Politica României

model politic constituțional

Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze,[1] și a fost ratificată prin referendum național la data de 8 decembrie 1991.[1][2] În anul 2003 a avut loc un referendum[3] prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente, devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene.[1] Conform Constituției, România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republică . Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor — legislativă, executivă și judecătorească — în cadrul unei democrații constituționale.[4] Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.[5] În urma amendamentelor din 2003, mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani.[1] Președintele numește primul-ministru din partidul sau coaliția care a câștigat majoritatea în Parlament, care la rândul său numește Guvernul.[1] În timp ce șeful statului își are reședința la Palatul Cotroceni,[6] primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria.[7]

România
Coat of arms of Romania.svg

Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
României




Politica altor țări • 

Parlamentul și GuvernulModificare

Deținătorii funcțiilor
Funcție Nume Partid Data începerii mandatului
Președintele Senatului Anca Dragu Uniunea Salvați România 21 decembrie 2020
Președintele Camerei Deputaților Sorin Grindeanu (interimar) Partidul Social Democrat 2 noiembrie 2021

Parlamentul României este bicameral,[8] fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri, și Camera Deputaților, cu 314 de membri. Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale.[9][10][11] Parlamentul are rol legislativ, discutând și votând legile ordinare și organice, atât în comisiile de specialitate cât și în plen. Membrii parlamentului sunt aleși prin vot uninominal mixt, universal, direct și secret. Sistemul electoral este unul proporțional (membrii parlamentului se aleg din toate partidele care au depășit pragul electoral de 5 % din totalul sufragiilor exprimate, folosind unui algoritm bazat pe metoda d’Hondt). Alegerile se țin o dată la 4 ani, ultimele având loc la 6 decembrie 2020. Palatul Parlamentului găzduiește din anul 1994 sediul Camerei Deputaților, iar din anul 2004 și sediul Senatului.[12]

Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea Guvernului se face de Președintele României, pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament.[13] Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri. Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin. De asemenea, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.[14]

Puterea judecătoreascăModificare

Potrivit principiului separării puterilor în stat, sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic. În România, justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, respectiv curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile.[15] Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța cea mai înaltă în grad,[16] iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești. Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez.[1][17] Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției.[18] Constituția, introdusă în 1991, poate fi amendată doar printr-un referendum public, iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003. De atunci, de la acea modificare, Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale, indiferent de majoritate.

Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 [19] a avut o influență semnificativă asupra politicii interne a țării. Ca parte a acestui proces, România a inițiat reforme, inclusiv reforma din justiție, a intensificat cooperarea judiciară cu alte state membre și a luat măsuri împotriva corupției. Cu toate acestea, în raportul de țară din 2006, România și Bulgaria au fost descrise ca fiind cele mai corupte țări ale Uniunii Europene.[20][21]

Relațiile externeModificare

După decembrie 1989, România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană. Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului,[22] în 2004 ea a devenit membră a NATO[23] iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană.[24]

Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și, de asemenea, în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei.[25][26] Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO.[27] În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și secretarul de stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.[28] România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană.[27] Relațiile economice turco-române au statut privilegiat.[29] În același timp, relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE.[30][31]

Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special,[27] având în vedere că cele două țări folosesc practic aceași limbă și au un fond istoric comun. România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la numai câteva ore după proclamarea independenței noului stat (27 august 1991). Din declarația guvernului român, făcută cu acest prilej, reiese clar că, în viziunea autorităților de la București, independența Moldovei era considerată o formă de emancipare de sub tutela Moscovei și un pas spre reunificarea cu România.[32] În prezent, România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore: afirmarea caracterului special al acestei relații, conferit de comunitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții - realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale, având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană.[33]

România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă. Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție. CIJ, prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a acordat României 79,34% din zona în dispută. Astfel, României îi revin 9.700 km², iar Ucrainei îi revin 2.300 km².[34][35][36] Prin decizia CIJ, Insula Șerpilor rămâne în componența Ucrainei. Aceasta a fost a 100-a decizie a CIJ de la înființarea sa. O altă problemă dintre cele două țări este cea a construcției Canalului Bâstroe.[37][38]

