Politica României
Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[1] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie 1991.[1][2] În anul 2003 a avut loc un referendum[3] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[1] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică . Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[4] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[5] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[1] Președintele numește primul-ministru din partidul sau coaliția care a câștigat majoritatea în Parlament, care la rândul său numește Guvernul.[1] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[6] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[7]
Puterea executivăModificare
Deținătorii funcțiilor | |||
---|---|---|---|
Funcție | Nume | Partid | Data începerii mandatului |
Președinte | Klaus Iohannis | Partidul Național Liberal | 21 decembrie 2014 |
Prim-ministrul | Nicolae Ciucă | Partidul Național Liberal | 25 noiembrie 2021 |
Președintele este ales prin vot popular pentru maximum două mandate de câte cinci ani (mandate de patru ani până în 2004). Este șeful statului (însărcinat cu veghea constituției, afacerilor externe și buna funcționare a autorității publice), comandant suprem al forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Conform constituției, el/ea acționează ca mediator între centrele de putere ale statului și între stat și societate. Președintele numește prim-ministrul după consultarea partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, dacă nu există o astfel de majoritate, a tuturor partidelor din Parlament.
Ambiguitatea din Constituția României (articolul 85 alineatul (1), articolul 103 alineatul (1)[8] poate duce la situații în care o coaliție de partide care obțin majoritatea absolută în Parlament sau un partid care deține majoritatea relativă în Parlament ar fi în imposibilitatea de a nominaliza un prim-ministru deoarece președintele ar refuza numirea (fără ca niciun partid să dețină majoritate absolută în Parlament). Potrivit articolului 103 (1), „dacă nu există o astfel de majoritate”, interpretat de președinte ca „dacă nu există un astfel de partid” ( deși o majoritate absolută poate fi formată dintr-un singur partid, o coaliție de partide sau o alianță).
La alegerile parlamentare din 2008,[9] Alianța PSD+PC a câștigat 33.09% din locurile din Camera Deputaților și 34.16% din locurile din Senat. PNL a câștigat 18.57% din locuri la Camera Deputaților și 18.74% la Senat, dând ambelor partide majoritate atât în Camera Deputaților, cât și în Senat. În orice caz, președintele a nominalizat un membru PDL (care a câștigat mai puțin de 32.36% din locuri la Camera Deputaților și 33.54% din locurile de la Senat). Prim-ministrul nominalizat alege ceilalți membri ai guvernului, iar guvernul și programul său trebuie confirmate printr-un vot de încredere al Parlamentului.
Parlamentul și GuvernulModificare
Deținătorii funcțiilor | |||
---|---|---|---|
Funcție | Nume | Partid | Data începerii mandatului |
Președintele Senatului | Florin Cîțu | Partidul Național Liberal | 23 noiembrie 2021 |
Președintele Camerei Deputaților | Marcel Ciolacu | Partidul Social Democrat | 23 noiembrie 2021 |
Parlamentul României este bicameral,[10] fiind alcătuit din Senat, cu 136 de membri, și Camera Deputaților, cu 330 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[11][12][13] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, folosind unui algoritm bazat pe metoda d’Hondt). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 6 decembrie 2020. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[14]
Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[15] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.[16]
Puterea judecătoreascăModificare
Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[17] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[18] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[1][19] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[20] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.
Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 [21] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[22][23]
Relațiile externeModificare
După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului,[24] în 2004 ea a devenit membră a NATO[25] iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.[26]
Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei.[27][28] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO.[29] În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[30] România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[29] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[31] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.[32][33]
Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special,[29] având în vedere că cele două țări folosesc practic aceași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[34] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[35]
România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel, României îi revin 9.700 km², iar Ucrainei îi revin 2.300 km².[36][37][38] Prin decizia CIJ, Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înființarea sa. O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.[39][40]
Partidele politiceModificare
Începând cu anul 2008, partidele primesc subvenții de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Electorale Permanente și au obligația să înregistreze distinct în evidența contabilă proprie subvenția primită.[41]
Principalele partide politiceModificare
România are un sistem multipartid, ceea ce face practic imposibil un guvern majoritar (cu excepția cazului în care un anumit partid politic obține un scor foarte mare la alegerile legislative). Partidele parlamentare mai mici au fuzionat uneori cu altele mai mari în timpul legislaturii anterioare înainte de 2020 (și chiar în timpul legislaturii curente). În prezent, există cinci partide parlamentare principale (excluzând cele 18 partide ale minorităților etnice care au câte un reprezentant):
Logo | Nume partid | Ideologie | Lider(i) | Note | |
---|---|---|---|---|---|
Partidul Național Liberal | Liberal-conservator, Centru-dreapta populist, de facto Big tent | Nicolae Ciucă | Până în noiembrie, cel mai mare partid de guvernământ printr-un guvern de coaliție din decembrie 2020, dar formând un guvern minoritar numai cu UDMR după începutul lunii septembrie 2021 și până în noiembrie (chiar și după a fost demis prin moțiune de cenzură). În prezent face parte dintr-un guvern cu PSD și UDMR, fiind al doilea partid ca mărime. De asemenea este măcinat de disputele interne și de creșterea corupției în partid. | ||
Partidul Social Democrat | Social democrat, centru-stânga populist, de facto Big tent | Marcel Ciolacu | Din 2019 și până în 2021 a fost în opoziție. A intrat în noiembrie 2021 într-un guvern alături de PNL și UDMR, formând o majoritate comfortabilă, chiar constituțională. A obținut cele mai bune ministere. | ||
Uniunea Salvați România | Progresist-liberală, anticorupție | Cătălin Drulă (interimar) |
În prezent, al treilea partid ca mărime (înființat anterior ca o alianță politică formală între USR și PLUS) din parlament (în prezent, în opoziție față de guvernul PNL-PSD-UDMR); cu o poziție politică sincretică (mai ales cu o concentrare semnificativă către anticorupție și domnia legii). | ||
Alianța pentru Unirea Românilor | Naționalism românesc, populism de dreapta, conservatorism național, iredentism românesc, euroscepticism | George Simion | În prezent, cel mai mic partid de opoziție din parlament. La alegerile legislative, AUR a câștigat 9% din voturi în toată România și diaspora, ceea ce s-a soldat cu un rezultat surprinzător care a determinat partidul să devină al patrulea ca mărime din țară la nivel politic central. | ||
Uniunea Democrată Maghiară din România | Centru-dreapta, partidul minorității maghiare | Hunor Kelemen | Anterior, cel mai mic partid de guvernământ din coaliția de dreapta înființată în decembrie 2020 (care s-a desființat ulterior în septembrie 2021). În prezent face parte din coaliția de guvernământ cu PNL și PSD, fiind cel mai mic partid din această monstruasă coaliție. |
Principalele patru partide neparlamentare (primele două în jurul pragului de cinci la sută) cu reprezentanți locali sunt după cum urmează:
Logo | Nume partid | Ideologie | Lider | |
---|---|---|---|---|
Partidul Mișcarea Populară | Centru-dreapta | Eugen Tomac | ||
PRO România | Liberalism social | Victor Ponta | ||
Partidul Ecologist Român | Ecologism | Dănuț Pop |
Spre deosebire de alte țări din fostul bloc sovietic, niciun partid care se pretinde a fi succesorul Partidului Comunist Român nu a fost sau nu este în prezent un jucător semnificativ pe scena politică, deși principalul continuator al FSN, mai precis FDSN/PDSR/PSD, a ridicat de multe ori suspiciuni și acuzații din partea concurenților electorali cu privire la carierele politice trecute ale multor actuali și foști membri ai săi.
