Wikipedia

Istoria descoperirii elementelor chimice

(Redirecționat de la Lista elementelor chimice după descoperire)

Descoperirea elementelor chimice cunoscute este unul dintre cele mai importante și lungi procese din istoria descoperirilor, și continuă încă și astăzi. Mai jos poate fi găsită o listă a acestora. Lista este concepută cronologic, unde elementele sunt listate în general în ordinea în care au fost categorisite ca elemente pure, cu toate că data exactă a descoperirii unor elemente nu este prea clară (unele elemente sunt cunoscute încă din Antichitate).

În tabel mai apare și denumirea, simbolul, numărul atomic, anul primelor informații despre element, numele descoperitorului și mici detalii despre metoda prin care elementul a fost descoperit. Se consideră că aurul a fost primul metal cunoscut de către omul preistoric. Odată cu trecerea timpului, și metodele de obținere a elementelor au evoluat; astfel, după anul 1900, majoritatea elementelor au fost descoperite cu ajutorul fisiunii sau fuziunii nucleare.

Tabel

modificare

Descoperiri nedatate

modificare
Z Element Prima utilizare Cel mai
vechi
eșantion 		Descoperitori Locul celui
mai vechi
eșantion 		Note
29 Cupru   9000 î.Hr. 6000 î.Hr. Orientul mijlociu Anatolia Cuprul a fost, probabil, primul metal minierizat și folosit în obiecte artizanale de către om.[1] Acesta a fost, original, descoperit sub forma unui metal nativ, iar apoi a fost obținut prin topirea pepitelor. Primele estimări ale descoperirii cuprului făceau referire la perioada din jurul anilor 9000 î.Hr din Orientul Mijlociu. Totodată, cuprul și-a câștigat titlul de cel mai important material folosit de om de-a lungul Epocii cuprului și Epocii bronzului. Șiraguri de mărgele datând din anii 6000 î.Hr au fost găsite la Çatal Höyük, Anatolia.[2]
79 Aur   Înainte de 6000 î.Hr. 5500 î.Hr. Orientul Mijlociu Egipt Arheologii au sugerat faptul că prima utilizare a aurului s-a născut odată cu apariția primelor civilizații din Orientul Mijlociu. Totuși, s-ar părea că este primul metal utilizat de către rasa umană. Cea mai veche bijuterie de aur rămasă este cea din mormântul egipteanului Queen Zer.[3][4]
82 Plumb   7000 î.Hr. 3800 î.Hr. Orientul Apropiat Abydos, Egipt Se crede că topirea minereurilor de plumb a început cel puțin cu acum 9000 de ani în urmă, iar cel mai vechi artefact de plumb cunoscut este o statuetă găsită la Templul lui Osiris, la situl din Abydos, Egipt, datată din jurul anului 3800 î.Hr..[5]
47 Argint   Înainte de 5000 î.Hr. Circa 4000 î.Hr. Asia Mică Se estimează că argintul a apărut imediat după ce omul a descoperit aurul.[6][7]
26 Fier   Înainte de 5000 î.Hr. 4000 î.Hr. Necunoscut; vezi Istoria metalurgiei feroase Egipt Este evident că fierul este cunoscut de dinainte de 5000 î.Hr.[8] Cele mai vechi obiecte din fier folosite de om sunt niște mărgele de meteorit feros, făcute în Egipt aproximativ în 4000 î.Hr. Descoperirea procedeului de topire din 3000 î.Hr. s-a pledat cu începerea Epocii fierului (1200 î.Hr.), iar cea mai proeminentă utilizare a fierului a fost la unele și la arme, sau obiecte de armament.[9]
6 Carbon   3750 î.Hr. Egipteni și Sumerieni Cea mai primitivă utilizare cunoscută a cărbunelui a fost pentru reducerea minereurilor de cupru, zinc și staniu pentru fabricarea bronzului, de către egipteni și sumerieni.[10] Diamantele au fost descoperite, cel mai probabil, prin 2500 î.Hr..[11] Prima analiză adevărată a fost făcută în secolul al XVIII-lea,[12] iar în 1789, Antoine Lavoisier a catalogat carbonul ca un element chimic.[13]
50 Staniu   3500 î.Hr. 2000 î.Hr. Necunoscut; vezi Staniu#Istoric Staniul a fost utilizat, pentru prima oară, sub formă de topitură în combinație cu cuprul în jurul anilor 3500 î.Hr., pentru a se produce bronzul și alama.[14] Cel mai vechi artefact de staniu datează din 2000 î.Hr.[15]
16 Sulf   Înainte de2000 î.Hr. Chinezi/Indieni Sulful a fost utilizat, pentru prima dată, acum 4000 de ani urmă.[16] Apoi, a fost catalogat ca element chimic de către Antoine Lavoisier în 1777.
80 Mercur   Înainte de2000 î.Hr. 1500 î.Hr. Chinezi/Indieni Egipt Mercurul era cunoscut de către chinezi și indieni de dinainte de 2000 î.Hr, și au fost găsite artefacte în mormintele egiptene datând din 1500 î.Hr..[17]
30 Zinc   Înainte de 1000 î.Hr. 1000 î.Hr. Metalurgia indiană Subcontinentul Indian Zincul a fost extras ca metal încă din Antichitate (de dinainte de 1000 î.Hr.) de către metalurgiștii indieni, dar natura adevărată a acestui metal nu era cunoscută în timpurile antic. A fost identificat ca fiind un metal de către metalurgistul Rasaratna Samuccaya în anul 800 [18] și de către alchimistul Paracelsus în 1526.[19] Izolat prima dată de către Andreas Sigismund Marggraf în 1746.
33 Arsen   2500 î.Hr./1250 Epoca Bronzului Albertus Magnus Arsenul a fost utilizat prima dată în Epoca Bronzului timpurie; Albertus Magnus a fost primul european care a izolat elementeul în 1250.[20][21] În 1649, Johann Schröder a publicat două moduri prin care se putea prepara arsenic elementar.
51 Stibiul   3000 î.Hr. Stibiul a fost utilizat pe scară largă în Egipt și în Orientul Mijlociu. [când?] Basilius Valentinus a fost primul european care la catalogat ca element chimic în preajma anului 1450.[20][21] Prima descriere a unei proceduri de izolare a stibiului elementar a fost publicată în 1540 de către Vannoccio Biringuccio.
24 Crom   Înainte de 1 î.Hr. Înainte de 1 î.Hr. Arme de teracotă China Cromul a fost descoperit sub formă de strat subțire pe diferite arme din China. Acesta era folosit datorită faptului că era rezistent la coroziune.[22]
83 Bismut   1753 Claude François Geoffroy Bismutul a fost descris în scrierile lui Basilius Valentinus prin anul 1450,[20] dar a fost identificat ca element chimic de către Claude François Geoffroy în 1753.[21]

