Listă de partide politice din România
Aceasta este o listă a partidelor politice din România. România are un sistem multipartid democratic, cu numeroase partide politice, în care un partid politic nu are adesea șansa de a obține majoritate parlamentară singur și, astfel, partidele parlamentare trebuie să colaboreze și/sau să formeze alianțe între acestea pentru a forma guverne de coaliție, existând ipotetic și parțial practic în istoria relativ recentă a țării și opțiunea susținerii unui guvern minoritar. Actualul sistem politic a fost instituit în urma Revoluției Române din 1989 și a adoptării unei noi constituții în 1991; înainte de aceste evenimente, România a fost un stat totalitar cu un singur partid sub conducerea Partidului Comunist Român (PCR) de extremă stângă.
De la începutul anilor 1990, politica românească a cunoscut o scădere treptată a numărului de partide politice care au intrat în Parlament și o relativă consolidare a celor mari, deja existente pe anumite linii ideologice revendicate. Partidele politice majore pot fi grupate aproximativ în trei „familii” principale, mai precis liberale, social-democrate sau conservatoare/creștin democrate.[1] Pe lângă aceste „familii” de partide, mai există alte grupuri care sunt afiliate următoarelor ideologii: ecologism, libertarianism sau naționalism. Grupurile extremist-naționaliste au un profil politic relativ scăzut în România, în ciuda creșterii popularității partidelor politice de extremă dreapta și eurosceptice în multe țări ale Uniunii Europene (UE) în anii 2010.[2] Cu toate acestea, începând cu anii 2020 pe fondul pandemiei de COVID-19, a crizei economice ce a urmat, a noului val naționalist din Europa și a invaziei Rusiei din Ucraina, profilul partidelor extremist-naționaliste a crescut în România, principalii exponenți fiind partidul parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) intrat în 2020 în parlament și S.O.S. România (S.O.S.), un partid cu un profil mai mic decât AUR dar care a reușit să trimită în Parlamentul European 2 eurodeputați (mai precis Luis Lazarus și fosta senatoare Diana Șoșoacă).
Traseismul politic rămâne totuși o problemă foarte îngrijorătoare și semnificativă, la fel ca și corupția pe scară largă, ceea ce duce la un nivel general foarte scăzut de încredere a publicului în partidele politice (12% spre exemplu conform unui sondaj de opinie din decembrie 2014).[3] Pentru a contracara această percepție, cele mai mari două partide din România postdecembristă (mai exact Partidul Social Democrat, PSD pe scurt și Partidul Național Liberal, PNL pe scurt) ar fi inițiat o serie de reforme interne în 2015 pentru a-și consolida criteriile de integritate și a impune sancțiuni disciplinare membrilor de partid anchetați sau condamnați pentru acuzații de corupție.[4][5][6]
Cadru legal
modificareConstituția României prevede că cetățenii se pot asocia liber în partide politice, cu excepția magistraților, a personalului militar și de poliție, precum și a altor funcționari publici care sunt apolitici prin lege.[7]
Sistemul de partide din România este reglementat de Legea nr. 14/2003 privind partidele politice. Legea interzice partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activități pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. (7), art. 40 alin. (2) sau (4) din Constituția României.[8] Articolul 30 din Constituția României prevede că sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.[9] Articolul 40 din Constituția României prevede că partidele politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.[7] Curtea Constituțională are printre atribuțiile sale deciderea constituționalității unui partid politic și marcarea sa drept neconstituțional în cazul în care ideologia sa încalcă unul dintre principiile constituționale.[10]
Legea nr. 14/2003 prevede că partidele politice se pot organiza și funcționa conform statutului propriu. Statutul și programul politic ale partidului trebuie să fie prezentate în formă scrisă și aprobate de organele împuternicite prin statut.[8] Inițial, legea prevedea o listă de 25.000 de susținători, cu reședința în cel puțin 18 județe și Municipiul București, pentru ca un partid politic să fie înregistrat oficial. Cu toate acestea, în februarie 2015, Partidul Pirat din România, neînregistrat, a depus o plângere la Curtea Constituțională, argumentând că cerința listei este o încălcare a dispozițiilor constituționale privind libertatea de asociere. Ulterior, Curtea a anulat cerința ca neconstituțională, iar pe 6 mai 2015, Parlamentul României a aprobat o versiune modificată a legii, care permite formarea unui partid politic cu 3 semnături.[11][12]
