Deschide meniul principal

Corjeuți, Briceni

sat din raionul Briceni, Republica Moldova
Corjeuți
—  Comună  —
Stamps of Moldova, 033-09.jpg
Corjeuți se află în Briceni
Corjeuți
Corjeuți
Corjeuți (Briceni)
Satul pe harta Republicii Moldova
Corjeuți se află în Briceni
Corjeuți
Corjeuți
Corjeuți (Briceni)
Satul pe harta raionului Briceni
Coordonate: 48°12′45″N 27°2′35″E48°12′45″N 27°2′35″E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RegiuneNord
RaionBriceni
ComunăCorjeuți
Atestare documentară1618

Guvernare
 - PrimarVictor Andronic (PDM, 2011)

Suprafață
 - Total52,59 km²
Altitudine141 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total 7570 locuitori
 - Densitate143,94 loc./km²

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-4720
Prefix telefonic+373 247

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Harta comunei Corjeuți
Harta comunei Corjeuți

Corjeuți este un sat localizat pe Platoul Moldovei de Nord, ce aparține de Raionul Briceni, Republica Moldova. Este unicul sat al comunei cu același nume, fiind și reședința acesteia.

Cuprins

GeografieModificare

Satul este situat pe râul Lopatnic, la o distanță de 25 km de orașul Edineț, la 21 km de stația de cale ferată Lipcani și la 230 km de Chișinău. Vecinii săi sunt: la nord comuna Beleavinți, la nord-est - Caracușenii Vechi, la est - Trinca, la sud-est - Fetești, la sud - Lopatnic, la sud-vest - Bogdănești, la vest comunele Tețcani și Balasinești. Suprafață totală este de 52.59 km, cu un perimetru de 38.90 km.

Relief și geologie
 
Relieful comunei

La intrare pe teritoriul comunei, râul Lopatnic a săpat un defileu printr-un fost recif – „Defileul Ciuntului” - o componentă a ariei protejate Complexul geologico-paleontologic din bazinul râului Lopatnic. În perimetrul Corjeuților acestă arie se întinde pe o suprafață de 46 ha. Defileul se caracterizează prin maluri abrupte – cu stânci tăiate aproape vertical și blocuri masive de calcar cu o configurație bizară.[2] Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată Stânca Țiglău, formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată în prezent de faptul că de două decenii localnicii sapă la temelia acesteia pentru a extrage material de construcție. [3]

Climă

Nivelul fondului gamma (determinat în principal de conținutul în sol al radionuclizilor naturali), variază de la 12 până la 14 μR/oră.

Hidrografie

Râul Lopatnic (Lopatinca) traversează comuna de la nord spre sud pe o distanță de cca 15,3 km. Cursul este bogat în vegetație acvatică, râul fiind puternic colmatat și eutrofizat.

Soluri

Pe culmile și versanții toltrelor calcaroase predomină soluri de tip rendzinic. Acest tip de sol este reprezentat prin 2 subtipuri: tipice (carbonatice, cu o pondere mai mare) și levigate.

Floră

Pe pantele calcaroase din preajma satului au fost identificate urechelnița (Sempervivum ruthenicum) - plantă înscrisă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.[4], șiverechie podoliană (Scivereckia podolica) - specie rară[5]

Fondul silvic ocupă suprafețe mici în cursului râului Lopatnic. În nordul comunei se întâlnesc păduri bogate în specii de arbori și tufari valoroși. Specia dominantă este stejarul obișnuit (Quercus robur) cu arbori de dimensiuni impunătoare de până la 80-90 cm în diametru. În preajma râului se întâlnesc plop și salcie. Algoflora râului Lopatnic este dominată de alge diatomee, alge verzi, cianofite și euglenofite.