Partidele politiceModificare

Începând cu anul 2008, partidele primesc subvenții de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Electorale Permanente și au obligația să înregistreze distinct în evidența contabilă proprie subvenția primită.[39]

 
Klaus Iohannis, actualul președinte al României din 21 decembrie 2014

Principalele partide politiceModificare

România are un sistem multipartid, ceea ce face practic imposibil un guvern majoritar (cu excepția cazului în care un anumit partid politic obține un scor foarte mare la alegerile legislative). Partidele parlamentare mai mici au fuzionat uneori cu altele mai mari în timpul legislaturii anterioare înainte de 2020. În prezent, există cinci partide parlamentare principale (excluzând cele 18 partide ale minorităților etnice care au câte un reprezentant):

Logo Nume partid Ideologie Lider(i) Note
  Partidul Național Liberal Liberal-conservator, Centru-dreapta populist, de facto Big tent Florin Vasile Cîțu În prezent, cel mai mare partid de guvernământ printr-un guvern de coaliție din decembrie 2020, dar formând un guvern minoritar numai cu UDMR după începutul lunii septembrie 2021 (chiar și după a fost demis prin moțiune de cenzură).
  Partidul Social Democrat Social democrat, centru-stânga populist, de facto Big tent Marcel Ciolacu La momentul actual, cel mai mare partid din parlament dar se află în opoziție din 2019.
  Uniunea Salvați România Progresist-liberală, anticorupție Dacian Cioloș În prezent, al treilea partid ca mărime (înființat anterior ca o alianță politică formală între USR și PLUS) din parlament (în prezent, în opoziție față de guvernul interimar minoritar PNL-UDMR); cu o poziție politică sincretică (mai ales cu o concentrare extraordinară către anticorupție și domnia legii).
  Alianța pentru Unirea Românilor Naționalism românesc, populism de dreapta, conservatorism național, iredentism românesc, euroscepticism George Simion
Claudiu Târziu
În prezent, cel mai mic partid de opoziție din parlament. La alegerile legislative, AUR a câștigat 9% din voturi în toată România și diaspora, ceea ce s-a soldat cu un rezultat surprinzător care a determinat partidul să devină al patrulea ca mărime din țară la nivel politic central.
  Uniunea Democrată Maghiară din România Centru-dreapta, partidul minorității maghiare Hunor Kelemen Anterior, cel mai mic partid de guvernământ din coaliția de dreapta înființată în decembrie 2020 (care s-a desființat ulterior în septembrie 2021). De atunci, a rămas cel mai mic partid de guvernământ care guvernează sub un cabinet minoritar de-a lungul mai marelui PNL corupt.

Principalele patru partide neparlamentare (primele două în jurul pragului de cinci la sută) cu reprezentanți locali sunt după cum urmează:

Logo Nume partid Ideologie Lider
  Partidul Mișcarea Populară Centru-dreapta

Creștin democrație

Cristian Diaconescu
  PRO România Liberalism social Victor Ponta
  Alianța Liberalilor și Democraților Liberalism social Călin Popescu-Tăriceanu
  Partidul Ecologist Român Liberalism verde Dănuț Pop

Spre deosebire de alte țări din fostul bloc sovietic, niciun partid care se pretinde a fi succesorul Partidului Comunist Român nu a fost sau este în prezent un jucător semnificativ pe scena politică, deși principalul continuator al FSN, mai mult în special PSD, a ridicat de multe ori suspiciuni și acuzații din partea concurenților electorali cu privire la carierele politice trecute ale multor actuali și foști membri ai săi.

Calitatea discursului politicModificare

Analiști culturali notabili au criticat calitatea discursului politic postdecembrist românesc, pe care Andrei Pleșu îl descria ca departe de a fi ”încă normal. E fie ipocrit, fie agresiv, fie bășcălios, fie mincinos, fie electoral, în orice caz e un discurs căruia îi lipsesc componente elementare cum ar fi convingerea autentică și gramatica” [40] Alina Mungiu-Pippidi a avansat comentarii similare, în contextul manifestațiilor antiguvernamentale masive din luna februarie 2017. [41] În martie 2017, parlamentarul Mihai Goțiu comenta pe marginea carențelor profunde din activitatea Senatului României: "cu greu poți descrie bătaia de joc la adresa regulilor, a regulamentelor, a membrilor Opoziției, a cetățenilor din stradă și a tot ceea ce înseamnă bun-simț și democrație". [42]

Ultimele alegeriModificare

Alegeri prezidențialeModificare

Ultimele alegeri prezidențiale au avut loc pe 10 și 24 noiembrie 2019.

