Cronologia istoriei românilor
(Redirecționat de la Cronologia istoriei României)
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. |
Această listă tabelară cuprinde un șir de evenimente istorice importante din istoria românilor.
Secolul V î.Hr.
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
440 î.Hr. | Lucrarea Istorii a lui Herodot este prima care îi menționează pe geți și daci ca locuind regiunea care corespunde teritoriului României de azi.[1] | ||
Secolul V î.Hr. | Charnabon, rege poate mitic, domnea peste geți conform lucrării Triptolem a lui Sofocle. | ||
Secolul V î.Hr. | Coiful de la Peretu. | ||
Secolul V î.Hr. | Coiful de la Agighiol. |
Secolul IV î.Hr.
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
339 î.Hr. | Rex Histrianorum, care domnea peste Histria, e menționat de către Trogus Pompeius și Justinus. | ||
Secolul IV î.Hr. | Coiful dacic de la Coțofenești. | ||
Secolul IV î.Hr. | Coiful dacic de la Porțile de Fier. | ||
Secolul IV î.Hr. | Coiful dacic de la Făcău-Bulbucata[2][3]. | ||
Secolul IV î.Hr. | Regele dac Cothelas,[4] este tată al Medei din Odessa. | ||
Secolul IV î.Hr. | Coiful de la Ciumești. |
Secolul III î.Hr.
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
292 î.Hr. | Regele dac Dromihete îl capturează pe regele trac Lysimachus[5]. | ||
Secolul III î.Hr. | Regele dac Dual.[necesită citare] | ||
Secolul III î.Hr. | Regele Dromihete domnea pe ambele părți ale Dunării.[6] | ||
Secolul III î.Hr. | Regele Moskon domnea în partea de nord a Dobrogei.[7] |
Secolul II î.Hr.
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
200 î.Hr. | Căpetenia tracilor Zoltes este menționat ca dușman al cetăților grecești din Dobrogea. | ||
200 î.Hr. | Regatul Daciei era condus de către regele Oroles. | ||
200 î.Hr. | Căpetenia Zalmodegikos domnea în Histria. | ||
200 î.Hr. | Regele get Rhemaxos proteja coloniile grecești din Dobrogea.[8][9] | ||
168 î.Hr. | Regele Rubobostes domnea în Transilvania. |
Secolul I î.Hr.
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
Secolul I î.Hr. | Regele Dicomes conducea regatul Daciei.[10] | ||
Secolul I î.Hr. | Regele Roles domnea în Dobrogea. | ||
Secolul I î.Hr. | Regele Dapyx domnea în Dobrogea. | ||
82-44 î.Hr. | Regele Burebista conducea regatul Daciei. | ||
44-27 î.Hr. | Deceneu este înalt preot al Daciei. | ||
29-27 î.Hr. | Regele Zyraxes domnea în nordul și nord-vestul Dobrogei. | ||
40-9 î.Hr. | Regele Cotiso domnea în Banat și Oltenia. | ||
9 î.Hr.-30 d.Hr. | Regele Comosicus conducea Dacia. | ||
Secolul I î.Hr.-Secolul I d.Hr. | Regele dac Thiamarcos (inscripție "Basileys Thiamarkos epoiei").[11] |
Secolul I
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
Secolul I î.Hr.-Secolul I d.Hr. | Regele dac Thiamarcos (inscripție "Basileys Thiamarkos epoiei").[11] | ||
9 î.Hr.-30 d.Hr. | Regele Comosicus conducea regatul Daciei. | ||
cca. 30-70 | Regele Scorilo conducea regatul Daciei. | ||
68-87 | Regele Duras conducea regatul Daciei. | ||
86-88 | Împăratul roman Domițian pierde războiul cu Dacia. | ||
87-106 | Regele Decebal conducea regatul Daciei. | ||
Secolul I | Poetul roman Publius Ovidius Naso menționează lucrări pierdute ca de exemplu un Epithalamium,[12] un cântec funebru,[13] și chiar și o versiune în limba dacă[14], toate acestea fiind lucrări pierdute. |
Secolul II
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
101-102 | Împăratul roman Traian declară Primul Război Daco-Roman împotriva Daciei, care se termină cu un tratat de pace nefavorabil romanilor semnat de către regele dac Decebal. | ||
105-106 | Pacea este ruptă, regele dac Decebal pierde Al Doilea Război Daco-Roman, iar partea de sud-vest a Daciei devine provincie romană. | ||
106 | Împăratul roman Traian primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat Al Doilea Război Daco-Roman.[15] | ||
118 | Împăratul roman Hadrian primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[16] | ||
157 | Împăratul roman Antoninus Pius primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[17] | ||
170/171 | Tribul costobocilor invadează teritoriul roman.[18][19][20][19][21][22] Neîntâlnind multă opunere, au cotropit și jefuit provinciile Moesia Inferior, Moesia Superior, Tracia (provincie romană), Macedonia (provincie romană) și Achaia (provincie romană).[23][22][24] | ||
Secolul II | Pieporus este rege al costobocilor.[25][26] | ||
Secolul II | Conducătorul tribal Tarbus este menționat de către Dio Cassius fără a îi fi specificată originea. Unii autori consideră că acesta era de origine dacă.[27][28] |
Secolul III
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
236 | Împăratul roman Maximinus I primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[29][30] | ||
247 | Împăratul roman Filip Arabul primește titlul de Carpicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva carpilor.[31] | ||
249 | Împăratul roman Decius câștigă o bătălie împotriva dacilor liberi și primește titlul de Dacicus Maximus.[32][33] | ||
251 | Împăratul roman Decius câștigă încă o bătălie împotriva dacilor liberi invadatori și primește titlul de Dacicus Maximus.[33] | ||
256 | Împăratul roman Gallienus primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[34] | ||
257 | Împăratul roman Gallienus primește un alt titlu de Dacicus Maximus după ce a câștigat o altă bătălie împotriva dacilor liberi.[35] | ||
260 | După ce împăratul roman Valerian a fost capturat, generalul dac Regalianus devine împărat roman timp de o scurtă durată.[36] | ||
272 | Împăratul roman Aurelianus primește titlul de Carpicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva carpilor.[37] | ||
275 | Împăratul roman Aurelianus primește titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[38][37] | ||
271-275 | Retragerea Aureliană are loc sub conducerea împăratului Aurelianus după 169 de ani de colonizare. | ||
296-305 | Dioclețian, Galerius și alți tetrarhi romani au primit titlul de Carpicus Maximus datorită câștigării de bătălii împotriva carpilor.[39] |
Secolul IV
modificareAn | Dată | Poză | Informație |
---|---|---|---|
296-305 | Dioclețian, Galerius și alți tetrarhi romani au primit titlul de Carpicus Maximus datorită câștigării de bătălii împotriva carpilor.[39] | ||