Calitatea discursului politicModificare
Analiști culturali notabili au criticat calitatea discursului politic postdecembrist românesc, pe care Andrei Pleșu îl descria ca departe de a fi ”încă normal. E fie ipocrit, fie agresiv, fie bășcălios, fie mincinos, fie electoral, în orice caz e un discurs căruia îi lipsesc componente elementare cum ar fi convingerea autentică și gramatica” [42]. Alina Mungiu-Pippidi a avansat comentarii similare, în contextul manifestațiilor antiguvernamentale masive din luna februarie 2017 [43]. În martie 2017, parlamentarul Mihai Goțiu comenta pe marginea carențelor profunde din activitatea Senatului României: "cu greu poți descrie bătaia de joc la adresa regulilor, a regulamentelor, a membrilor Opoziției, a cetățenilor din stradă și a tot ceea ce înseamnă bun-simț și democrație" [44].
Ultimele alegeriModificare
Alegeri prezidențialeModificare
Ultimele alegeri prezidențiale au avut loc pe 10 și 24 noiembrie 2019.
Candidat | Partid | Primul tur | Al doilea tur | |||
---|---|---|---|---|---|---|
Voturi | % | Voturi | % | |||
Klaus Iohannis | Partidul Național Liberal | 3.485.292 | 37,82 | 6.509.135 | 66,09 | |
Viorica Dăncilă | Partidul Social Democrat | 2.051.725 | 22,26 | 3.339.922 | 33,91 | |
Dan Barna | Alianța 2020 USR–PLUS | 1.384.450 | 15,02 | |||
Mircea Diaconu | Alianța „Un Om” | 815.201 | 8,85 | |||
Theodor Paleologu | Partidul Mișcarea Populară | 527.098 | 5,72 | |||
Hunor Kelemen | Uniunea Democrată Maghiară din România | 357.014 | 3,87 | |||
Ramona Bruynseels | Partidul Puterii Umaniste | 244.275 | 2,65 | |||
Alexandru Cumpănașu | Independent | 141.316 | 1,53 | |||
Viorel Cataramă | Dreapta Liberală | 48.622 | 0,53 | |||
Bogdan Stanoevici | Independent | 39.192 | 0,43 | |||
Cătălin Ivan | Alternativa pentru Demnitate Națională | 32.787 | 0,36 | |||
Ninel Peia | Partidul Neamul Românesc | 30.884 | 0,34 | |||
Sebastian Popescu | Partidul Noua Românie | 30.850 | 0,33 | |||
John Banu | Partidul Națiunea Română | 25.769 | 0,3 | |||
Voturi nule | 142.961 | 1,53 | 182.648 | 1,82 | ||
Total | 9.359.673 | 100 | 10.031.762 | 100 | ||
Înscriși/Prezență | 18.217.156 | 51,19 | 18.217.411 | 54,86 | ||
Sursă: BEC |
Alegeri europarlamentareModificare
Ultimele alegeri europarlamentare au avut loc pe 26 mai 2019.
