș.a.

1960-1975

Perioada anilor '60 a fost una din cele mai bune din istoria fotbalului giuleștean. În 1961 ajunge până în finala Cupei României, unde pierde cu Arieșul Turda, scor 1-2.[23] Sezonul următor, 1961-1962, ajunge din nou în faza finală, pierzând în fața Stelei cu 1-5.

În marea majoritate a acestor ani, echipa se regăsește în plutonul fruntaș al campionatului, ocupând succesiv locurile: 3 (1960-1961), 5 (1961-1962), 8 (1962-1963), 2 (1963-1964, 1964-1965, 1965-1966)[24], culminând cu sezonul 1967 când Rapid reușește să cucerească primul titlul de campioană a României.[11] Campionatul este câștigat în ultima etapă, la Ploiești, unde trebuia să nu piardă în fața Petrolului.

După acest prim succes, în următoarele patru ediții de campionat echipa ocupă, cu excepția sezonului 1967-1968 (când ajunge și în finala Cupei României pe care o pierde în fața lui Dinamo cu 1-3 în prelungiri), poziții pe podiumul campionatului: locurile 3 (1968-1969), 2 (1969-1970) și din nou 2 (1970-1971), după care începe să alunece spre coada clasamentului: locul 10 (1971-1972) și locul 14 (1972-1973).[24] În sezonul 1971-1972 ajunge în finala Cupei României pe care o câștiga în fața Jiului Petroșani, scor 2-0.[23]

În sezonul 1973-1974 ocupă locul al 16-lea în clasament, retrogradând pentru a treia oară în Divizia B. După obicei, revine în primul eșalon după numai un an (1974-1975)[24], sezon în care ajunge până în faza finală a Cupei României. După ce trece de Dinamo, Jiul, Ceahlăul și Steaua, reușește să învingă și Universitatea Craiova în finală, scor 2-1, aducând în vitrina clubului a noua cupă a României.

1975–1990

Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. După ce revine din Divizia B în 1975, în sezonul 1975-1976 echipa ocupă locul 14 în campionat, iar în sezonul următor locul 16, retrogradând pentru a patra oară în eșalonul secund, unde va rămâne, de această dată, șase sezoane. În acești ani echipa, din postura de divizionară secundă, ocupă următoarele locuri în clasament: 4 (1977-1978), 6 (1978-1979), 2 (1979-1980), 3 (1980-1981), 2 (1981-1982) și locul 1 (1982-1983), ducând în această perioadă o rivalitate crâncenă cu Petrolul Ploiești și Progresul București. Revenirea în prima divizie se datorează antrenorilor Valentin Stănescu (cel care a adus și primul titlu în 1967) și Viorel Kraus și a lotului de jucători format din: Ion Gabriel, Manu, Popescu, Paraschiv, Pîrvu, Șișcă, Tiță, Iancu, Cojocaru, Ion Ion, Manea, Ad. Dumitru, Petruț, Ispas, C. Dumitriu, Avram, Damaschin, Marta, Lazăr, Koti, Săftoiu, A. Mincu, Petre Petre.

În anul competițional 1983-1984 Rapid ocupă locul 13 în Divizia A, iar în anii următori locurile: 11 (1984-1985), 8 (1985-1986), 14 (1986-1987), 13 (1987-1988). În sezonul 1988-1989 retrogradează pentru a cincea oară, ocupând locul al 17-lea. În acest an ajunge până în semifinalele Cupei României, unde o întâlnește pe Steaua, și pierde cu scorul de 2-3 în urma unui gol marcat în minutul 90

Pe 14 august 1985 Rapidul suferă cea mai severă înfrângere din campionat, pe terenul Corvinului, scor 9-0.[11] Pe 3 mai 1989 are loc Rapid-Steaua 2-8, meciul cu cele mai multe goluri primite pe teren propriu de giuleșteni.[11]

1990–2013

Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul,[6] iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Stadionul Național (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). A fost cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de al Doilea Război Mondial.

După acel sezon, situația financiară a Rapidului s-a complicat, în parte și de condamnarea penală a patronului George Copos în Dosarul Transferurilor și apoi în dosarul „Loteria”.[25][26] Performanțele au intrat și ele într-un declin, după ce în 2007–2008 terminase pe locul 3, Rapidul terminând campionatul pe locurile 7–8 de trei ori în următorii cinci ani.

Conflictul de insolvență din 2013

La 10 mai 2013, Comisia de Disciplină a Federației Române de Fotbal a hotărât să nu acorde clubului licența pentru Liga 1 pentru sezonul 2013-2014. Pe 6 iulie Comitetul Executiv al FRF a hotărât ca în primul eșalon să participe 18 formații. Mircea Sandu a anunțat că pentru a decide cea de-a optsprezecea echipă se va disputa un baraj între Concordia și Rapid. Acest baraj a avut loc pe 13 iulie, pe Stadionul Dinamo la ora 21.00,[27] și a fost câștigat de Rapid cu 2–1.[28]

Concordia a contestat însă legalitatea acestui baraj, întrucât Rapidul nu avea licență pentru Liga I. După ce deja se disputaseră două etape, la 2 august, Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Laussane a hotărât că organizarea barajului a fost neregulamentară, iar Concordia trebuie să rămână în Liga I, iar Rapid să retrogradeze.[29]

Acordarea licenței în 2014

La 17 mai 2014, Comisia de Licențiere a Federației Române de Fotbal a decis neacordarea licenței pentru sezonul 2014-2015 al Ligii 1.[30] Clubul Rapid a decis să facă recurs la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, dar nu își putea permite suma de 30.000 de euro; aceasta a fost strânsă printr-o colectă a fanilor echipei, iar TAS a admis recursul, obligând Federația să acorde Rapidului licența pentru sezonul de Liga I.[31]

Falimentul și succesoarea

În sezonul 2015–2016, Rapid a terminat pe locul întâi în Seria I a Liga a II-a,[32] dar în condițiile în care clubul nu era redresat financiar, echipa de seniori a rămas cu doar câțiva jucători și fără antrenori. După ce o primă instanță a declarat clubul în faliment, FC Rapid nu a mai putut nici înregistra noi contracte, deci nu a putut alinia o echipă cu care să se înscrie în Liga 1 în sezonul 2016–2017.[33] Aceasta a dus la desființarea clubului. În acea toamnă, fostul director de marketing, Horia Manoliu, a înscris în liga a V-a bucureșteană, AFC Rapid, care a preluat seriile de copii și juniori și a aliniat în acea ligă o echipă bazată pe grupa de juniori născuți în 1998–1999-2000, cu care a câștigat campionatul în sezonul 2016-2017. Horia Manoliu susținea că echipa este continuatoarea fostului FC Rapid și că, prin urmare, contribuie în continuare la palmaresul acesteia.[34]