Partide parlamentare
modificarePartidele parlamentare sunt acele partide politice care au reprezentanți în Senat (i.e., senatori) și/sau în Camera Deputaților (i.e., deputați). Acestea sunt organizate în grupuri parlamentare, în mod obișnuit formate la începutul fiecărei legislaturi. Conform Regulamentului Camerei Deputaților, pentru a forma un grup parlamentar, este necesar un număr minim de 10 deputați care trebuie să aparțină aceluiași partid politic sau alianță electorală care a participat la alegeri.[13] În mod similar, în cazul Senatului, este necesar un număr minim de 7 senatori pentru a constitui un grup parlamentar.[14]
_logo.svg){kind=logo}
.svg)
Pe lângă partidele reprezentate în Parlamentul României, următoarele partide au reprezentare numai în Parlamentul European (în timp ce unul dintre eurodeputați este independent):[21]
| Logo | Nume | Fondat | Lider | Poziție | Ideologie | Parlamentul European | Afiliere europeană | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Partidul Mișcarea Populară | 2014 | Eugen Tomac | Centru-dreapta | Conservatorism social, Creștin democrație, Conservatorism național, Unionism |
1 / 33
|
PPE | |
|
Partidul Național Conservator Român | 2023 | Cristian Terheș | Dreapta spre extrema dreaptă | Conservatorism național, Naționalism românesc, Suveranism |
1 / 33
|
ECR | |
Partide extra-parlamentare
modificare| Nume | Abr. | Reprezentant[30] |
|---|---|---|
| Uniunea Armenilor din România Armeană: Ռումինիայի Հայոց Միություն |
UAR | Varujan Pambuccian |
| Uniunea Elenă din România Greacă: Ενωση Ελληνων Ρουμανιας |
UER | Dragoș Zisopol |
| Uniunea Culturală a Rutenilor din România Ruteană: Културне Товариство Русинів Романії |
UCRR | Iulius Firczak |
| Uniunea Croaților din România Croată: Zajedništvo Hrvata u Rumunjskoj |
UCR | Slobodan Ghera |
| Uniunea Sârbilor din România Sârbă: Савез Срба у Румунији |
USR | Slavoliub Adnagi |
| Comunitatea Rușilor Lipoveni din România Rusă: Община русских-липован Румынии |
CRLR | Andrian Ampleev |
| Uniunea Bulgară din Banat-România Bulgară bănățeană: Balgarsku Družstvu ud Banát-Rumanija |
UBB-R | Petronela Csokany |
| Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România Slovacă: Demokratický zväz Slovákov a Čechov v Rumunsku Cehă: Demokratický svaz Slováků a Čechů v Rumunsku |
UDSCR | Iarco Furic |
| Forumul Democrat al Germanilor din România Germană: Demokratisches Forum der Deutschen in Rumänien |
FDGR | Ovidiu Ganț |
| Asociația Italienilor din România Italiană: Associazione Italiani di Romania |
Ro.As.It. | Andi Grosaru |
| Uniunea Democrată Turcă din România Turcă: Romanya Demokrat Türk Birliği |
UDTR | Iusein Ibram |
| Uniunea Polonezilor din România Poloneză: Związek Polaków w Rumunii |
Dom Polski | Victoria Longher |
| Uniunea Ucrainenilor din România Ucraineană: Cоюз Українців Румунії |
UUR | Miroslav Petrețchi |
| Asociația Macedonenilor din România Macedoneană: Друштвото на Македонците од Романија |
AMR | Venera Popescu |
| Asociația Liga Albanezilor din România Albaneză: Shoqata Lidhja e Shqiptarëve të Rumanisë |
ALAR | Bogdan Stoica |
| Asociația Partida Romilor Pro-Europa Romani: Asociatiasa Partida le Romengi Pro-Europa |
PRPE | Daniel Vasile |
| Federația Comunităților Evreiești din România Ebraică: פדרציית הקהילות היהודיות של רומניה |
FCER | Silviu Vexler |
| Uniunea Democrata a Tatarilor Turco-Musulmani din Romania Turcă: ROMANYA MÜSLÜMAN TATAR TÜRKLERİNİN DEMOKRAT BİRLİĞİ |
UDTTMR | Amet Varol |
Partide desființate
modificarePartide active în perioada 1859–1918
modificarePartide active în perioada 1918–1947
modificareUrmătoarele partide au fost toate active în România în perioada interbelică și, în unele cazuri, prin și după al Doilea Război Mondial. Datele de înființare și dizolvare sunt date, acolo unde sunt cunoscute. În caz contrar, sunt date cele mai vechi și cele mai recente date cunoscute pentru activități.