305-311 | Împăratul roman Galerius primește șase titluri de Carpicus Maximus după ce învinge în șase bătălii împotriva carpilor.[40] | ||
317 | Împăratului roman Constantin cel Mare îi este dat titlul de Carpicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva carpilor.[41] | ||
245-325 | Filozoful neoplatonist Iamblichus menționează în lucrarea Viața lui Pitagora că Zalmoxe a scris legi pentru geți[42]. | ||
336 | Împăratului roman Constantin cel Mare îi este dat titlul de Dacicus Maximus după ce a câștigat o bătălie împotriva dacilor liberi.[43] | ||
353-378 | Ammianus Marcellinus, în lucrarea Res Gestae îi menționează de două ori pe carpi ca fiind așezați în interiorul Imperiului Roman.[44] | ||
381 | Cronicarul bizantin Zosimos menționează în lucrarea Historia Nova o invazie peste Dunăre de către o coaliție a hunilor, scirilor și ceea ce el numește carpodaci, învinși de către împăratul Teodosiu I.[45] | ||
Secolul IV | Tabula Peutingeriana menționează 88 de localități, numele a cărora erau dacice la momentul creării acesteia deoarece conțin sufixul -dava. Douăzeci dintre acestea sunt locuite și azi, iar șase dintre ele păstrează același nume, sau conțin o parte a numelui inițial. |
Secolul V
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
450 | Un grup de vlahi, conduși de către Blachernos părăsește Dobrogea pentru a trăi lângă zidurile Constantinopolului și a clădi așezarea Blachernae[46][47]. | ||
466 | Aethicus Ister din Histria în Dobrogea termină înconjurul lumii[48]. |
Secolul VI
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
587 | Prima consemnare a vorbirii unei limbi romanice în sud-estul Europei: un soldat bizantin, nativ al Tracia, a strigat către un alt soldat "torna, torna fratre" ("întoarce-te, întoarce-te frate") în timpul unei campanii bizantine împotriva avarilor care invadau peninsula balcanică.[49][50][51] | ||
Secolul VI | Procopius din Cezareea menționează așezări cu numele de Skeptekasas (Șapte Case), Burgulatu (Oraș Lat), Loupofantana (Fântâna Lupului) și Gemellomountes (Munți Gemeni).[52][53] | ||
Secolul VI | A 9-a ediție a Enciclopediei Britanice, XXIV menționează utilizarea cuvântului "sculca", însemnând "scoală din pat". Aceasta menționează o expediție împotriva Avarilor și Slovenilor.[54] |
Secolul VII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
610-641 | În timpul regatului lui Heraclius, refugiați din Pannonia, Dacia, și Dardania s-au refugiat în Salonic.[55][56] | ||
Secolul VII | Ananias din Shirak, geograf armean, menționează "marea țară a Daciei" ca fiind locuită de către slavi care formau "25 de triburi".[57][58][59] |
Secolul VIII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
Secolul VIII | Cimitire tip crematoriu din grupul "Nușfalau-Someșeni" au fost descoperite în nordul Transilvaniei împreună cu tumuli din secolele opt și nouă.[60][61][62] | ||
Secolul VIII | Paganus și Sabinus[necesită dezambiguizare] sunt menționați ca fiind conducători furnizați de către populația războinică "rouman-ă" care era incorporată în regatul Bulgar care era la putere pe atunci.[63] |
Secolul IX
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
824 | A patra secțiune a Analelor Roiale Franceze îi menționează pe obotrizi, cunoscuți și ca praedenecenti, care trăiesc în Dacia de lângă Dunăre și sunt chemați să vină imediat.[64] | ||
Secolul IX | Vase fine, gri, au fost descoperite în cimitirele "Blandiana A"[65] din secolul nouă în zona Alba-Iulia, care sunt considerate ca fiind o "enclavă culturală" din Transilvania.[66][67] În apropierea acestor cimitire există necropole cu morminte de orientarea west-est din grupul Ciumbrud[68][65][69] Accesoriile femeiești din cimitirele Ciumbrud sunt foarte similare cu cele din cimitirele creștine din Bulgaria și Moravia.[68][69] |
Secolul X
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
943 | Jupân Dimitrie în Dobrogea. | ||
Secolul X | Conform cronicarului arab Mutahhar al-Maqdisi, "Ei spun că în cartierul turc există kazari, ruși, slavi, "Waladj" (valahi), alani, greci, și multe alte popoare."[70] | ||
Secolul X | Unele versiuni ale lucrării De origine actibusque Getarum a lui Iordanes conțin următorul etnonim: „... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”[71]. |
Secolul XI
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1015 | "Libri III de moribus et actis primorum Normanniae ducum" de către Dudo de Saint-Quentin menționează că Richard I, Duce de Normandia a fost trimis de către tatăl său William Spadă Lungă să învețe limba dacă cu Bothon fiindcă locuitorii orașului Bayeux vorbeau mai multă Dacă decât Romană.[72][sursa nu confirmă] | ||
1018/1019 | Numele "Blökumenn" este menționat într-o sagă nordică în ceea ce privește anumite evenimente care s-au întâmplat în 1018 sau 1019 în partea de nord-vest a Mării Negre. Unii autori consideră că vlahii au fost parte a acestor evenimente.[73][74] | ||
1066 | Scriitorul bizantin Kekaumenos, autor al Strategikon-ului lui Kekaumenos, descrie o răscoală romană (vlahă) din 1066 în partea de nord a Greciei.[75] | ||
1086-1091 | Formațiuni politice locale din teritoriul Dobrogei: Tatos, Seslav și Satza atestate de Ana Comnena. | ||
Secolul XI | În Gesta Hungarorum sunt consemnate: voievodatul lui Gelu în centrul Transilvaniei, cu centrul la Dăbâca, voievodatul lui Menumorut în Crișana, cu centrul la Biharea și voievodatul lui Glad în Banat cu centrul la Cuvin. |
Secolul XII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1164 | Prințul Andronic Comnenul, fiul împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnenul, a fost prins pe fugă de către vlahi când a luat-o pe drumul Galiciei.[76] | ||
1166 | Istoricul bizantin Ioan Comnenul descrie expediția militară de-a lungul nordului Dunării, unde Vatatzes menționează participarea vlahilor în bătălii împotriva maghiarilor în 1166.[77][78] | ||
1185 | Vlahii din Balcani s-au răsculat sub conducerea fraților Petru și Asan împotriva dinastiei bizantine Anghelos. Victoria vlahilor a însemnat formarea statului vlaho-bulgar. | ||
1197-1207 | Noul stat a recunoscut în timpul lui Ioniță Caloian autoritatea spirituală a Romei. | ||