În sezonul 2017-2018, la inițiativa primăriei Sectorului 1, se înființează asociația sportivă, AS Academia Rapid, care s-a înscris in Liga a IV-a bucureșteană. Condusă de foști jucători ai Rapidului precum: Daniel Niculae (președinte), Daniel Pancu (director tehnic), Nae Stanciu (manager) și Constantin Schumacher (antrenor), Academia Rapid a fost înscrisă în liga a IV-a pe locul echipei Mișcarea CFR, un club-Phoenix fondat de susținătorii echipei.[35] În 2018, Academia Rapid a obținut dreptul să se numească FC Rapid după ce a achiziționat la o licitație brandul clubului desființat, marca și culorile, devenind astfel succesoarea de drept a FC Rapid București fondat în 1923. Relansarea echipei pe această cale a fost sprijinită de majoritatea absolută a suporterilor. Din 2017, FC Rapid a promovat consecutiv timp de două sezoane din Liga 4 în Liga 2.

În vara anului 2021, Rapid a promovat în Liga 1, după șase ani de la ultima prezență pe prima scenă a fotbalului românesc. Mihai Iosif este antrenorul cu care Rapid a promovat, acesta fiind și în prezent pe banca giuleștenilor. Daniel Niculae, fostul mare jucător, a revenit în club în postura de președinte.

Simboluri

Culori

Culorile officiale a clubului din capitala romaniei sunt alb si visiniu . Acestea se regasesc pe stema si pe echipamentele utilizate de alungul istoriei sale longevive . Aceste au fost alese de Teofil Copaci ,Grigore Grigoriu , Dumitru Constantinescu, Géza Ginzer, Tudor Petre, Franz Hladt care au infiintat clubul in data de 25 iunie 1923 sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid . Primele echipamente au fost confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigore Grigoriu, iar ghetele cu crampoane recondiționate din bocancii uzați de la Ateliere .

Simboluri oficiale

Stema

Nouă siglă pe care Rapid a folosit-o are o istorie aparte. Istorie care pornește din sezonul 2000-2001. Și nu are, neapărat, legătură cu valorile istorice ale clubului înființat în 1923. Concret, sa aflat că sursa de inspirație este, se pare, un club emblematic al Europei. Anume Benfica Lisabona. Cel mai titrat club din Portugalia, pe al cărei emblemă apare o legendară acvilă. La granița dintre milenii s-a ajuns , la concluzia că și Rapid merită o siglă mai futuristă. De o calitate grafică mai bună, motiv pentru care s-a considerat, se pare, că acvila este un element foarte frumos pentru a fi adăugat. Istoria ei nu este pe atât de spectaculoasă, dar este una inedită. Stemele istorice inca sunt folosite de clubul sportiv dar cel de fotbal sa continuat cu sigla facuta in anul 2001

Imn

Imnul Rapidului

Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid

Refren
Rapid-Rapid
Luptă dacă ne iubești
Rapid-Rapid
Haide-hai Rapid Giulești!

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentr-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun

Refren

Nu vă dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren

Refren


Autori: Adrian Păunescu și Victor Socaciu

Imnul Rapidului, cunoscut și ca „Suntem peste tot acasă”, a fost compus de Victor Socaciu pe versurile lui Adrian Păunescu.[36] Acest imn s-a născut In iunie 1980, la redacția Flacăra , Adrian Păunescu se intilnise cu Victor Socaciu, care era tânărul folkist de atunci și pe care-l lua peste tot, scriau și făceau împreună lucruri frumoase pentru cenaclul Flacăra, pe Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și pe Victor Niță, tot de la Revista Flacăra. Rapidul era în Divizia B. Se luptase cu un an înainte cu Scorniceștiul, atunci abia pierduse lupta pentru promovare cu Progresul . Asadar ideeile pentru imn i-au venit repede maestrului Adrian Păunescu si incepuse sa compuna pe loc si in acel timp Ovidiu Ioanițoaia scria pe un servetel versurile urmatorului mare imn care va face furori in romania cat si pe plan international .

Structura

Stadion

Stadionul - Valentin Stănescu

 
Stadionul Giulești
 
Stadionul Rapid - Giulesti la meciul de inaugurare

Lucrările de construcție au început în 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. Doi ani mai târziu este încheiată construcția, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus. Printre invitații la ceremonia de deschidere s-au numărat Regele Carol al II-lea al României , Principele Mihai al României și Principele Paul al Greciei . S-a remarcat pentru arhitectura sa Art Deco și a devenit rapid un simbol al cartierului muncitoresc Giulești. A scăpat de încercările de sistematizare din 1975 până în 1990. Construcția tribunei de nord a fost încheiată la mijlocul anilor 1990, iar capacitatea a fost mărită la 19.100 de locuri. Terenul a fost schimbat în 2003 și era considerat a fi cel mai bun din România la acea vreme. Proiectorul a fost instalat în vara anului 2000. Stadionul a primit numele de „Valentin Stănescu” în 2001, în numele antrenorului care a câștigat cel de-al doilea campionat pentru Rapid, dar este încă cunoscut sub numele de „ Stadionul Giulești ”, de către numele cartierului în care se află. Repere în apropierea stadionului sunt Podul Grant , Teatrul Giulești, Gara de Nord (Gara de Nord) și șantierele de cale ferată Grivița .Prin construcția, după revoluție, a celei de-a doua peluze, "Potcoava" a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent peluza veche este închisă, în urma unor decizii la nivelul conducerii din „perioada Copos”.

Stadionul Rapid - Giulești

Stadionul Rapid - Giulești este un stadion de fotbal în construcție din București, România. Va fi stadionul de acasă al echipei FC Rapid București. Stadionul va costa 36,5 de milioane de euro și va fi situat în cartierul Giulești, pe fostul amplasament al Stadionului Giulești-Valentin Stănescu. Va avea 14.050 de locuri, toate pe scaune. Stadionul este planificat pentru deschidere în primăvara anului 2021.

Odată cu anunțul conform căreia România va găzdui 4 meciuri în cadrul Campionatului European de Fotbal 2020,, pe lângă stadionul unde se vor disputa meciurile din turneu, Arena Națională din București, au fost nevoie de alte stadioane pentru antrenamentele echipelor. Astfel, au fost selectate 4 stadioane: Stadionul Arcul de Triumf, Stadionul Steaua, Stadionul Dinamo și Stadionul Giulești - Valentin Stănescu. Deoarece ele nu erau comforme cu standardele UEFA, au fost necesare renovări ale celor 4 stadioane.