Partid/Candidat | Număr de candidați |
Voturi | % | +/– | Mandate[45] | +/–[a] | ||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Partid național | Partid european | Grup europarlamentar | ||||||||
Partidul Național Liberal | PPE | PPE | 43 | 2.449.068 | 27% | ▲12pp | 10 | ▲2 | ||
Partidul Social Democrat | PES | S&D | 43 | 2.040.765 | 22,5% | ▼15,1pp | 8[b] | ▼1 | ||
Alianța 2020 USR+PLUS | ALDE (USR) | Renew Europe | 40[c] | 2.028.236 | 22,36% | Nou | 8 | ▲7 | ||
PRO România | S&D | 33 | 583.916 | 6,44% | Nou | 2 | ▬0 | |||
Partidul Mișcarea Populară | PPE | PPE | 43 | 522.104 | 5,76% | ▼0,45pp | 2 | ▲2 | ||
Uniunea Democrată Maghiară din România | PPE | PPE | 43 | 476.777 | 5,26% | ▼1,03pp | 2 | ▬0 | ||
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | ALDE | — | 42 | 372.760 | 4,11% | Nou | 0 | ▼2 | ||
Candidat independent: Peter Costea | — | — | 1 | 131.021 | 1,44% | ▲0,7pp | 0 | ▬0 | ||
Candidat independent: George Simion | — | — | 1 | 117.141 | 1,29% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Candidat independent: Gregoriana Tudoran | — | — | 1 | 100.669 | 1,11% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Uniunea Națională pentru Progresul României | — | — | 43 | 54.942 | 0,61% | [d] | 0 | ▼1 | ||
Partidul PRODEMO | — | — | 27 | 53.351 | 0,59% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Partidul România Unită | — | — | 30 | 51.787 | 0,57% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Partidul Socialist Român | — | — | 28 | 40.435 | 0,45% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Partidul Social Democrat Independent | — | — | 43 | 26.439 | 0,29% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Blocul Unității Naționale | — | — | 12 | 20.411 | 0,23% | Nou | 0 | ▬0 | ||
Total: 18.267.732 înscriși[47] (prezență la vot – 49,65%)[48] | 473 | 9.069.822 | 100% | ▲17,21pp | 32 | ▬0 | ||||
Sursă: Biroul Electoral Central |
Alegeri legislativeModificare
Ultimele alegeri parlamentare au avul loc pe 6 decembrie 2020. În cele două tabele de mai jos sunt reprezentate rezultatele atât pentru Senat, cât și pentru Camera Deputaților:
Camera DeputațilorModificare
PSD: 110 de locuri
PNL: 93 de locuri
USR PLUS: 55 de locuri
AUR: 33 de locuri
UDMR: 21 de locuri
National minorities: 18 de locuri
SenatModificare
PSD: 47 de locuri
PNL: 41 de locuri
USR PLUS: 25 de locuri
AUR: 14 de locuri
UDMR: 9 de locuri
Partid | Voturi | % | Mandate | +/– | % | |
---|---|---|---|---|---|---|
Partidul Social Democrat | 1.732.289 | 29,32 | 47 | –20 | 34,56 | |
Partidul Național Liberal | 1.511.227 | 25,58 | 41 | +11 | 30,18 | |
Alianța USR-PLUS | 936.864 | 15,86 | 25 | +12 | 18,38 | |
Alianța pentru Unirea Românilor | 541.938 | 9,17 | 14 | Nou | 10,29 | |
Uniunea Democrată Maghiară din România | 348.262 | 5,89 | 9 | 0 | 6,62 | |
Partidul Mișcarea Populară | 291.485 | 4,93 | 0 | –8 | ||
PRO România Social-Liberal | 244.227 | 4,13 | 0 | –9 | ||
Partidul Ecologist Român | 78.656 | 1,33 | 0 | 0 | ||
Partidul Puterii Umaniste (social-liberal) | 70.536 | 1,19 | 0 | 0 | ||
Partidul România Mare | 38.475 | 0,65 | 0 | 0 | ||
Alianța Renașterea Națională | 23.773 | 0,40 | 0 | Nou | ||
Partidul Socialist Român | 23.094 | 0,39 | 0 | 0 | ||
Partidul Verde | 23.085 | 0,39 | 0 | 0 | ||
Partidul Noua Românie | 19.520 | 0,33 | 0 | 0 | ||
Ștefan Voloșeniuc (independent) | 7.440 | 0,13 | 0 | 0 | ||
Noua Dreaptă | 4.347 | 0,07 | 0 | 0 | ||
Partidul Social Democrat al Muncitorilor | 3.855 | 0,07 | 0 | Nou | ||
Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache | 2.803 | 0,05 | 0 | Nou | ||
Alternativa Dreaptă | 2.233 | 0,04 | 0 | Nou | ||
Partidul Națiunea Română | 2.061 | 0,03 | 0 | 0 | ||
Partidul Comuniștilor | 763 | 0,01 | 0 | Nou | ||
Partidul Re:Start România | 753 | 0,01 | 0 | Nou | ||
Blocul Unității Naționale | 410 | 0,01 | 0 | 0 | ||
Partidul Forța Națională | 268 | 0,00 | 0 | 0 | ||
Voturi invalide/albe | 149.396 | |||||
Total | 5.908.364 | 100 | 136 | 0 | 100 | |
Votanți înregistrați/prezența | 18.964.642 | 33,30 | ||||
Sursa: Biroul Electoral Central[50] |
Alegeri localeModificare
Ultimele alegeri locale au avut loc pe 27 septembrie 2020.