Faună

Ihtiofauna râului Lopatnic este reprezentată de 11 specii de pești: porcușor (Gobio obtusirostris), fufă (Leucaspius delineatus), babușcă (Rutilus rutilus) - specii eudominante; biban (Perca uviatilis), guvidul-de-Amur (Percottus glehni), murgoi bălțat (Pseudorasbora parva), boarță (Rhodeus amarus), caras argintiu (Carassius gibelio), obleț (Alburnus alburnus), osar (Pungitius platygaster), zvârluga (Cobitus taenia) și ghiborț (Gymnocephalus cernuus).[6]

Legenda numeluiModificare

Există o legendă care explică originea numelui localității: Cândva trăiau 2 tineri, un băiat pe nume Corj și o domniță care se numea Uța, ambii harnici, iubitori de viață și de muncă. De la cei doi – care ai întemeiat o familie, și-a luat numele satul, iar din hărnicia și din darul familiei lor se trage viața plină de hărnicie și de bogăție a oamenilor locului.[7]

Acest plai pitoresc,
Frumos și strămoșesc
Are legenda lui,
Cunoscută orișicui:

Demult, foarte demult,
Când erau șerpii în lut,
Cu pădure căprioare,
Dar în lunci multe cocoare,

La foșnetul copacilor,
La mirosul macilor,
La răcoarea izvorului,
La chemarea dorului.

S-au întâlnit aici
Doi tineri amici:
Uța - mândră fată de boier
Și Corj - de prin preajmă bun oier.

Și le-a zâmbit norocul,
Căci splendid era locul
Și munca mereu sporea,
Din plin pământul rodea.

Frumoasă era fata Uța
Și Corj i-a obținut mânuța,
Nuntă frumoasă au jucat ei,
De-a plăcut chiar și la zei.

Pădurile se bucurau,
Luncile cântau,
Macii înfloreau,
Izvoarele murmurau.

Trăiau în mare fericire,
Pace și veșnică mulțumire,
Case bune construiau,
Oamenii se minunau.

Când copacii mari au crescut
Mulți nepoți s-au mai născut,
Ei fu duși în pământ tăcuți,
Iar satul se numise Corjeuți.

IstorieModificare

Primele 4 așezări umane au existat pe aceste meleaguri între anii 4500-3000 î.e.n. Localnicii construiau case din nuiele și lut, se ocupau cu prelucrarea pământului, creșterea animalelor și se îndeletniceau cu meșteșugăritul, făceau diverse obiecte de uz casnic din argilă, cremene și oase de animale. Vasele de argilă erau împodobite cu brâie trasate cu vopsea cafenie, roșie sau albă. În epoca bronzului (1400-1300 î.e.n.) au existat ale 2 sate. Pe locul acestora au rămas movile de cenușă, case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o altă localitate, distrusă în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe vatra satului au fost identificate grămezi de lut ars, case arse, obiecte casnice etc.[8]

Prima atestare documentară a satului Corjeuți din Ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 o hotărăre de judecată a lui Gheorghe Ștefan voievod întărește închinarea satului către Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoiește în 1692 cu ginerii ei Preda Palade și Gheorghe Moțoc, pentru a stăpâni în două toate moșiile, printre care și satul Corjeuți. Mai târziu satele au fost totuși împărțite, deoarece în 1713 Agafița, sora lui Preda Palade stolnicul, dăruiește ginerelui său Ioan Neniul spătar jumătate din Corjeuți. În 1770 este edificată prima biserică din lemn. În 1774 la Corjeuții se găseau 125 de gospodării. La 1795 proprietara satul este Maria, fiica lui Gheorghe Moțoc.

În anii 1812-1821 satul aparținea la 2 moșieri: Matei Krupenski (primul viceguvernator al Basarabiei, 1816-1823) și Zamfirachi Ralli. Conform recensământului din 1817 Corjeuții erau un sat înstărit ce avea 2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fâneață, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli avea 750 de fălci de fâneață și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, Ținutul Hotin.[9] Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-a construit o ratușă cu han, baie, o dugheană, grajduri. În 1820 biserica este reconstruită din piatră.

