Glosar de ecologie

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Acest glosar de ecologie conține termeni din domeniul relațiilor dintre viețuitoare și mediu și protecției acestuia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

AModificare

  • abiosferă - zonă de litosferă care nu a fost supusă vreodată influenței organismelor vii sau substanțelor biogene.
  • abis:
- zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale);
- deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul.
  • abisal - care se află sau care trăiește la mari adîncimi în mări sau în oceane.
  • ablațiune - transportare prin acțiunea vânturilor, a apelor sau a ghețarilor, a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.
  • absorbția hidrocarburilor - colectarea și reținerea hidrocarburilor deversate în mări și oceane cu ajutorul unor substanțe solide ca: nisip, cretă, în vederea îngreunării și precipitării lor.
  • absorbția radiației - reținerea de către vaporii și picăturile de apă, ozon, dioxid de carbon, oxigen, cristalele de gheață și particulele solide (praf) a unei părți din energia radiantă care străbate atmosfera și transformarea ei în energie calorică, mecanică, chimică sau electrică.
  • absorbție selectivă - absorbție diferențiată a radiației, care depinde de structura și de numărul moleculelor și particulelor din atmosferă, precum și de lungimea de undă a radiației.
  • absorbție specifică - raportul dintre cantitatea de apă care poate fi reținută în sol și cantitatea de apă totală când solul este saturat.
  • abur poluant - amestec de vapori de apă și de aer) care conține poluanți solizi, lichizi sau gazoși (aerosoli), degajat în atmosferă în timpul unor procese industriale; prin condensare pe frunze, aburul poluant afectează țesuturile vegetale.
  • accident climatic - efect dezastruos provocat asupra vegetației, unor organisme și habitatului de către diverși factori climatici.
  • accident ecologic - eveniment neașteptat care afectează mediul înconjurător în urma unor mari și neprevăzute deversări sau emisii de substanțe toxice, poluante, ale unor acțiuni antropice necontrolate, în urma cărora se distrug ecosistemele.
  • accident major - eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanțe periculoase, un incendiu sau o explozie, care conduce la apariția unor pericole grave asupra sănătății populației, asupra mediului.
  • aclimatizare - adaptare treptată, impusă de împrejurări sau dirijată, a plantelor, animalelor, omului, la noile condiții ale mediului.
  • acord de mediu - act tehnico-juridic, eliberat în scris, prin care se stabilesc condițiile de realizare ale unui proiect din punctul de vedere al protecției mediului.
  • acord integrat - act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care acordă dreptul de a stabili condițiile de realizare a unei activități și care să asigure că aceasta corespunde cerințelor.
  • activitate antropică - intervenția omului în modificarea peisajului natural și în valorificarea lui.
  • acțiune dăunătoare a apelor - acțiune distructivă, manifestată de ape în anumite condiții climatice (ploi abundente, deszăpezire rapidă).
  • acumulare de poluanți - concentrare a poluanților în apă, aer, sol și organismele vii, prin aportul repetat și de durată al acestora.
  • acumulare nepermanentă - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor.
  • acumularea pesticidelor în sol - proces de înmagazinare în sol a pesticidelor organoclorurate, a fungicidelor cuprice și mercurice datorită coeficientului lor slab de solubilitate, precum și capacității reduse a edafonului de a le descompune.
  • acumulatori geochimici de energie - denumire generică pentru unele combinații anorganice (de aluminiu în special) existente în biosferă care funcționează ca înmagazinatori de energie solară.
  • acvifer - pânză sau nivel de apă subteran.
  • adaptare - abilitatea sistemelor naturale și antropice de a răspunde efectelor schimbărilor climatice, incluzând variabilitatea climatică și fenomenele meteorologice extreme, pentru a reduce potențialele pagube, a profita de oportunități sau a face față consecințelor schimbărilor climatice;
  • adaptare morfoclimatică - punere de acord a proceselor geomorfologice și a formelor de relief dintr-o anumită zonă geografică, cu condițiile climatice ale zonei respective.
  • aditiv antipoluant - substanță chimică ce se adaugă în combustibilul pentru motoare în vederea micșorării cantității de poluanți.
  • aer - amestec de gaze care formează atmosfera Pământului și care este absolut necesar vietăților aerobe.
  • aerare prelungită - procedeu de tratare a nămolurilor din apele uzate, în scopul reducerii la minimum a cantității de nămol activ produs și care permite dezvoltarea microorganismelor cu creștere lentă și oxidarea substanțelor neeliminate.
  • aer curat - aer care nu conține particule în suspensie și nici gaze diferite de cele care îl compun.