Candidat Partid Primul tur Al doilea tur
Voturi % Voturi %
Klaus Iohannis Partidul Național Liberal 3.485.292 37,82 6.509.135 66,09
Viorica Dăncilă Partidul Social Democrat 2.051.725 22,26 3.339.922 33,91
Dan Barna Alianța 2020 USR–PLUS 1.384.450 15,02
Mircea Diaconu Alianța „Un Om” 815.201 8,85
Theodor Paleologu Partidul Mișcarea Populară 527.098 5,72
Hunor Kelemen Uniunea Democrată Maghiară din România 357.014 3,87
Ramona Bruynseels Partidul Puterii Umaniste 244.275 2,65
Alexandru Cumpănașu Independent 141.316 1,53
Viorel Cataramă Dreapta Liberală 48.622 0,53
Bogdan Stanoevici Independent 39.192 0,43
Cătălin Ivan Alternativa pentru Demnitate Națională 32.787 0,36
Ninel Peia Partidul Neamul Românesc 30.884 0,34
Sebastian Popescu Partidul Noua Românie 30.850 0,33
John Banu Partidul Națiunea Română 25.769 0,3
Voturi nule 142.961 1,53 182.648 1,82
Total 9.359.673 100 10.031.762 100
Înscriși/Prezență 18.217.156 51,19 18.217.411 54,86
Sursă: BEC

Alegeri europarlamentareModificare

Ultimele alegeri europarlamentare au avut loc pe 26 mai 2019.

Partid/Candidat Număr de
candidați
Voturi % +/– Mandate[43] +/–[a]
Partid național Partid european Grup europarlamentar
Partidul Național Liberal PPE PPE 43 2.449.068 27% 12pp 10 2
Partidul Social Democrat PES S&D 43 2.040.765 22,5% 15,1pp 8[b] 1
Alianța 2020 USR+PLUS ALDE (USR) Renew Europe 40[c] 2.028.236 22,36% Nou 8 7
PRO România

EDP

S&D 33 583.916 6,44% Nou 2 0
Partidul Mișcarea Populară PPE PPE 43 522.104 5,76% 0,45pp 2 2
Uniunea Democrată Maghiară din România PPE PPE 43 476.777 5,26% 1,03pp 2 0
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților ALDE 42 372.760 4,11% Nou 0 2
Candidat independent: Peter Costea 1 131.021 1,44% 0,7pp 0 0
Candidat independent: George Simion 1 117.141 1,29% Nou 0 0
Candidat independent: Gregoriana Tudoran 1 100.669 1,11% Nou 0 0
Uniunea Națională pentru Progresul României 43 54.942 0,61% [d] 0 1
Partidul PRODEMO 27 53.351 0,59% Nou 0 0
Partidul România Unită 30 51.787 0,57% Nou 0 0
Partidul Socialist Român 28 40.435 0,45% Nou 0 0
Partidul Social Democrat Independent 43 26.439 0,29% Nou 0 0
Blocul Unității Naționale 12 20.411 0,23% Nou 0 0
Total: 18.267.732 înscriși[45] (prezență la vot – 49,65%)[46] 473 9.069.822 100% 17,21pp 32 0
Sursă: Biroul Electoral Central

Alegeri legislativeModificare

Ultimele alegeri parlamentare au avul loc pe 6 decembrie 2020. În cele două tabele de mai jos sunt reprezentate rezultatele atât pentru Senat, cât și pentru Camera Deputaților:

Camera DeputațilorModificare

 
Distribuirea locurilor în Camera Deputaților după alegerile din 6 decembrie:

     PSD: 110 de locuri

     PNL: 93 de locuri

     USR PLUS: 55 de locuri

     AUR: 33 de locuri

     UDMR: 21 de locuri

     National minorities: 18 de locuri

Partid Voturi % Mandate +/– %
Partidul Social Democrat 1.705.786 28,90 110 –44 33,33
Partidul Național Liberal 1.486.402 25,18 93 +24 28,18
Alianța USR-PLUS 906.965 15,37 55 +25 16,67
Alianța pentru Unirea Românilor 535.831 9,08 33 Nou 10,00
Uniunea Democrată Maghiară din România 339.030 5,74 21 0 6,36
Partidul Mișcarea Populară 284.502 4,82 0 –18
PRO România Social-Liberal 241.272 4,09 0 –21
Partidul Ecologist Român 65.808 1,12 0 0
Partidul Puterii Umaniste (social-liberal) 59.465 1,01 0 0
Partidul România Mare 32.655 0,55 0 0
Alianța Renașterea Națională 21.662 0,37 0 Nou
Partidul Verde 20.615 0,35 0 0
Partidul Socialist Român 19.695 0,33 0 0
Valeriu Nicolae Ciolan (independent) 16.343 0,28 0 Nou
Partida Romilor „Pro Europa” 14.525 0,25 1 0 0,30
Partidul Noua Românie 14.093 0,24 0 0
Liga Albanezilor din România 9.031 0,15 1 0 0,30
Forumul Democrat al Germanilor din România 7.582 0,13 1 0 0,30
Asociația Macedonenilor din România 7.144 0,12 1 0 0,30
Uniunea Elenă din România 6.096 0,10 1 0 0,30
Uniunea Ucrainenilor din România 5.458 0,09 1 0 0,30
Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România 5.386 0,09 1 0 0,30
Comunitatea Rușilor Lipoveni din România 5.146 0,09 1 0 0,30
Uniunea Bulgară din Banat-România 4.853 0,08 1 0 0,30
Uniunea Sârbilor din România 4.692 0,08 1 0 0,30
Asociația Italienilor din România 4.170 0,07 1 0 0,30
Uniunea Armenilor din România 3.820 0,06 1 0 0,30
Uniunea Culturală a Rutenilor din România 3.779 0,06 1 0 0,30
Uniunea Polonezilor din România 3.751 0,06 1 0 0,30
Noua Dreaptă 3.552 0,06 0 0
Uniunea Democrată Turcă din România 3.540 0,06 1 0 0,30
Federația Comunităților Evreiești din România 3.509 0,06 1 0 0,30
Uniunea Croaților din România 3.345 0,06 1 0 0,30
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România 2.862 0,05 1 Nou 0,30
Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache 2.727 0,05 0 Nou
Alternativa Dreaptă 2.005 0,03 0 Nou
Partidul Social Democrat al Muncitorilor 1.912 0,03 0 Nou
Partidul Națiunea Română 1.755 0,03 0 0
Partidul Re:Start România 537 0,01 0 Nou
Blocul Unității Naționale 293 0,00 0 0
Partidul Comuniștilor 213 0,00 0 Nou
Partidul Forța Națională 148 0,00 0 0
Independenți 40.004 0,67 0 0
Voturi invalide/albe 155.815
Total 6.057.774 100 330 +1 100
Votanți înregistrați/prezența 18.964.642 33,30
Sursa: Biroul Electoral Central[47]


SenatModificare

 
Distribuirea locurilor în Senatul României după alegerile din 6 decembrie:

     PSD: 47 de locuri

     PNL: 41 de locuri

     USR PLUS: 25 de locuri

     AUR: 14 de locuri

     UDMR: 9 de locuri

Partid Voturi % Mandate +/– %
Partidul Social Democrat 1.732.289 29,32 47 –20 34,56
Partidul Național Liberal 1.511.227 25,58 41 +11 30,18
Alianța USR-PLUS 936.864 15,86 25 +12 18,38
Alianța pentru Unirea Românilor 541.938 9,17 14 Nou 10,29
Uniunea Democrată Maghiară din România 348.262 5,89 9 0 6,62
Partidul Mișcarea Populară 291.485 4,93 0 –8
PRO România Social-Liberal 244.227 4,13 0 –9
Partidul Ecologist Român 78.656 1,33 0 0
Partidul Puterii Umaniste (social-liberal) 70.536 1,19 0 0
Partidul România Mare 38.475 0,65 0 0
Alianța Renașterea Națională 23.773 0,40 0 Nou
Partidul Socialist Român 23.094 0,39 0 0
Partidul Verde 23.085 0,39 0 0
Partidul Noua Românie 19.520 0,33 0 0
Ștefan Voloșeniuc (independent) 7.440 0,13 0 0
Noua Dreaptă 4.347 0,07 0 0
Partidul Social Democrat al Muncitorilor 3.855 0,07 0 Nou
Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache 2.803 0,05 0 Nou
Alternativa Dreaptă 2.233 0,04 0 Nou
Partidul Națiunea Română 2.061 0,03 0 0
Partidul Comuniștilor 763 0,01 0 Nou
Partidul Re:Start România 753 0,01 0 Nou
Blocul Unității Naționale 410 0,01 0 0
Partidul Forța Națională 268 0,00 0 0
Voturi invalide/albe 149.396
Total 5.908.364 100 136 0 100
Votanți înregistrați/prezența 18.964.642 33,30
Sursa: Biroul Electoral Central[48]

Alegeri localeModificare

Ultimele alegeri locale au avut loc pe 27 septembrie 2020.

e • d 
Partid Președinți de consilii județene Consilii județene Primari Consilii locale
Voturi valabil exprimate % Mandate Voturi valabil exprimate % Mandate Voturi valabil exprimate % Mandate Voturi valabil exprimate % Mandate
Partidul Național Liberal (PNL) 2.261.157 31,07 17 2.212.904 30.76 474 2.578.820 34,58 1232 2.420.413 32,88 14.182
Partidul Social Democrat (PSD) 1.663.399 22,86 20 1.605.721 22,32 362 2.262.791 30,34 1362 2.090.777 28,40 13.820
Alianța USR-PLUS (USR-PLUS) 439.324 6,04 0 478.659 6,65 65 490.362 6,58 28 504.563 6,85 1.207
Partidul Mișcarea Populară (PMP) 406.453 5,59 0 423.147 5,88 67 353.005 4,73 50 420.791 5,72 2.137
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) 366.480 5,04 4 379.924 5,28 92 299.334 4,01 199 362.442 4,92 2.360
PRO România (PRO) 318.131 4,37 0 356.030 4,95 56 331.878 4,45 36 381.535 5,18 1.885
Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE) 165.776 2,28 0 209.411 2,91 15 124.649 1,67 15 189.665 2,58 861
Partidul Ecologist Român (PER) 107.178 1,47 0 101.087 1,41 5 96.386 1,29 7 106.811 1,45 374
Partidul Verde (PV) 61.419 0,84 0 57.808 0,80 0 30.142 0,40 1 50.860 0,69 117
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) 56.286 0,77 0 71.022 0,99 0 21.876 0,29 3 31.740 0,43 79
Partidul Puterii Umaniste (PPU) 40.795 0,67 0 48.578 0,68 0 37.228 0,50 2 46.489 0,63 166
Partidul România Mare (PRM) 20.659 0,28 0 27.279 0,38 0 6.817 0,09 0 15.454 0,21 31
Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) 20.592 0,28 0 24.333 0,34 5 27.501 0,37 5 25.301 0,34 68
Alianțe locale, alte partide și candidați independenți 1.349.747 18,55 0 1.198.082 16,65 199 796.304 10,68 236 714.977 9,71 2613
Total: 7.277.396 100 41 7.193.985 100 1340 7.457.093 100 3176 7.361.818 100 39.900
Surse: Autoritatea Electorală Permanentă