Secolul XII | Beniamin din Tudela al Regatului Navarrei a fost unul dintre primii autori care a folosit cuvântul "vlahi" pentru a descrie o populație ce vorbește o limbă romanică.[79] | ||
Secolul XII | Vlahii au creat un stat numit România pe teritoriul Bosniei.[80] |
Secolul XIII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1211 | Regele ungar Andrei al II-lea a instalat în Țara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni pentru a opri invaziile cumanilor din Câmpia Dunării în Transilvania. | ||
1213 | O armată de vlahi, sași transilvăneni și pecenegi, conduși de Ioachim de Sibiu îi atacă pe bulgarii și cumanii din Vidin[necesită citare]. | ||
1218-1241 | Statul vlaho-bulgar a atins apogeul puterii sale în timpul lui Ioan Asan al II-lea. | ||
1230 | "Aventura 22" a Cântecului Nibelungilor menționează că un anume duce Ramunnch din Valahia a fost prezent la nunta lui Attila cu 700 de călăreți ce galopau "iute ca niște păsări zburătoare".[81][82] | ||
1241 | Cronica persană Jāmiʿ al-Tawārīkh menționează conducături din Valahia ca Bezerenbam și Mișelav și țara "Ilaut".[83][84] | ||
1247 | Conform diplomei acordate cavalerilor ioaniți de către Bela al IV-lea, ființau formațiunile prestatale românesti: Banatul de Severin, voievodatele lui Litovoi și Seneslau și cnezatele lui Ioan și Farcaș. Seneslau și Litovoi sunt menționați în mod expres ca fiind vlahi (olati).[85]. | ||
1277-1279 | Litovoi și fratele său Bărbat se ridică împotriva suzeranității maghiare, dar rebeliunea eșuează, Litovoi este ucis, Bărbat este luat ostatic și răscumpărat pentru o sumă mare. | ||
1288 | Prima dietă transilvană[necesită citare]. | ||
1291 | Țara Făgărașului îsi pierde autonomia; astfel, se desfășoară descălecatul lui Negru-Vodă, care se instalează la sud de Carpați, la Câmpulung. | ||
Secolul XIII | Teritoriul danubiano-pontic este preluat sub stăpânirea Asăneștilor și Țaratului Bulgar. | ||
Secolul XIII | Simon de Keza menționează în Gesta Hunnorum et Hungarorum că vlahii au rămas în Pannonia.[86][87] | ||
Secolul XIII | Dinastia Asen despre care se spune că aveau origini vlahe au fondat Al doilea Imperiu Bulgar. |
Secolul XIV
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1310-1352 | Domnia lui Basarab I. | ||
1330 | Din cauza neînțelegerilor în privința Banatului de Severin, are loc confruntarea de la Posada dintre Basarab și regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Basarab câștigă bătălia. | ||
1352-1364 | Domnia lui Nicolae Alexandru. | ||
1352-1353 | Ca urmare a victoriilor obținute împotriva mongolilor cu sprijinul populației locale, s-a constituit marca militară de graniță, cu centrul la Baia, condusă de voievodul maramureșean Dragoș. Se naște statul Moldova, dependent de Regatul Ungar. | ||
1359 | Descălecatul lui Bogdan de Maramureș; acesta se revoltă împotriva Coroanei Maghiare și înlătură suzeranitatea maghiară asupra Moldovei. | ||
1359 | Voievodul Nicolae Alexandru, care își asumă titlul de autocrat, întemeiază Curtea de Argeș, prima Mitropolie a Țării Românești, dependentă de Patriarhia de la Constantinopol. | ||
1369-1377 | Domnia lui Latcu continuă politica de independență a statului și menține legătura cu Papalitatea. | ||
1370 | Al doilea scaun mitropolitan a fost întemeiat de domnitorul Vladislav Vlaicu. | ||
1377-1392 | Domnia lui Petru Mușat. | ||
1386-1418 | Domnia lui Mircea cel Bătrân. | ||
1387 | Petru Mușat depune omagiu regelui polonez Vladislav Jagello. | ||
1388 | Mircea cel Bătrân preia Dobrogea. | ||
1389 | Încheie tratatul cu Polonia. Participă la Bătălia de la Kosovo Polje. | ||
1392-1394 | Domnia lui Roman I: Moldova devine stat riveran Mării Negre. | ||
1395 | 7 martie | Mircea încheie tratat cu Ungaria regelui Sigismund de Luxemburg care reprezintă Alianța Antiotomană. | |
1394/1395 | 30 noiembrie/17 mai | Bătălia de la Rovine; Mircea învinge expediția condusă de otomani. | |
1395 | Mircea își recuperează tronul după ce îl înlătură pe Vlad Uzurpatorul. | ||
1396 | Mircea participă la cruciada de la Nicopole, care se soldează cu înfrângerea creștinilor. | ||
secolul XIV | Așezăminte valahe au existat pe teritoriul Croației,[88] dar ale populației erau adunate mai mult în jurul munților Velebit și Dinara și de-a lungul râurilor Krka și Cetina.[88] |
Secolul XV
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1402 | Mircea se implică în lupta pentru tron dintre fii sultanului Baiazid, capturat de mongoli. | ||
1420 | Mircea acceptă plata tributului și pierde Dobrogea. | ||
1437 | Răscoala de la Bobâlna erupe. | ||
1441-1456 | Domnia voievodului Ioan de Hunedoara (Iancu de Hunedoara). | ||
1443-1444 | Conduce „campania cea lungă” de la sudul Dunării împotriva turcilor. | ||
1444 | Turcii câștigă bătălia de la Varna, regele maghiar este ucis, iar Iancu va deveni guvernator al Ungariei. | ||
1448 | Iancu organizează o nouă cruciadă la Kosovo Polje, care se soldează cu victoria otomanilor din cauza trădării despotului sârb. | ||
1448 | Prima domnie a lui Vlad Țepeș. | ||
1456 | 4-21 iulie | Iancu de Hunedoara apără cetatea Belgradului cu succes împotriva asediatorilor otomani. | |
1456 | 11 august | Iancu de Hunedoara moare de ciumă în tabăra de la Zemun. | |
1456-1462 | A doua domnie a lui Vlad Țepeș. | ||
1457-1504 | Domnia lui Ștefan cel Mare. | ||
1459 | 4 aprilie | Prin tratatul de la Overchelăuți, Ștefan îl recunoaște drept suzeran pe regele Poloniei, Cazimir al IV-lea. | |
1462 | 16/17 iunie | Atacul de noapte de la Târgoviște organizat de Vlad. Este trădat de boieri, Radu cel Frumos preia domnia, Vlad se auto-exilează in Transilvania și este închis până în 1475 în Ungaria din ordinul regelui Matia Corvin. | |
1465 | Ștefan recucerește cetatea Chilia de la unguri. | ||
1465 | 14 octombrie | Radu cel Frumos emite un document din reședința sa din București. | |
1467 | 15 decembrie | Matia Corvin organizează o campanie în Moldova soldată cu Bătălia de la Baia. | |
1471 | Ștefan intervine în Țara Românească unde îl instalează ca domn pe Laiotă Basarab, înlăturându-l pe Radu cel Frumos. | ||