  • aero(bio)scop - aparat cu care se iau probe de aer pentru a putea fi supuse unui examen microbiologic la microscop, pentru determinarea gradului de poluare a aerului, a naturii elementelor poluante și a cantității microorganismelor dintr-un mediu.
  • aeroscopie - investigare a condițiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului.
  • aer poluat - aer în care există particule de praf, de fum, microorganisme, în suspensie, sau gaze diferite de cele care îl compun în mod normal.
  • agresivitate a unui poluant - acțiunea unui poluant care, în anumite condiții de mediu afectează organismele sau bunurile materiale.
  • agro(bio)cenoză - biocenoză a organismelor vegetale și animale din terenurile de cultură.
  • agroecologie - ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; ecologie agrară.
  • ameliorarea mediului - punerea în funcțiune a mijloacelor destinate creșterii calității mediului înconjurător.
  • amenajarea spațiului - acțiune voluntară a societății umane cu scopul de a valorifica eficient resursele și de a asigura integrarea și coeziunea funcționalității de ansamblu.
  • amprentă ecologică - indicator ce măsoară cantitatea resurselor naturale necesare pentru a susține economia și activitatea oamenilor.
  • antieroziune - (despre amenajări) care previne sau combate procesul de eroziune.
  • antipoluant:
- (despre procedee, substanțe, bacterii etc.) care este folosit împotriva poluării;
- (despre instalații, automobile etc.) care nu poluează sau a cărui poluare este nesemnificativă;
- substanță, procedeu, dispozitiv etc. utilizat în combaterea poluării.
  • antropic - proces sau fenomen care este determinat direct sau indirect de acțiunea omului; sinonim: antropogen.
  • antropobiocenoză - totalitatea organismelor vegetale și animale dintr-un anumit mediu, influențată de activitatea economică a speciei umane.
  • antropogen - vezi antropic.
  • apă de alimentare - apa care provine dintr-o stație de tratare sau dintr-o captare de apă subterană și trece în rețeaua de alimentare.
  • apă degradată - apă în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere.
  • apă epurată - apă din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate.
  • apă freatică - primul strat de apă, care se găsește la adâncimi mici și care influențează formarea și proprietățile solului.
  • apă industrială - apă naturală, uneori tratată, utilizată în procesele tehnologice ale centrelor industriale.
  • apa menajeră - apa rezultată din activități casnice, evacuată, de regulă, în canalizare.
  • apă mezosaprobică - apă poluată, caracterizată printr-o populare de specii și organisme specifice și printr-o concentrație de oxigen relativ redusă.
  • apă pluvială acidă - apă pluvială cu pH-ul sub 5.
  • apă potabilă - apă naturală, subterană sau de suprafață, bună de băut.
  • apă reziduală - apă rezultată din procesele reziduale și activitățile menajere, care conține diferite elemente sau substanțe chimice nocive, microorganisme patogene (virusuri, bacterii).
  • apă uzată brută - apa uzată netratată.
  • ape uzate - ape provenind din activități casnice, sociale sau economice, conținând substanțe poluante sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice si bacteriologice inițiale, precum și ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate.
  • ARBDD - Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.
  • areal - suprafața pe care este răspândit un fenomen, un proces, o specie.
  • areal continuu - suprafața neîntreruptă de răspândire a unui taxon.
  • arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită.
  • ascensiunea unei pene de fum - diferența dintre nivelul punctului de emisiune și nivelul la care se ridică poluanții, ca urmare a gradientului termic și a energiei cinetice.
  • audit de mediu - verificare independentă a unei activități dacă aceasta satisface dispozițiile legate de protecția mediului.
  • auditor - persoană care are calificarea de a executa auditul sistemului de management de mediu.
  • autoecologie - ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul relațiilor individului sau ale organismului cu mediul.
  • autoepurare - proces biologic, chimic și fizic ce permite unui mediu poluat să își recapete puritatea inițială, fără intervenții externe, respectiv antropice.
  • autorizație de mediu - act eliberat de autoritățile competente pentru protecția mediului și prin care sunt stabilite condițiile de funcționarea a unei activități.
  • autorizație integrată de mediu - autorizație de mediu cu informarea prealabilă a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.
  • avarie - eveniment sau incident care nu generează efecte majore asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, dar care are potențial să producă un accident major.
  • avarie cu efect poluant - deteriorare accidentală a unei conducte, a unor mecanisme, instalații etc., urmată de emisie intensă de poluanți.
  • aviz de mediu - act eliberat de autoritățile competente care confirmă respectarea aspectelor privind protecția mediului în cadrul unei activități.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare

- proces de descompunere, de distrugere a unui compus organic biodegradabil;
- serie de procese prin care sistemele vii transformă substanțele chimice în compuși mai puțin nocivi pentru mediu.
  • biodermă:
- peliculă de alge pe suprafața pietrelor din albia apelor curgătoare;
- totalitatea organismelor din biocenoza unei ape care trăiesc pe plante acvatice sau pe tegumentul animalelor acvatice.
- știință care se ocupă cu studiul economiei naturii, a biosferei;
- știință care se ocupă cu studiul economiei societății, precum și al efectelor sale asupra biosferei.
- masa totală a plantelor (fără conținutul de apă din plante) și/sau a animalelor dintr-un anumit ecosistem.
- masă de materie organică nefolosită, de origine biologică, care poate constitui o sursă energetică exploatabilă (vezi și energie de biomasă).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

  • caatinga - pădure tropicală rară, din estul Podișului Braziliei și din Venezuela, formată din arbuști și arbori mici, desfrunziți în anotimpul secetos, din pajiști cu mărăcinișuri și din ierburi dure.
  • calamitate - dezastru (natural) care lovește o regiune, o comunitate, un teritoriu etc.
  • calitatea mediului - starea factorilor de mediu în ansamblul lor și modul cum se răsfrânge aceasta în condițiile de viață ale omului și în ansamblul biosferei.
  • cameră de sedimentare a poluanților - parte a unei instalații de epurare a aerului prin care trece un jet de gaze rezultate dintr-un proces industrial și unde se depun pulberile, ca urmare a micșorării vitezei de deplasare a fazei gazoase.
  • capacitate de autoepurare - proprietatea factorilor de mediu, apă, aer, sol, de a-și redobândi total sau parțial starea de puritate inițială, prin procese fizice, chimice și biologice, fără intervenția omului.
  • capacitate de mediu - planificarea nivelului de utilizare pe o zonă pentru a se păstra un standard acceptabil al factorilor de mediu.
  • capital natural - termen colectiv pentru activele naturale ale Pământului, precum și a serviciilor ecosistemice rezultate din acestea, care face posibilă viața umană.
  • captarea gazelor poluante - proces de colectare a gazelor poluante (cu ajutorul unor pompe, conducte, saci umezi) din instalațiile care le produc, spre a fi dirijate în instalații de epurare.
  • carbon organic total - carbonul prezent în materia anorganică, care este dizolvat și în suspensie în apă.
  • carbon organic dizolvat - partea de carbon organic din apă care nu poate fi eliminată printr-un procedeu de filtrare specific.
  • "Casa Verde" - program guvernamental privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.
  • casă eco (sau verde) - clădire construită responsabil față de mediul înconjurător: bună izolare termică, utilizarea materialelor reciclabile, a energiei regenerabile; alte denumiri: clădire verde, clădire eco.
  • catastrofă ecologică - eveniment negativ ce are ca rezultat o scădere a calității și diversității biosferice, ca urmare a utilizării ierbicidelor și pesticidelor în agricultură, eliberării de poluanți în atmosferă, pe sol și în oceane.
  • catastrofă naturală - schimbări cauzate de natură a suprafeței pământului, a atmosferei, care influențează la rândul lor biosfera (viețuitoarele din regiune).
  • ceață de oraș - ceață care se formează sau se intensifică într-un oraș mare din cauza abundenței produselor de ardere suspendate în aer, care constituie nuclee de condensare; adesea, este de culoare închisă din cauza amestecului cu fumul, cu funinginea și alte impurități.
  • cenobionte - populație componentă a unei biocenoze.
  • cenofil - care are preferință pentru un anumit biotop.
  • cenologie - studiu al comunităților vegetale și animale.
  • cenoză - conviețuire a unor plante sau animale în același biotip.
  • cerere de oxigen - cantitate de oxigen consumată într-un anumit timp de o apă care se scurge prin canale, atunci când este supusă unui proces de curățare biologică.
  • certificat de emisii de gaze cu efect de seră - titlu care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită.
  • chemosferă - strat al atmosferei, între 40 și 80 de km, în care, ziua, are loc disocierea, iar noaptea, recombinarea moleculelor diferitelor gaze, sub influența radiațiilor ultraviolete.