Pentru Stadionul Giulești - Valentin Stănescu, arena a fost demolată și înlocuită cu una modernă. Numărul locurilor a fost diminuat, de la 19.100 la 14.050 de locuri. Noul stadion va cuprinde și o pistă de atletism sub tribune, o sală de sport sub Peluza Nord, 28 de spații de cazare pentru sportivi, spații administrative, magazin, zonă de mâncare, spații pentru mass media și VIP.

Inițial, stadionul urma să fie numit Rapid Arena, însă pe 16 aprilie 2021, a fost anunțat numele oficial, Stadionul Rapid - Giulești. Acesta a fost inaugurat pe data de 26 martie cu 14.000 de spectatori la meciul cu Politechnica Timisoara care s-a terminat cu 1-0 golul a fost înscris de Marzouk.

Centrul de formare

Baza de pregatire

Situat în zona de nord-est a Bucurestiului in cartierul Bucureștii Noi , centrul sportiv ProRapid a fost achiziționat de patronul de atunci George Copos l-a rugamintile lui Mircea Lucescu , antrenorul care a castigat cel de-al doilea campionat din istoria clubului giulestean , inaugurat in anul 1998 . Inițial complexul avea patru terenuri de fotbal și o baza de pregatire moderna . Însă, de-a lungul anilor, structura a cunoscut degradarea si nepasarea oamnenilor care o avea. La finalul anilor ’90, „Pro Rapid” era considerată cea mai modernă bază de pregătire din țară.

Instalația se întinde pe cinci hectare și include mai multe locuri de joacă , trei terenuri de tenis și o piscină înauntru . Apoi este o clădire unde jucatori faceau cantonamentele ,baza este înconjurata de lacul Străulesti , în care sunt distribuite mai multe încăperi: a doua clădire în ordinea mărimii adăpostește cazarea jucătorilor de la primul etaj și camerele medicale la parter. (inclusiv kinetoterapie și reabilitare), vestiarele (pentru jucători și antrenor), sala de sport ; in cladirea ce cuprinde bar si restaurant sunt amplasate locurile de cazare pentru jucatorii echipelor de tineret . În iunie 2016, societatea SC FC Rapid SA este declarată în faliment de Tribunalul București si baza ProRapid intra intr-o perioada de degradare continua . În momentul actual echipa de fotbal se antreneaza pe baza de pregatire Coresi .

Academia

Academia de tineret a Rapoidului a dat nume importante pentru fotbalul românesc și internațional precum : Rică Răducanu ; Ștefan Barbu ; Alexandru Apolzan ; Justin Apostol ; Ion Dumitru ; Constantin Dinu ; Nicolas Georgescu ; Ion Pop ; Nicolae Lupescu ; Dan Coe ; Ion Motroc ; Ilie Greavu ; Ion Manu ; Florin Marin ; Nicolae Manea ; Alexandru Neagu ; Constantin Năsturescu ; Teofil Codreanu ; Fănel Țîră ; Mihai Iosif ; Nicolae Stanciu ; Daniel Niculae ; Alexandru Ioniță ;

Companie

FC Rapid Bucuresti este o societate pe acțiuni din 1992 . Proprietatea este împărțită astfel: 97 % este atribuită lui Victor Angelescu , iar restul de 3 % este a Academia Rapid București 1923 . După o primă instanță de faliment al deciziei clubului, FC Rapid nu a mai putut înregistra noi contracte, așa că nu i s-a putut construi o echipă care să se înscrie în sezonul 2016-17 . În cele din urmă, la 14 decembrie 2016, Rapid a fost declarat oficial faliment, după o jumătate de sezon de inactivitate.

Pe 12 iunie 2018, după 18 licitații de-a lungul cărora prețul mărcii Rapid a scăzut cu aproximativ 3 milioane de euro , Academia Rapid a cumpărat marca FC Rapid București, devenind oficial succesorul clubului inițial.  Tranzacția a fost făcută pentru suma de 406.800 € , dând astfel legitimitate noii entități, deși fusese deja acceptată de majoritatea suporterilor și fostelor legende ale clubului ca succesor al clubului. In data de 26 iulie 2018 , Victor Anghelescu a cumparat aproximativ 40 % din actiunile clubului si mai matziu in anul 2022 , a achizitionat pachetul majoritar al actiunilor , devenint actionar majoritar al clubului giulestean .

Organigrama corporativă

Următoarea este organigrama Romei actualizată la 6 octombrie 2021.

Rol Nume
Actionarii Victor Angelescu (97%)

Academia Rapid București 1923 (3%)

Președinte Daniel Niculae
Vice-Președinte Andrei Nicolescu
Manager al Centrului de Performanță Cristian Buturugă
Team Manager Florentin Ion
Delegat Gheorghe Ghinoiu
Ofițer de presă Lucian Ionescu
Director de securitate Adrian Olariu
Director de marketing Daniel Carciug
Director Social Media Alex Paraschiv
Contabili Giulia Silvestru

Elena Radu

Suporteri

Istorie

Rapid București este, potrivit unui sondaj din 2013, al treilea cel mai susținut club din România. O organizație unică în țară este „Clubul Aristocratic al Rapidului”, care a fost înființat în anul 2000. Printre membrii acestuia se numără artiști cunoscuți, care își propun să apere istoria Rapidului și să-i mențină tradițiile. În 1967, actorul Mihai Ioan a organizat și învățat suporterii să cânte cântece, devenind astfel primul lider al galeriei din istoria clubului.  În prezent, ultrașii Rapid sunt reprezentați de Peluza Nord și, de asemenea, anterior, de Tribuna II (T2 Rapid) . Fanii rapidi au fost primii din România care au susținut mișcarea ultrașilor în anii 1980, dar primele grupuri ultras au fost înființate în 1998, denumite Official Hooligans , Bombardierii și Ultras Unione .

Ulterior au apărut și alții precum: Torcida Visinie , Maniacs , Brigada 921 , Grant Ultras 06 , Radicals ,Chicos del Infierno (CDI) , Ultra' Stil , Legiunea Chitila , Poarta Diavolului , Fetele Granata , SVRB Colletivo , RHV , Original , Capitali sau Legione Titan si au mai fost grupari in provincie, in orase precum: Iași , Pașcani , Piatra . Neamț , Zalău sau Târgu Mureș . În 2007, gruparea ultrașilor, Pirații , s-a mutat în tribuna secundă a stadionului, în urma unor divergențe cu liderul Peluza Nord .. Au fost urmați de alte brigăzi din Peluza Nord . T2 Rapid nu are lider, distingându-se de cealaltă grupă. De-a lungul timpului au existat multe conflicte între cele două facțiuni, iar drept urmare, membrii grupărilor Tribuna II au plecat definitiv, înființând o nouă echipă, ACS Rapid-Frumosii Nebuni ai Giuleștiului .  Din 1980, suporterii Rapidului îi consideră aliați pe suporterii Politehnicii Timișoara , suporterii ambelor echipe având ocazia să se susțină pe celălalt în timpul meciurilor.