Această perioadă a văzut proliferarea a numeroase partide extremiste inspirate de fascism, socialism și comunism. Acestea din urmă au fost efectiv interzise în 1924 de așa-numita lege Mârzescu.[31] O succesiune de lovituri de stat a modificat drastic peisajul politic pe măsură ce România a trecut printr-o dictatură cu un singur partid sub Frontul Renașterii Naționale (1938–1940), apoi o dictatură militară fără partide politice (1940–1944), apoi revenind pentru scurt timp la democrație pluripartinică înainte de a deveni în sfârșit o republică populară (1944–1947).
Partide din perioada comunistă
modificareDeși partidele nu au fost recunoscute în perioada comunistă și nu erau relevante politic, următoarele au fost forțele politice recunoscute oficial:
Au mai existat unele forțe politice cărora li s-a permis să existe, cu un statut neclar, până în 1948.[32]
| Nume | Abr. | Note |
|---|---|---|
| Partidul Comunist Român | PCR | Cunoscut și ca Partidul Muncitoresc Român, (PMR) între 1948 și 1965; desființat în 1989. |
| Frontul Democrației și Unității Socialiste | FDUS | O organizație creată ca și aripă a PCR; activ 1975-1989. |
| Uniunea Generală a Sindicatelor din România | UGSR | Activ 1948-1989. |
| Uniunea Populară Maghiară
Magyar Népi Szövetség |
UPM/MNSZ | Creat ca și Uniunea Muncitorilor Maghiari din România (Magyar Dolgozók Országos Szövetsége, MADOSZ), în strânsă alianță cu Partidul Comunist Român; activ 1934-1953 |
| Comitetul Democratic Evreiesc | CDE | În strânsă alianță cu Partidul Comunist Român; activ 1946-1953.[33] |
| Frontul Plugarilor | FP | În strânse legături cu Partidul Comunist Român; activ 1933-1953. |
Partide de după 1989
modificare- Acțiunea Populară - absorbit de PNL
- Partidul Republican - autodizolvat
- Partidul Unității Națiunii Române - absorbit de Partidul Conservator
- Partidul Vieții Românești (PVR)
- Partidul Socialist al Muncii (PSM)
- Partidul Popular
- Alianța pentru România - fuziune cu PNL
- Partidul Democrat Liberal - fuziune cu PNL
- Partidul Alianța Liberalilor și Democraților - fuziune cu PNL (2022)
- Partidul Democrat Agrar din România (PDAR)
- Partidul Alianța Civică (PAC) - fuziune cu PNL
- Forța Civică - fuziune cu PDL
- Frontul Democrat al Salvării Naționale - redenumit Partidul Democrației Socialiste din România, a fuzionat cu PSDR pentru a forma PSD
- Frontul Salvării Naționale - redenumit Partidul Democrat, a absorbit Partidul Liberal Democrat și a devenit Partidul Democrat Liberal
- Forța Democrată din România - desființat în 2013
- Uniunea Forțelor de Dreapta - absorbit de PNL
- Partidul Solidarității Sociale - absorbit de PDSR
- Partidul Național Român (1998) - a fuzionat cu PD
- Partidul Național Democrat Creștin - autodizolvat
- Partidul Inițiativa Națională - absorbit de UNPR
- Partidul Liberal'93 - absorbit de PNL
- Partidul Conservator (PC) - fuzionat cu PLR
- Partidul Liberal Reformator (PLR) - fuzionat cu PC
- Partidul Poporului - Dan Diaconescu (PP-DD) - absorbit de UNPR
- Uniunea Națională pentru Progresul României
- Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (PLUS) - absorbit în USR PLUS
- USR PLUS - a revenit la denumirea de USR
