Agricultura României

Agricultura în România a reprezentat în 2023 o valoare de aproximativ 3,9% din produsul intern brut^[1] și a angrenat aproximativ 13% (1,111 milioane persoane)^[2] din forța de muncă^[3]. Peste trei sferturi (76,5%) din valoarea producției agricole a Uniunii Europene in 2023 a fost realizată în doar șapte state: Franța (95,8 miliarde euro), Germania (76,1 miliarde euro), Italia (73 miliarde euro), Spania (65,6 miliarde euro), Țările de Jos (41,5 miliarde euro), Polonia (36,8 miliarde euro) și România (22,2 miliarde euro)^[4].

Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), în anul 2022 România deținea o suprafață totală de 23,008 milioane hectare, dintre care 12,678 milioane hectare reprezentau suprafața agricolă incluzând 8,211 milioane hectare teren arabil și 4,073 milioane hectare de pajiști și pășuni, 6,929 milioane hectare reprezentau suprafețe împădurite, iar 3,410 milioane hectare reprezentau alte tipuri de teren^[5]. Producția vegetală a avut o valoare de 14,5 miliarde euro, iar cea animală de 7,1 miliarde euro^[6].

În 2023, suprafața agricolă a României crescuse la valoarea de 12,714 milioane hectare^[7], dintre care 8,407 milioane hectare erau teren arabil^[7], reprezentând 8,1% din suprafața agricolă a Uniunii Europene^[8], valoarea totală a producției agricole din România în același an fiind de 22,215 miliarde euro^[9], mai mare decât cea din anul precedent. Suprafața terenului arabil plasează România la partea superioară a clasamentului suprafețelor agricole din Uniunea Europeană^[6], cel mai mare producător și comerciant de cereale din lume^[10].

Potrivit studiului anual KeysFin „Sectorul agricol românesc” publicat în luna noiembrie 2023, cifra de afaceri a companiilor agricole românești a înregistrat a doua cea mai mare creștere anuală nominală din ultimii 10 ani, de peste 8 miliarde lei, atingând maximul istoric de 68 miliarde lei în 2022, cu 48% mai mare decât în 2018^[11].

Conform Institutului Național de Statistică, în 2020, exporturile de produse agroalimentare au atins 7,1 miliarde euro, reprezentând aproximativ 11% din totalul exporturilor țării. Cerealele, în special grâul și porumbul, reprezintă o parte semnificativă a acestor exporturi, România fiind unul dintre cei mai mari exportatori de cereale din Uniunea Europeană^[12].

Valoarea comerțului internațional agricol (exporturi plus importuri) în 2022 a crescut cu 30% față de 2021 și a fost cu 82% peste nivelul din 2018, atingând 16,3 miliarde euro, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. În 2022, România a rămas exportator net de produse agricole după ce a fost importator net în anul pandemiei pentru prima dată din 2010, înregistrând un excedent comercial agricol (exporturi minus importuri de produse agricole) cu 28% sub cel înregistrat în 2021, de 800 milioane euro^[13].

În 2023, exporturile nete ale României au înregistrat o creștere, reprezentând 3,43 miliarde euro pentru cereale, 1,5 miliarde euro pentru plante industriale și semințe oleaginoase, 1,22 miliarde euro pentru tutun (țigarete), 300 milioane euro pentru animale vii și 150 milioane euro pentru uleiuri animale sau vegetale. De menționat că valoarea mare a exporturilor de cereale a fost influențată de importurile (tranzit) de cereale din Ucraina, exonerate de taxe și contingente în cadrul acordurilor comerciale temporare cu UE. Datele INS arată că în 10 ani, între 2013, înainte de anexarea Crimeii de către Federația Rusă și 2023, valoarea importurilor din Ucraina s-a triplat, ajungând la 1,5 miliarde euro^[14].

Deși România se situează pe locuri fruntașe în Uniunea Europeană la producția de fructe (locul 6 - 1,6 milioane tone în 2023) și legume (locul 8 - 1,3 milioane tone în 2023), consumul anual de fructe și legume per locuitor în România este cu mult sub media UE, în România doar 2% din populație au consumat zilnic în 2019 cel puțin cinci porții de fructe și legume, față de media UE de 55%^[15].