Rivalități

Cele mai importante rivalități ale clubului sunt împotriva vecinilor FCSB și FC Dinamo București . Meciul cu FCSB este redenumit drept Derby-ul Capitalei , cele două cluburi s-au jucat de peste 130 de ori, începând cu victoria Rapidului cu 1-0 pe 4 noiembrie 1947 (pe atunci Rapid era numit „CFR”) . Mai multe meciuri de-a lungul anilor dintre FCSB și Rapid s-au încheiat în ciocniri serioase între suporteri.

Cele două echipe se remarcă prin dominația lor în fotbalul românesc, alături de FC Dinamo București . Chiar dacă Rapid a câștigat doar 3 campionate de fotbal românești (în timp ce FCSB domină cu 26 de titluri câștigate), ei domină Cupa României (de 23 de ori pentru FCSB și de 13 ori pentru Rapid) și Supercupa României (de 6 ori pentru FCSB și de 4 ori pentru Rapid ) .

De asemenea, au performanțe grozave în competițiile de cluburi organizate de UEFA printre alte echipe de fotbal a României. FCSB a câștigat Cupa Europei în 1986 , a fost vicecampion în aceeași competiție în 1989 , după ce a ajuns în semifinale în 1988 . În 2006 , FCSB a ajuns în semifinalele Cupei UEFA , eliminând dramatic Rapid în sferturile de finală. Mai mult, FCSB a câștigat Supercupa UEFA în 1986 și a fost învinsă în Cupa Intercontinentală de River Plate în același an. Pe de altă parte, Rapid a câștigat Cupa Balcanilor de 2 ori la rând în 1964 și 1966 și a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Cupelor UEFA în 1973 . Rapid a ajuns și în sferturile de finală ale Cupei UEFA în 2006 , fiind întrecut de FCSB. Conflictul dintre fani a devenit și mai puternic de atunci.

Rivalitatea se extinde și la alte sporturi

Un alt rival amar al Rapidului este Petrolul Ploiești , care a avut sediul anterior în Capitală și cu care contestă Primus Derby , cel mai vechi derby de fotbal din România. Acesta este unul aprig unde galeriile se bat in coregrafii tot mai frumoase si isi imping preferati . Primul episod al rivalității Petrolul – Rapid a fost in sezonul 1965-1966, Petrolul și Rapid s-au luptat pentru titlul de campioană a României, iar câștig de cauză au avut prahovenii. Echipa antrenată pe atunci de Constantin Cernăianu s-a impus în fața rivalei și s obținut ultimul titlu în campionat din istoria clubului.

În trecut, Rapid a avut și alți rivali bucureșteni precum Progresul București sau Venus București , dar și derby-uri împotriva unor echipe ale Căilor Ferate Române precum CFR Cluj sau CFR Timișoara . Alte rivalități mai puțin importante sunt cu Universitatea Cluj , Farul Constanța , Universitatea Craiova și UTA Arad .

Antrenori și președinți

 
Valentin Stănescu


Antrenori

În total sunt 88 de antrenori care au condus Rapid. Primul a fost Marin Himer care a antrenat echipa din 1923 până în 1925, în timp ce cel mai longeviv antrenor pe banca lui Rapid a fost Valentin Stănescu care a rămas la cârma echipei timp de cinci sezoane (din sezonul 1962-1963 până în Sezonul 1967-68 , din sezonul 1981-1982 până în sezonul 1983-1984 a revenit pe banca giulesteana) . Cu Valentin Stănescu a obținut primul campionat din 1967 urmat de Mircea Lucescu care a castigat campionatul din 1999 si cu Mircea Rednic campionatul din 2003 . Cel mai de succes antrenor Lupa este Valentin Stănescu cu care Giulesteni au reusit performante istorice , acesta a condus echipa cand a castigat Cupa Balcanică de doua ori si campionatul national din anul 1966 urmat de Mircea Lucescu si Mircea Rednic care au castigat campionate din 1999 si 2003 , Ion Motroc a reusit sa castige Cupa Romaniei din postura de antrenor .

Președinți

În istoria Rapidului , s-au alternat multi presedinti , primul a fost Teofil Copaci care a infiintat clubul si-a condus Rapidul in perioda interbelica . Mai apoi acesta functie a variat de la la om la om printre cei mai importanti conducatori ai Rapidului a fost Grigore Sichitiu , Nicolae Manea , legenda clubului care a condus administrativ din 2007 pana in 2010 , Dănuț Perjă si in prezent clubul este condus de Daniel Niculae care a reusit sa promoveze clubul dupa desfiintarea din 2016 .

Statistici și înregistrări

Statistica echipei

 
Echipa Rapid București în sezonul 1966–67 , în care a câștigat primul titlu național.

De-a lungul istoriei sale clubul din Giulesti a participat la 66 de sezoane in Liga I 15 de sezoane in Liga a II-a : aceste statistici îl clasează ca a treia echipă în ceea ce privește număr de participare în Liga I , după Dinamo si Steaua .

Rapid a jucat în 88 de ediții ale Cupa României , prima dată în 1933-1934 ,castigand 13 editii , în timp ce în Supercupa României au avut doisprezece apariții, dintre care prima în 1998 , ultima în 2007 .  Competițiile europene includ participarea la 95 de partide în cupele europene, în 4 competiții (sau 5 dacă separăm vechile denumiri ale Cupei UEFA și Ligii Campionilor în competiții distincte) pe parcursul a 22 de sezoane .

Visinii au câștigat Cupa Romaniei de 13 ori și au jucat în 6 finale ale acestui eveniment; au triumfat și în patru dintre cele șase meciuri ale Supercupei Italiei la care au participat. În ceea ce privește cupele europene, Giulestenii a triumfat în Cupa Balcanica din 1964 (și a fost singura echipă romaneasca care a realizat triumful in doua ocazii ) și în Campionatul European Feroviar din 1968 și a jucat în finala Campionatul European Feroviar din 1961 si 1971 .

De la înființarea campionatului , echipa a terminat de trei ori primul, de 14 ori al doilea , obținând cel mai prost clasament în campionatul 1973-1974 cu locul 16 final, din care a obținut retrogradare in divizia secunda a romaniei .  Vulturi visinii au terminat Divizia A cu cel mai bun atac al turneului în multe ocazii și de șase ori cu cea mai bună apărare . In perioada 1990 si 2012 Rapid a avut cele mai importante rezultate din istoria recenta a clubului castigand de doua ori campionate si a inaintat in cupele europene .