Partid | Președinți de consilii județene | Consilii județene | Primari | Consilii locale | |||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Voturi valabil exprimate | % | Mandate | Voturi valabil exprimate | % | Mandate | Voturi valabil exprimate | % | Mandate | Voturi valabil exprimate | % | Mandate | ||||||||
Partidul Național Liberal (PNL) | 2.261.157 | 31,07 | 17 | 2.212.904 | 30.76 | 474 | 2.578.820 | 34,58 | 1232 | 2.420.413 | 32,88 | 14.182 | |||||||
Partidul Social Democrat (PSD) | 1.663.399 | 22,86 | 20 | 1.605.721 | 22,32 | 362 | 2.262.791 | 30,34 | 1362 | 2.090.777 | 28,40 | 13.820 | |||||||
Alianța USR-PLUS (USR-PLUS) | 439.324 | 6,04 | 0 | 478.659 | 6,65 | 65 | 490.362 | 6,58 | 28 | 504.563 | 6,85 | 1.207 | |||||||
Partidul Mișcarea Populară (PMP) | 406.453 | 5,59 | 0 | 423.147 | 5,88 | 67 | 353.005 | 4,73 | 50 | 420.791 | 5,72 | 2.137 | |||||||
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) | 366.480 | 5,04 | 4 | 379.924 | 5,28 | 92 | 299.334 | 4,01 | 199 | 362.442 | 4,92 | 2.360 | |||||||
PRO România (PRO) | 318.131 | 4,37 | 0 | 356.030 | 4,95 | 56 | 331.878 | 4,45 | 36 | 381.535 | 5,18 | 1.885 | |||||||
Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) | 165.776 | 2,28 | 0 | 209.411 | 2,91 | 15 | 124.649 | 1,67 | 15 | 189.665 | 2,58 | 861 | |||||||
Partidul Ecologist Român (PER) | 107.178 | 1,47 | 0 | 101.087 | 1,41 | 5 | 96.386 | 1,29 | 7 | 106.811 | 1,45 | 374 | |||||||
Partidul Verde (PV) | 61.419 | 0,84 | 0 | 57.808 | 0,80 | 0 | 30.142 | 0,40 | 1 | 50.860 | 0,69 | 117 | |||||||
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) | 56.286 | 0,77 | 0 | 71.022 | 0,99 | 0 | 21.876 | 0,29 | 3 | 31.740 | 0,43 | 79 | |||||||
Partidul Puterii Umaniste (PPU) | 40.795 | 0,67 | 0 | 48.578 | 0,68 | 0 | 37.228 | 0,50 | 2 | 46.489 | 0,63 | 166 | |||||||
Partidul România Mare (PRM) | 20.659 | 0,28 | 0 | 27.279 | 0,38 | 0 | 6.817 | 0,09 | 0 | 15.454 | 0,21 | 31 | |||||||
Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) | 20.592 | 0,28 | 0 | 24.333 | 0,34 | 5 | 27.501 | 0,37 | 5 | 25.301 | 0,34 | 68 | |||||||
Alianțe locale, alte partide și candidați independenți | 1.349.747 | 18,55 | 0 | 1.198.082 | 16,65 | 199 | 796.304 | 10,68 | 236 | 714.977 | 9,71 | 2613 | |||||||
Total: | 7.277.396 | 100 | 41 | 7.193.985 | 100 | 1340 | 7.457.093 | 100 | 3176 | 7.361.818 | 100 | 39.900 | |||||||
Surse: Autoritatea Electorală Permanentă |
ReferințeModificare
- ^ a b c d e f Romania. The Europa World Year Book. 2 (ed. 48). Londra și New York: Routledge. . pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125.