1475 | 10 ianuarie | Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt: victorie lui Ștefan cel Mare obținută în fața armatei otomane. | |
1475 | 12 iulie | Ștefan încheie cu Matia Corvin un tratat antiotoman. | |
1476 | 26 iulie | Bătălia de la Războieni: Ștefan pierde bătălia în fața otomanilor. | |
1476 | Ultima domnie a lui Vlad Țepeș; este ucis într-un complot. | ||
1476 | Cronicarul polonez Jan Długosz menționează faptul că moldovenii și valahii „împărtășesc aceeași limbă și obiceiuri”.[89] | ||
1484 | Turcii cuceresc cetățile Chilia și Cetatea Albă. | ||
1485-1486 | Ultimele confruntări cu turcii la Catlabuga și Scheia. | ||
1485 | 15 septembrie | Ștefan depune jurământul de vasalitate în fața regelui polonez, la Colomeea. | |
1497 | Bătălia de la Codrii Cosminului soldată cu victoria lui Ștefan în fața polonezilor. | ||
1499 | 12 iulie | Semnarea tratatului de pace dintre Moldova și Polonia. |
Secolul XVI
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1504 | 2 Iulie | Ștefan cel Mare moare. | |
1521 | Scrisoarea lui Neacșu este unul dintre cele mai vechi documente scrise cunoscute ale limbii române. | ||
1531 | Polonia recucerește Pocuția, după Bătălia de la Obertyn | ||
1532 | Francesco della Valle consemnează că: "ei se numesc Romei în limba lor" ("si dimandano in lingua loro Romei") și, menționează expresia "Știi Românește"? ("se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano?").[90] | ||
1534 | Tranquillo Andronico remarcă faptul că ""Vlahii acum se numesc între ei Români (Valachi nunc se Romanos vocant).[91] | ||
1542 | Secuiul Transilvănean Johann Lebel notează că "Vlahii se numesc între ei Romuini".[92] | ||
1554 | Cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski menționează faptul că "în limba lor, vlahii își spun romini".[93] | ||
1563 | O carte a Faptelor Apostolilor este tipărită de către Coresi în limba română, scrisă cu alfabetul chirilic. | ||
1570 | Croatul Ante Verančić specifică faptul că "vlahii din Transilvania, Moldova și Transalpina se numesc romani".[94] | ||
1574 | Pierre Lescalopier menționează că"cei care trăiesc în Moldova, Valahia și marea parte a Transilvaniei se consideră a fi descendenții romanilor și își numesc limba ca fiind română".[95] | ||
1575 | Ferrante Capecci, după ce a călătorit prin Valahia, Transilvania și Moldova menționează că locuitorii acestor ținuturi sunt numiți "romanesci".[96] | ||
1580 | Palia de la Orăștie este cea mai veche traducere în limba română a Pentateuhului.[97] | ||
1593-1601 | Domnia lui Mihai Viteazul. | ||
1594 | 13 noiembrie | Mihai ajunge domn cu ajutorul creditorilor levantini. Este declanșată lupta antiotomană prin suprimarea creditorilor și a garnizoanei turcești la București, iar cetățile turcești de la Dunăre sunt atacate. | |
1595 | 20 mai | Mihai, încheie un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Tratatul este semnat de o delegație la Alba Iulia, Mihai devenind înlocuitorul lui Sigismund in Țara Românească, fiind acceptat ca domnitor muntean. | |
1595 | 23 august | Bătălia de la Călugăreni; Mihai obține victoria în fața armatei otomane conduse de Sinan Pașa, dar turcii ocupă ulterior Bucureștiul și Târgoviștea. | |
1595 | 15-20 octombrie | Bătălia de la Giurgiu. | |
1597 | Țara Românească încheie tratatul de pace cu Imperiul Otoman. Mihai e recunoscut ca domnitor pe viață, tributul se reduce la jumătate și se acceptă suzeranitatea otomană. | ||
1598 | 30 mai | La Mănăstirea Dealu, Mihai încheie tratatul de alianță cu împăratul habsburgic Rudolf al II-lea. | |
1599 | 28 octombrie | Bătălia de la Șelimbăr se soldează cu victoria lui Mihai, Andrei Bathory este ucis. | |
1599 | 1 noiembrie | Intrarea triumfală în Alba-Iulia. | |
1600 | Ieremia Movilă este alungat de pe tronul Moldovei de către oștirile muntene care au pătruns în Moldova și cuceresc orașele moldovene. | ||
1600 | septembrie | Nobilimea maghiară, sprijinită de generalul austriac Gheorghe Basta se revoltă împotriva lui Mihai. | |
1600 | 28 septembrie | În urma pierderii bătăliei de la Mirăslău, Mihai pierde Ardealul. | |
1600 | octombrie-noiembrie | După ce Mihai pierde și Moldova, trupele poloneze pătrund în Țară Românească și îl înving pe Mihai la Bucov și Curtea de Argeș. Este înlăturat și înlocuit de Simion Movilă. |
Secolul XVII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1601 | 3 august | Cu ajutorul împăratului austriac și sprijinul lui Basta, Mihai învinge forțele maghiare conduse de Sigismund Bathory în Bătălia de la Guruslău. | |
1601 | 9 august | Mihai Viteazul este asasinat de către generalul Basta pe Câmpia Turzii. | |
1680-1688 | Domnia lui Șerban Cantacuzino în Țara Românească. | ||
1688-1714 | Domnia lui Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. |
Secolul XVIII
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1710-1711 | Domnia lui Dimitrie Cantemir în Moldova. | ||
1711 | Instaurarea domniilor fanariote. | ||
1714 | Constantin Brâncoveanu a fost executat pe 15 / 26 august, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu. | ||
1750 | Apariția și dezvoltarea conștiinței naționale. | ||
1775 | Imperiul Habsburgic anexează Bucovina. | ||
1769 | Partida națională condusă de mitropolitul Gavriil Callimachi al Moldovei propune instaurarea unei republici aristocrate conduse de 12 mari boieri în Moldova. | ||
1730-1769 | Domnia lui Constantin Mavrocordat în Moldova și alternativ în Țara Românească: prin aprobarea Porții, a aplicat programul de reorganizare a instituțiilor fiscale, administrative și judiciare pentru modernizarea statului. | ||
1746/1749 | Șerbia a fost desființată in Țara Românească și Moldova. Foștii șerbi au devenit clăcași, liberi din punct de vedere juridic, dar lipsiți de pământ. | ||
1780 | Primul cod de legi fanariot tipărit din inițiativa lui Alexandru Ipsilanti. | ||
1785 | Iobăgia a fost desființată oficial în Transilvania. |
Secolul XIX
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1812 | Rusia anexează Basarabia. | ||
1821 | Revoluția lui Tudor Vladimirescu: programul mișcării cuprindea Cererile Norodului Românesc; se dorea alungarea grecilor și fanarioților. | ||
1821 | 28 mai | Tudor Vladimirescu este executat de către eteriști. | |