Descoperiri datate

modificare
Z Element Data descoperirii
sau predicției 		Izolat
(cunoscut bine) 		Observator Primul
izolator 		Note
15 Fosfor   1669 1669 Hennig Brand Hennig Brand Fosforul a fost izolat din urină, devenind astfel primul element chimic descoperit în mod oficial.[23]
27 Cobalt   1732 Georg Brandt S-a dovedit că culoarea albastră a sticlei este datorată unui nou tip de metal și nu din cauza bismutului (așa cum se credea înainte).[24] Georg Brandt a dovedit că noul element era cobalt.
78 Platină   1735 1735 Antonio de Ulloa A. de Ulloa Prima descriere a unui metal găsit în America de Sud a fost făcută de către Julius Caesar Scaliger în 1557. Antonio de Ulloa a publicat descoperirea sa în 1784, dar Charles Wood a investigat metalul în 1741. Prima referință ce prevedea platina ca metal a fost făcută de către William Brownrigg în 1750.[25]
28 Nichel   1751 1751 Axel Fredrik Cronstedt F. Cronstedt Nichelul a fost găsit prin încercarea de a extrage din mineralul cunoscut sub denumirea de Cupru fals (azi nichelină).[26]
12 Magneziu   1755 1808 Joseph Black Humphry Davy Jopseph Black a observat faptul cămagnesia alba (MgO) nu era același lucru cu varul nestins (CaO). Humphry Davy a izolat magneziul printr-o metodă electrochimică din mineralul numit periclaz (cu formula chimică MgO).[27]
1 Hidrogen   1766 1500 Henry Cavendish Paracelsus Cavendish a fost primul savant care a diferențiat H
2 de alte gaze, deși Paracelsus, Robert Boyle și Joseph Priestley au observat (pe la 1500) că hidrogenul putea fi obținut prin reacția metalelor cu acizii. Însă Antoine Lavoisier l-a denumit în 1793.[28][29]
8 Oxigen   1771 1771 Carl Wilhelm Scheele W. Scheele Carl Wilhelm Scheele a obținut oxigen prin încălzirea oxidului de mercur și a nitraților în 1771, dar nu și-a publicat descoperirile înainte de 1777. De asemenea, Joseph Priestley a preparat oxigen în 1774, dar doar Lavoisier la catalogat ca un element chimic real, denumindu-l în 1777.[30][31]
7 Nitrogen   1772 1772 Daniel Rutherford D. Rutherford Daniel Rutherford a observat că aerul respirat de către animale nu mai putea aprinde o flacără, chiar și dacă din amestecul gazos se îndepărta dioxidul de carbon existent. Carl Wilhelm Scheele, Henry Cavendish și Joseph Priestley au studiat aceeași problemă cam în aceeași perioadă, și Lavoisier a denumit noul element Nitrogen (deși în limba română se numește azot).[32]
17 Clor   1774 1774 W. Scheele W. Scheele Carl Wilhelm Scheele a obținut clorul din acid clorhidric, dar, pe moment acesta a crezut că este un simplu oxid. Doar în 1808, Humphry Davy la catalogat ca element chimic.[33]
25 Mangan   1770 1774 Torbern Olof Bergman Johan Gottlieb Gahn Torbern a distins piroluzitul ca fiind sarea unui metal nou. De asemenea, Ignatius Gottfred Kaim a descoperit metalul în 1770, cum a făcut și Scheele în 1774. Manganul elementar a fost izolat prin reducția dioxidului de mangan cu carbon.[34]
56 Bariu   1772 1808 Carl Wilhelm Scheele Humphry Davy Scheele a descoperit un nou pământ (BaO) în piroluzit, iar Humphry Davy a izolat noul metal prin electroliză, obținând bariu.[35]
42 Molibden   1778 1781 Carl Wilhelm Scheele Peter Jacob Hjelm Scheele a recunoscut metalul ce era principalul constituent al mineralului molibdenit.[36]
52 Telur   1782 ?1795 Franz-Joseph Müller von Reichenstein Martin Heinrich Klaproth Müller a observat telurul ca o impuritate în pepitele de aur ce proveneau din Transilvania.[37]
74 Wolfram   1781 1783 Torbern Bergman Juan José Elhuyar și
Fausto Elhuyar 		Bergman a obținut oxidul unui element nou din mineralului numit scheelite. Elhuyars a obținut wolfram prin reducere acidul wolframic obținut din wolframit cu cărbune.[38]
38 Stronțiu   1787 1808 William Cruickshank Humphry Davy Cruikshank și Adair Crawford au concluzionat, în 1790, că stronțianitul conține un nou element. Mai târziu, stronțiul a fost izolat electrochimic de către Humphry Davy în 1808.[39]
  1789 Antoine Lavoisier Antoine Lavoisier a elaborat prima listă modernă a elementelor chimice - ce cuprindea, printre altele, și cele 23 de elemente descoperite până atunci.[40] Totodată, acesta a redefinit termenul de „element”. Începând de atunci, toate metalele (exceptând mercurul) vor fi considerate elemente chimice.
40 Zirconiu   1789 1824 H. Klaproth J. Berzelius Zirconiul a fost descoperit de Klaproth în dioxidul de zirconiu.[41][42]
92 Uraniu   1789 1841 Martin Heinrich Klaproth Eugène-Melchior Péligot Klaproth a indentificat, din greșeală, uraniul din dioxidul de uraniu obținut dintr-un eșantion de pehblendă, și l-a denumit astfel datorită faptului că planeta Uranus se descoperise în aceeași perioadă.[43][44]
22 Titan   1791 1825 William Gregor Martin Heinrich Klaproth Gregor a găsit oxidul unui metal nou în mineralul numit ilmenit; Martin Heinrich Klaproth a descoperit titanul, în mod independent, din rutil în 1795 și la denumit. Forma metalică pură a titanului a fost obținută în 1910 Matthew A. Hunter.[45][46]