În 1859 în sat erau 148 de gospodării, 560 de bărbați și 572 de femei, funcționa o distilerie a spirtului cu o capacitate de 21069 vedre de alcool. [10] Distileria fondată de boierul Melnikov la mijlocul secolul XIX era un din cele mai mari întreprinderi industriale din Basarabia. Următorul posesor al moșiei și distileriei devine V. Kalmuțchi. Prima instituție de învățământ a fost înființată în 1861 - anume o școală parohială pe lângă biserică. În conformitate cu hotărârea Cârmuirii provinciei Basarabia din 5 martie 1864, Administrația de plasă Corjeuți a fost transferată în târgul Edineț. În 1869 copii erau instruiți de preotul Mihail Lungu, iar în 1884 de învățătorul Iosif Rudnițchi, decorat cu Medalia de argint și Panglica Alexandru pentru succesele pedagogice. În anul școlar 1884/1885 în catalog erau înregistrați 57 de băieți și 3 fete. Toate disciplinele se predau exclusiv în limba rusă. Materialul didactic utilizat de elevi era reprezentat de 230 de cărți și 182 de manuale. Conform statisticilor din 1886 în Corjeuți erau 411 de gospodării și 1657 de locuitori, biserică ortodoxă, școală și stație poștală.[11] În a doua jumătate a secolului XIX în sat funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial.

La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului geografic al Basarabiei” din 1904 satul Corjeuți făcea parte din Ținutul Hotin, volostea Edineț, fiind așezat pe șoseaua ce mergea de la Edineț spre Lipcani. Avea 298 case, cu o populație de 2310 suflete; biserică; o școală cu 60 elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari.[12] Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste 2800 de persoane, iar aici funcționau: o biserică, o școală, o stație poștală și câteva prăvălii. În apropierea localității se află o prisacă, o livadă și o podgorie.[13]




 
Structura etnică în 1930

     Moldoveni (94,19%)

     Evrei (4,67%)

     Ruși (1%)

     Alte etnii (0,14%)

La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. În 1919 se deschide prima școală de VII clase cu predare în limba română. În 1924 funcția de primar era deținută de Gheorghe Arman, ce de notar - de Pavel Iacuboi. În același an, în Corjeuți funcționau: banca populară „Lumina” cu cu un capital de 20.000 lei, 2 băcănii, 5 cârciumei, 4 magazine de manufacturi, o moară de cereale și 2 mori pentru ulei. De asemenea, activau cooperativele: „Ajutorul”, „Potrivirea” și „Sufletul”.[14] La recensământul general din 1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117 români, 44 ruși, 5 ucraineni, un polonez și 204 evrei. Limba româna era ca limbă maternă pentru 4105 persoane, rusa - 49 persoane, ucraineana - 8 persoane, idiș - 209 persoane.[15]

După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940, județul Hotin, inclusiv satul Corjeuți, este inclus în componența RSS Ucraineană.[16] În luna noiembrie aceluiași an, hotarele dintre RSSM și RSSU sunt revizuite și teritoriul de sud al județul Hotin, cu comuna Corjeuți, este transferat în județul Bălți.

Imediat încep represiunile, în 1940 5 persoane (inc. 1 femei și 3 copii) sunt deportate în Siberia, în 1941 - alte 5 persoane (inc. 1 femei și 2 copii). La recensământul din 1941 în Corjeuți au fost înregistrați 4.430 de locuitori și 1.115 de clădiri.[17] Pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial și-au pierdut viața 64 de bărbați din Corjeuți. Imediat după reocuparea Basarabiei în |, sovieticii au reluat deportările „dușmanilor poporului”:

  • în 1944 - 4 persoane;
  • 1945 - 2 persoane;
  • 1946 - 1 persoană;
  • 1947 - 1 persoană;
  • 1948 - 2 persoane (inc. 1 femei);
  • 1949 în cadrul operațiunii Iug (Sud) su fost ridicați în plină noapte 178 de persoane (inc. 45 de femei și 86 copii);
  • 1950 - 2 persoane;
  • în 1951 sovieticii desfășoară operațiunea Nord îndreptată îndeosebi împotriva martorilor lui Iehova, 296 de persoane (inc. 82 de femei și 141 de copii) sunt deportate în regiunile Tomsk, Tiumen și RSS Kazahă
  • 1952 - 19 persoane;
  • 1953-1954 - 19 persoane.