1821-1822 | Boierii au redactat 75 de memorii și proiecte de reformă înaintate rușilor, turcilor și austriecilor, cerănd recunoașterea drepturilor naționale și reacordarea dreptului de a avea domni pământeni. | ||
1822 | septembrie | Poarta Otomană acceptă înlocuirea fanarioților, numindu-l pe Grigore Ghica ca domn al Țării Românești si pe Ioniță Sandu Sturdza ca domn al Moldovei. | |
1822 | Ionică Tăutu a redactat Constituția Cărvunarilor. | ||
1826 | Dinicu Golescu în lucrarea "Însemnare a calatoriei mele", susține unirea tuturor provinciilor românești. | ||
1831-1832 | 1 iulie-1 ianuarie | Regulamentele organice intră în vigoare în țăriile române. | |
1838 | Gruparea Națională din Țara Românească din jurul lui Ion Câmpineanu a elaborat doua documente referitoare la organizarea Țării Românești- Actul de Unire și Independență: cere înlaturarea suzeranității otomane și protectoratului țarist, unirea principatelor și alegerea unui domn ereditar și Osabitul act de numire a suveranului românilor. | ||
1843 | Societatea secreta Frația programeaza obiective precum unirea principatelor, independența acestora, emanciparea clăcașilor și egalitatea socială în fața legii. | ||
1848 | Revoluțiile din Țăriile Romane - opera intelectualilor pașoptiști care doreau unirea principatelor și independența. | ||
1848 | 27 martie | Petițiunea Proclamațiune de la Iași: desființarea cenzurii, funcții acordate după merit, reforma școlilor, securitate personală, desființarea pedepselor corporale. | |
1848 | 3-5 mai | Petiția Natională de la Blaj - Transilvania: asigurarea libertății, școlile românești, egalitatea religioasă și etnică, desființarea iobăgiei, respingerea anexării Transilvaniei de către Ungaria. | |
1848 | 12 mai | "Prințipiile noastre" pentru reformarea patriei de la Brașov: unirea principatelor, egalitatea socială, desființarea privilegiilor. | |
1848 | 20 mai | Petiția Țării de la Cernăuți: autonomie și desființarea clăcii. | |
1848 | 30 mai | Dieta de la Cluj a votat pentru anexarea Transilvaniei de către Ungaria. | |
1848 | 9 iunie | Proclamatia de la Izlaz: se cerea independența și unirea principatelor, emanciparea clăcașilor, dezrobirea țiganilor, alegerea unui domn. | |
1848 | 15 iunie | Petiția Neamului Românesc din Ungaria și Banat: autonomia și oficializarea limbii române, egalitatea socială, libertatea presei, libertatea întrunirilor. | |
1848 | 9/21 iunie | Comitetul revoluționar de la Izlaz emite principiile. | |
1848 | 14/26 iunie | Instaurarea unui guvern provizoriu la București. | |
1848 | iulie | Instaurarea Locotenenței Domnești formată din Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu , Christian Tell și de un caimacan. | |
1848 | septembrie | Rușii au instituit controlul asupra Țării Romănești și asupra Moldovei. | |
1848 | 13 octombrie | Armata otomană a intrat în București. | |
1849 | Formarea gărzilor militare românești sub conducerea lui Avram Iancu și Axente Sever, armata română lupta împotriva habsburgilor și împotriva maghiarilor. | ||
1849 | aprilie-iulie | Nicolae Bălcescu face concilierea dintre guvernul maghiar și Avram Iancu. | |
1849 | 1 mai | Convenția de la Balta Liman îngrădește autonomia interna a Principatelor. Adunările obsesti sunt dizolvate și înlocuite cu adunări boierești. | |
1849 | august | Forțele austrieci și rusești au învins armata maghiară la Siria lăngă Arad, punănd capăt revoluției din Transilvania. | |
1856 | 30 martie | Dupa Războiul Crimeei, Prevederile Tratatului de la Paris au influentat dezvoltarea politică a Principatelor ramase tot sub suzeranitate colectiva a mariilor puteri. | |
1857 | Alegerea adunărilor ad-hoc în Moldova și Țara Românească. | ||
1857 | octombrie | Cele două adunări au elaborat rezoluții prin care cereau unirea, autonomia și o garantare colectivă a noii ordini de către mariile puteri. | |
1858 | Comisia de anchetă a prezentat raportul său către marile puteri asupra dorințelor românilor, exprimate prin adunările ad-hoc. | ||
1858 | 19 august | Mariile Puteri au semnat la Convenția de la Paris cu scopul de a oferi Principatelor o organizare definitivă. | |
1859 | 5/17 ianuarie | Unioniștii moldoveni au impus cu ușurință candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza care a fost ales domn în unanimitate. | |
1859 | 24 ianuarie/5 februarie | Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn și în Țara Românească, realiandu-se unirea principatelor, punând bazele statului național modern român. | |
1859 | 22 noiembrie/4 decembrie | Recunoașterea unirii în cadrul conferinței de la Instanbul de către marile puteri, exceptând Austria și Imperiul Otoman. | |
1859 | 11/23 decembrie | Cuza proclamă înfăptuirea unirii depline și nașterea națiunii române. | |
1862 | 22 ianuarie | S-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de conservatorul Barbu Catargiu. | |
1862 | 24 ianuarie | Parlamentul unic își va deschide lucrarile, București devine capitala statului. | |
1863-1865 | Cuza îi încredințează conducerea guvernului de orientare liberală lui Mihail Kogălniceanu. | ||
1864 | 2/14 mai | Cuza dizolvă adunarea. | |
1863 | Suprafețele agricole sunt transferate sub controlul statului. | ||
1864 | 14/26 august | Legea Rurală recunoaște drepturile depline de proprietate ale clăcașilor asupra pământului pe care îl aveau. Este promulgată Legea Învățământului General. | |
1864 | 1 decembrie | S-a înființat Casa de Economii si Consemnațiuni. | |
1865 | Codul Civil asigură individului libertatea personală, egalitatea cetățenilor în fața legii și apărarea proprietății private. | ||
1860-1864 | Înființarea primelor universități la Iași și la București. | ||
1866 | 11/23 februarie | Monstruoasa Coaliție cere abdicarea lui Cuza de la tron. | |
1866 | 10 mai | Aducerea la tronul României a prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. | |
1866 | 1 iulie | Adoptarea și promulgarea primei constituții. | |
1875 | 24 mai | Fondarea Partidului Liberal. | |
1877 | 30 aprilie/12 mai | Parlamentul român a adoptat și ratificat convenția acceptată de Rusia și a declarat război Imperiului Otoman. | |
1877 | 9/21 mai | Ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, a adoptat o rezoluție care confirmă independența țării. | |