39 Ytriu   1794 1840 Johan Gadolin Carl Gustav Mosander Ytriul a fost descoperit în mineralul gadolinit, iar Carl Gustav Mosander a arătat, mai târziu, faptul că în minereul de ytriu se găsesc showed later that its ore, yttria, contained more elements.[47][48]
4 Beriliu   1798 1828 Louis Nicolas Vauquelin F. Wöhler și
A. Bussy 		Vauquelin a descoperit oxidul acestui metal alcalino-pământos în beril și smarald, iar Klaproth a propus denumirea actuală a elementului în 1808.[49]
23 Vanadiu   1801 1830 Andrés Manuel del Río Nils Gabriel Sefström Río a găsit vanadiul în vanadinit, dar și-a retras descoperirea după ce Hippolyte Victor Collet-Descotils a început contestarea sa. Însă Sefström a fost cel care l-a izolat și l-a denumit, iar, mai târziu, s-a demonstrat că Río avusese dreptate încă de prima dată.[50]
41 Niobiu   1801 1864 Charles Hatchett W. Blomstrand Hatchett a descoperit niobiul în minereul cunoscut și sub denumirea de columbit și l-a numit, inițial, columbiu. Heinrich Rose a dovedit în 1844 că elementul este diferit față de tantal, și l-a redenumit niobiu, denumire acceptată oficial abia în 1949.[51]
73 Tantal   1802 Anders Gustaf Ekeberg Ekeberg a găsit un alt element tot în columbit, iar, în 1844, Heinrich Rose a dovedit faptul că elementul nu este același cu niobiul, ci este tantal.[52]
46 Paladiu   1803 1803 William Hyde Wollaston H. Wollaston Wollaston a descoperit paladiul în eșantioane de platină ce proveneau din America de Sud, dar acesta nu și-a publicat rezultatele imediat după aceea. William Wollaston a intenționat să denumească noul element după un asteroid descoperit recent, anume Ceres, dar în timp ce acesta și-a publicat rezultatele în 1804, denumirea de ceriu a fost deja folosită. În cele din urmă, denumirea a venit de la un alt asteroid descoperit recent, anume Pallas.[53]
58 Ceriu   1803 1839 Martin Heinrich Klaproth,
Jöns Jakob Berzelius și
Wilhelm Hisinger 		Carl Gustaf Mosander Berzelius și Hisinger au descoperit ceriul în oxidul de ceriu și l-au denumit după noul asteroid descoperit (vezi mai sus, descoperirea paladiului). Klaproth a descoperit, simultan și independent, același element în același compus. Mosander a dovedit, mai târziu, că mostra studiată de primii trei conține cel puțină încă un element, acela fiind lantanul.[54]
76 Osmiu   1803 1803 Smithson Tennant S. Tennant Tennant a studiat eșantioane de platină provenite din Africa de Sud în paralel cu Wollaston și a descoperit două elemente noi, pe care le-a numit osmiu și iridiu.[55]
77 Iridiu   1803 1803 Smithson Tennant S. Tennant Tennant a studiat eșantioane de platină provenite din Africa de Sud în paralel cu Wollaston și a descoperit două elemente noi, pe care le-a numit osmiu și iridiu, publicându-și rezultatele referitoare la elementul denumit iridiu în 1804.[56]
45 Rodiu   1804 1804 William Hyde Wollaston H. Wollaston Wollaston a descoperit și a izolat rodiul dintr-o mostră brută de platină din Africa de Sud.[57]
19 Potasiu   1807 1807 Humphry Davy H. Davy Davy a descoperit potasiul făcând electroliza potasei caustică.[58]
11 Sodiu   1807 1807 Humphry Davy H. Davy Davy a descoperit sodiul la câteva zile după marea descoperire a potasiului, folosind electroliza sodei caustice.[59]
20 Calciu   1808 1808 H. Davy H. Davy Davy a descoperit calciul folosind electroliza varului nestins.[59]
5 Bor   1808 1808 Joseph Louis Gay-Lussac și Louis Jacques Thénard Humphry Davy Pe data de 30 iunie 1808, Lusac și Thénard au anunțat prezența unui nou element în sarea sedativă, iar, nouă zile mai târziu, Davy a anunțat izolarea borului metalic.[60]
53 Iod   1811 1811 Bernard Courtois B. Courtois Courtois a descoperit iodul în cenușa algelor marine.[61]
3 Litiu   1817 1817 A. Arfwedson A. Arfwedson Arfwedson a descoperit litiul în petalit.[62]
48 Cadmiu   1817 1817 Karl Samuel Leberecht Hermann,
Friedrich Stromeyer și
J.C.H. Roloff 		S. L Hermann,
F. Stromeyer și
J.C.H. Roloff 		Cei trei savanți au găsit un metal într-o probă de oxid de zinc din Silesia, iar numele dat de Sromeyer a fost acceptat.[63]
34 Seleniu   1817 1817 Jöns Jakob Berzelius și
Johan Gottlieb Gahn 		J. Berzelius și
J. Gahn 		În timp ce testau probe de plumb, aceștia au descoperit un element care credeau că e telur, dar au realizat, după alte investigații, că elementul era unul nou.[64]
14 Siliciu   1824 1824 Jöns Jakob Berzelius J. Berzelius Humphry Davy credea, în 1800, că cuarțul este un element chimic, și nu un compus, iar în 1808, acesta a propus acest fapt. În 1811, Louis-Joseph Gay-Lussac și Louis-Jacques Thénard au preparat siliciul impur, dar Berzelius a reușit să obțină siliciu pur abia în 1824.[65]
13 Aluminiu   1825 1825 Hans Christian Ørsted H.C.Ørsted Antoine Lavoisier a prezis, în 1787, că alumina este un oxid al unui element nedescoperit, iar, în 1808, Humphry Davy a încercat să-l producă. Deși acesta nu a reușit să izoleze elementul, a dat sugestia ca numele eventualului element să fie aluminiu. Hans Christian Ørsted a fost primul care a reușit să izoleze aluminiu metalic în anul 1825.[66]
