Glosar de electromagnetism

Acest glosar conține termeni din electromagnetism și electrotehnică. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- balon mic de sticlă având in interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric;
- lampă alcatuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- electrod prin care iese curentul electric continuu de conducție dintr-o baie de electroliză, la polul negativ al sursei; (vezi și lampă catodică).
- electrod al unui tub electronic care emite electroni.
  numărul de dipoli pe unitatea de volum.
  polarizabilitate;
  permitivitatea absolută a vidului;
  permitivitate relativă.
  • condensator variabil - condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui.
  susceptibilitate magnetică;
  permeabilitatea magnetică a vidului;
  densitatea dipolilor;
  moment magnetic;
  Constanta Boltzmann;
  temperatura absolută.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
Ecuațiile lui Maxwell (în forma generală)
ecuații diferențiale ecuații integrale
   
   
   
   
- una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția, de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică;
- ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice;
- totalitatea fenomenelor electrice.
- referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp sau la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni;
- (despre instrumente de măsură) bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric.
- bucata de oțel care dobândește proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric;
- corp feromagnetic magnetizat temporar.
- motor electric;
- care poate produce curent electric.
- aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat;
- alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic;
- ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație.
  • extracurent - curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- aparat care emite un curent electric de intensitate variabila în raport cu lumina care cade pe acesta (sinonime: pilă fotovoltaică, celulă fotovoltaică).
- aparat foarte sensibil pentru măsurat intensitatea razelor ultraviolete.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • galvanism:
- acțiunea unor curenți electrici asupra organismelor și a organelor vii;
- curent electric produs cu ajutorul pilelor electrochimice; curent continuu.
  • galvanizare
- acoperire a unei piese metalice, prin electroliză, cu un strat subțire de zinc pentru a o face mai rezistentă la coroziune;
- excitarea unui țesut sau un organ al corpului printr-un curent continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- (despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) care se produce prin inducție electromagnetică;
- parte a unei mașini electrice în care se produce, prin inducție, un curent electric.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • nepolar - (despre molecule sau grupări de atomi) care este lipsit de curent electric permanent.
  • nivel de transmisiune - mărime fizică exprimată prin logaritmul natural dintre amplitudinea finală   și cea inițială   (sau de referință) a unui semnal electromagnetic:  


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric;
- fiecare dintre cele două regiuni ale unui corp polarizat electric, de la care diverg sau către care converg liniile de câmp ale inducției magnetice.
- fiecare dintre cele două puncte în care se aplică forțele care acționează asupra unui magnet când acesta se găsește într-un câmp magnetic;
- partea unui corp din care ies sau în care intră liniile de câmp ale inducției magnetice.
  • pozitiv:
- (despre sarcină electrică) de același fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav;
- (despre bornă, pol, electrod) prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui;
- vezi rezistor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- mărime scalară ce caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul sau un câmp electric sau de a fi acționat atunci când se află în câmpul electric al altui corp;
- putere electrică activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.
  • scurtcircuit:
- legatură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații, avand o rezistență foarte mică;
- fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într-o rețea sau o instalație prin stabilirea unei astfel de legături electrice.
  • selfinducție - vezi autoinducție.
  • siguranta automată - siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton.
  • siguranță electrică - dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.
  • solenoid - bobină cilindrică cu spirele în formă de cercuri perpendiculare față de axa de simetrie a bobinei și străbătute de un curent electric pentru a crea în jurul lor un câmp magnetic.
  • spectru:
- totalitatea liniilor de câmp dintr-un magnet, ale unui câmp electric etc.;
- descompunerea unei unde electromagnetice în componentele sale de frecvență.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric;
- lucrul mecanic efectuat de câmpul electric la deplasarea unității de sarcină pozitivă între cele două puncte între care se măsoară diferența de potențial.
 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • vibrator:
- aparat care produce oscilații electromagnetice;
- întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență;
- dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat;
- lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosita la soneriile electrice.
- instrument electric de măsură care indică direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii și ale intensității unui curent electric;
- instrument de măsură indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru și ca ampermetru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și

modificare

Bibliografie

modificare
  • Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Legături externe

modificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.