  • ciclul de viață al unui produs - alegerea materiilor prime, fabricarea, inclusiv conceperea și proiectarea, distribuirea, consumul și utilizarea până la eliminarea/distrugerea acestuia după folosire.
  • circuitul apei în natură - proces complex de circulație a apei în învelișul geografic și care cuprinde: evaporația, transportul vaporilor de apă, condensarea, căderea precipitațiilor, infiltrarea apei în sol, scurgerea subterană și de suprafață.
  • circumaustrală - aria de repartiție a unui organism răspândită în jurul globului, în zona australă.
  • circumboreală - aria de repartiție a unui organism, situată în jurul globului din zona boreală.
  • circumpolară - aria de repartiție a unui organism, situată în jurul polului (Nord sau Sud).
  • CITES - (Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii ale Faunei și Florei Sălbatice) – acord internațional între guverne al cărui scop este de a se asigura că comerțul internațional cu specimene de animale și plante sălbatice nu amenință supraviețuirea lor.
  • clădire verde (sau eco) - vezi casă eco.
  • climax - stadiul final de evoluție a unui ecosistem, caracterizat printr-o stabilitate relativă a componentelor sale biotice și abiotice.
  • clorofluorocarburi - familie a unor gaze inerte relativ nontoxice, folosite în spray-urile aerosoli, ca gaze refrigeratoare, solvenți de curățire etc. și a călor utilizare excesivă a dus la distrugerea stratului de ozon din atmosferă, motiv pentru care se preconizează înlocuirea acestora.
  • colectare a deșeurilor - strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporară) a deșeurilor în vederea transportării lor pentru a fi valorificate.
  • combustibil obținut din deșeuri - combustibilul care este obținut din materii care nu mai sunt folosite, precum: metanul din deșeurile agricole, combustibili solizi ce rezultă din deșeuri organice compacte etc.
  • competiție ecologică - competiția dintre două sau mai multe organisme pentru aprovizionarea limitată cu o anumită resursă de mediu.
  • concentrație de fond:
- nivelul general al poluării aerului într-o regiune cu toate sursele locale de poluare ignorate; de exemplu, nivelurile de poluare de fond într-un spațiu în care există o termocentrală pe cărbune vor cuprinde nivelurile totale de poluare pentru suprafața respectivă minus poluarea produsă de termocentrală;
- nivelul general de radioactivitate de fond dintr-o regiune; acesta cuprinde emisiile radioactive din rocile ținutului plus radiația cosmică.
  • concept antropocentric - teorie conform căreia omul are dreptul să să facă ce dorește și să încalce în numele intereselor sale chiar și legile naturii.
  • concept biocentric - doctrină care pune în centrul principiului ecologic al omului toate celelalte forme de viață, omul trebuind să se abțină de la a interveni în viața speciilor altfel decât pentru protecție.
  • concept geocentric - doctrină care face din protecția mediului un scop în sine, Pământul urmând a fi protejat în general, condamnându-se orice intervenție a omului.
  • condiții ecologice - ansamblul tuturor factorilor biotici și abiotici, interni și externi care determină dezvoltarea unui individ, a unei populații sau biocenoze.
  • conservare genetică - păstrarea plantelor și animalelor în scopul protejării informațiilor lor genetice; în practică acest lucru se poate face prin stabilirea colecțiilor de plante și protoplasmă animală, prin conservarea acelor zone geografice care prezintă cea mai mare diversitate naturală de plante și animale sau prin creșterea selectivă în captivitate.
  • contaminare nocivă - prezența unor substanțe sau a unor forme nocive de energie (zgomot, vibrație, radiație, căldură) într-un mediu dat, care deteriorează condițiile de mediu pentru oameni, animale sau plante.
  • Convenția de la Aarhus - acord internațional privind accesul la informație, participarea publică la luarea deciziei și accesul la justiție în materie de mediu.
  • cost de mediu - cost legat de epuizarea și degradarea resurselor naturale, cauzate de o activitate specifică.
  • crotovină - galerie săpată în sol de unele viețuitoare (popândău, hârciog) și umplută apoi cu pământ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare

  • debit de emisie - masa de poluant transferată în atmosferă pe unitatea de timp.
  • debit de imisie - masă de poluant, transferată în receptor pe unitatea de timp.
  • debit salubru - debitul minim necesar într-o secțiune pe un curs de apă pentru asigurarea condițiilor de viață ale ecosistemelor acvatice existente.
  • debit de servitute - cantitatea minimă de apă care curge în unitatea de timp printr-o secțiune transversală a unui curs de apă pentru satisfacerea necesităților din aval în cadrul activității de gospodărire a apelor.
  • decontaminare - eliminarea radioactivității nocive prin îndepărtarea materialelor radioactive aflate în încăperi, pe obiecte.
  • DEEE - ("deșeuri de echipamente electrice și electronice") orice echipament electric sau electronic uzat, de care deținătorul se debarasează.
  • degradare - modificarea particularităților unui obiect sau sistem în sensul scăderii calității lui; în funcție de cauzele care o provoacă, degradarea poate fi naturală (cutremure, inundații) sau antropică (defrișări, eliminare de poluanți în atmosferă).
  • degradarea apelor - impurificarea apelor naturale prin scurgeri industriale reziduale sau menajere.
  • degradarea mediului - proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorită utilizării neraționale a resurselor, poluării și aglomerării urbane.
  • degradarea solului - modificarea proprietăților fizice și chimice ale solului având drept consecință scăderea fertilității acestuia.
  • degradarea terenurilor - proces prin care suprafața unui teren este puternic fragmentată și stratul de sol fertil este în cea mai mare parte îndepărtat.
  • dejecție - apa murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge.
  • depoluare - acțiune întreprinsă în vederea reducerii gradului de poluare într-o zonă oarecare și care se realizează prin mijloace fizice (filtre), chimice (anihilarea unor poluanți cu anumiți reactivi chimici) și biologice (utilizarea microorganismelor sau a unor plante în vederea încorporării poluanților).
  • depozitare brută a deșeurilor - descărcarea deșeurilor de orice natură în condiții care nu respectă regulile descărcării controlate.
  • depozitare compactă a deșeurilor - descărcarea deșeurilor prin care straturile de gunoaie suferă o tasare sau o compactare realizată cu ajutorul unor instrumente speciale.
  • depozitare controlată a deșeurilor - descărcarea deșeurilor pe un amplasament, respectându-se anumite reguli.
  • depozitare etanșă a deșeurilor - descărcarea deșeurilor industriale în recipiente speciale ce permit protecția apelor.
  • deșertificare - proces prin care productivitatea solului este atât de redusă, încât poate să ducă la extinderea condițiilor asemănătoare deșertului; acest fenomen se poate preveni prin: irigații, împăduriri, stabilizarea dunelor de nisip, prin protecția vegetației.
  • deșeu - substanță provenită din procese de producție sau din activități casnice și sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinației inițiale și care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare și de păstrare.
  • deșeuri biodegradabile - deșeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare sau de grădină, hârtia și cartonul.
  • deșeuri compozite - deșeuri formate dintr-un număr mai mic sau mai mare de materii prime.
  • deșeuri industriale - deșeuri ce rezultă dintr-o activitate industrială.
  • deșeuri industriale speciale - deșeuri a căror destinație necesită precauții speciale față de protecția mediului.
  • deșeuri inerte - deșeuri care nu sunt susceptibile de evoluție fizico-chimică.
  • deșeuri periculoase - deșeurile încadrate generic, conform legislației specifice privind regimul deșeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deșeuri și care au cel puțin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.
  • deșeu radioactive - orice material care conține radionuclizi sau este contaminat de aceștia la un nivel mai mare decât cantitățile limită fixate și pentru care nu se prevede nici o utilizare.
  • deșeuri reciclabile - deșeuri care pot constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau pentru alte scopuri.
  • detectarea poluanților - proces de identificare în mediul ambiant a prezenței poluanților și a radiațiilor nocive, precum și stabilirea concentrației lor în diferite medii.
  • determinism de mediu - controlul exercitat de către mediu asupra activităților umane, activităților economice, așezărilor umane și dezvoltării culturale.
  • detritivor - organism care se hrănește cu resturi vegetale și animale.
  • deversare - scurgerea unui lichid rezidual într-o apă naturală.
  • dezechilibru ecologic - absența unor relații funcționale normale între elementele unui ecosistem.
  • dezvoltare durabilă - dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, asigurând protecția mediului și a resurselor naturale, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități (vezi și sustenabilitate).
  • diluare a poluanților - reducerea concentrației poluanților din atmosferă, din ape, fie în mod natural, prin intervenția curenților de aer, difuzia într-un lichid, fie prin acțiunea omului, respectiv prin utilizarea unei aparaturi adecvate, a bazinelor de decantare, a unor stații de epurare etc.
  • dioramă - reprezentare spațială a unei porțiuni de peisaj, în care se expun, în muzee, animale împăiate, manechine etc., în scopul înfățișării unui ecosistem.
  • disclimax - stadiul terminal și stabil al evoluției comunităților vegetale, care se datorează acțiunii omului sau animalelor.
  • diversitate biologică - vezi biodiversitate.
  • diversitate - măsură (fie calitativă, fie cantitativă) a varietății speciilor incluse într-un habitat.
  • domeniu floristic - teritoriu biogeografic care corespunde unei subdiviziuni regionale și înglobează mai multe sectoare biogeografice.
  • dreptul mediului ansamblul normelor juridice ce reglementează relațiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor față de mediu, în procesul folosirii în scopuri economice, sociale și culturale a componentelor sale, precum și relațiile legate de protecția, conservarea și dezvoltarea lor durabilă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare

  • factor - element material capabil de a produce o acțiune directă sau indirectă asupra altor elemente materiale, provocând reacții corespunzătoare.
  • factor de concentrare a radioactivității - raportul dintre conținutul de radioizotopi din biomasa organismelor și biotop și care indică gradul de contaminare a ecosistemului.
  • factori abiotici - componenții nevii ai mediului.; sunt grupați în factori climatici, edafici (structură, textură, conținut în humus etc.), orografici (relief) etc.
  • factori antropici - factori reprezentați de acțiunea omului asupra mediului înconjurător (defrișări, desecări, irigații, poluare a atmosferei);
  • factori biotici - factori reprezentați prin acțiunea unui organism asupra mediului ambient sau asupra altor organisme (fitocenoză, zoocenoză, biocenoză).
  • factori cosmici - factori existenți în cosmos, de natură abiotică, care pot avea o anumită acțiune asupra vieții terestre, precum și asupra organismului uman, ce se deplasează în mediul extraterestru.
  • factori ecologici - totalitatea factorilor abiotici (temperatură, lumină, precipitații, presiune etc.) și biotici (paraziți, dăunători, competiție intraspecifică și interspecifică) cu care un organism vine în contact și cu care se intercondiționează reciproc.
  • factori edafici - solul cu proprietățile lui fizice, chimice, biologice;
  • factori geomorfologici - altitudinea reliefului, înclinarea, expunerea.
  • fișă de avertizare asupra poluării - document în care sunt prezentate datele ce privesc poluarea și măsurile propuse pentru combatere.
  • fitocenologie - ramură a ecologiei care studiază elementele componente ale asociațiilor vegetale, legile după care se constituie, evoluează și se desfac aceste asociații, răspândirea și importanța lor economică și științifică, clasificarea lor etc.
  • fitocenoză - asociație de plante, parte componentă a unui ecosistem, formată din totalitatea organismelor vegetale care trăiesc într-un anumit mediu (biotop) și condiționate de anumiți factori fizico-geografici și biologici.
  • fitoplancton - vezi plancton.
  • fixarea azotului - asimilarea azotului atmosferic de către unele microorganisme care trăiesc în simbioză cu rădăcinile unor plante (în special leguminoase).
  • floră - totalitatea speciilor de plante dintr-o anumită regiune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

GModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

HModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

IModificare

  • imisie - eliberarea, în atmosferă sau în corpuri hidrice, și transportul unui poluant în mediul înconjurător.
  • impact asupra mediului - orice schimbare adusă mediului, benefică sau dăunătoare, rezultând în parte sau în totalitate din activitățile, produsele sau serviciile unei organizații.
  • indice de eroziune - sensibilitatea la eroziune; materialele neconsolidate, ca de exemplu solul, se erodează mai rapid decât cele consolidate, cum ar fi rocile.
  • in situ - expresie care se referă la conservarea ecosistemelor și a habitatelor naturale și întreținerea și recuperarea populațiilor longevive de specii în mediile lor naturale.
  • izolare geografică - separarea prin bariere naturale (ape, masive muntoase etc.) a unor asociații de plante sau de animale pe un teritoriu limitat (insule, bazine închise, munți izolați), lipsit de legătură cu alte teritorii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ÎModificare

  • îmbogățirea mediului - asigurarea unui mediu stimulant pentru un animal pentru a-i asigura o bunăstare psihologică și fiziologică optimă, cu scopul de a-i accentua comportamentul specific speciei, de a-i îmbunătăți capacitatea de adaptare și de a-i diminua comportamentul anormal.
  • încălzirea globală - fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii.
  • încărcare critică - expunerea maximă a unui ecosistem la unul sau mai mulți poluanți, fără efect dăunător semnificativ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

JModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

KModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare

  • maquis - formație deasă de tufișuri și de arbori veșnic verzi, adaptați la secetă, caracteristică regiunii mediteraneene.
  • maree neagră - strat de petrol care plutește pe suprafața apei și poluează plajele, ca urmare a accidentării vaselor petroliere.
  • monitorizare biologică - utilizarea organismelor vii, atât pentru testarea calității apelor uzate care urmează sa fie deversate în apele colectoare, cât și a apelor situate în aval de punctul de deversare.
  • monument al naturii - calitate juridică ce se acordă acelor teritorii care, prin plantele și animalele care trăiesc pe ele, prezintă o deosebită importanță științifică sau estetică și sunt conservate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare

  • Natura 2000 - rețea europeană de zone naturale protejate creată în anul 1992 din necesitatea de a proteja natura și de a menține pe termen lung resursele naturale necesare dezvoltării socio-economice.
  • navă depoluatoare - navă concepută și echipată pentru combaterea poluării; are atașată o benă pentru preluarea macrodeșeurilor, posedă instalații de recuperare a hidrocarburilor, de evacuare a apelor depoluate și aparate pentru răspândirea dispersanților.
  • neoecologie - disciplină care studiază ecosistemele recente.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