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d e f Romania. The Europa World Year Book. 2 (ed. 48). Londra și New York: Routledge. . pp. 3734–3759. ISBN 9781857434125. 
  2. ^ Encyclopedia Britannica - Romania-> Government and society - Accesat la data de 12.02.2009
  3. ^ Drept Online - Constitutia Romaniei din 2003 - Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României. - Accesat la data de 12.02.2009
  4. ^ Constituția României - Titlul I, Principii generale - Statul român, Articolul 1. - Accesat la data de 12.02.09
  5. ^ Art.81 din Constituția României
  6. ^ Președintele României - Palatul Cotroceni - Accesat la data de 12.02.2009
  7. ^ Guvernul României - Palatul Victoria - Accesat la data de 12.02.2009
  8. ^ Senat.ro - Organizarea și funcționarea - Accesat la data de 12.02.2009
  9. ^ BIRN Romania Partners EDRC on Ethnic Minority Issues - Accesat la data de 25.02.2009
  10. ^ 18 organizații ale minorităților naționale vor fi reprezentate în Parlament - HotNews.ro - Accesat la data de 25.02.2009
  11. ^ „Monitorizarea activității parlamentare a reprezentanților minorităților naționale” (PDF). Material editat de Fundația Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală și Asociația Pro Democrația. . Accesat în . 
  12. ^ Camera Deputaților - Palatul Parlamentului - Accesat la data de 12.02.2009
  13. ^ Art. 85 din Constituția României
  14. ^ Gov.ro - Guvernul României - Prezentare - Accesat la data de 12.02.09
  15. ^ „Organizarea sistemului judiciar în România” (PDF). Consiliul Suprem al Magistraturii. . Accesat în . 
  16. ^ Prezentare. - Înalta Curte de Casație și Justiție a României - Accesat la data de 12.02.2009
  17. ^ „Romanian Legal system”. CIA Factbook. . Accesat în . 
  18. ^ Curtea Constituțională a României - Legea Nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - Accesat la data de 12.02.2009
  19. ^ Bos, Stefan (01 January 2007). „Bulgaria, Romania Join European Union”. VOA News. Voice of America. Arhivat din original la 6 July 2009. Accesat în 2 January 2009.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  20. ^ „Romania will be EU's most corrupt new member”. Accesat în . 
  21. ^ Ziua.ro - Presa germană: Este tot mai clar că România și Bulgaria au aderat cu decenii prea devreme la UE - Accesat la data de 13.02.2009
  22. ^ Banca Națională a României - Relațiile BNR cu organisme internaționale - Accesat la data de 28.02.2009
  23. ^ North Atlantic Treaty Organization - NATO Member Countries - Romania, 2004 - Accesat la data de 28.02.2009
  24. ^ European countries - Member states of the EU -> Romania - Accesat la data de 28.02.2009
  25. ^ România sprijină proiectele NATO - România și-a achitat contribuția la două fonduri NATO, pentru sprijinirea Republicii Moldova și Georgia - Accesat la data de 28.02.2009
  26. ^ 9am News - România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE - Accesat la data de 28.02.2009
  27. ^ a b c „Ministerul Afacerilor Externe”. Accesat în . 
  28. ^ „Background Note: Romania - U.S.-Romanian Relations”. U.S. Department of State. 
  29. ^ „Turkey & Romania hand in hand for a better tomorrow” (PDF). The New Anatolian, 1 februarie 2006. 
  30. ^ Primăria Municipiului Satu Mare - Ungaria sprijină aderarea României la UE - Accesat la data de 28.02.2009
  31. ^ „Relațiile comerciale româno-maghiare sunt într-o dezvoltare spectaculoasă” (PDF). Media România. Accesat în . 
  32. ^ „Raporturile României cu Republica Moldova”. Centrul de Sudii Internaționale - Gabriel Andreescu - Valentin Stan - Renate Weber. Accesat în . 
  33. ^ Ambasada României la Chișinău - Relații politico-diplomatice - Accesat la data de 28.02.2009
  34. ^ ICJ Maritime Delimitation in the Black Sea (Romania v. Ukraine) icj-cij.org, 3 februarie 2009
  35. ^ MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 mae.ro, accesat 4 februarie 2009
  36. ^ Verdict la Haga: România a câștigat 9.700 km pătrați de platou continental, 79% din suprafața disputată
  37. ^ Antena 3 - MAE: Momentan, Ucraina nu are voie să lucreze la canalul Bâstroe. - Accesat la data de 28.02.2009
  38. ^ Ziua - George Damian - Canalul Bâstroe și Insula Șerpilor, dublu atac ucrainean - Accesat la data de 28.02.2009
  39. ^ Câți bani au primit partidele de la stat în 2016, 15 august 2016, Dan Anghel, Adevărul, accesat la 15 august 2016
  40. ^ Andrei Plesu. Interviu. Disponibil la http://www.urr.ro/ro/actiune/int-conf/2003.12-bucuresti/interviu-plesu.shtml. Accesat la 28 Feb 2017.
  41. ^ Alina Mungiu-Pippidi. Alternativa 2017. Disponibil la https://www.romaniacurata.ro/alternativa-2017/. Accesat la 28 Feb 2017.
  42. ^ Un bilanț ”prestigios”. Ce mai pregătește PSD pentru scos cetățenii în stradă? Mihai Gotiu. Accesat la 17 martie 2017 la https://www.romaniacurata.ro/blog-de-parlamentar-mihai-gotiu-un-bilant-prestigios-ce-mai-pregateste-psd-pentru-scos-cetatenii-in-strada/
  43. ^ en „Election calculus simulator based on the modified D'Hondt method”. eupro. 
  44. ^ „Decizie prin care se ia act de renunțarea la candidatură a unor candidați propuși de Alianța electorală „Alianța 2020 USR PLUS" la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019” (PDF). Biroul Electoral Central. . 
  45. ^ „Comunicat de presă privind numărul total de alegători înscriși în Registrul electoral”. Autoritatea Electorală Permanentă. . 
  46. ^ „Alegeri Europarlamentare”. Prezenta.bec.ro. 
  47. ^ „PROCES-VERBAL privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaților” (PDF). Biroul Electoral Central. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  48. ^ „PROCES-VERBAL privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat” (PDF). Biroul Electoral Central. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie suplimentarăModificare