1877 | 26 aprilie | Bateriile de artilerie de la Calafat au replicat, bombardând Vidinul. A doua zi, Poarta suspendă legaturile diplomatice cu România. | |
1877 | 30 august | Asediul Plevnei, fiind cucerită reduta Grivita I, armata română suferind pierderi de 1000 de soldați, în luptă murind și maiorul George Sontu și căpitanul Valter Mărăcineanu. | |
1877 | 9 noiembrie | Un nou atac prin încercuire a Plevnei. Fortele române, pentru a întări blocada, au cucerit reduta Rahova. | |
1877 | 28 noiembrie | Osman Pasa s-a predat dupa 3 luni de asediu. | |
1878 | 19 februarie/3 martie | Prin tratatul semnat la San Ștefano, este recunoscută independența României. | |
1878 | 1 iunie-1 iulie | Congresul de la Berlin. | |
1880 | 3/15 februarie | Fondarea Partidului Conservator. | |
1881 | 14/26 martie | Proclamarea României ca regat și încoronarea lui Carol ca rege. | |
1883 | 18/30 octombrie | Aderarea României la Tripla Alianță. | |
1889 | România a aderat la Uniunea Monetară Latină. Uniunea Monetară Latină s-a autodizolvat la 1 ianuarie 1927. |
Secolul XX
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
1914 | 21 iulie/3 august | Poziția oficială de război a fost stabilită la Consiliul de Coroană de la Sinaia, adoptându-se politica de neutralitate. | |
1914 | 27 septembrie/10 octombrie | Ion I.C. Brătianu preia responsabilitatea politicii externe. | |
1915-1916 | Prin intermediul lui Brătianu, România aderă la Antanta și declară razboi Germaniei și Austro-Ungariei. Armatele germane și austriece ocupă o porțiune mare din România. | ||
1917 | aprilie | Formarea Partidului Național Moldovenesc la Chișinău. | |
1917 | iulie | Generalul Averescu a pornit ofensiva de lăngă Mărăști. | |
1917 | 6/19 august | Luptele de la Mărășești. | |
1917 | 8 octombrie | Congresul ostașilor moldoveni a proclamat autonomia Basarabiei. | |
1917 | 2-6 noiembrie | Congresul de constituire al Sfatului Țării. | |
1917 | 2 decembrie | Proclamarea Republicii Democrate Moldovenești. | |
1918 | 12 ianuarie | Armata română a trecut Prutul și a restabilit ordinea în Basarabia. | |
1918 | 23/24 ianuarie | Sfatul Țării de la Chișinău a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești și separarea ei de Rusia. | |
1918 | 9 aprilie | Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. | |
1918 | 7 mai | În urma revoluției bolșevice, România devine dependentă politic și economic de Puterile Centrale după ce guvernul Marghiloman a semnat tratatul de la București. | |
1918 | octombrie | În Bucovina s-a constituit Consiliul Național Român. | |
1918 | 9 octombrie | Consiliul Național Român cere dreptul la suveranitate. | |
1918 | 14/27 octombrie | Constituirea Adunării Constituante. | |
1918 | 28 octombrie/10 noiembrie | Regele Ferdinand a ordonat armatei să reintre în război. | |
1918 | 30-31 octombrie | S-a constituit la Arad Consiliul Național Român Central. | |
1918 | 7 noiembrie | CNRC a publicat textul convocării la Alba Iulia a Adunării Naționale a românilor. | |
1918 | 9/10 noiembrie | CNRC a adresat guvernului maghiar o notă ultimativă, cerând puterea de guvernare. | |
1918 | 12 noiembrie | Consiliul Național Român a stabilit instituțiile Bucovinei. | |
1918 | 18 noiembrie | În Transilvania, Alexandru Vaida-Voievod a prezentat Declarația de Autodeterminare în Parlamentul Ungariei. | |
1918 | 28 noiembrie | Congresul General al Bucovinei votează unirea cu România. | |
1918 | 1 decembrie | Regele Ferdinand intră în București în fruntea trupelor sale. | |
1918 | 1 decembrie | S-a desfășurat Marea Adunare Națională la Alba Iulia care hotărăște unirea Transilvaniei cu România. | |
1919 | 29 decembrie | Parlamentul României votează legile de ratificare ale unirii. | |
1922 | 15 octombrie | Ferdinand și Maria sunt încoronați la Alba-Iulia. | |
1923 | 27 martie | Este adoptată Constituția care consființește unirea. | |
1927 | 20 iulie | Regele Ferdinand moare. | |
1930 | Carol al II-lea este încoronat. Instaurează un regim autoritar. | ||
1938 | 10 februarie | Carol II a desființat partidele politice. Impune noua constituție. | |
1940 | Forțat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost obligat de opoziție să abdice în favoarea administrației pro-germane a generalului Ion Antonescu și în favoarea fiului său Mihai, stabilindu-se în final în Portugalia. | ||
1941 | 22 iunie | Regele Mihai și Ion Antonescu au proclamat începerea războiului pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord de sub dominația sovietică. | |
1942 | Trupele române au luat parte la ofensiva germană pe frontul de est. | ||
1944 | 23 august | Mareșalul Ion Antonescu este arestat la ordinul regelui dupa ce refuză încheierea armistițiului cu Aliații. | |
1944 | 31 august | Armata Roșie ocupă Bucureștiul. | |
1945 | 6 martie | URSS impune guvernul Petru Groza. Legea colectivizării agrare. | |
1945 | 23 august | Începutul grevei regale. | |
1946 | 19 noiembrie | Falsificarea alegerilor de câtre PCR. | |
1947 | 29 iulie | Dizolvarea PNT. | |
1947 | 30 decembrie | Abdicarea regelui Mihai. Este proclamată Republica Populară Română. | |
1948 | 3 februarie | PCR își schimbă denumirea în PRM. | |
1948 | 13 aprilie | Adoptarea noii constituții. | |
1948 | 11 iunie | Legea privind naționalizarea principalelor mijloace de producție. | |
1949 | 23 mai | Înființarea CAER. | |
1947-1965 | Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. | ||
1958 | Retragerea trupelor sovietice din România. | ||
1960-1965 | Îndepărtarea de Moscova. | ||
1962 | Încheierea procesului de colectivizare agrară. | ||
1965 | Moare Georghe Gheorghiu-Dej. PMR revine la denumirea initiala de PCR. | ||
1965-1989 | Regimul lui Nicolae Ceaușescu. | ||
1965 | Prin noua constituție este proclamată Republica Socialistă România. | ||
1967 | Ceaușescu devine președintele Consiliului de Stat. | ||
1968 | Ceaușescu condamnă intervențiile sovietice în Cehoslovacia. Plenara CC al PCR reabilitează victimele terorii staliniste din timpul lui Dej. | ||
1974 | 26 martie | Ceaușescu devine primul președinte al României. | |
1977 | 4 martie | Devastator cutremur de pământ | |