Statistici individuale

Jucătorul cu cele mai multe apariții pentru echipa este Nicolae Stanciu care a activat pentru alb-visinii timp de 12 ani . De asemenea , Ion Ionescu este golghetarul echipei cu 107 goluri împărțit între Divizia A , Cupa Romaniei , Cupe Europene , cel mai mare număr. de sezoane ca căpitan al echipei a fost Dumitru Macri care a fost capitan timp de 14 ani .

Jucători notabili

Debut Portari Fundași Mijlocași Atacanți
Anii '20 Stănică (1923) Ladislau Ujlaki (1928) Grigore Grigoriu (1923) Francisc Boroș (1928)
Anii '30 Francisc Theimler (1932) Vasile Chiroiu (1931) Vintilă Cossini (1932) István Attila (1932)
  Jean Lăpușneanu (1935) Ștefan Wetzer II (1931) Alexandru Cuedan (1933) Ștefan Barbu II (1933)
Petrică Rădulescu (1936) Nicolae Roșculeț (1932) Gheorghe Rășinaru (1935) Ioachim Moldoveanu (1935)
  Ioan Negru (1937) Iosif Slivăț (1937) Ion Costea (1935) Ștefan Auer (1936)
    Zoltan Marton (1937) Ladislau Raffinsky (1935) Ionică Bogdan (1936)
    Iosif Lengheriu (1936) Ioan Wetzer (1939) Iuliu Baratky (1937)
      Wilim Sipoș (1939)
      Radu Florian (1939)
Anii '40 Robert Sadowski (1940) Remus Ghiurițan (1941) Marian Bărbulescu (1941) Ștefan Filote (1942)
  Valentin Stănescu (1946) Ștefan Asbiceanu (1942) Ion Urecheatu (1943) Ion Lungu (1944)
  Justin Apostol (1947) Alexandru Apolzan (1946) Ion Mihăilescu (1945) Bazil Marian (1946)
    Nicolae Cristescu (1949) Constantin Socec (1946) Andrei Rădulescu (1948)
Anii '50 Gheorghe Dungu (1950) Gheorghe Demeter (1950) Ion Langa (1955) Vasile Copil (1956)
Augustin Todor (1958) Dumitru Macri (1950) Anton Ferenczi (1952) Titus Ozon (1959)
  Ilie Greavu (1957) Nicolae Georgescu (1957)
Anii '60 Rică Răducanu (1965) Ion Motroc (1960) Constantin Dinu (1961) Ion Ionescu (1960)
  Marin Andrei (1963) Dan Coe (1962) Constantin Jamaischi (1963) Teofil Codreanu (1961)
    Nicolae Lupescu (1963) Ion Dumitru (1967) Viorel Kraus (1961)
    Ion Pop (1967) Iordan Anghelescu (1968) Constantin Năsturescu (1962)
      Marin Stelian (1969) Emil Dumitriu II (1963)
Ion Oblemenco (1963)
        Alexandru Neagu (1965)
Anii '70 Marian Ioniță (1973) Alexandru Boc (1971) Marin Savu (1972) Nicolae Manea (1972)
  Ion Manu (1976) Florin Marin (1972) Marinel Râșniță (1973) Liviu Bartales (1973)
    Bratu Pârvu (1976) Ion Ion (1979) Florin Cojocaru (1977)
Anii '80 Leontin Toader (1984) Gheorghe Cârstea (1984) Ștefan Popa (1980) Fănel Țâră (1984)
  Ovidiu Barbă (1988) Ioan Bacoș (1984) Marian Rada (1983) Iosif Damaschin II (1984)
    Adrian Matei (1987) Ioan Goanță (1984) Gabriel Ciolponea (1988)
    Georgică Vămescu (1987) Florin Drăghici (1986) Ionel Augustin (1988)
    Alexandru Aprodu (1988) Lucian Ilie (1987)
Nicolae Stanciu (1989) Laurențiu Bozeșan (1987)
    Florin Constantinovici (1989) Cristian Nicolae (1988)  
      Vasile Caciureac (1989)  
      Mihai Iosif (1989)  
Anii '90 Ionel Rotărescu (1990) Dorel Mutică (1994) Iulian Chiriță (1991) Ion Vlădoiu (1993)
Bogdan Lobonț (1997) Mugur Bolohan (1995) Dan Diac (1992) Ionel Chebac (1993)
  Cristian Dulca (1995) Dănuț Lupu (1993) Marius Șumudică (1996)
  Ștefan Nanu (1996) Constantin Schumacher (1998) Daniel Pancu (1996)
    Mircea Rednic (1997) Ioan Ovidiu Sabău (1998) Ioan Viorel Ganea (1999)
    Adrian Iencsi (1997) Marius Măldărășanu (1998) Constantin Barbu (1999)
Răzvan Raț (1998)
Anii 2000 Emilian Dolha (2000) Vasile Maftei (2000) Robert Ilyeș (2001) Nicolae Constantin (2000)
Răzvan Lucescu (2000) Dănuț Perjă (2001) Florin Șoavă (2001) Daniel Niculae (2001)
Dănuț Coman (2005) Valentin Bădoi (2002) Nicolae Grigore (2004) Florin Bratu (2001)
Mircea Bornescu (2009) Marius Constantin (2004) Emil Dică (2005) Lucian Burdujan (2004)
  Cristian Săpunaru (2006) Costin Lazăr (2006) Mugurel Buga (2005)
  Vladimir Božović (2007) Ovidiu Herea (2007) Viorel Moldovan (2006) 
Ștefan Grigorie (2007) Ionuț Mazilu (2006)
Juliano Spadacio (2008) Ianis Zicu (2006)
Alexandru Ioniță (2009)

Internaționali importanți

Alexandru Borbely

Alexandru Cuedan

Iuliu Baratky

Ioan Bogdan (fotbalist)

Vintilă Cossini

Ioachim Moldoveanu

Gheorghe Rășinaru

Ladislau Raffinsky

Rică Răducanu

Nicolae Lupescu

Dan Coe

Ion Dumitru (fotbalist)

Alexandru Neagu (fotbalist)

Iulian Chiriță

Bogdan Stelea

Ion Vlădoiu

Cristian Dulca

Lucian Marinescu

Palmares

 Național

 Liga I
 Campioni[3][4]: 1967, 1999, 2003. În plus, a câștigat în 1942 Cupa Basarabia, un campionat de război nerecunoscut oficial de FRF[5]
 Vicecampioni(14): 1937, 1938, 1940, 1941, 1949, 1950, 1964, 1965, 1966, 1970, 1971, 1998 , 2000 și 2006
 Liga II
 Campioni (6): 1952, 1955, 1975, 1983, 1990, 2016
 Vicecampioni (3) : 1979–80, 1982, 2014
 Cupa României:
 Câștigătoare (13): 1935, 1937, 1938, 1939, 1940, 1941, 1942, 1972, 1975, 1998, 2002, 2006 și 2007
 Finalistă (6): 1961, 1962, 1968, 1995, 1999, 2012
Supercupa României:
 Câștigătoare (4): 1999, 2002, 2003, 2007
 Finalistă (2): 1998, 2006
Cupa Ligii
 Câștigătoare (1): 1994[37][38]

