Wikipedia

Blaj

municipiu din județul Alba, România
(Redirecționat de la Blaj, Alba)

Blaj (în germană Blasendorf, în maghiară Balázsfalva, în dialectul săsesc din zonă: Bluesendref)[3] este un municipiu în județul Alba, Transilvania, România, format din localitățile componente Blaj (reședința), Deleni-Obârșie, Flitești, Izvoarele, Petrisat, Tiur și Veza, și din satele Mănărade și Spătac. În 2002 avea o populație de 20.758 locuitori.

Blaj
Blasendorf
Balázsfalva
—  municipiu  —

Stemă
Stemă
Poreclă: Mica Romă
Blaj se află în România
Blaj
Blaj
Blaj (România)
Localizarea orașului pe harta României
Blaj se află în Județul Alba
Blaj
Blaj
Blaj (Județul Alba)
Localizarea orașului pe harta județului Alba
Coordonate: 46°04′17″N 23°34′23″E ({{PAGENAME}}) / 46.07139°N 23.57306°E
Țară România
Județ Alba
SIRUTA1348
Atestare1252
ReședințăBlaj[*]​
Localități componente
Guvernare
 - PrimarGheorghe Valentin Rotar[*]​[1][2] (PNL, )
Suprafață
 - Total98,93 km²
Altitudine260 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total17.816 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal515400
Localități înfrățite
 - MorlanwelzBelgia
 - Allschwil[*]​Elveția
 - RecanatiItalia
 - DurleștiMoldova
 - BacăuRomânia
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului
Modifică date / text Consultați documentația formatului

În Blaj își au sediul Arhiepiscopia de Făgăraș și Alba Iulia și întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma.

Blajul a fost în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea centrul cultural al românilor transilvăneni. Orașul a jucat un rol important în procesul de formare a limbii române moderne și a conștiinței naționale românești. Aici a apărut Biblia de la Blaj și tot aici a publicat canonicul Timotei Cipariu prima gramatică românească.

Catedrala Sfânta Treime a fost edificată între anii 1741 și 1749 în stil baroc, după planurile arhitecților vienezi de origine italiană Anton Erhard Martinelli și Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântați episcopul Inocențiu Micu-Klein și cardinalul Alexandru Todea.

Localizare

modificare

Blajul este situat în vestul Podișului Târnavelor, la confluența Târnavei Mari cu Târnava Mică, într-o renumită zonă viticolă. Sursa de alimentare cu apă a municipiului Blaj este râul Sebeș.

Istorie

modificare
   
Blaj în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
 
Castelul din Blaj (secolul al XVI-lea)
 
Catedrala Sfânta Treime din Blaj (secolele XVIII-XIX)

În situl arheologic numit La Peri s-a descoperit o așezare neolitică de cultură neprecizată.[4].

Prima atestare documentară referitoare la Blaj datează din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313, fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moșiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele proprietarului, Blasius, care la rândul lui a preluat numele de la sfântul Blasius, din Biserica Catolică. De-a lungul timpului, Blajul a fost menționat în limba latină ca villa Blasii, iar mai apoi în traducere maghiară ca Balázsfalva (satul lui Blasiu), respectiv în germană Blasendorf, nume care a devenit în dialectul săsesc Bluesendref. În spiritul latinismului promovat de mișcarea cultural-națională Școala Ardeleană numele Blajului a fost transcris în limba română ca Blasiu, respectiv Blaș. Ca semn al emancipării urbane, în secolul al XIX-lea a fost folosită în corespondență și forma Blaj-Oraș, simetric cu maghiarul Balázsfalva (Blașfalău, aidcă satul lui Balázs). Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal, alături de Năsăud, cu o populație majoritar românească.[5]

La început secolului al XVII-lea populația localității era redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea nobilului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 Episcopiei Române Unite de la Făgăraș, în urma unui schimb de proprietăți în vremea episcopatului lui Ioan Inocențiu Micu-Klein, devenind astfel reședința oficială episcopală.

În vremea episcopului Ioan Inocențiu Micu-Klein și a urmașului său, Petru Pavel Aaron, la Blaj au fost întemeiate importante instituții de învățământ, precum Școlile Blajului, Biblioteca Arhidiecezană (cea mai mare bibliotecă românească din Transilvania), Tipografia diecezană etc. La 19 mai 1737 Blajului i-a fost conferit statutul de oraș, fiind totodată centrul religios și cultural al românilor „uniți” (greco-catolici), implicit și al mișcării cultural-naționale și de emancipare, numit Școala Ardeleană.

În anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aron, la Blaj și-a deschis porțile prima școală publică cu limba de predare română. Acest fapt l-a făcut pe Ion Heliade Rădulescu să spună "aici a răsărit soarele românilor". O inscripție cu acest citat este montată pe clădirea în care a funcționat școala de obște. Mulți dintre cei mai de seamă cărturari români al secolelor XVIII - XIX din Transilvania, ca Samuil Micu, George Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, George Barițiu, Simion Bărnuțiu, etc., și-au făcut studiile la Blaj, la Gimnaziul Superior, și mai apoi la Academia Teologică.