35 Brom   1825 1825 Antoine Jérôme Balard și
Leopold Gmelin 		J. Balard și
L. Gmelin 		Amândoi savanții au descoperit bromul în toamna anului 1825 din apa mării și au publicat rezultatul anul următor.[67]
90 Thoriu   1829 Jöns Jakob Berzelius Berzelius a obținut oxidul unui nou element din thorit. Apoi, acesta a fost denumit thoriu.[68]
57 Lantan   1838 Carl Gustaf Mosander Mosander a descoperit un element nou în oxidul de ceriu și și-a publicat rezultatele referitoare la acesta în 1842. Mai târziu, acesta a arătat că oxidul de lantan conține alte patru elemente.[69]
68 Erbiu   1842 Carl Gustaf Mosander În 1842, Mosander a despărțit oxidul de ytriu în două alte metale rare: erbiu și terbiu.[70]
65 Terbiu   1842 1842 Carl Gustaf Mosander G. Mosander În 1842, Mosander a despărțit oxidul de ytriu în două alte metale rare: erbiu și terbiu.[71]
44 Ruteniu   1807 1844 Jedrzej Sniadecki și Karl Ernst Klaus J. Sniadecki Sniadecki a izolat elementul în 1807, dar munca sa nu a fost ratificată. Gottfried Wilhelm Osann a crezut că a descoperit trei metale noi în niște probe de platină provenite din Rusia, iar, în 1844 Karl Karlovich Klaus a confirmat că aici era doar un element nou. Klaus a recunoscut, în cele din urmă, descoperirea ruteniului.[72]
55 Cesiu   1860 1882 Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff Carl Setterberg Bunsen și Kirchhoff au fost primii savanți care au sugerat găsirea unui nou element prin analiza spectrală. Aceștia au descoperit cesiul cu ajutorul liniilor spectrale albastre ale elementului, observate într-o probă de apă minerală din Dürkheim.[73] Metalul pur a fost izolat, în cele din urmă, în 1882 de către Setterberg.[74]
37 Rubidiu   1861 Robert Bunsen și
Gustav Kirchhoff 		Robert Bunsen și Hervesy Bunsen și Kirchhoff au descoperit rubidiul la câteva luni de la descoperirea cesiului; aceștia au observat linia spectrală a elementului în lepidolit. Bunsen n-a obținut niciodată o mostră pură de rubidiu, dar Hervesy a reușit acest lucru.[75]
81 Taliu   1861 1862 William Crookes Claude-Auguste Lamy Imediat după descoperirea rubidiului, Crookes a găsit o linie verde într-o probă de seleniu. Mai târziu în același an, Lamy a descoperit că elementul era un metal.[76]
49 Indiu   1863 1867 F. Reich și
T. Richter 		T. Richter Reich și Richter au identificat indiul în sfalerit, datorită emisiilor spectroscopice indigo-albastre pe care acesta le emitea. Richter a izolat metalul câțiva ani mai târziu.[77]
2 Heliu   1868 1895 Pierre Janssen și Joseph Norman Lockyer Sir William Ramsay,
T. Cleve și
Nils Langlet 		Janssen și Lockyer au observat în mod independent o linie galbenă în spectrul solar care nu corespundea existenței niciunui alt element chimic. Câțiva ani mai târziu, Ramsay, Cleve și Langlet au observat, tot independent, că același element se află în cleveit. Mai târziu, elementul s-a denumit heliu.[78]
  1869 Dmitri Mendeleev Dmitri Mendeleev a aranjat cele 63 de elemente cunoscute la aceea vreme în primul Tabel Periodic Modern și a făcute predicții în legătură cu existența altor elemente.
31 Galiu   1875 Paul Emile Lecoq de Boisbaudran L. de Boisbaudran Boisbaudran a observat câteva linii de emisie într-un eșantion de blendă provenite de la un eventual element ce corespundea cu cel prezis de Mendeleev în 1871 (eka-aluminiu) și a reușit să izoleze elementul, ulterior, prin electroliză.[79]
70 Yterbiu   1878 Jean Charles Galissard de Marignac Pe 22 octombrie 1878, Marignac a anunțat că a găsit două elemente în oxidul de terbiu: terbiu și yterbiu. Dintre acestea, yterbiul era nou descoperit.[80]
67 Holmiu   1878 Marc Delafontaine Delafontaine a găsit holmiul în samarskit în 1878, iar, anul următor, Per Teodor Cleve a despărțitul oxidul de erbiu în erbiu și alte două elemente: tuliu și holmiu.[81]
69 Tuliu   1879 1879 Per Teodor Cleve T. Cleve Per Teodor Cleve a despărțitul oxidul de erbiu în erbiu și alte două elemente: tuliu și holmiu.[82]
21 Scandiu   1879 1879 Lars Fredrik Nilson F. Nilson Nilson a despărțit oxidul de yterbiu în yterbiu pur și un nou element care a aprobat predicția lui Mendeleev în legătura cu existența unui element (eka-bor).[83]
62 Samariu   1879 1879 Paul Emile Lecoq de Boisbaudran P.E.L. de Boisbaudran Boisbaudran a observat un nou element în samarskit și l-a numit samariu, după numele mineralului.[84]
64 Gadoliniu   1880 1886 Jean Charles Galissard de Marignac F.L. de Boisbaudran Marignac a observat, inițial, un nou element în oxidul de terbiu, iar, mai târziu, Boisbaudran a obținut o mostră pură de gadoliniu din samarskit.[85]
59 Praseodim   1885 Carl Auer von Welsbach Carl Aurer Von Welsbach a descoperit două elemente distincte noi în oxidul de ceriu: praseodimul și neodimul.[86]
60 Neodim   1885 Carl Auer von Welsbach Carl Aurer Von Welsbach a descoperit două elemente distincte noi în oxidul de ceriu: praseodimul și neodimul.[87]
66 Disprosiu   1886 Paul Emile Lecoq de Boisbaudran De Boisbaudran a descoperit disprosiul în oxidul de erbiu.[87]