Potrivit analizei KeysFin, în 2020, importurile de legume și fructe au ajuns la maximul istoric de 1,2 miliarde euro, după un avans anual de 1,6% și o creștere de 252% față de 2011. Exporturile de fructe și legume au crescut cu 9,3% față de 2019, însă cu doar 40% față de 2011, ajungând la valoarea de 173 milioane euro în 2020. Deficitul balanței comerciale de fructe și legume (exporturi minus importuri) a crescut cu 0,3% față de 2019 și a fost cu 374% peste nivelul din 2011, la cel mai ridicat nivel din istorie, atingând peste un miliard de euro în 2020^[11]^[16]. Totuși, potrivit raportului de cercetare „Românii și alimentația în 2023” realizat de Reveal Marketing Research în luna martie 2023, în privința alimentelor care fac parte zilnic sau aproape zilnic din alimentația românilor, fructele și legumele dețin locul fruntaș: 81%^[17].

România este țara care deține cele mai multe ferme în Uniunea Europeană, dintre cele 9,1 milioane de exploatații agricole care existau, în 2020, în statele membre, aproape o treime (31,8%) se aflau în România^[18]. Dimensiunea medie a fermei era de 4,42 ha, față de 17,4 ha la nivel european, potrivit datelor Eurostat. După cum au declarat în 2023 reprezentanții Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România, mai puțin de un sfert din terenurile lucrate de fermieri în România sunt în proprietate, restul fiind administrate în arendă^[8]. Asociațiile fermierilor, reunite în Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), susțin că, din totalul suprafaței agricole a României, suprafața agricolă utilizată de proprietarii terenurilor este de doar 10%, restul fiind arendat, ceea ce necesită adoptarea unor măsuri legislative care să încurajeze predictibilitatea, investițiile și sustenabilitatea, printr-o lege specială care să includă și un contract cadru de arendă, aplicabil la nivel național^[19].

În 2021, 59,8% din forța de muncă din județul Vaslui era angajată în agricultură, silvicultură și pescuit, aceasta fiind singura regiune din Uniunea Europeană în care peste 50% din forța de muncă totală era angajată în aceste activități^[20].

În 2020, aproximativ 95% din totalul fermelor din UE au fost clasificate ca fiind de familie. România și Grecia conduc în acest clasament, peste 99% dintre fermele din aceste țări fiind de familie^[18]. În special România se caracterizează printr-un număr foarte mare de ferme mici, de subzistență, care reprezentau în același an 31,8% din numărul total de ferme din Uniunea Europeană^[20].

Pe lângă gradul ridicat de fragmentare a suprafețelor agricole, o altă problemă majoră a agriculturii românești este dependența de capriciile vremii, suprafața real irigată fiind în 2020 de doar 508.000 hectare, peste două milioane de hectare fiind afectate de secetă în acel an^[21].

Suprafața agricolă

Având o suprafață agricolă de 12,714 milioane hectare în 2023 dintre care 8,407 milioane hectare reprezentau teren arabil (66,12%)^[7], România dispune de resurse agricole importante în Europa Centrală și de Est. Deși zone semnificative din suprafața agricolă utilizată sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condițiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităților agricole de producție în regiunile de sud și de vest ale țării^[22].

Începând cu anii 1990, suprafața agricolă a României a scăzut ușor de la un an la altul^[22], transferul suprafețelor de teren către sectorul forestier și al construcțiilor constituind cauza principală a reducerii suprafețelor agricole în ultimii douăzeci de ani^[22]. Reducerea suprafețelor de teren, prin includerea acestora în zona urbană, reprezintă un fenomen întâlnit în zonele cu productivitate mai mare, în timp ce schimbarea categoriei de folosință a terenului agricol în cel forestier apare, în special, în zonele defavorizate^[22].

În topul suprafețelor agricole din Uniunea Europeană, conform datelor statistice ale UE, înregistrate în cadrul Recensământului general agricol din 2020, România, cu aproape 12,8 milioane ha (8,1% din suprafața agricolă a UE), se afla pe locul cinci, după Franța (27,4 milioane ha, 17,4%), Spania (23,9 milioane ha, 15,2%), Germania (16,6 milioane ha, 10,5%) și Polonia (14,8 milioane ha, 9,4%), fiind urmată de Italia (12,5 milioane hectare, 8%)^[23].

Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), în anul 2022 România deținea o suprafață agricolă de 12,678 milioane hectare, dintre care 8,211 milioane hectare erau teren arabil^[5]. În același an, în România au fost recoltate 2,168 milioane hectare cu grâu (locul 4 în UE), 2,437 milioane hectare cu porumb (locul 1 în UE), 1,093 milioane hectare cu floarea-soarelui (locul 1 în UE), 468,87 mii hectare cu rapiță (locul 4 în UE), 425,95 mii hectare cu orz (locul 7 în UE) și 135,85 mii hectare cu soia (locul 3 în UE)^[5].