- ^ Encyclopedia Britannica - Romania-> Government and society - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 - Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ Constituția României - Titlul I, Principii generale - Statul român, Articolul 1. - Accesat la data de 12.02.09
- ^ Art.81 din Constituția României
- ^ Președintele României - Palatul Cotroceni - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ Guvernul României - Palatul Victoria - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ „CONSTITUTIA ROMÂNIEI”. www.cdep.ro. Accesat în .
- ^ „Wayback Machine” (PDF). web.archive.org. . Accesat în .
- ^ Senat.ro - Organizarea și funcționarea - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ BIRN Romania Partners EDRC on Ethnic Minority Issues - Accesat la data de 25.02.2009
- ^ 18 organizații ale minorităților naționale vor fi reprezentate în Parlament - HotNews.ro - Accesat la data de 25.02.2009
- ^ „Monitorizarea activității parlamentare a reprezentanților minorităților naționale” (PDF). Material editat de Fundația Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Asociația Pro Democrația. . Accesat în .
- ^ Camera Deputaților - Palatul Parlamentului - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ Art. 85 din Constituția României
- ^ Gov.ro - Guvernul României - Prezentare - Accesat la data de 12.02.09
- ^ „Organizarea sistemului judiciar în România” (PDF). Consiliul Suprem al Magistraturii. . Accesat în .
- ^ Prezentare. - Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ „Romanian Legal system”. CIA Factbook. . Accesat în .
- ^ Curtea Constituțională a României - Legea Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - Accesat la data de 12.02.2009
- ^ Bos, Stefan (01 January 2007). „Bulgaria, Romania Join European Union”. VOA News. Voice of America. Arhivat din original la 6 July 2009. Accesat în 2 January 2009. Verificați datele pentru:
|date=
(ajutor) - ^ „Romania will be EU's most corrupt new member”. Accesat în .
- ^ Ziua.ro - Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009
- ^ Banca Națională a României - Relațiile BNR cu organisme internaționale - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ North Atlantic Treaty Organization - NATO Member Countries - Romania, 2004 - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ European countries - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ România sprijină proiectele NATO - România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ 9am News - România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ a b c „Ministerul Afacerilor Externe”. Accesat în .
- ^ „Background Note: Romania - U.S.-Romanian Relations”. U.S. Department of State.
- ^ „Turkey & Romania hand in hand for a better tomorrow” (PDF). The New Anatolian, 1 februarie 2006.
- ^ Primăria Municipiului Satu Mare - Ungaria sprijină aderarea României la UE - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ „Relațiile comerciale româno-maghiare sunt într-o dezvoltare spectaculoasă” (PDF). Media România. Accesat în .
- ^ „Raporturile României cu Republica Moldova”. Centrul de Sudii Internaționale - Gabriel Andreescu - Valentin Stan - Renate Weber. Accesat în .
- ^ Ambasada României la Chișinău - Relații politico-diplomatice - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ ICJ Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania v. Ukraine) icj-cij.org, 3 februarie 2009
- ^ MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 mae.ro, accesat 4 februarie 2009
- ^ Verdict la Haga: România a câștigat 9.700 km pătrați de platou continental, 79% din suprafața disputată
- ^ Antena 3 - MAE: Momentan, Ucraina nu are voie să lucreze la canalul Bâstroe. - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ Ziua - George Damian - Canalul Bâstroe și Insula Șerpilor, dublu atac ucrainean - Accesat la data de 28.02.2009
- ^ Câți bani au primit partidele de la stat în 2016, 15 august 2016, Dan Anghel, Adevărul, accesat la 15 august 2016
- ^ Andrei Pleșu. Interviu. Disponibil la http://www.urr.ro/ro/actiune/int-conf/2003.12-bucuresti/interviu-plesu.shtml. Accesat la 28 Feb 2017.