1977 | 1-3 august | Greva minerilor din Valea Jiului | |
1987 | 15 noiembrie | Manifestarea muncitorilor de la Uzina Steagul Roșu din Brașov. | |
1989 | 16 decembrie | Începutul Revoluției la Timișoara. | |
1989 | 21 decembrie | Începutul Revoluției la București. | |
1989 | 22 decembrie | Fuga și arestarea lui Ceaușescu. Constituirea FSN. | |
1989 | 25 decembrie | Execuția soțiilor Ceaușescu. | |
1989 | 26 decembrie | Este numit guvernul provizoriu Petre Roman. | |
1989 | 31 decembrie | Decretul de funcționare a partidelor politice. | |
1990 | 11 martie | Proclamația de la Timisoara. | |
1990 | 13-15 iunie | Mineriada din Piața Universității. | |
1990 | 20 mai | Primele alegeri libere sunt căștigate de FSN și Ion Iliescu. | |
1991 | 8 decembrie | Referendum pentru noua constituție. | |
1992 | 11 octombrie | Alegerile sunt câștigate de Ion Iliescu și PDSR. | |
1996 | 17 noiembrie | Alegerile sunt câștigate de Emil Constantinescu și CDR. | |
2000 | noiembrie | Alegerile sunt câștigate de PSD și Iliescu. |
Secolul XXI
modificareAnul | Data | Poză | Informație |
---|---|---|---|
2004 | 29 martie | România accede, alături de alte șase țări europene, în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. | |
2004 | Alegerile sunt castigate de Traian Băsescu si alianța D.A. | ||
2004 | 24 mai | 18 oameni sunt uciși și 13 grav răniți în explozia unui camion încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu. | |
2007 | 1 ianuarie | România devine, alături de Bulgaria, membră UE cu drepturi depline. | |
2007 | 19 mai | Referendumul pentru demiterea președintelui României este invalidat de peste 70% din alegătorii prezenți la vot. | |
2008 | Alegerile legislative sunt căștigate de PDL și PSD. | ||
2009 | 6 decembrie | Alegerile prezidențiale sunt căștigate de Băsescu. | |
2010 | 6 mai | Traian Băsescu anunță măsurile de austeritate. | |
2010 | 23 iunie–5 iulie | Cel puțin 23 de persoane își pierd viața în unele din cele mai devastatoare inundații din istoria Moldovei. | |
2012 | ianuarie | Protestele din Piata Universității împotriva austerității. Guvernul Boc demisionează. | |
2012 | 6 februarie | Emil Boc demisionează din funcția de prim-ministru al României după o lună de proteste violente soldate cu zeci de răniți. | |
2012 | 29 iulie | Criza politică din vara lui 2012 atinge apogeul cu referendumul pentru demiterea președintelui României, invalidat de CCR din cauza prezenței scăzute la vot. | |
2012 | decembrie | USL căștigă alegerile legislative. | |
2013 | 1 septembrie | Începe "Toamna românească", cea mai amplă mișcare de protest de la Revoluția din 1989 încoace. Protestele îl vizează pe prim-ministrul Victor Ponta, blamat pentru plagierea tezei sale de doctorat, pozițiile sale în legătură cu Proiectul Roșia Montană și gazele de șist, dar și pentru inițiativele eșuate de a modifica Constituția. | |
2014 | 21 decembrie | Klaus Iohannis ocupă funcția de Președinte al României după câștigarea alegerilor prezidențiale. | |
2015 | 30 octombrie | Incendiul din clubul Colectiv | |
2020 | 26 februarie | Primul caz de infecție cu COVID-19 a fost confirmat, ce a marcat începerea pandemiei de SARS-CoV2 în România |
Note
modificare- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ https://www.academia.edu/25500761/Civilizația_geto-dacică_I_._Arme_și_echipamente_din_patrimoniul_Muzeului_Național_de_Istorie_a_României
- ^ I.R, Redacția (), Coiful de luptă antic geto – dacic de la Făcău – Bulbucata (jud. Giurgiu), Identitatea Românească
- ^ Atlas of Classical History by R. Talbert, 1989, page 63, "Getae under Cothelas"
- ^ Getae - LoveToKnow 1911
- ^ Dacia: Landscape, Colonization and Romanization by Ioana A Oltean, 2007, Index Dromichaetes King of the Getians
- ^ https://revistapontica.files.wordpress.com/2012/02/pontica-3-pag-125-129.pdf Radu Ocheșeanu: Monedele basileului Moskon aflate în colecțiile Muzeului de Arheologie Constanța
- ^ Kurt W. Treptow and Ioan Bolovan in „A history of Romania - East European Monographs”, 1996, ISBN 9780880333450, page 17 "..Two inscriptions discovered at Histria indicate that Geto-Dacian rulers (Zalmodegikos and later Rhemaxos) continued to exercise control over that city-state around 200 BC ...."
- ^ The Hellenistic Age from the Battle of Ipsos to the Death of Kleopatra VII by Stanley M. Burstein, 1985, Index Rhemaxos Getic or Scythian ruler
- ^ Dacia: Landscape, Colonization and Romanization by Ioana A Oltean, 2007, page 47, "Dicomes of the Getians"
- ^ a b Berciu 1981, p. 139-140.
- ^ Ex P. 1.2.131
- ^ Ex P. 1.7.30
- ^ Ex P. 4.13.19
- ^ „AE (1927) 151”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „CIL II.464”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CIL VIII.20424
- ^ Cortés 1995, pp. 191-193.
- ^ a b Kovács 2009, p. 198.
- ^ Birley 2000, p. 168.
- ^ Schiedel 1990.
- ^ a b Croitoru 2009, p. 402.
- ^ Birley 2000, p. 165.
- ^ Johnson 2011, p. 206.
- ^ Wilhelm Tomachek in “Les restes de la langue dace” published in “Le Muséon By Société des lettres et des sciences, Louvain, Belgium, page 407 "Pieporus, prince des daces Costoboces..."
- ^ Gudmund Schütte in Ptolemy's maps of northern Europe, H. Hagerup, 1917 page 82 "historical king Pieporus. The same author Schütte in “Our forefathers” published by University Press, 1929 page 74 "The North Dacian tribes of the Koistobokoi and Karpoi unlike the rest of Dacia escaped the Roman conquest of AD 105..."
- ^ Wilhelm Tomachek (1883): “Les restes de la langue dace” published in “Le Muséon By Société des lettres et des sciences, Louvain, Belgium, page 409
- ^ Batty, Roger (2007): Rome and the Nomads: the Pontic-Danubian realm in antiquity, Oxford University Press, ISBN 0-19-814936-0, ISBN 978-0-19-814936-1, page 366
- ^ AE (1905) 179
- ^ „AE (1905) 179”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Sear 2581
- ^ CIL II.6345
- ^ a b „CIL II.6345”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „CIL II.2200”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CIL II.2200
- ^ Akerman, John Yonge. A descriptive catalogue of rare and unedited Roman coins:from the earliest period of the Roman coinage, to the extinction of the empire under Constantinus Paleologos. p. 80.