  • Contribuții privind viața politică din România: evoluția formei de guvernămînt în istoria modernă și contemporană, Ioan Scurtu, Editura științificǎ și enciclopedicǎ, 1988
  • România, viața politică în documente, Arhivele Statului din România, 1945
  • Enciclopedia istoriei politice a României: 1859-2002, Stelian Neagoe, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2003
  • Oameni politici români - enciclopedie, Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 2007 - recenzie
  • Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia, București, 2003 - recenzie
  • Partidele politice din România, 1862-1994: enciclopedie, Ion Alexandrescu, Editura Mediaprint, 1995
  • Enciclopedia partidelor politice din România, 1859-2003, Ioan Scurtu, Editura Meronia, Political parties, 2003
  • Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940, Alexandru Gh. Savu, Editura științifiǎ și encilopedicǎ, 1976
  • Dicționarul partidelor politice din România: 1989-2001, Stan Stoica, Editura Meronia, 2001
  • Partidele politice din România 1918-1940: programe și orientări doctrinare, Gheorghe Sbârnă, Editura Sylvi, 2001
  • Viața politică în România: Partidele politice. 1918-1921, Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, Editura politicƯa, 1971
  • Viata Politica in Romania 1918-1921, Mircea Mușat, Editura politică, 1976
  • Viața politică în România, 1899-1910, Mircea Iosa, Traian Lungu, Editura Politică, 1977
  • Viața politică în România 1922-1928, Mihail Rusenescu, Ioan Saizu, Editura Politică, 1979
  • Din viața politică a României, 1926-1947: studiu critic privind istoria Partidului Național-Țărănesc, Ioan Scurtu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
  • Nevoia schimbării: un deceniu de pluripartidism în România, Alexandru Radu, Editura "Ion Cristoiu,", 2000
  • Sistemul politic al Republicii Socialiste România: studii, Manea Băbuț, Editura Politică, 1979
  • Democrația la români: 1866-1938, Ioan Scurtu, Ion Bulei, Editura Humanitas, 1990
  • Istoria politică a României între anii 1944-1947: crestomația tranziției dintre două dictaturi, Stelian Neagoe, Editura Noua Alternativă, 1996
  • Doctrine politice în România secolului XX, Vol. 1, Aristide Cioabă, Constantin Nica, Institutul de Teorie Socială, Editura Institutului de Teorie Socială, 2001

Vezi șiModificare

Legături externeModificare


Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>