 Internațional

 Cupa Europei Centrale
 Finalistă (1): Ediția a XIV-a, 1940, nedisputată din cauza începerii celui de-al Doilea Război Mondial
 Cupa Balcanică
 Câștigători (2): 1964, 1966
 Campionatul European Feroviar
 Câștigători (1): 1968
 Finaliști (2): 1961, 1971
 Cupa UEFA
*Sfert-Finalistă (1): Cupa UEFA 2005-2006

Rapid în cupele europene (1938-2012)

Rapid București a disputat 95 de partide în cupele europene, în 4 competiții (sau 5 dacă separăm vechile denumiri ale Cupei UEFA și Ligii Campionilor în competiții distincte) pe parcursul a 22 de sezoane și a obținut următoarele rezultate:

  • Cupa Europei Centrale: 2 participări, 9 jocuri, 4 victorii, 3 egaluri, 2 înfrângeri, golaveraj 13-11
  • Cupa Orașelor Târguri: 2 participări, 4 jocuri, 1 victorie, 0 egaluri, 3 înfrângeri, golaveraj 6-14;
  • Cupa UEFA: 12 participări, 62 jocuri, 29 victorii, 15 egaluri, 18 înfrângeri, golaveraj 90-57;
  • (Cupa UEFA + Cupa Orașelor Târguri: 14 participări, 68 jocuri, 32 victorii, 15 egaluri, 21 înfrângeri, golaveraj 101-72);
  • Cupa Cupelor: 3 participări, 12 jocuri, 5 victorii, 3 egaluri, 4 înfrângeri, golaveraj 19-17;
  • Cupa Campionilor: 1 participare, 4 jocuri, 1 victorie, 1 egal, 2 înfrângeri, golaveraj 3-3;
  • Liga Campionilor: 2 participări, 4 jocuri, 0 victorii, 2 egaluri, 2 înfrângeri, golaveraj 6-8;
  • (Cupa Campionilor + Liga Campionilor: 3 participări, 8 jocuri, 1 victorie, 3 egaluri, 4 înfrângeri, golaveraj 9-11);
  • Cupele europene: 22 participări, 95 jocuri, 40 victorii, 24 egaluri, 31 înfrângeri, golaveraj 137-110.
1938 - Cupa Europei Centrale
Turul 1
(Ungaria) Újpest FC   4-1   Rapid București
Rapid București   4-0   Újpest FC (Ungaria)
Sferturi de finală
(Italia) Genoa '93   3-0   Rapid București
Rapid București   2-1   Genoa '93 (Italia)

1940 - Cupa Europei Centrale
Sferturi de finală
(Ungaria) MTK Hungária FC   1-2   Rapid București
Rapid București   3-0   MTK Hungária FC (Ungaria)
Semifinală
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb   0-0   Rapid București
Rapid București   0-0   Gradjanski Zagreb (Iugoslavia)
(Iugoslavia) Gradjanski Zagreb   1-1   Rapid București
* Neputându-se face departajarea pe teren, s-a procedat la tragerea la sorți, Rapid calificându-se în finala cu Ferencváros FC (nedisputată, însă, din pricina declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial).

1967-1968 - Cupa Campionilor
Turul 1
(Bulgaria) Botev Plovdiv   2-0   Rapid București
Rapid București   3-0   Botev Plovdiv (Bulgaria)
Optimi de finală
(Italia) Juventus Torino   1-0   Rapid București
Rapid București   0-0   Juventus Torino (Italia)

1968-1969 - Cupa Orașelor Târguri
Turul 1
Rapid București   3-1   OFK Belgrad (Iugoslavia)
(Iugoslavia) OFK Belgrad   6-1   Rapid București

1969-1970 - Cupa Orașelor Târguri
Turul 1
(Portugalia) Vitória Setúbal   3-1   Rapid București
Rapid București   1-4   Vitória Setúbal (Portugalia)

1971-1972 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Napoli   1-0   Rapid București
Rapid București   2-0   Napoli (Italia)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   4-0   Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia   2-0   Rapid București
Optimi de finală
(Anglia) Tottenham Hotspur   3-0   Rapid București
Rapid București   0-2   Tottenham Hotspur (Anglia)

1972-1973 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   3-0   Landskrona BoIS (Suedia)
(Suedia) Landskrona BoIS   1-0   Rapid București
Optimi de finală
(Austria) Rapid Viena   1-1   Rapid București
Rapid București   3-1   Rapid Viena (Austria)
Sferturi de finală
(Anglia) Leeds United   5-0   Rapid București
Rapid București   1-3   Leeds United (Anglia)

1975-1976 - Cupa Cupelor
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   1-0   Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht   2-0   Rapid București

1993-1994 - Cupa UEFA
Turul 1
(Italia) Internazionale   3-1   Rapid București
Rapid București   0-2   Internazionale (Italia)

1994-1995 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Malta) FC Valletta   2-6   Rapid București
Rapid București   1-1   FC Valletta (Malta)
Turul 1
Rapid București   2-0   Charleroi (Belgia)
(Belgia) Charleroi   2-1   Rapid București
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   2-1   Eintracht Frankfurt (Germania)
(Germania) Eintracht Frankfurt   5-0   Rapid București

1996-1997 - Cupa UEFA
Turul 2 preliminar
Rapid București   1-0   Lokomotiv Sofia (Bulgaria)
(Bulgaria) Lokomotiv Sofia   0-1   Rapid București
Turul 1
Rapid București   1-0   Karlsruher (Germania)
(Germania) Karlsruher   4-1   Rapid București

1998-1999 - Cupa Cupelor
Turul preliminar
(Luxemburg) Grevenmacher   2-6   Rapid București
Rapid București   2-0   Grevenmacher (Luxemburg)
Șaisprezecimi de finală
Rapid București   2-2   Valerenga (Norvegia)
(Norvegia) Valerenga   0-0   Rapid București

1999-2000 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-3   Skonto Riga (Letonia)
(Letonia) Skonto Riga   2-1   Rapid București

2000-2001 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București   3-0   Mika Ashtarak (Armenia)
(Armenia) Mika Ashtarak   1-0   Rapid București
Turul 1
Rapid București   0-1   Liverpool (Anglia)
(Anglia) Liverpool   0-0   Rapid București

2001-2002 - Cupa UEFA
Turul preliminar
(Lituania) Atlantas Klaipeda   0-4   Rapid București
Rapid București   8-0   Atlantas Klaipeda (Lituania)
Turul 1
(Franța) Paris Saint-Germain   0-0   Rapid București
Rapid București   0-3   Paris Saint-Germain (Franța) *
* La masa verde. Meci întrerupt în min. 118 datorită problemelor cu nocturna, la scorul de 0-1 (0-0 d. 90 min.).