 
Structura etnică în 1989

     Moldoveni (99,08%)

     Ruși (0,57%)

     Ucraineni (0,32%)

     Alte etnii (0,030000000000002%)

În perioada sovietică în Corjeuți se afla sediul colhozului „Congresul XIX al PCUS”. Sectorul agroindustrial era reprezentat de un punct de vinificație primară, o fabrică de nutrețuri combinate, un centru de colectare și uscare a fructelor, o moară. Producția globală în 1970 a fost de 2,6 mil. ruble, producția realizată - 2,0 mil. ruble, inclusiv: cultura plantelor tehnice - 664 mii ruble, creșterea animalelor - 572 mii ruble, pomicultura și viticultura - 516 mii ruble, cultura cerealelor - 164 mii ruble, legumicultura - 64 mii ruble. Venitul net a fost de 747 mii ruble. În sfera socială funcționau o școală medie, o școală de 8 ani, 4 grădinițe, o casă de cultură cu instalație pentru cinematografe, 2 biblioteci, oficiul poștal, farmacie, ambulatoriu, spital, atelier de deservire socială, brutărie.[18] În 1979 în Corjeuți au fot numărați 3076 de bărbați și 3212 de femei.[19] La ultimul recensământ unional din 1989 populația Corjeuților număra 6621 de oameni, inclusiv: moldoveni - 6560 persoane, ruși, 37 persoane, ucraineni - 21 persoane, doi găgăuzi și o persoane de altă etnie.[20]

La 27 august 1991 Republica Moldova își declară independența față de URSS. În noile condiții, Corjeuții au fost primii care au început împroprietărirea țăranilor cu pământurile fostelor gospodării colective. La sfârșitul secolul XX în sat activau peste 200 de gospodării agricole individuale ce prelucrau 1,7 mii de ha, având în posesie mijloace tehnice: 54 de camioane, 5 limuzine, 610 motociclete. Câteva grupuri de țărani s-au încadrat în programul olandez de creștere a legumelor după tehnologii avansate. În perioada de după independență se dezvoltă intens sectorul transporturilor. Au fost fondate companiile „Nord-Trans-Iacuboi” și „Nord-Trans-Zosim” - care asigură transportul internațional al mărfurilor, „Corjeuți-Trans-Petrol” - livrează combustibil, inclusiv în satele vecine. La începutul anilor 2000 la Corjeuți activau peste 20 de magazine, restaurante și cafenele.

AdministrațieModificare

Primarul comunei este Victor Andronic care a câștigat alegerile locale din 2011, ca reprezentat al Partidului Democrat din Moldova, acumulând 91,92% din numărul total al votanților. Celălalt concurent, Arcadie Crețu (Partidul Liberal) a obținut 8,08% din sufragii.[21]

Consiliul local este alcătuit din 17 deputați aleși direct prin vot pe o perioada de 4 ani. Conform rezultatelor alegerilor din 2011 la funcția de consilier Partidul Democrat din Moldova a acumulat majoritatea - 65,64% din numărul de voturi, Partidul Liberal Democrat din Moldova - 14,01%, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova - 11,65%, Partidul Liberal - 9,10%. La scrutinul din 2011 au participat 2092 de alegători (38,29%) din 5366 înscriși în listele electorale.

    Partid Consilieri
  Partidul Democrat din Moldova 12                                  
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 2                                  
  Partidul Comuniștilor din Moldova 2                                  
  Partidul Liberal 1                                  

PopulațieModificare




 
Structura etnică în 2004

     Moldoveni (98,66%)

     Ucraineni (0,87%)

     Alte etnii (0,47%)

Conform datelor recensământului din anul 2004, populația Corjeuților era constituită din 7570 de locuitori, din care 3724 de bărbați (49,19%) și 3846 de femei (50,81%).[22]

Corjeuți - evoluția demografică

 


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Din punct de vedere etnic, comuna este o localitate mononațională.

Naționalitatea 1989 2004
numărul % numărul %
Moldoveni 6560 99,07 7469 98,66
Ucraineni 21 0,31 66 0,87
Ruși 37 0,55 28 0,37
Găgăuzi 2 0,03 0 0,0
Alte naționalități 1 0,01 7 0,09
Total 6.621 100 7.570 100

În satul Corjeuți au fost înregistrate 2264 de gospodării la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3,3 persoane.[23]

SocialModificare

Din 1999 în Corjeuți activează Organizația Teritorială Briceni a Mișcării Ecologiste din Moldova. Personalul este alcătuit din 20 de persoane (2 colaboratori științifici, 3 pădurari, o profesoară, 1 agronom (lider al asociației țărănești). Scopul organizației constituie protecție și prevenirea distrugerii patrimoniului natural.[24]