OModificare

  • ocrotirea naturii - acțiune organizată de stat în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale.
  • oligotrof - mediu de viață sărac în substanțe minerale și nutritive.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare

  • parc natural - suprafață de teren în care se urmărește menținerea peisajului natural existent și a utilizărilor actuale a terenurilor, cu posibilități de restrângere a acestor folosințe în viitor.
  • parc național - suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările silvice, miniere, vânătorești etc. sunt interzise pentru a se păstra natura neschimbată.
  • piramidă trofică - diagramă care prezintă schematic raporturile cantitative dintre organismele care trăiesc într-o unitate spațială, la fiecare nivel al lanțului trofic.
  • plancton - totalitatea organismelor care trăiesc și plutesc în pătura superficială a apei; organismele vegetale formează fitoplanctonul, iar cele animale zooplanctonul.
  • purificarea apei - operația de curățire a apei, de îndepărtare a substanțelor străine și nocive organismului.
  • protecția mediului - ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător și a surselor de poluare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare

  • selvas - denumire dată pădurilor ecuatoriale veșnic verzi din bazinul Amazonului.
  • semideșert - regiune de tranziție între stepă sau savană și deșert.
  • sertão - regiune secetoasă în nord-estul Braziliei, cu vegetație rară, formată din arbuști spinoși, cactuși și unii arbori rezistenți la uscăciune.
  • seston - totalitatea corpurilor vii (bioseston) și moarte (abioseston) în mediul acvatic.
  • silvostepă - vezi antestepă.
  • smog - ceață deasă, amestecată cu fum, care se formează în regiunile puternic industrializate; are efecte dăunătoare asupra populației.
  • sol - strat afânat, moale și friabil care se găsește la suprafața scoarței Pământului și care, împreună cu atmosfera învecinată, constituie mediul de viață al plantelor.
  • spectru floristic - raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care alcătuiesc flora unui teritoriu oarecare.
  • speologie - știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor.
  • stepă - formațiune vegetală, caracteristică regiunilor cu climă semiaridă, alcătuită din plante care se dezvoltă rapid imediat ce apar condiții favorabile.
  • sustenabilitate - calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare (vezi și dezvoltare durabilă).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

- denumire a pădurii siberiene de conifere;
- subzona pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale, care se întinde din nord-vestul Europei prin Asia până la Oceanul Pacific, iar în America de Nord îndeosebi în Canada.
  • takâr - denumire dată în regiunile aride din Asia Centrală, terenurilor argiloase salinizate, a căror suprafață crapă în perioadele secetoase, desfăcându-se în plăci poligonale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

UModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare

  • vegetație - totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

XModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

YModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ZModificare

  • zonă critică - zona pe teritoriul căreia se înregistrează depășiri sistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, față de normele standardizate, producându-se deteriorări grave ale stării mediului cu consecințe asupra sănătății oamenilor, economiei și capitalului natural al țării (sinonim: zonă fierbinte).
  • zonă de protecție:
- zonă de protecție împotriva pericolului prezentat de sursele de poluare a mediului (aerului), în care se interzice amplasarea de locuințe și a altor obiective sociale;
- sector de râu, protejat împotriva oricăror deversări de substanțe poluante, deoarece în aval există prize de captare a apei cu scopul de a alimenta populația cu apă potabilă.
  • zonă fierbinte - vezi zonă critică.
  • zonă tampon - regiune îngustă care mărginește un areal ecologic și care servește la limitarea aplicării sau contactului cu substanțe interzise dintr-o suprafață alăturată.
  • zoogeografie - vezi geografia animalelor.
  • zooplancton - vezi plancton.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi șiModificare

BibliografieModificare

  • Burlacu, Gabriel; Silinescu, Constantin - Mediul înconjurător, termeni și expresii uzuale, Editura Paideia, 2003, ISBN 973-596-175-X.

Legături externeModificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.