Ca centru ideologic al burgheziei românești din Transilvania, Blajul a avut un rol important în formarea conștiinței naționale a românilor.[6] La Blaj au avut loc, în 1848, mai multe adunări ale românilor din Transilvania. La adunarea convocată de Avram Iancu și Alexandru Papiu-Ilarian la 30 aprilie 1848, au fost formulate ideile desființării iobăgiei și ale egalității în drepturi a populației române din Transilvania cu celelalte națiuni.

Articol principal: Revoluția română de la 1848.
 
Podul Minciunilor
 
Statuia Lupoaicei din Blaj

La 15-17 mai 1848 pe câmpul de lângă Blaj numit „Râtul Grecilor”, care de atunci poartă numele de Câmpul Libertății, a avut loc Marea Adunare de la Blaj, la care au participat 30.000-40.000 de oameni, majoritatea țărani. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desființarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română etc. Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoașterea de către guvernul revoluționar ungar (secesionist) a egalității în drepturi a românilor cu celelalte popoare, nesatisfacerea revendicărilor lor sociale și votarea de către Dieta din Cluj a încorporării Transilvaniei la Ungaria au determinat dezbinarea forțelor revoluționare ale românilor și maghiarilor. Între 15 și 25 septembrie 1848 a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaște încorporarea Transilvaniei la Ungaria și a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînțelegerea dintre conducătorii revoluției maghiare și cei ai forțelor revoluționare ale românilor transilvăneni a condus la un război civil, oprit doar prin intervenția trupelor imperiale austriece ajutate de cele țariste, venite aici la cererea Curții de la Viena, în 1849.

În 1868, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Adunarea de la Blaj, a fost adoptată o declarație politică a românilor ardeleni cunoscută și sub numele de Pronunciamentul de la Blaj. Pronunciamentul s-a pronunțat pentru autonomia Transilvaniei și pentru repunerea în vigoare a legilor adoptate de Dieta de la Sibiu în 1863, anume legea privind egalitatea politică și confesională a națiunii române, precum și legea prin care limba română a fost declarată limbă oficială în Marele Principat al Transilvaniei, alături de limba maghiară și germană. Pronunciamentul a solicitat redeschiderea Dietei Transilvaniei.

Articol principal: Pronunciamentul de la Blaj


Personalități reprezentative ale Blajului interbelic au fost Mitropolitul Vasile Suciu și scriitorul Alexandru Lupeanu Melin, director al Bibliotecii Centrale din Blaj între 1919-1927.

Interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma de către autoritățile comuniste în octombrie 1948 a însemnat o grea lovitură pentru Biserica Blajului, deoarece întreaga elită intelectuală concentrată în Blaj, și nu numai, a fost arestată și/sau dispersată. Academia Teologică Greco-Catolică a fost închisă, iar Biblioteca Centrală din Blaj a fost distrusă. O mare parte a cărților a fost aruncată în apele râului Târnava. Capelele institutelor de învățământ din Blaj au fost transformate în săli de sport. Bisericile au fost confiscate de stat și date spre folosință cultului ortodox. Corpul profesoral greco-catolic a fost împrăștiat prin închisorile comuniste sau cu domiciliu forțat prin locuri îndepărtate din țară.

Demografie

modificare

La recensământul din 1930 au fost înregistrați la Blaj 4.618 locuitori, dintre care 3.509 români (75,9%), 721 maghiari (15,6%), 227 evrei (4,9%), 112 germani (2,4%) ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.089 greco-catolici (66,8%), 505 reformați (10,9%), 408 ortodocși (8,8%), 255 romano-catolici (5,5%), 227 mozaici (4,9%) ș.a.[7] Cele 41 de localități rurale care alcătuiau plasa Blaj au fost recenzate separat.

La recensământul din 1956 au fost consemnați la Blaj 8.711 de locuitori.

Conform recensământului efectuat în 2011 populația municipiului Blaj se ridică la 20.630 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 20.765 de locuitori.[8] Majoritatea locuitorilor sunt români (78,26%). Principalele minorități sunt cele de romi (8,27%) și maghiari (6,32%). Pentru 6,9% din populație apartenența etnică nu este cunoscută.[9] Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor de azi sunt ortodocși (69,27%), români greco-catolici (13,24%), reformați (4,14%), romano-catolici (2,81%), baptiști (1,59%) și penticostali (1,11%). Pentru 6,91% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[10]



 

Componența etnică a municipiului Blaj

     Români (78,26%)

     Maghiari (6,32%)

     Romi (8,26%)

     Necunoscut (6,9%)

     Altă etnie (0,24%)

 

Componența confesională a municipiului Blaj

     Ortodocși (69,27%)

     Romano-catolici (2,81%)

     Reformați (4,14%)

     Penticostali (1,1%)

     Greco-catolici (13,24%)

     Baptiști (1,58%)

     Necunoscută (6,9%)

     Altă religie (0,93%)

Personalități

modificare
 

De asemenea, a făcut parte din trupa de rock „Academic”, formație studențească înființată în 1975 de doi conservatoriști (Mircea Gropșianu și Florian Mușat), unde a cântat timp de un an la clape și voce.