În satul Corjeuți convețuiesc 5 confesiuni religioase. Chiar dacă ortodocșii constituie cel mai numeros cult, asistența la slujbele săptămânale la biserică este de 150 oameni (1,88 % din populația totală localității). Însă în perioada sărbătorilor mari numărul persoanelor prezente la slujbă este mai mare.[25] Biserica penticostală „Maranata” are 625 de membri (2008). În 2002, în cadrul bisericii Maranata s-a deschis școala biblică care pregătește lucrători care să participe în slujire.[26] Martorii lui Iehova alcătuiesc 5 comunități care întrunesc împreună circa 500 de adepți (peste 6% din populație). Biserica baptistă din Corjeuți număra în 2011 168 de membri.[27] De asemenea, în sat există și o comunitate a Bisericii adventiste de ziua a șaptea.[28]

Cultură și educațieModificare

Casa de Cultură își desfășoară activitatea din 1963, în cadrul ei fiind organizate diverse acțiuni artistice.

În Corjeuți funcționează 2 instituții de învățământ. Liceul teoretic este frecventat de circa 1300 de elevi (2008). La începutul anului școlar 2013/2014 în liceu 23 de clase complete, în fiecare clasă de la 20 până la 38 de elevi. Clădirea liceului a fost edificată în 1973. În 2008 s-a construit o minicazangerie modernă la liceu, reînnoindu-se integral sistemul de încălzire. Gărdinița „Miorița” are o capacitate de 8 grupe de copii. În 2008 la grădiniță erau înscriși 130 de copii repartizați în 5 grupe.[29][30][31]

Prima școală a fost fondată la 12 februarie 1869 prin emiterea unui decret de către departamentul Învățământului public gubernial din Basarabia. Până atunci, din 1861, copiii erau instruiți pe lângă biserică de către preotul Mihail Lungu.

Învățător și director al școlii a fost numit Iosif Rudnițki din regiunea Penza. Firește, el nu cunoștea limba română. Pe atunci, se studia după un program uni pentru tot Imperiul Rus. Toate disciplinele erau predate în limba rusă (religia, cântul bisericesc, istoria Rusiei, aritmetica). Elevii, din cauza cunoașterii slabe a limbii străine de predare, însușeau materia în mod mecanic. În 1872 școala este inspectată de către episcopul Chișinăului și al Hotinului - Pavel. În raportul său publicat în „Sbornic Besarabsskoi zemstvî” (Catalogul Zemstvei din Basarabia) episcopul scria: „Școala se află într-o clădire învechită, are numai 30 elevi. Ei sînt slab dezvoltați, au cunoștințe insuficiente”. Limba rusă era o barieră în acumularea cunoștințelor de către generația în creștere. Rezultate mai bune obțineau elevii în familia cărora se vorbea rusește. De ecemplu, fiul preotului Mihail Lungu, care a învățat primele două clase la Corjeuți în 1907, este admis la Universitatea din Iuriev, la facultatea de drept, pe care o absolvește cu succes.

În 1919, la un an după Marea Unire, la Corjeuți se deschide prima școală națională - școala primară de patru ani. O contribuție deosebită la dezvoltarea învățământului primar a avut învățătorul Ivan Ivanovici Pogorilovschi care în 1903, după decesul lui Iosif Rudnițki e numit director al școlii. În amintirea corjeuțenilor el a rămas învățătorul tuturor generațiilor. De bună seamă - Ivan Ivanovici, căci așa îl numeau pe atunci, a dăscălit trei generații de învățăcei. După promulgarea legii învățământuilui în 1924, școala primară și secundară avea unele avantaje față de sistemul instruirii din perioada ocupației rusești. A fost introdus învățământul obligatoriu de 7 ani, astfel încât, începând cu 1930 copiii din Corjeuți puteau să învețe până în clasa a VII-a. Printre primii elevi care au absolvit școala au fost Vasile Maftioi, Vasile Voroșan, Vasile Tutelea, Vasile Stâncă. Toți aceștia după ce și-au făcut studiile în diferite instituții de peste Prut au revenit în satul natal și s-au consacrat pentru toată viața profesiei de a instrui și a educa copiii. Sus-numiții pedagogi, la care s-au alăturat mai târziu Ion Carpovici, Teodor Tîșcu, Dumitru Turcuman, Teodora Surugiu, Alexandra Galben, Dora Lisacovici, Dumitru Alexandra Zasiavnețchi, Nina Cosovan, Leonid Surugiu, Lidia Olmad, Daria Chisari și mulți alții au păstrat și au dezvoltat tradițiile școlii românești.