- ^ Alina Mungiu-Pippidi. Alternativa 2017. Disponibil la https://www.romaniacurata.ro/alternativa-2017/. Accesat la 28 Feb 2017.
- ^ Un bilanț ”prestigios”. Ce mai pregătește PSD pentru scos cetățenii în stradă? Mihai Gotiu. Accesat la 17 martie 2017 la https://www.romaniacurata.ro/blog-de-parlamentar-mihai-gotiu-un-bilant-prestigios-ce-mai-pregateste-psd-pentru-scos-cetatenii-in-strada/
- ^ en „Election calculus simulator based on the modified D'Hondt method”. eupro.
- ^ „Decizie prin care se ia act de renunțarea la candidatură a unor candidați propuși de Alianța electorală „Alianța 2020 USR PLUS" la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019” (PDF). Biroul Electoral Central. .
- ^ „Comunicat de presă privind numărul total de alegători înscriși în Registrul electoral”. Autoritatea Electorală Permanentă. .
- ^ „Alegeri Europarlamentare”. Prezenta.bec.ro.
- ^ „PROCES-VERBAL privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților” (PDF). Biroul Electoral Central. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „PROCES-VERBAL privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat” (PDF). Biroul Electoral Central. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie suplimentarăModificare
- Contribuții privind viața politică din România: evoluția formei de guvernămînt în istoria modernă și contemporană, Ioan Scurtu, Editura științificǎ și enciclopedicǎ, 1988
- România, viața politică în documente, Arhivele Statului din România, 1945
- Enciclopedia istoriei politice a României: 1859-2002, Stelian Neagoe, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2003
- Oameni politici români - enciclopedie, Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 2007 - recenzie
- Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia, București, 2003 - recenzie
- Partidele politice din România, 1862-1994: enciclopedie, Ion Alexandrescu, Editura Mediaprint, 1995
- Enciclopedia partidelor politice din România, 1859-2003, Ioan Scurtu, Editura Meronia, Political parties, 2003
- Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940, Alexandru Gh. Savu, Editura științifiǎ și encilopedicǎ, 1976
- Dicționarul partidelor politice din România: 1989-2001, Stan Stoica, Editura Meronia, 2001
- Partidele politice din România 1918-1940: programe și orientări doctrinare, Gheorghe Sbârnă, Editura Sylvi, 2001
- Viața politică în România: Partidele politice. 1918-1921, Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, Editura politicƯa, 1971
- Viata Politica in Romania 1918-1921, Mircea Mușat, Editura politică, 1976
- Viața politică în România, 1899-1910, Mircea Iosa, Traian Lungu, Editura Politică, 1977
- Viața politică în România 1922-1928, Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, Editura Politică, 1979
- Din viața politică a României, 1926-1947: studiu critic privind istoria Partidului Național-Țărănesc, Ioan Scurtu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
- Nevoia schimbării: un deceniu de pluripartidism în România, Alexandru Radu, Editura "Ion Cristoiu,", 2000
- Sistemul politic al Republicii Socialiste România: studii, Manea Băbuț, Editura Politică, 1979
- Democrația la români: 1866-1938, Ioan Scurtu, Ion Bulei, Editura Humanitas, 1990
- Istoria politică a României între anii 1944-1947: crestomația tranziției dintre două dictaturi, Stelian Neagoe, Editura Noua Alternativă, 1996
- Doctrine politice în România secolului XX, Vol. 1, Aristide Cioabă, Constantin Nica, Institutul de Teorie Socială, Editura Institutului de Teorie Socială, 2001
Vezi șiModificare
Legături externeModificare
- Vesnica problema cu zidarii, 5 noiembrie 2003, Marius Oprea, Ziarul de Duminică
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>