32 Germaniu   1886 Clemens Winkler În februarie 1886, Winkler a descoperit germaniul în aragonit, acesta fiind eka-siliciul pe care Mendeleev l-a prezis.[88]
9 Fluor   1886 1886 Henri Moissan H. Moissan Lavoisier a prezis existența unui element ce se poate obține din acidul fluorhidric, iar între anii 1812 și 1886, multe cercetători au încercat să obțină elementul cu pricina. A fost, în cele din urmă, izolat parțial de către Moissan.[89]
18 Argon   1894 1894 John Strutt, ar treilea Baron Rayleigh și
William Ramsay 		Lord Rayleigh și
W. Ramsay 		Aceștia au descoperit argonul comparând masa moleculară a azotului preparat prin lichefiere și a azotului preparat prin experimente chimice. Totodată, argonul este primul gaz nobil care a putut fi izolat.[90]
36 Kripton   1898 1898 William Ramsay și
Morris W. Travers 		W. Ramsay și
W. Travers 		Pe data de 30 mai 1898, Ramsay a separat un nou gaz nobil din argonul lichid, respectându-se proprietatea punctului de fierbere.[91]
10 Neon   1898 1898 William Ramsay și
Morris W. Travers 		W. Ramsay și
W. Travers 		În luna iunie a anului 1898, Ramsay a separat un nou gaz nobil din argonul lichid, respectându-se proprietatea punctului de fierbere.[91]
54 Xenon   1898 1898 William Ramsay și
Morris W. Travers 		W. Ramsay și
W. Travers 		Pe data de 12 iulie 1898, Ramsay a separat un nou gaz nobil din argonul lichid, respectându-se proprietatea punctului de fierbere.[92]
84 Poloniu 1898 1902 Pierre Curie și
Marie Curie 		Willy Marckwald Într-un experiment făcut pe 13 iulie 1898, soții Curie au observat creșterea în radioactivitate din uraniul obținut din pehblendă; mai târziu, ei și-au dat seama că radioactivitatea provenea de la un element chimic nou.[93]
88 Radiu   1898 1902 Pierre Curie și
Marie Curie 		M. Curie Soții Curie au raportat, pe data de 26 decembrie 1898, că un nou element diferit de poloniu a fost găsit de ei. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat din uraninit, denumindu-l radiu.[94]
86 Radon 1898 1910 Friedrich Ernst Dorn William Ramsay și
Robert Whytlaw-Gray 		Ernst Dorn a descoperit un gaz radioactiv ce provenea din produsul de dezintegrare al izotopilor radiului; acesta a fost izolat de Ramsay și Gray.[95][96]
89 Actiniu 1899 1899 André-Louis Debierne A.-L. Debierne Debierne a obținut actiniul dintr-o substanță care avea proprietăți similare cu cele ale thoriului, provenită din pehblendă.[97]
63 Europiu   1896 1901 Eugene Demarcay E.Demarçay Demarçay a descoperit liniile spectrale ale europiului în samariu, reușind să-l separe pe acesta câțiva ani mai târziu.[98]
71 Lutețiu   1906 1906 Georges Urbain și
Carl Auer von Welsbach 		G. Urbain și
C.A. von Welsbach 		Georges Urbain și Carl Auer von Welsbach a dovedit că yterbiul vechi conține și alt element, mai târziu denumit lutețiu.[99]
75 Reniu   1908 1908 Masataka Ogawa M. Ogawa Ogawa a găsit reniul în torianit, dar i-a atribuit Z-ul 43 în loc de 75, denumindu-l nipponiu.[100] În 1922, Walter Noddack, Ida Noddack și Otto Berg a anunțat separarea sa din gadolinit și i-a dat numele prezent și azi.[57]
72 Hafniu   1911 1922 Georges Urbain și Vladimir Vernadsky Dirk Coster și Georg von Hevesy Urbain afirmă că a găsit hafniul în reziduul pământurilor rare, în timp ce Vladimir Vernadsky a descoperit același element în ortit. Însă, nicio afirmație nu a putu fi probată datorită venirii Primului Război Mondial. După război, Coster și Hevesy au redescoperit elementul în analiza spectroscopică cu raze X în minereu de zirconiu provenit din Norvegia.[101] Hafniul a fost unul dintre ultimele elemente descoperite cu izotopi stabili.
91 Protactiniu 1913 Oswald Helmuth Göhring și Kasimir Fajans Cei doi savanți au obținut primul izotop al acestui element ce a fost prezis de Mendeleev în 1871 ca un produs de dezintegrare al izotopului de uraniu 238U.[102] Protactiniul a fost izolat inițial de către William Crookes în 1900.[103]
43 Technețiu 1937 1937 Carlo Perrier și Emilio Segrè C. Perrier & E.Segrè Perrier și Segrè au descoperit un element nou într-o probă de molibden ce a fost folosită într-un ciclotron. Existența sa a fost prezisă de Mendeleev în 1871 ca eka-mangan.[104][105]
87 Franciu   1939 1939 Marguerite Perey M. Perey Perey a descoperit franciul în produsul de dezintegrare al izotopului 227Ac.[106] Franciul este ultimul element descoperit în natură, în ciuda faptului că poate fi și sintetizat, deși au mai fost descoperite elemente ce pot fi întâlnite în cantități infime în natură, ca plutoniul, neptuniul și astatinul.
85 Astatin 1940 Dale R. Corson,
R. Mackenzie și
Emilio Segrè 		Astatinul a fost obținut prin bombardarea bismutului cu particule alfa.[107] Mai târziu, s-a determinat că ocurența naturală a astatinului este foarte mică, adică mai puțin de 25 de  grame în toată scoarța terestră.
93 Neptuniu   1940 Edwin McMillan și
Philip H. Abelson 		Neptuniul a fost obținut prin iradierea uraniului cu neutroni, devenind primul element transuranian descoperit. Numele are legătură cu descoperirea planetei Neptun.[108]