Un capitol aparte s-ar cuveni să fia consacrat activității pedagogice (cei drept, de scurtă durată, dar plină de amintiri frumoase) în școala din Corjeuți a două personalități notorii în republica și peste hotare - poetul Grigore Vieru și maestrul de muzică Dumitru Blajinu. De fapt, cei doi tineri veniți din satul vecin Pererîta, anume aici, la Școala din Corjeuți, și-au început cariera.

EconomieModificare

Principala ocupație a corjeuțenilor o constituie agricultura: însă mulți localnici se află plecați peste hotarele țării. Peste 2000 de corjeuțeni lucrează în Paris și în împrejurimile sale. În 2011, gospodăriile agricole dispuneau de 630 de tractoare și peste 300 de mașini de mare tonaj.[32]

Inițial o bună parte din agricultori au activat în baza proiectului olandez „Dezvoltarea Horticulturii”, care avea drept scop creșterea legumelor, în special a castraveților și a roșiilor, însă au fost însămânțate și câteva parcele experimentale cu cartofi. În cele din urmă, cultivarea cartofilor s-a dovedit a fi cea mai profitabilă afacere. Țăranii de la Corjeuți reușesc să obțină câte 14 - 15 tone de cartofi la hectar, iar pe terenurile irigate recolta este de 25 - 30 t/ha, aceasta atingând uneori chiar cota de 40 t/ha.[33][34] Toamna, sunt aduși la strânsul recoltei în jur de 3500 de muncitori din raioanele din sudul Moldovei. Una din cele mai mari companii din domeniul agrar este „Arman-Plant”, specializată în cultivarea legumelor: cartof, ceapă, morcov, varză, sfeclă roșie etc. Întreprinderea a fost fondată în 1995 având în prezent un personal de 50 de lucrători. [35]

De asemena în Corjeuți funcționează și câteva întreprinderi industriale de prelucrare a produselor agricole. Întreprinderea „Servest-Agro” SRL produce conserve din legume și fructe: bulion de roșii, roșii uscate, castraveți murați ș.a., iar o parte din producție este exportată în Rusia și statele Uniunii Europene. SA „Combifuraj” este specializată în producerea făinii de grâu, a uleiului de floarea soarelui, comercializarea nutrețurilor și aditivilor pentru animale. SRL „Muncel Agro” se ocupă cu cultivarea porumbului, grâului, cartofilor, soii, merelor, producerea făinii, pastelor făinoase și oferă servicii de prelucrare și pregătire a terenurilor agricole.

La Corjeuți activează o pizzerie, câte o agenție a Băncii de Economii și a Moldinconbank[36], asociația de economii și împrumut „Elizomon”, 2 farmacii.[37][38], stații de alimentare cu benzină, gaz și alte tipuri de combustibili.

E singura localitate din Republica Moldova care are o rută directă până în capitala Franței: Corjeuți-Paris.[34]

Serviciile de telecomunicații prezente în localitate sunt: telefonie mobilă și fixă, televiziune prin cablu și digitală, internet, oficiu poștal.

FestivalModificare

Din 2012, toamna are loc Festivalul cartofului „Mai mult decât a doua pâine” cu scopul promovării culturii cartofului și calitatății bucatelor tradiționale gătite din cartofi.[39][40] Programul include: iarmaroc al produselor agricole, târg al meșterilor populari, concurs de desene, prezentare a noilor tehnologii de cultivare a cartofului, un spectacol de muzică și de dans cu participarea formațiilor artistice din regiune și din țară cu genericul „Cartoful – a doua pâine”, concurs al bucatelor din cartofi (cu degustare), concurs al standurilor cu legume, , concert cu participarea interpreților de muzică populară și ușoară, horă a satului și altele.[41][42] Festivalul este organizat de Agenția de Dezvoltare Regională Nord și Primăria Corjeuți, în parteneriat cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Consiliul Raional Briceni.[43]

UtilitățiModificare

În 2001 a fost câștigat un grant pentru construirea unei rețele de aducțiune pentru gaz, la nivelul localității. În luna noiembrie a aceluiași an a fost fondată Asociația Utilizatorilor de Gaz „Corjeuți-Gaz”. Înntr-un an și două luni au fost construite un gazoduct de presiune înalt de 2,8 km lungime și unul de presiune medie de 1,7 km. Până în 2008 la rețeaua de gazoduct au fost conecate 984 de gospodării.

