Wikipedia

Reghin

municipiu din județul Mureș, România
(Redirecționat de la Reghinul Săsesc)

Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în traducere ploaie săsească, de asemenea Sächsisch-Reen, în dialectul săsesc Reen, iar în maghiară Szászrégen sau Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Are o populație de 33.281 locuitori (2011).

Reghin
Szászrégen
Sächsisch-Regen
—  municipiu  —
Primăria Reghin
Judecătoria Reghin
Statuia Lupoaicei din Reghin
Biserica de lemn
Fântâna din Parcul central

Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Poreclă: Orașul viorilor
Reghin se află în România
Reghin
Reghin
Reghin (România)
Localizarea orașului pe harta României
Reghin se află în Județul Mureș
Reghin
Reghin
Reghin (Județul Mureș)
Localizarea orașului pe harta județului Mureș
Coordonate: 46°46′33″N 24°42′30″E ({{PAGENAME}}) / 46.77583°N 24.70833°E
Țară România
Județ Mureș
Atestare documentară1228
ReședințăReghin[*]​
ComponențăReghin[*]​, Apalina, Iernuțeni
Guvernare
 - PrimarEndre Márk[*]​[1] (UDMR, octombrie 2020)
Suprafață
 - Total56,09 km²
Altitudine350 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total29.742 locuitori
 - Densitate644 loc./km²
Fus orarUTC+2
Cod poștal545300
Localități înfrățite
 - ÉrdUngaria
 - Bourg-la-ReineFranța
 - NagykőrösUngaria
 - VianenȚările de Jos
 - UngheniRepublica Moldova
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului
Localizare în cadrul județului
Reghin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Reghin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Reghin în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Geografie modificare

Municipiul se află la 46°46'33" latitudine nordică și 22°42'30" longitudine estică. Altitudinea la care este situat orașul este de 395m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mureș - 350m iar cel mai înalt este Pădurea Rotundă - 455m. Ținutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Țărișoara Reghinului sau Micul Ținut al Reghinului).

Demografie modificare



 

Componența etnică a municipiului Reghin

     Români (58,18%)

     Maghiari (18,85%)

     Romi (5,9%)

     Alte etnii (0,43%)

     Necunoscută (16,64%)


 

Componența confesională a municipiului Reghin

     Ortodocși (53,62%)

     Reformați (13,6%)

     Romano-catolici (5,73%)

     Greco-catolici (4,84%)

     Adventiști (1,03%)

     Alte religii (3,51%)

     Necunoscută (17,66%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Reghin se ridică la 29.742 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 33.281 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (58,18%), cu minorități de maghiari (18,85%) și romi (5,9%), iar pentru 16,64% nu se cunoaște apartenența etnică.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (53,62%), cu minorități de reformați (13,6%), romano-catolici (5,73%), greco-catolici (4,84%) și adventiști (1,03%), iar pentru 17,66% nu se cunoaște apartenența confesională.[4]

Reghin - evoluția demografică
  Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie modificare

Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc" (traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungurești, "Szaszregen"). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun".

Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius.

În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: "Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle" (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace)[5].

Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc (Magyar-Régen) care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica înălțată acolo este în stil roman. Aceste două așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde.

Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661.

"Societatea de plutărit" a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă "companie" și împreună cu alți lipoveni au întemeiat "Compania de plutărit Wermescher", ai cărei membri finanțau activitatea.

În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc.

În anul 1924 a avut loc "încorporarea" Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord. [6]

În același an orașul număra 160 de societăți comerciale, majoritatea în proprietatea micii burghezii. La baza dezvoltării tehnice s-a aflat construirea unei hidrocentrale, pionierii de zbor au realizat la marginea pădurii Mociar un câmp de zbor, care a fost bombardat în anul 1944 ca o țintă strategică.