Date geologice

modificare

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unei acumulări de sare gemă.

Transporturi

modificare
  • Drumuri naționale: DN 14B (legătura cu București, Cluj, Oradea) și DN 7 (legătură cu Arad, Timișoara). Drumuri județene: DJ 142 (legătura cu Tg. Mureș).
  • Calea ferată face legătura directă cu orașele: București, Cluj, Tg. Mureș, Sovata, Budapesta și Viena. Aeroporturi apropiate sunt cele din Sibiu, Cluj și Târgu Mureș.

Monumente

modificare
 
Câmpia Libertății
 
Teiul lui Eminescu

Supranume

modificare

Orașul Blaj a fost începând din secolul al XVIII–lea până la Marea Unire din 1918 capitala culturală a românilor transilvăneni și de aceea i s-au dat diferite denumiri: „Mecca românilor”, „Sionul românesc”, orașul „Luminilor ardelene”, „Școala școlilor românești”, iar Mihai Eminescu a numit Blajul: „Mica Romă” (Roma Mică).[11][12]

Politică și administrație

modificare
 
Primarul municipiului Blaj: Gheorghe Valentin Rotar

Municipiul Blaj este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Gheorghe Valentin Rotar[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[13]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal13             
Uniunea Salvați România3             
Partidul Social Democrat2             
Alianța pentru Unirea Românilor1             

Orașe înfrățite

modificare

Municipiul Blaj este înfrățit cu următoarele localități:

Note

modificare
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  3. ^ Primăria Blaj. „Strategia de dezvoltare culturală a Municipiului Blaj 2021-2027” (PDF). Strategia de dezvoltare culturală a Municipiului Blaj 2021-2027. p. 33. Accesat în . 
  4. ^ „Repertoriul Arheologic Național”. ran.cimec.ro. Accesat în . 
  5. ^ Enciclopedia Cugetarea, p. 104.
  6. ^ Dicționar Enciclopedic Român, vol. 1, p. 372.
  7. ^ Recensământul din 1930, vol. II, p. 742.
  8. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Despre „numele” Blajului: Roma Mică Arhivat în , la Wayback Machine., Ion Buzași, România literară - anul 2014, numărul 50, accesat la 20 iunie 2016
  12. ^ DESTINAȚIE: ROMÂNIA/Alba: "Fântână a românismului", Blajul istoric a fost numit "Mica Romă" de către Eminescu Arhivat în , la Wayback Machine., 18 iunie 2014, Agerpres, accesat la 20 iunie 2016
  13. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Nicolae Brânzeu, Ion Buzași, Ioan Popa. Istoria școalelor din Blaj: studiu istoric, Editura Astra, 2000;
  • Mircea Buza, Ioan Mărculeț - Toponimia Văii Târnavei și afluenților ei între Blaj și Mihalț, Comunicări științifice, IX, Mediaș, 2010, p. 386-390.
  • Nicolae Comșa, Dascălii Blajului, Tipografia Seminarului, Blaj, 1940;
  • Petru Magdău, Tipografia de la Blaj (1850-1918). Contribuții documentare, Presa Universitară Clujeană, 2010;
  • Ioan Mărculeț - Blaj. Aspecte de geografie istorică, București, 1999, p. 23-28.
  • 1848. Blajul și amintirea Revoluției , volum coordonat și ilustrat de Ioan Chindriș, Editura ASTRA, Despărțământul "Timotei Cipariu", Blaj, 1998.
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (). - Castles & fortresses in Transylvania: Alba County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Alba. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-06143-3 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor). 
  • Ion Brad, Blajul nostru cel de toate zilele, Editura Pegasus Press, 2004.
  • Blajul: o istorie în texte, Editura Demiurg, 1993.

Lectură suplimentară

modificare
  • Oameni de ieri și de azi ai Blajului, Ana Hinescu, Arcadie Hinescu, Blaj, 1994
  • Din arta și cultura Blajului, Cornel Tatai-Baltă, Alba Iulia, Editura Altip, 2000
  • Blajul în imagini, Cornel Tatai-Baltă, Alba Iulia, Editura Altip, 2002
  • Printre oamenii Blajului, Blaj, 2006

Vezi și

modificare

Imagini

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Blaj



Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Blaj&oldid=16675093