94 Plutoniu   1940–1941 Glenn T. Seaborg,
Arthur Wahl,
Joseph W. Kennedy și
Edwin McMillan 		Plutoniul a fost preparat prin bombardarea uraniului cu deuteroni.[109]
95 Americiu   1944 Glenn T. Seaborg,
Ralph A. James,
Leon O. Morgan și
Albert Ghiorso 		Americiul a fost preparat prin iradierea plutoniului cu neutroni în timpul Proiectului Manhattan.[110]
96 Curiu 1944 Glenn T. Seaborg,
Ralph A. James și
Albert Ghiorso 		Curiul a fost preparat prin bombardarea plutoniului cu particule alfa în timpul Proiectului Manhattan.[111]
61 Promețiu 1942 1945 Chien Shiung Wu,
Emilio G. Segrè și
Hans Albrecht Bethe 		Charles D. Coryell,
Jacob A. Marinsky,
Lawrence E. Glendenin și
Harold G. Richter 		Promețiul a fost probabil preparat în 1942 prin bombardarea neodimului și praseodimului cu neutroni, dar nu s-a putut realiza separarea elementului. Rezultate mai încurajatoare au fost obținute abia în timpul Proiectului Manhattan din 1945.[86]
97 Berkeliu   1949 Stanley G. Thompson,
Albert Ghiorso și
Glenn T. Seaborg
(University of California, Berkeley) 		Berkeliul a fost preparat prin bombardarea americiului cu particule alfa.[112]
98 Californiu   1950 Stanley G. Thompson,
Kenneth Street, Jr.,
Albert Ghiorso și
Glenn T. Seaborg
(University of California, Berkeley) 		Californiul a fost preparat prin bombardarea curiului particule alfa.[113]
99 Einsteiniu   1952 1952 Albert Ghiorso și
(Argonne Laboratory,
Los Alamos Laboratory și
University of California, Berkeley) 		Einsteiniul s-a format în prima explozie termonucleară din noiembrie 1952 prin iradierea uraniului cu neutroni. Descoperirea acestuia a fost ținută în secret pentru câțiva ani.[114]
100 Fermiu 1952 Albert Ghiorso și
(Argonne Laboratory,
Los Alamos Laboratory și
University of California, Berkeley) 		Fermiul s-a format în prima explozie termonucleară din noiembrie 1952, prin iradierea uraniului cu neutroni, dar a fost ținut secret pentru câțiva ani.[115]
101 Mendeleviu 1955 Albert Ghiorso,
Bernard G. Harvey,
Gregory R. Choppin,
Stanley G. Thompson și
Glenn T. Seaborg 		Mendeleviul a fost preparat prin bombardarea einsteiniului cu heliu.[116]
102 Nobeliu 1958 Albert Ghiorso,
Torbjørn Sikkeland,
J.R. Walton și
Glenn T. Seaborg 		Nobeliul a fost preparat prin bombardarea curiului cu atomi de carbon.[117]
103 Lawrențiu 1961 Albert Ghiorso,
Torbjørn Sikkeland,
Almon E. Larsh și
Robert M. Latimer 		Lawrențiul a fost preparat prin bombardarea californiului cu atomi de bor.[118]
104 Rutherfordiu (Kurceatoviu) 1968 Albert Ghiorso,
Matti Nurmia,
James Andrew Harris,
Kari Eskola și
Pirkko Eskola 		Rutherfordiul a fost preparat prin bombardarea californiului cu atomi de carbon.[119]
105 Dubniu 1970 Albert Ghiorso,
Matti Nurmia,
Kari Eskola,
James Andrew Harris și
Pirkko Eskola 		Dubniul a fost preparat prin bombardarea californiului cu atomi de azot.[120]
106 Seaborgiu 1974 Albert Ghiorso,
J. Michael Nitschke,
Jose Alonso,
Carol Alonso,
Matti Nurmia,
Glenn Seaborg,
Ken Hulet și
Ronald W. Lougheed 		Seaborgiul a fost preparat prin bombardarea izotopului de californiu-249 cu atomi de oxigen.[121]
107 Bohriu 1981 Gottfried Münzenberg și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Bohriul a fost preparat prin bombardarea bismutului cu crom.[122]
109 Meitneriu 1982 Gottfried Münzenberg,
Peter Armbruster și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Meitneriul a fost preparat prin bombardarea bismutului cu atomi de fier.[123]
108 Hassiu 1984 Gottfried Münzenberg,
Peter Armbruster și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Hassiul a fost preparat prin bombardarea plumbului cu atomi de fier.[124]
110 Darmstadtiu 1994 Sigurd Hofmann și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Darmstadtiul a fost preparat prin bombardarea plumbului cu nichel.[125]
111 Roentgeniu 1994 Sigurd Hofmann și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Roentgeniul a fost preparat prin bombardarea bismutului cu nichel.[126]
112 Coperniciu 1996 Sigurd Hofmann și
(Gesellschaft für Schwerionenforschung) 		Coperniciul a fost preparat prin bombardarea plumbului cu zinc.[127][128]
113 Nihoniu 2004 K. Morita et al. (RIKEN în Wako, Japan) Nihoniul a fost preparat prin bombardarea bismutului cu zinc.[129]
114 Fleroviu 2004 Y. Oganessian et al. (JINR în Dubna) Fleroviul a fost preparat prin bombardarea plutoniului cu calciu.[130]
116 Livermoriu 2004 Y. Oganessian et al. (JINR în Dubna) Livermoriul a fost preparat prin bombardarea curiului cu calciu. Pe data de 1 decembrie 2011, s-a propus ca numele său definitiv să fie livermoriu.[131]
118 Oganesson 2006 Y. Oganessian et al. (JINR în Dubna) Oganessonul a fost preparat prin bombardarea californiului cu calciu.[132]
115 Moscoviu 2010 Y. Oganessian et al. (JINR în Dubna) Moscoviul a fost preparat prin dezintegrarea alpha a tennessinului.[133]
117 Tennessin 2010 Y. Oganessian et al. (JINR în Dubna) Tennessinul a fost preparat prin bombardarea berkeliului cu calciu.[134]