- Partidul Alianța Liberalilor și Democraților - absorbit în PNL[34][35][36]
- Partidul România Unită - desființat în 2022
- Partidul Popular Maghiar din Transilvania - a fuzionat cu PCM pentru a forma Alianța Maghiară din Transilvania[37]
- Partidul Civic Maghiar - a fuzionat cu PPMT pentru a forma Alianța Maghiară din Transilvania[37]
- Alianța pentru Patrie (ApP)
- Partidul Alternativa Dreaptă - absorbit în PNCR[38]
- Alianța Renașterea Națională - absorbit în PNCR[38]
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ Ca Frontul Salvării Naționale (FSN), în decembrie 1989 mai precis.
- ^ Ca PSD după fuziunea dintre Partidul Democrației Sociale în România (PDSR) și Partidul Social-Democrat Român (PSDR)
- ^ Fondat în acest an ca Partidul Național Liberal (PNL) istoric.
- ^ Reînființat de Radu Câmpeanu și alți vechi liberali încarcerați anterior de comuniști și/sau exilați în străinătate.
- ^ „The Ideological Institutionalization of the Romanian Party System « Romanian Journal of Political Science” (în engleză). Accesat în .
- ^ „The Extreme Right in Contemporary Romania” (PDF). Accesat în .
- ^ „Crește încrederea în Președinție și Armata, scade în Biserica și presa - sondaj INSCOP”. Accesat în .
- ^ „PSD și PNL se întrec în demonstrații de reformă internă, să-i excludă pe membrii corupți”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Modificare statut PSD: Membrii condamnați în primă instanță pentru corupție, suspendați din partid”. Accesat în .
- ^ „PNL a definitivat modificările la Statut, în privința criteriilor de integritate”. Accesat în .
- ^ a b „Constituția României, art. 40”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ a b „LEGE (R) 14 09/01/2003 - Portal Legislativ”, Legislatie.just.ro, accesat în
- ^ „Constituția României, art. 30 alin. (7)”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ „Constituția României, art. 146 alin. (k)”, Camera Deputaților, accesat în
- ^ „Partidul Pirat din România schimbă legea partidelor politice la CCR: nu mai e nevoie de minimum 25.000 de membri fondatori”. Accesat în .
- ^ „Camera Deputaților a adoptat trei legi electorale: legea finanțarii partidelor reexaminata, legea partidelor politice și legea alegerilor locale”. Accesat în .
- ^ „Organizarea Camerei Deputaților”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ „Organizarea Senatului”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ a b c d Narcis George Matache (). „Top 30 partide politice din România”. The New Federalist.
- ^ „Grupuri parlamentare”. Senatul României. Accesat în .
- ^ „Grupuri parlamentare”. Camera Deputaților din România. Accesat în .
- ^ „Rezultate finale - Alegeri europene 2024”. Website-ul Parlamentului European. Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European 9 Iunie 2024. Accesat în .
- ^ Anghel, Dan (). „Care este programul politic al AUR. Partid conservator care vrea educație sexuală pentru adolescenți”. Adevărul. Arhivat din original la .
- ^ „Romanian opposition takes narrow lead after election”. BBC News. . Arhivat din original la .
- ^ Eurodeputatul independent, la data de 18 iunie 2024, este Nicolae Ștefănuță.
