„Pesimismul este un sentiment sau o stare adânc înrădăcinată în ADN-ul societății românești. [...]
Așteptările negative duc la rezultate negative. La nivel personal sau la nivel social negativismul generează decizii și indecizii. [...]
Mecanismul pervers al pesimismului, prin care duce la declin este în esență simplu. Deciziile influențate de pesimism sunt în esența lor decizii care au consecințe negative. Consecințele negative duc la legitimizarea și aprofundarea pesimismului. Fenomenul poate fi descris ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe o pantă fără zăpadă, va pierde strat după strat și la un moment dat se va sfărâma. [...]
[...] fenomenul de contagiune socială. Acest fenomen presupune că oamenii se influențează unii pe alții, stări de spirit se propagă de la un om la altul si in acest fel o stare de spirit la nivel social. [...]
Prima recomandare este să evitați mesajele negative. Va trebui să antrenați algoritmii rețelelor de socializare să vă aducă altceva în față. Nu comentați, nu reacționați și nu vă pierdeți vremea în general cu orice știri catastrofiste. [...]
Oare, nu ar trebui să avem încredere în noi, într-un destin pozitiv, și să învățăm că balansul între pesimism și optimism este realism[?] Există o expresie britanică: ”Hope for the best, expect the worst” (Speră să fie bine, așteaptă-te să fie rău). În interpretarea mea noi acum ne așteptam la rău fără să speram destul la bine. [...]
Și, poate ar trebui să ne aducem aminte de obiceiul dacilor de a trage cu săgeți spre cer dacă aveau impresia că divinitatea nu e la datorie. Dacă e să fie negativ destinul, dați-mi și mie un arc și săgeți.
[1]”
.png){kind=link}