După schimbarea frontului din anul 1944, comunitatea germană (vezi Sașii transilvăneni) s-a refugiat în vest și doar o parte din ei s-a mai întors. După cel de-al Doilea Război Mondial orașul a devenit din nou românesc. O placă memorială la biserica săsească amintește astăzi destinul crunt al multor cetățeni deportați ai orașului, care la sfârșitul războiului au fost arestați și au fost obligați să muncească forțat în URSS.

În anul 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, protopopul Reghinului, Alexandru Todea (1912 - 2002), a fost arestat de mai multe ori. Protopopul Todea a fost consacrat în clandestinitate ca episcop, iar în 1991 a fost numit cardinal. Pe 23 iunie 2000 patriarhul Teoctist și episcopul Andrei Andreicuț l-au vizitat pe cardinalul Todea la reședința acestuia din Reghin, unde se retrăsese din motive de sănătate.[7]

Împrejurimile modificare

Municipiul Reghin este împrejmuit de mai multe localități. Spre nord, pe DN15, prima localitate este Suseni (cunoscut și ca "Felfălău", "Felfalu", "Pränzdorf" sau "Oberdorf"), localitate atestată în anul 1319, urmată de localitatea Brâncovenești (cunoscută și ca "Ieciu", "Wetsch" sau "Marosvécs"), atestată în anul 1228, fiind situată la 12 km de Reghin.
De la gara CFR, în continuarea străzii Gării, la aproximativ 3 km, se află localitatea Ideciu de Jos (cunoscută și ca "Untereidisch" sau "Alsoidecs"), atestată în anul 1319.[8] La est se învecinează cu comuna Solovăstru care are în componență satul Jabenița.

Administrație modificare

Municipiul Reghin este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Endre Márk[*]​, de la Uniunea Democrată Maghiară din România, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Uniunea Democrată Maghiară din România8        
Partidul Național Liberal8        
PSD-ALDE3        
 
Statuia Lupoaicei din Reghin

Municipiul Reghin are o suprafață de 7.282 ha, din care: 785 ha curți și clădiri; 62,5 ha străzi, 41,61 ha parcuri și zone verzi; 1.334 ha intravilan; 4.345 ha suprafețe agricole și 624 ha fond forestier.

În Reghin își are sediul o judecătorie, aflată în raza teritorială a Tribunalului Mureș și a Curții de Apel Târgu Mureș.


Industrie modificare

În anul 2018 în Reghin a fost produs primul tractor românesc de după 1990.

Transporturi modificare

Reghin este traversat de calea ferată Târgu Mureș-Deda.
Prin Reghin trec căile de acces pentru autovehicule DN15 Târgu Mureș-Toplița, DN15A, drum național secundar, care la ieșire din Reghin spre Comuna Breaza, Mureș se intersectează cu DN16, făcând legătura între Reghin și Cluj-Napoca, continuând spre Bistrița până la intersecția cu DN17 sau E58 încă 51 km, și drumurile județene Reghin-Lăpușna și Reghin-Sovata.

Municipiul se află amplasat la intersecția a două axe de intensă și veche circulație, una pe Valea Mureșului (Târgu Mureș-Reghin-Deda-Toplița) și alta pe Valea Gurghiului spre câmpia Transilvaniei (Lăpușna-Gurghiu-Reghin-Crăiești)

Municipiul se află la următoarele distanțe față de:

Obiective turistice modificare

Clădiri modificare

 
Biserica ortodoxă „Înălțarea Domnului", Piața Petru Maior 27, construită de arhitectul Gustav Wagner
  • Numeroasele biserici ale orașului:
    • Biserica reformată, str. Toamnei, construită în secolul al XIII-lea
    • Biserica reformată, str. Mihai Viteazul, construită în secolul al XIX-lea
    • Biserica romano-catolică din Apalina construită în secolul XVIII-lea
    • Biserica romano-catolică, str. Mihai Viteazul, construită în secolul XVIII-lea
    • Biserica ortodoxă, str. Nicolae Bălcescu, sfințită în anul 1818
    • Biserica ortodoxă „Înălțarea Domnului", Piața Petru Maior 27, construită de arhitectul Gustav Wagner
  • Conducerea orașului Reghin primește în anul 1870 prin unificarea a trei clădiri o nouă locație pentru primăria orașului, clădire în stil neobaroc.