- ^ „„Statut - Partidul PRO România" (PDF), Proromaniaonline.ro, accesat în 7 iunie 2024” (PDF).
- ^ „STATUTUL PARTIDULUI ROMÂNIA ÎN ACȚIUNE” (PDF). Partidul România în Acțiune. line feed character în
|titlu=la poziția 9 (ajutor) - ^ a b „Partidul Ecologist Român (PER)”. votez.info. Accesat în .
- ^ „Partidul Forța Națională are o nouă conducere. Președintele interimar al formațiunii este un clujean”. monitorulcj.ro.
- ^ Andrei Tiut. „Strategiile PRM de maximizare a capitalului electoral (1996-2005)”. Sfera Politicii. Arhivat din original la 5 septembrie 2018. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ George Jiglău; Sergiu Gherghina. „The Ideological Institutionalization of the Romanian Party System”. Romanian Journal of Political Science. Accesat în .
- ^ „Partidul România Mare (PRM)”. votez.info. Accesat în .
- ^ Anca M. Colibășanu. „PRM vrea să obțină 13% la viitoarele alegeri, la nivel național”. Monitorul Cluj. Accesat în .
- ^ „Grupul parlamentar al minorităților naționale”. Camera Deputaților.[nefuncțională – arhivă]
- ^ „Mârzescu Law”. Accesat în .
- ^ Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, București, 1990, p.357
- ^ M. Ștefan, "În umbra Cortinei de Fier", în Magazin Istoric, noiembrie 1995
- ^ G4Media. „PNL anunță că începe negocierile cu ALDE în vederea fuziunii”. Accesat în .
- ^ Ziare.ro. „Conducerea liberalilor a aprobat fuziunea PNL cu ALDE”. Accesat în .
- ^ EVZ.ro. „Se naște o nouă forță în politică în România. PNL tocmai a bătut palma, fuziunea a fost parafată!”.
- ^ a b Mihăescu, Alexandru (). „Două partide maghiare din România au fuzionat. Noul partid se numește Alianța Maghiară din Transilvania (AMT) și promovează autonomia”. G4Media.ro. Accesat în .
- ^ a b „Forțele conservatoare din România se unesc: AD și ARN fuzionează cu PNCR VIDEO”. adevarul.ro. . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Ion Constantinescu, "Dr. N. Lupu: «Dacă și d-ta ai fi fost bătut...»" în Magazin Istoric, August 1971
- Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, București, 1990
- Victoria Gabriela Gruber, Despre Partidul Național Liberal (Gheorghe Brătianu) (PDF)
- Gabriel Marin, "Între culpabilitate și mit: George Călinescu - Un istoric literar român în timpul regimului comunist" Arhivat în , la Wayback Machine., în Erasmus, 1997
- Dubla criză a "României profunde" Arhivat în , la Archive.is, 12 iulie 2005, Paula Mihailov, Jurnalul Național
- Vasile Niculae, Ion Ilincioiu, Stelian Neagoe, Doctrina țărănistă în România. Antologie de texte, Editura Noua Alternativă, București, 1994
- Z. Ornea, George Panu - Amintiri de la "Junimea" din Iași, Ed. Minerva, București, 1998
- Petre Otu, "1946-1947. Se pregătește guvernul Argetoianu!" Arhivat în , la Wayback Machine., în Magazin Istoric, May 2000
- Ioan Scurtu, Viața Politică din România 1918–1914, Editura Albatros, București, 1982
- M. Ștefan, "În umbra Cortinei de Fier", în Magazin Istoric, November 1995
- Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941: Mistica ultranaționalismului, Humanitas, București, 1993
- Nicolae Videnie, "«Alegerile» din martie 1948: epilogul listelor electorale alternative. Obsesia unanimității - primii pași", în Dosarele Istoriei, 11/V, 2000
- Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria românilor între anii 1918-1940: IV. Partidele politice în primul deceniu interbelic
Bibliografie suplimentară
modificare- Enciclopedia istoriei politice a României: 1859-2002, Stelian Neagoe, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2003
- Oameni politici români - enciclopedie, Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 2007 - recenzie