Vezi și

modificare

Note

modificare
  1. ^ „Copper History”. Rameria.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „CSA - Discovery Guides, A Brief History of Copper”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Gold History”. Bullion.nwtmint.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „The Turquoise Story”. Indianvillage.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „The History of Lead - Part 3”. Lead.org.au. Accesat în . 
  6. ^ 47 Silver
  7. ^ „Silver Facts - Periodic Table of the Elements”. Chemistry.about.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „26 Iron”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  9. ^ „Notes on the Significance of the First Persian Empire in World History”. Courses.wcupa.edu. Accesat în . 
  10. ^ „History of Carbon and Carbon Materials - Center for Applied Energy Research - University of Kentucky”. Caer.uky.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Chinese made first use of diamond”. BBC News. . Accesat în . 
  12. ^ Ferchault de Réaumur, R-A (). L'art de convertir le fer forgé en acier, et l'art d'adoucir le fer fondu, ou de faire des ouvrages de fer fondu aussi finis que le fer forgé (English translation from 1956). Paris, Chicago.  Mai multe valori specificate pentru |author= și |last= (ajutor)
  13. ^ Senese, Fred (). „Who discovered carbon?”. Frostburg State University. Accesat în .  [nefuncțională]
  14. ^ „50 Tin”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  15. ^ „History of Metals”. Neon.mems.cmu.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Sulfur History”. Georgiagulfsulfur.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Mercury and the environment — Basic facts”. Environment Canada, Federal Government of Canada. . Accesat în . 
  18. ^ Craddock, P. T. et al. (1983), "Zinc production in medieval India", World Archaeology 15 (2), Industrial Archaeology, p. 13
  19. ^ „30 Zinc”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  20. ^ a b c „Periodic Table: Date of Discovery”. Accesat în . 
  21. ^ a b c „Timeline of Element Discovery”. Accesat în . [nefuncțională]
  22. ^ Cotterell, Maurice. (2004). The Terracotta Warriors: The Secret Codes of the Emperor's Army. Rochester: Bear and Company. ISBN 159143033X. Page 102.
  23. ^ „15 Phosphorus”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  24. ^ „27 Cobalt”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  25. ^ „78 Platinum”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  26. ^ „28 Nickel”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  27. ^ „12 Magnesium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  28. ^ „01 Hydrogen”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  29. ^ Andrews, A. C. (). „Oxygen”. În Clifford A. Hampel. The Encyclopedia of the Chemical Elements. New York: Reinhold Book Corporation. p. 272. LCCN 68-29938. 
  30. ^ „08 Oxygen”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  31. ^ Cook, Gerhard A. (). „Oxygen”. În Clifford A. Hampel. The Encyclopedia of the Chemical Elements. New York: Reinhold Book Corporation. pp. 499–500. LCCN 68-29938. 
  32. ^ „07 Nitrogen”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  33. ^ „17 Chlorine”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  34. ^ „25 Manganese”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  35. ^ „56 Barium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  36. ^ „42 Molybdenum”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  37. ^ „52 Tellurium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  38. ^ IUPAC. „74 Tungsten”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  39. ^ „38 Strontium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  40. ^ „Lavoisier”. Homepage.mac.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Chronology - Elementymology”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  42. ^ Lide, David R., ed. (). „CRC Handbook of Chemistry and Physics”. 4. New York: CRC Press: 42. 978-0-8493-0488-0.  |contribution= ignorat (ajutor)
  43. ^ M. H. Klaproth (). „Chemische Untersuchung des Uranits, einer neuentdeckten metallischen Substanz”. Chemische Annalen. 2: 387–403. 
  44. ^ E.-M. Péligot (). „Recherches Sur L'Uranium”. Annales de chimie et de physique. 5 (5): 5–47. 
  45. ^ „Titanium”. Los Alamos National Laboratory. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Barksdale, Jelks (). The Encyclopedia of the Chemical Elements. Skokie, Illinois: Reinhold Book Corporation. pp. 732–38 "Titanium". LCCCN 68-29938. 
  47. ^ Browning, Philip Embury (). „Introduction to the Rarer Elements”. Kongl. Vet. Acad. Handl. XV: 137. 
  48. ^ Crell Anal. I: 313. .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  49. ^ „04 Beryllium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  50. ^ „23 Vanadium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  51. ^ „41 Niobium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  52. ^ „73 Tantalum”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  53. ^ „46 Palladium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  54. ^ „58 Cerium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  55. ^ „76 Osmium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  56. ^ „77 Iridium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  57. ^ a b „45 Rhodium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  58. ^ „19 Potassium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  59. ^ a b „11 Sodium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  60. ^ „05 Boron”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  61. ^ „53 Iodine”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  62. ^ „03 Lithium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  63. ^ „48 Cadmium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  64. ^ „34 Selenium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  65. ^ „14 Silicon”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  66. ^ „13 Aluminium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  67. ^ „35 Bromine”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  68. ^ „90 Thorium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  69. ^ „57 Lanthanum”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  70. ^ „68 Erbium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  71. ^ „65 Terbium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  72. ^ „44 Ruthenium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  73. ^ „55 Caesium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  74. ^ „Ceasium”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  75. ^ „37 Rubidium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  76. ^ „81 Thallium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  77. ^ „49 Indium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  78. ^ „02 Helium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  79. ^ „31 Gallium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  80. ^ „70 Ytterbium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  81. ^ „67 Holmium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  82. ^ „69 Thulium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  83. ^ „21 Scandium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  84. ^ „62 Samarium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  85. ^ „64 Gadolinium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  86. ^ a b „59 Praseodymium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  87. ^ a b „60 Neodymium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  88. ^ „32 Germanium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  89. ^ „09 Fluorine”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  90. ^ „18 Argon”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  91. ^ a b „10 Neon”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  92. ^ „54 Xenon”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  93. ^ „84 Polonium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  94. ^ „88 Radium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  95. ^ Partington, J. R. (). „Discovery of Radon”. Nature. 179 (4566): 912. Bibcode:1957Natur.179..912P. doi:10.1038/179912a0. 