Muzee și colecții modificare

  • Muzeul etnografic informează despre istoria orașului și despre cultura acestuia
  • Parcul dendrologic de la Gurghiu
  • Una dintre cele mai vaste colecții de avifaună ale României poate fi vizitată la Liceul Tehnologic "Lucian Blaga". Această colecție a fost realizată de ornitologul Ștefan Kohl
 
Fântâna din Parcul central

Parcuri modificare

  • Piața mare din centrul orașului a fost transformată în anii '60 într-un parc. Aici are loc și târgul de Crăciun și o multitudine de evenimente în aer liber
  • Un alt parc cu copaci rari și plante se află lângă clădirea instalației electrice, numit și "Parcul Tineretului"
 
Biserica de lemn (monument istoric)

Edificii culturale de interes național modificare

Personalități modificare

 
Biserica Evanghelică-Luterană
 
Casa în care s-a născut Virgil Onițiu, pedagog, scriitor și istoric literar, str. Mihai Viteazu, nr.87 (monument istoric)

Presa modificare

În municipiul Reghin postul Radio GaGa are un studio care emite în împrejurime pe frecvența 94.7 FM. Postul de radio comercial emite 12-12 ore în limbile română și maghiară. Lansat în 1999 în municipiul Târgu Mureș, conducerea a avut ca scop îmbunătățirea relațiilor dintre cele două etnii afectate de întâmplările conflictului interetnic de la Târgu Mureș din 1990.[11] Studioul local a fost lansat în 2008.[12]

Orașe înfrățite modificare

Galerie de imagini modificare

  •  
    Casa Roesler (monument istoric)
  •  
    Primăria
  •  
    Judecătoria
  •  
    Administrația financiară
  •  
    Portalul gotic în arc frânt al bisericii evanghelice
  •  
    Monumentul maiștrilor care confecționează viori
  •  
    Muzeul Etnografic (Str. Vânătorilor nr. 51)
  •  
    Locul unde s-a aflat prima școală în limba germană din Reghinul săsesc (1460), în prezent Școala gimnazială „Augustin Maior” (monument istoric)
  •  
    Bustul lui Mihai Eminescu
  •  
    Bustul lui Petru Maior
  •  
    Bustul lui Patriciu Barbu
  •  
  •  
    Casa în care a funcționat Consiliul Național Român Județean (1912-1919), str. Spitalului 10 (monument istoric)
  •  
    Clădirea în care a funcționat temnița orașului vechi, str. Liliacului nr. 1 (monument istoric)
  •  
    Casă, str. Spitalului 1 (monument istoric)

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ Gedenktafel für Evakuierte aus Nordsiebenbürgen
  6. ^ „Dorin-Ioan Rus: Contribuție la cunoașterea evoluției urbane a Reghinului” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ Lumina creștinului, august 2000
  8. ^ Străzile Reghinului - Ioan I. Costea, I.S.B.N. 973-9168 88-4
  9. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  10. ^ Azi se împlinesc 40 de ani de la înmormântarea avocatului Erhard Plesch reghineanul care a ajuns deputat federal în Germania ! – Visele nu au termen limita, viselenuautermenlimita.ro 
  11. ^ Egy éves volt a Rádió GaGa, Éva Máthé, Romániai Magyar Szó, București, 20 octombrie 2000 (accesat în 7 iunie 2020)
  12. ^ Kilenc éves a Rádió GaGa, Antal Erika, Új Magyar Szó, București, 3 octombrie 2008 (accesat în 7 iunie 2020)

Bibliografie modificare

  • Din activitatea Societății de plutărit din Reghinul-Săsesc (1853-1908) de Dorin-Ioan Rus, Revista Bistriței, vol XV, 2000,Bistrița, p. 91-95

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Reghin


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Reghin&oldid=16185905