Relații externeModificare

În acest 2013, în contextul Zilelor RDN, primarul de Corjeuți, Victor Andronic, și primarul comunei Aloja, Valdis Barda, au semnat un acord de colaborare cu scopul promovării exportului produselor autohtone, dezvoltării relațiilor socio-economice și culturale etc.[44][45]

PersonalitățiModificare

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Index Mundi. Accesat 27 octombrie 2013.
  2. ^ Alecu Reniță. Complexul geologic și paleontologic Caracușenii Vechi - Corjeuți. Natura, nr. 3 (144), martie 2004, p. 9.
  3. ^ Dinu Rusu. Stânca Țiglău, protejată de stat, distrusă de oameni. Moldova.org > Turism, 19 noiembrie 2012.
  4. ^ Cartea Roșie a Republicii Moldova. Ed. a 2-a. Chișinău: Știința, 2002. 288 p. ISBN 9975-67-311-2.
  5. ^ Postolache Drucioc, Stela Drucioc. Speciile de plante rare din flora Moldovei incluse în Convenția de la Berna. Mediul ambiant, nr. 1 (37), 2008, p. 44-46.
  6. ^ Bulat Denis, Bulat Dumitru, Usatîi Marin, Dumbrăveanu Dorin. Ihtiofauna râurilor mici din zona de nord a Republicii Moldova. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții. Nr.1 (313), 2011, p. 95-103.
  7. ^ Colaborarea este cheia succesului: Legenda satului Corjeuți. Alternative rurale, ianuarie 2008, p. 6.
  8. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  9. ^ И. Н. Халиппа. Роспись землевладения и сословного строя населения Бессарабии по данным переписи 1817 года// Труды Бессарабской губернской ученой архивной комиссии. — Кишинёв: Типо-литография Э. Шлиомовича, 1907. — Т. 3. — 596 с.
  10. ^ Список населенных мест по сведениям 1859 года. III. Бессарабская область. -СПб, 1861.
  11. ^ Волости и важнейшие селения Европейской России. Вып. 8. Губернии Новороссийской группы. Санкт-Петербург: Издание Центрального Статистического Комитета. 1886.
  12. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  13. ^ Семенов-Тян-Шанск, В.П. Россия. Полное георгафическое описание нашего отечества. Настольная и дорожная книга. / Под. ред. – Том. XIV: Новороссия и Крым. – СПб.: Издание А.Ф. Девриена, 1910. – С. 456 – 555
  14. ^ Anuarul „SOCEC” al României Mari. București: Editura SOCEC, 1925.
  15. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.
  16. ^ Віктор Бузало, Марія Дмитрієнко. Територіальне розмежування та встановлення кордонів між Україною та Молдовою 1940 р. // Історико-географічні дослідження в Україні : Зб. наук. пр. — 2005. — Число 8. — С. 5-36.
  17. ^ Sabin Manuilă, Indicatorul localităților din România: datele recensământului general din 6 aprilie 1941. Buc.: Imprimeria Institutului Statistic. - 1074 p.
  18. ^ V. Nicu, „Corjeuți”. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 3. Ch.: Redacția Principală a ESM, 1972, p. 442.
  19. ^ Всесоюзная перепись населения 1979 г. Численность сельского населения союзных республик (кроме РСФСР) - жителей сельских населенных пунктов - районных центров по полу. Демоскоп Weekly.
  20. ^ Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială statistică. Vol. 1-4. Chișinău: Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1994.
  21. ^ Electorala 2011, 5 iunie 2011: Doc. cu privire la alegerile locale generale/Comisia Electorală Centrală. - Ch.: S.n., 2011 (Î.S.F.E.-P. “Tipografia Centrală”). - 812 p. ISBN 978-9975-53-072-9.
  22. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale]. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4