  96. ^ Ramsay, W.; Gray, R. W. (). „La densité de l'emanation du radium”. Comptes rendus hebdomadaires des séances de l'Académie des sciences. 151: 126–128. 
  97. ^ „89 Actinium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  98. ^ „63 Europium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  99. ^ „71 Lutetium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  100. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  101. ^ „72 Hafnium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  102. ^ „91 Protactinium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  103. ^ Emsley, John (). Nature's Building Blocks (ed. (Hardcover, First Edition)). Oxford University Press. p. 347. ISBN 0-19-850340-7. 
  104. ^ „43 Technetium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  105. ^ History of the Origin of the Chemical Elements and Their Discoverers (Istoria și originea elementelor chimice și descoperirea lor), Individual Element Names and History, "Technețiu"
  106. ^ „87 Francium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  107. ^ „85 Astatine”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  108. ^ „93 Neptunium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  109. ^ „94 Plutonium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  110. ^ „95 Americium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  111. ^ „96 Curium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  112. ^ „97 Berkelium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  113. ^ „98 Californium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  114. ^ „99 Einsteinium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  115. ^ „100 Fermium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  116. ^ „101 Mendelevium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  117. ^ „102 Nobelium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  118. ^ „103 Lawrencium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  119. ^ „104 Rutherfordium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  120. ^ „105 Dubnium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  121. ^ „106 Seaborgium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  122. ^ „107 Bohrium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  123. ^ „109 Meitnerium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  124. ^ „108 Hassium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  125. ^ „110 Darmstadtium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  126. ^ „111 Roentgenium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  127. ^ „112 Copernicium”. Elements.vanderkrogt.net. Accesat în . 
  128. ^ „Discovery of the Element with Atomic Number 112”. www.iupac.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  129. ^ Morita, Kosuke; Morimoto, Kouji; Kaji, Daiya; Akiyama, Takahiro; Goto, Sin-ichi; Haba, Hiromitsu; Ideguchi, Eiji; Kanungo, Rituparna; Katori, Kenji; Koura, Hiroyuki; Kudo, Hisaaki; Ohnishi, Tetsuya; Ozawa, Akira; Suda, Toshimi; Sueki, Keisuke; Xu, HuShan; Yamaguchi, Takayuki; Yoneda, Akira; Yoshida, Atsushi; Zhao, YuLiang (). „Experiment on the Synthesis of Element 113 in the Reaction 209Bi(70Zn,n)278113”. Journal of the Physical Society of Japan. 73 (10): 2593–2596. Bibcode:2004JPSJ...73.2593M. doi:10.1143/JPSJ.73.2593. 
  130. ^ Oganessian, Yu. Ts.; Utyonkov, V. K.; Lobanov, Yu. V.; Abdullin, F. Sh.; Polyakov, A. N.; Shirokovsky, I. V.; Tsyganov, Yu. S.; Gulbekian, G. G.; Bogomolov, S. L.; Gikal, B.; Mezentsev, A.; Iliev, S.; Subbotin, V.; Sukhov, A.; Buklanov, G.; Subotic, K.; Itkis, M.; Moody, K.; Wild, J.; Stoyer, N.; Stoyer, M.; Lougheed, R. (octombrie 1999). „Synthesis of Superheavy Nuclei in the 48Ca + 244Pu Reaction”. Physical Review Letters. 83 (16): 3154. Bibcode:1999PhRvL..83.3154O. doi:10.1103/PhysRevLett.83.3154. 
  131. ^ Oganessian, Yu. Ts.; Utyonkov, V. K.; Lobanov, Yu. V.; Abdullin, F. Sh.; Polyakov, A. N.; Shirokovsky, I. V.; Tsyganov, Yu. S.; Gulbekian, G. G.; Bogomolov, S. L.; Gikal, B.; Mezentsev, A.; Iliev, S.; Subbotin, V.; Sukhov, A.; Ivanov, O.; Buklanov, G.; Subotic, K.; Itkis, M.; Moody, K.; Wild, J.; Stoyer, N.; Stoyer, M.; Lougheed, R.; Laue, C.; Karelin, Ye.; Tatarinov, A. (). „Observation of the decay of 292116”. Physical Review C. 63: 011301. Bibcode:2001PhRvC..63a1301O. doi:10.1103/PhysRevC.63.011301. 
  132. ^ Oganessian, Yu. Ts.; Utyonkov, V. K.; Lobanov, Yu. V.; Abdullin, F. Sh.; Polyakov, A. N.; Sagaidak, R. N.; Shirokovsky, I. V.; Tsyganov, Yu. S.; Voinov, A. A.; Gulbekian, G.; Bogomolov, S.; Gikal, B.; Mezentsev, A.; Iliev, S.; Subbotin, V.; Sukhov, A.; Subotic, K.; Zagrebaev, V.; Vostokin, G.; Itkis, M.; Moody, K.; Patin, J.; Shaughnessy, D.; Stoyer, M.; Stoyer, N.; Wilk, P.; Kenneally, J.; Landrum, J.; Wild, J.; Lougheed, R. (). „Synthesis of the isotopes of elements 118 and 116 in the 249Cf and 245Cm+48Ca fusion reactions”. Physical Review C. 74 (4): 044602. Bibcode:2006PhRvC..74d4602O. doi:10.1103/PhysRevC.74.044602. 
  133. ^ Oganessian, Yu. Ts.; Utyonkov, V. K.; Dmitriev, S. N.; Lobanov, Yu. V.; Itkis, M. G.; Polyakov, A. N.; Tsyganov, Yu. S.; Mezentsev, A. N.; Yeremin, A. V.; Voinov, A.; Sokol, E.; Gulbekian, G.; Bogomolov, S.; Iliev, S.; Subbotin, V.; Sukhov, A.; Buklanov, G.; Shishkin, S.; Chepygin, V.; Vostokin, G.; Aksenov, N.; Hussonnois, M.; Subotic, K.; Zagrebaev, V.; Moody, K.; Patin, J.; Wild, J.; Stoyer, M.; Stoyer, N.; et al. (). „Synthesis of elements 115 and 113 in the reaction 243Am + 48Ca”. Physical Review C. 72 (3): 034611. Bibcode:2005PhRvC..72c4611O. doi:10.1103/PhysRevC.72.034611. 
  134. ^ Oganessian, Yu. Ts.; Abdullin, F. Sh.; Bailey, P. D.; Benker, D. E.; Bennett, M. E.; Dmitriev, S. N.; Ezold, J. G.; Hamilton, J. H.; Henderson, R. A.; Itkis, M. G.; Lobanov, Yu. V.; Mezentsev, A. N.; Moody, K. J.; Nelson, S. L.; Polyakov, A. N.; Porter, C. E.; Ramayya, A. V.; Riley, F. D.; Roberto, J. B.; Ryabinin, M. A.; Rykaczewski, K. P.; Sagaidak, R. N.; Shaughnessy, D. A.; Shirokovsky, I. V.; Stoyer, M. A.; Subbotin, V. G.; Sudowe, R.; Sukhov, A. M.; Tsyganov, Yu. S.; et al. (aprilie 2010). „Synthesis of a New Element with Atomic Number Z=117”. Physical Review Letters. 104 (14): 142502. Bibcode:2010PhRvL.104n2502O. doi:10.1103/PhysRevLett.104.142502. PMID 20481935. 

Bibliografie

modificare
  • Axente Sever Banciu, Din istoria descoperirii elementelor chimice, Ed.Albatros, Bucuresti, 1981

Legături externe

modificare


  Această listă este o listă de calitate, adică printre cele mai bune liste produse de comunitatea Wikipedia. Orice modificare ce nu îi compromite acest statut este binevenită.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Istoria_descoperirii_elementelor_chimice&oldid=16181231