- ^ a b „CIL XIII.8973”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CIL XIII.89
- ^ a b Eroare la citare: Etichetă
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteAE 1959 290
- ^ „CIL III.6979”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CIL VIII.8412
- ^ Iamblichus (1986-12), Iamblichus' Life of Pythagoras (în engleză), Inner Traditions / Bear & Co Verificați datele pentru:
|date=
(ajutor) - ^ CIL VI.40776
- ^ Ammianus XXVIII.1.5; XXVII.5.5
- ^ Zosimus, Historia Nova, IV (114)
- ^ Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri Literare, 1920, p. 4-8
- ^ G. Popa Lisseanu, Continuitatea românilor în Dacia, Editura Vestala, București, 2014, p.78
- ^ Franz Brunhölzl: Zur Kosmographie des Aethicus. In: Festschrift für Max Spindler zum 75. Geburtstag, München 1969, S. 75–89; Franz Brunhölzl: Geschichte der lateinischen Literatur des Mittelalters, Bd. 1, München 1975, S. 63f.
- ^ Georgescu, Vlad (). The Romanians: A History. Ohio State University Press. p. 13. ISBN 0-8142-0511-9.
- ^ Mihăescu, H. (). La Romanité dans le Sud-Est de L'Europe (în franceză). Editura Academiei Române. p. 421. ISBN 97-3270-342-3.
- ^ Opreanu, Coriolan Horațiu (). „The North-Danube Regions from the Roman Province of Dacia to the Emergence of the Romanian Language (2nd–8th Centuries AD)”. În Pop, Ioan-Aurel; Bolovan, Ioan. History of Romania: Compendium. Romanian Cultural Institute (Center for Transylvanian Studies). p. 129. ISBN 978-973-7784-12-4.
- ^ History of Vlachs, www.fact-index.com
- ^ Iorga, Nicolas (), La « Romania » danubienne et les barbares au VIe siècle, 3 (1), Revue belge de Philologie et d'Histoire, doi:10.3406/rbph.1924.6272
- ^ Encyclopaedia Britannica, "A dictionary of arts, sciences and general literature, Ninth Edition, Volume XXIV, page 269.
- ^ Le plus anciens recueils des miracles de Saint Demetrius et la penetration des slaves dans les Balkans, ed. P. Lemerle (Paris 1979), 1: 20-21, 185.
- ^ Maurice (Emperor of the East) (), Maurice's Strategikon: Handbook of Byzantine Military Strategy (în engleză), University of Pennsylvania Press, p. 124
- ^ Spinei 2009, pp. 80-81.
- ^ Bóna 1994, pp. 98-99.
- ^ The Geography of Ananias of Șirak (L1881.3.9), p. 48.
- ^ Bărbulescu 2005, p. 197.
- ^ Bóna 1994, pp. 101-102.
- ^ Kristó 2003, p. 35.
- ^ Encyclopaedia Britannica, "A dictionary of arts, sciences and general literature, Ninth Edition, Volume XXIV, page 269.
- ^ Annesl Regni Francorum, www.thelatinlibrary.com
- ^ a b Opreanu 2005, p. 122.
- ^ Fiedler 2008, p. 159.
- ^ Madgearu 2005b, p. 68.
- ^ a b Fiedler 2008, p. 161.
- ^ a b Madgearu 2005b, p. 134.
- ^ A. Decei, V. Ciocîltan, “La mention des Roumains (Walah) chez Al-Maqdisi,”in Romano-arabica I, Bucharest, 1974, pp. 49–54
- ^ https://books.google.com/books?id=DLMQAAAAIAAJ&pg=PA51&dq=sclavino+rumunnense&hl=de#PPA51,M1
- ^ https://archive.org/stream/demoribusetacti00dudogoog#page/n224/mode/2up page 221
- ^ Egils saga einhenda ok Ásmundar berserkjabana, in Drei lygisogur, ed. Å. Lagerholm (Halle/Saale, 1927), p. 29
- ^ V. Spinei, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Brill, 2009, p. 106, ISBN 9789047428800
- ^ G. Murnu, Când si unde se ivesc românii întâia dată în istorie, în „Convorbiri Literare”, XXX, pp. 97-112
- ^ Cinnamus, John (). Ioannis Cinnami Epitome Rerum ab Ioanne et Manuele Comnenis Gestarum [Deeds of John and Manuel Comnenus by John Kinnamos]. Tradus de Brand, C.M. New York (publicat la ).
- ^ A. Decei, op. cit., p. 25.
- ^ V. Spinei, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta From the Tenth to the Mid-Thirteenth Century, Brill, 2009, p.132, ISBN 9789004175365
- ^ tudela, users.clas.ufl.edu
- ^ http://www.tvrplus.ro/emisiune-maurovlahica-recviem-pentru-o-etnie-disparuta-8076
- ^ BLB: UNESCO-Weltdokumentenerbe Nibelungenlied (în germană), www.blb-karlsruhe.de
- ^ The Nibelungenlied, by An Unknown Author, www.gutenberg.org
- ^ Xenopol, p. 552.
- ^ Djuvara, cited article.
- ^ Vásáry István, "Cumans and Tatars: Oriental Military in the Pre-Ottoman Balkans, 1185-1365"
- ^ Simon de Kéza, Gesta Hunnorum et Hungarorum, IV,
- ^ G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei Românilor, IV, Bucuresti, 1935, p. .32
- ^ a b Mužić (Vjekoslav Klaić) 2010, p. 14.
- ^ The Annals of Jan Długosz ISBN 19-0101-900-4, p. 593
- ^ "...si dimandano in lingua loro Romei...se alcuno dimanda se sano parlare in la lingua valacca, dicono a questo in questo modo: Sti Rominest ? Che vol dire: Sai tu Romano?..." in: Claudiu Isopescu, Notizie intorno ai romeni nella letteratura geografica italiana del Cinquecento, in Bulletin de la Section Historique, XVI, 1929, p. 1- 90
- ^ Tranquillo Andronico in Endre Veress', Fontes rerum transylvanicarum: Erdélyi történelmi források, Történettudományi Intézet, Magyar Tudományos Akadémia, Budapest, 1914, S. 204
- ^ "Ex Vlachi Valachi, Romanenses Italiani,/Quorum reliquae Romanensi lingua utuntur.../Solo Romanos nomine, sine re, repraesentantes./Ideirco vulgariter Romuini sunt appelanti", Ioannes Lebelius, De opido Thalmus, Carmen Istoricum, Cibinii, 1779, p. 11 – 12
- ^ "qui eorum lingua Romini ab Romanis, nostra Walachi, ab Italis appellantur" St. Orichovius, Annales polonici ab excessu Sigismundi, in I. Dlugossus, Historiae polonicae libri XII, col 1555
- ^ „...Valacchi, qui se Romanos nominant...„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe alieno...“ De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120
- ^ "Tout ce pays: la Wallachie, la Moldavie et la plus part de la Transylvanie, a esté peuplé des colonies romaines du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain … " în Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople, în: Paul Cernovodeanu, Studii și materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444
- ^ “Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” în: Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, București, Editura Stiințifică, 1970, vol. II, p.158 – 161
- ^ Palia de la Orǎștie (1581 – 1582), Bucharest, 1968