2002-2003 - Cupa UEFA
Turul preliminar
Rapid București   2-0   Nova Gorica (Slovenia)
(Slovenia) Nova Gorica   1-3   Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Vitesse Arnhem   1-1   Rapid București
Rapid București   0-1   Vitesse Arnhem (Țările de Jos)

2003-2004 - Liga Campionilor
Turul 2 preliminar
Rapid București   0-0   Anderlecht (Belgia)
(Belgia) Anderlecht   3-2   Rapid București

2005-2006 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
(Andorra) Sant Julià   0-5   Rapid București
Rapid București   5-0   Sant Julià (Andorra)
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-0   Vardar Skopje (Macedonia)
(Macedonia) Vardar Skopje   1-1   Rapid București
Turul 1
(Țările de Jos) Feyenoord   1-1   Rapid București
Rapid București   1-0   Feyenoord (Țările de Jos)
Faza grupelor
Rapid București   2-0   Rennes (Franța)
(Ucraina) Șahtior Donețk   0-1   Rapid București
Rapid București   1-0   PAOK Salonic (Grecia)
(Germania) VfB Stuttgart   2-1   Rapid București
Șaisprezecimi de finală
(Germania) Hertha Berlin   0-1   Rapid București
Rapid București   2-0   Hertha Berlin (Germania)
Optimi de finală
Rapid București   2-0   Hamburger SV (Germania)
(Germania) Hamburger SV   3-1   Rapid București
Sferturi de finală
Rapid București   1-1   Steaua București (România)
(România) Steaua București   0-0   Rapid București

2006-2007 - Cupa UEFA
Turul 1 preliminar
Rapid București   5-0   Sliema Wanderers (Malta)
(Malta) Sliema Wanderers   0-1   Rapid București
Turul 2 preliminar
(Bosnia) FK Sarajevo   1-0   Rapid București
Rapid București   2-0   FK Sarajevo (Bosnia)
Turul 1
Rapid București   1-0   Nacional Madeira (Portugalia)
(Portugalia) Nacional Madeira   1-2 (d. prel.)   Rapid București (1-0 d. 90 min.)
Faza grupelor
Rapid București   0-0   Paris Saint-Germain (Franța)
(Israel) Hapoel Tel-Aviv   2-2   Rapid București
Rapid București   1-1   Mlada Boleslav (Cehia)
(Grecia) Panathinaikos   0-0   Rapid București

2007-2008 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) FC Nürnberg   0-0   Rapid București
Rapid București   2-2   FC Nürnberg (Germania)

2008-2009 - Cupa UEFA
Turul 1
(Germania) VfL Wolfsburg   1-0   Rapid București
Rapid București   1-1   VfL Wolfsburg (Germania)


2011-2012 - UEFA Europa League
Play-off
(Polonia) Śląsk Wrocław   1-3   Rapid București
Rapid București   1-1   Śląsk Wrocław (Polonia)
Faza grupelor
(Israel) Hapoel Tel Aviv   0-1   Rapid București
Rapid București   1-3   PSV Eindhoven (Țările de Jos)
Rapid București   0-1   Legia Varșovia (Polonia)
(Polonia) Legia Varșovia   3-1   Rapid București
Rapid București   1-3   Hapoel Tel Aviv (Israel)
(Țările de Jos) PSV Eindhoven   2-1   Rapid București

2012-2013 - UEFA Europa League
Turul 2 preliminar
Rapid București   3-1   MYPA
  MYPA 0-2   Rapid București
Turul 3 preliminar
  Heerenveen 4-0   Rapid București
Rapid București   1-0   Heerenveen

Bilanț general

Competiție Participări Meciuri Victorii Egaluri Înfrângeri GM GP
Cupa Campionilor Europeni/UEFA Champions League 3 8 1 3 4 9 11
Cupa Orașelor Târguri/Cupa UEFA/UEFA Europa League 15 74 32 16 26 105 85
Cupa Cupelor UEFA 3 12 5 3 4 19 17
Cupa Europei Centrale 2 9 4 3 2 13 11
Total 23 103 42 25 36 146 124

În Campionatul României: 66 sezoane, 1900 partide disputate, 854 de victorii, 440 remize, 606 înfrângeri.[11]

Traiectoria competițională

  • 1924: locul
  • 1925: locul
  • 1926: locul
  • 1927: locul
  • 1928: locul
  • 1929: locul
  • 1930: locul
  • 1931: locul
  • 1932: locul
  • 1933: locul 2 Divizia A, Seria I;
  • 1934: locul 4 Divizia A, Seria I;
  • 1935: locul 10;
  • 1936: locul 7;
  • 1937: Vicecampioană a României;
  • 1938: Vicecampioană a României;
  • 1939: locul 5;
  • 1940: Vicecampioană a României;
  • 1941: Vicecampioană a României;
  • 1942: Câștigătoare a unui campionat de război dotat cu cupa „Basarabia”, nerecunoscut de FRF
  • 1943: Vicecampioană a României[39][40]
  • 1944: locul 1[41][42]
  • 1946: locul 3 în Campionatul capitalei
  • 1947: locul 5;
  • 1948: locul 3;
  • 1949: Vicecampioană a României;
  • 1950: Vicecampioană a României;
  • 1951: locul 11;
  • 1952: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1953: locul 5;
  • 1954: locul 12;
  • 1955: locul 1 Seria I în Divizia B;
  • 1956: locul 5
  • 1958: locul 8
  • 1959: locul 4;
  • 1960: locul 10;
  • 1961: locul 3;
  • 1962: locul 5;
  • 1963: locul 8;
  • 1964: Vicecampioană a României;
  • 1965: Vicecampioană a României;
  • 1966: Vicecampioană a României;
  • 1967: Campioană a României;
  • 1968: locul 9;
  • 1969: locul 3;
  • 1970: Vicecampioană a României;
  • 1971: Vicecampioană a României;
  • 1972: locul 10;
  • 1973: locul 13;
  • 1974: locul 16;
  • 1975: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1976: locul 14;
  • 1977: locul 16;
  • 1978: locul 4 Seria II în Divizia B;
  • 1979: locul 6 Seria II în Divizia B;
  • 1980: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1981: locul 3 Seria II în Divizia B;
  • 1982: locul 2 Seria II în Divizia B;
  • 1983: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1984: locul 13;
  • 1985: locul 11;
  • 1986: locul 8;
  • 1987: locul 14;
  • 1988: locul 13;
  • 1989: locul 17;
  • 1990: locul 1 Seria II în Divizia B;
  • 1991: locul 11;
  • 1992: locul 7;
  • 1993: locul 4;
  • 1994: locul 4;
  • 1995: locul 4;
  • 1996: locul 3;
  • 1997: locul 8;
  • 1998: Vicecampioană a României;
  • 1999: Campioană a României;
  • 2000: Vicecampioană a României; Supercupa României
  • 2001: locul 4;
  • 2002: locul 3; Supercupa României
  • 2003: Campioană a României;
  • 2004: locul 3 ; Supercupa României
  • 2005: locul 3;
  • 2006: Vicecampioană a României;
  • 2007: locul 4; Supercupa României
  • 2008: locul 3 Liga I;
  • 2009: locul 8 Liga I;
  • 2010: locul 7 Liga I;
  • 2011: locul 4 Liga I;
  • 2012: locul 4 Liga I;
  • 2013: locul 8 Liga I;
  • 2014: locul 2 Liga II;
  • 2015: locul 16 Liga I;
  • 2016: locul 1 Liga II;
  • 2018: locul 1 Liga IV
  • 2019: locul 1 Liga III
  • 2020: locul 6 Liga II