  23. ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. – Ch.: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). Text paral.: lb. rusă, engl. –380 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-901-32-1
  24. ^ Organizația Teritorială Briceni a Mișcării Ecologiste din Moldova. Mișcarea Ecologistă din Moldova, 19 martie 2012.
  25. ^ Raport: Studiul Dreptului la libertatea gîndirii, conștiinței și a religiei (Dreptul Fundamental la Libertatea Religiei) în Republica Moldova. Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului, Coaliția Nediscriminare, Consiliul Național al Tineretului din Moldova. - Chișinău, 2012. p. 45.
  26. ^ Vasile Antoci. Biserica Penticostală „Maranata” din Corjeuți,Republica Moldova. Cuvântul Adevărului, iulie-august 2008, p. 20.
  27. ^ Radu Blendarencu. Istoria Bisericii Baptiste din Corjeuți raionul Briceni. Moldova Creștină, 29 aprilie 2011.
  28. ^ Mariana Jacot, Vitalie Moisei. În satul Corjeuți, raionul Briceni sunt înregistrate 8 culte religioase. TV7, 11 iunie 2013.
  29. ^ Andronic, Victor. ABC-ul dezvoltării culturale: Prioritățile noastre – școala și grădinița. Alternative rurale, 2008, p. 6.
  30. ^ Pătrașcu, Vasile. Instituțiile sociale au fost gazificate. Alternative rurale, 2008, p. 7.
  31. ^ Oleinic, Lidia. Ne încălzeam la sobe cu cărbuni. Alternative rurale, 2008, p. 7.
  32. ^ Svetlana Corobceanu. Corjeuți, satul contrastelor.Jurnal MD, 12 iulie 2011.
  33. ^ Dumitro Mișin, Petru Poiată. Fenomenul Corjeuți: America, măturile, Parisul și cartofii. Flux: Ediția de Vineri, Nr. 40, 05 octombrie 2007.
  34. ^ a b Nicolae Roibu. Fermierul din Corjeuți care a învățat în Olanda cum să cultive cartofi. Timpul, 30 iulie 2012.
  35. ^ armanplant.moldagro.md. Accesat 4 mai 2014.
  36. ^ Lista Filialelor și Agențiilor Băncii Comerciale “Moldindconbank” S.A., care activează la data de 30.11.2013
  37. ^ Farmacii de forme industriale (12) și filialele lor (13). Ministerul Sănătății al Republicii Moldova: Agenția medicamentului. Accesat 24 decembrie 2013.
  38. ^ Lista întreprinderilor farmaceutice acreditate. Accesat 24 decembrie 2013.
  39. ^ Prezentul raport de presă face referire la Festivalul Cartofului, ediția I. Agenția de dezvoltare Regională Nord, 11 noiembrie 2012.
  40. ^ Ion Preasca. La Corjeuți, Briceni se desfășoară primul festival al cartofului. Adevărul Moldova, 11 noiembrie 2012
  41. ^ Pe 2 noiembrie, satul Corjeuți va fi gazda Festivalului Cartofului, ediția a II-a. TV7, 28 octombrie 2013.
  42. ^ Muzică, dans și voie bună la primul Festival al Cartofului. Publika TV, 11 noiembrie 2012.
  43. ^ Festivalul Cartofului are loc în premieră la Corjeuți. Moldova 1, 11 noiembrie 2012.
  44. ^ Agenția de dezvoltare regională Nord: Raport privind implementarea Planului de activitate pentru ianuarie–decembrie 2013. Bălți, 2013. 40 p.
  45. ^ RAPORT cu privire la rezultatele obținute în urma desfășurării evenimentului regional „Zilele Regiunii de Dezvoltare Nord 2013”

BibliografieModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Corjeuți
  • Chirtoaga, Ion. Marturii despre trecutul unui sat al fostei raiale Hotin (Corjeuti). In: Revista de istorie a Moldovei, 3(1990), p. 66-69.
  • Odoleanu, Vasile. Corjeuți: Povestire istorico-documentară. Chișinău: Tipogr. Centrală, 2001. - 135 p. ISBN 9975-78-119-5

Legături externeModificare