Suporteri celebri

Vezi și

Bibliografie

Surse principale

  • Chirilă, Ioan: Glasul roților de tren, București, Editura C.N.E.F.S., 1968, 224 pag
  • Ionescu, Mihai și Tudoran, Mircea: Fotbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1984, pp. 203–207
  • Ionescu, M.; Toma, Răzvan și Tudoran, M.: Fotbal de la A la Z, București, Editura Mondocart Pres, 2001, pp. 177–179 ISBN 973-8332-00-1

Surse suplimentare

Note

  1. ^ Bogdan Popa. „Așa a început fotbalul românesc (I)”. historia.ro. Accesat în . 
  2. ^ „FOTO Tot mai puține scaune, tot mai mult suflet » Fanii rapidiști au cinstit primul derby în Giulești după mai mult de un an”. gsp.ro. 2014. Accesat în 27 July.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ a b c academiarapid.ro - palmares
  4. ^ a b c Romanian Soccer - History & statistics
  5. ^ a b Extras dintr-un ziar de epocă ce descrie înființarea cupei Basarabia
  6. ^ a b c Bogdan Fechită (), ului-484049.html „Cinci momente de aur din istoria Rapidului” Verificați valoarea |url= (ajutor), Gazeta Sporturilor, accesat în  
  7. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 203
  8. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 10
  9. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 11
  10. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, pp. 203-204
  11. ^ a b c d e f g h i j k l Liviu Manolache (), „Rapid, 93 de ani de poveste și un final trist » Cele mai importante borne din istoria alb-vișiniilor”, Gazeta Sporturilor, accesat în  
  12. ^ Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 204
  13. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 60
  14. ^ Ionescu, Popa & Tudoran, Fotbal de la A la Z (2001), p. 177
  15. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 165
  16. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 167
  17. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 169
  18. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 178
  19. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 181
  20. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 182
  21. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, p. 188
  22. ^ Chirilă, Glasul roților de tren, pp. 193-194
  23. ^ a b Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 206
  24. ^ a b c Ionescu & Tudoran, Fotbal de la A la Z, p. 205
  25. ^ „George Copos, condamnat la patru ani de inchisoare cu EXECUTARE in dosarul Loteria I. Decizia instantei este definitiva”, Pro TV, , accesat în  
  26. ^ „Dosarul Transferurilor: Ani grei de inchisoare pentru Borcea, Copos, fratii Becali, MM, Popescu, Netoiu si Padureanu! Netoiu s-a predat ultimul: "Sunt nevinovat" - www.sport.ro”, Sport.ro, accesat în  
  27. ^ „Meciul de baraj Rapid - Concordia se joacă pe "Dinamo". ProSport. Accesat în . 
  28. ^ „Rapid rămâne în Liga 1 după ce a învins Concordia Chiajna cu 2-1 în meciul de baraj | Stiriletvr.ro - Site-ul de stiri al TVR”. Accesat în . 
  29. ^ Leila Bolat (), „DECIZIE TAS: Concordia Chiajna ia locul Rapidului în Liga I. Meciul de baraj a fost organizat fără vreo bază regulamentară”, Mediafax, accesat în  
  30. ^ ULTIMA ORĂ: Rapid nu mai are patron! "A RENUNȚAT!" - Fanatik | Sport si pariuri
  31. ^ FC Rapid, susținut financiar de fani, Anca Mihai, 11 iunie 2014
  32. ^ „Rapid București a promovat matematic în Liga 1!”. Agerpres. Accesat în . 
  33. ^ Matei Udrea (), „EXCLUSIV Lichidatorul judiciar al Rapidului explică de ce NU poate înscrie echipa în Liga 1: "Încalc o sentință judecătorească dacă reiau activitatea. Rapid se salvează doar dacă se plătesc creanțele". HOTĂRÂREA INSTANȚEI”, Prosport.ro, accesat în  
  34. ^ Matei Udrea (), „Încă un Rapid! AFC Rapid s-a înscris marți în Liga 5. Clubul a fost al lui Copos până în aprilie. "Aristocrații" discută și ei, miercuri, cu CS Rapid înființarea unei grupări sub patronajul CFR”, Prosport.ro, accesat în  
  35. ^ Alin Grigore (), „VIDEO Tensiuni după AFC Rapid - Academia Rapid 0-3 » Fanii au chemat ambele echipe la raport: "Nu trebuia să intrați pe teren!", Gsp, accesat în  
  36. ^ Ovidiu Dumitrescu (). „http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/strofele-tabu-imnul-clubului-rapid-le-vei-auzi-niciodata-giulesti-oda-adusa-partidului-comunist-mostenirea-controversata-lasata-adrian-paunescu-unui-club-fotbal-dizident-13142023”. prosport.ro. Accesat în .  Legătură externa în |title= (ajutor)
  37. ^ „Tot ce trebuie să știi despre finala Cupei Ligii”. Pro Sport. Accesat în . 
  38. ^ „Sezonul 1993 - 1994”. Colecție FC Rapid. 
  39. ^ Campionat de război, nerecunoscut de FRF
  40. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  41. ^ Campionat de război întrerupt după primul tur, nerecunoscut de FRF
  42. ^ Divizia A - Tables - statistics, www.romaniansoccer.ro 
  43. ^ a b gsp.ro (). „Omagiu al galeriei rapidiste pentru Maria Tănase: "Un nume care pentru noi nu moare!". gsp.ro. Accesat în . 

Legături externe