Suprafața dedicată pomiculturii s-a diminuat constant în primii ani de după Revoluție. Astfel, suprafața acoperită de livezi a scăzut de la 239,5 mii hectare în anul 1989, la 196 mii hectare în 2001 și 50 mii hectare în 2011^[24]. Până în 2022, suprafața destinată pomiculturii, respectiv plantații de pomi fructiferi pe rod (livezi pe rod), a crescut, atingând o valoare de 136 mii hectare^[25].

Privatizarea suprafeței agricole

Până în anul 2010, aproape toată suprafața agricolă și peste o treime din fondul forestier au fost privatizate^[22]. Retrocedarea și redistribuirea suprafețelor de teren agricol și forestier a început în anul 1991, desfășurându-se în mai multe etape succesive^[22]. Ca urmare, până în anul 2005, 95,6% din suprafața agricolă a țării și circa 33% din cea împădurită au fost retrocedate foștilor proprietari sau moștenitorilor legali ai acestora^[22]. Totuși, titlurile de proprietate au fost emise fără o verificare corespunzătoare a terenurilor din punct de vedere cadastral și fără înscriere în Cartea funciară^[22]. Identificarea și delimitarea parcelelor retrocedate nu au fost întotdeauna corect realizate, făcând astfel obiectul multor litigii și dispute^[22]. Terenurile aflate în proprietatea publică a statului au ajuns să reprezinte o pondere de doar 0,5% din suprafața totală arabilă (367,2 mii ha), 0,7% din suprafața totală acoperită de pășuni (231,2 mii ha) și 0,2% din suprafața totală acoperită de fânețe (32,4 mii ha)^[22].

Conform Recensământului general agricol din anul 2020, din punct de vedere al proprietății asupra suprafeței agricole utilizate, aproape 92% din exploatații dețin în proprietate teren agricol. Peste 98% dintre proprietarii de terenuri agricole sunt gospodării individuale, fără personalitate juridică, care dețin 33,5% din suprafața agricolă utilizată în România. Deși exploatează peste un sfert (3,346 mil. ha) din suprafața agricolă totală a țării, fermele cu personalitate juridică și capital privat din România dețin în proprietate sub 4% din teren (505.682 ha). Aproape jumătate (44%) din aceste ferme nu au în proprietate teren agricol^[26]. O mare parte a suprafeței agricole utilizate, 44,6%, se află în proprietatea celor care o utilizează^[26]^[27].

Divizarea suprafeței agricole

Polarizarea excesivă a exploatațiilor agricole, un fenomen specific României, este neîntâlnit niciunde în Europa^[28].

În 2005, din totalul de 4.256.152 exploatații agricole, 4.121.247 utilizau o suprafață agricolă de 13.906,7 mii ha, iar suprafața agricolă medie a unei exploatații agricole din România era de 3,37 ha. Exploatațiile individuale aveau, în medie, 2,15 hectare, împărțite în 3,7 parcele, în timp ce exploatațiile cu personalitate juridică exploatau în medie 269 hectare, divizate în circa 9 parcele^[22].

Recensământul general agricol 2010 arată că în 31.000 de exploatații cu o suprafață medie puțin peste 190 ha. cu un total de peste 7.000.000 ha, lucrau 111.000 de persoane^[28]^[29]. De cealaltă parte, în peste 3.800.000 de exploatații cu suprafața medie de 3,45 ha, cu un total de peste 8.480.000 ha, lucrau peste 7.000.000 de persoane. Numărul de exploatații agricole din România a scăzut cu 14% în perioada 2003-2010, atingând 3,86 milioane, în timp ce în Uniunea Europeană declinul a fost de 20%, respectiv 12,05 milioane^[28].

Conform Recensământului general agricol din anul 2020, în România existau 2.887.000 de exploatații agricole care utilizau 12,8 milioane hectare de teren agricol. De subliniat că, anual, numărul exploatațiilor agricole care încasau subvenții nu depășea 900.000 de beneficiari, adică sub o treime. Rezultatele Recensământului general agricol din 2020 arată că, în decurs de 10 ani, numărul exploatațiilor agricole a scăzut cu 972.000, respectiv cu 25,2%, iar suprafața agricolă utilizată a scăzut cu 543.000 de hectare, respectiv cu 4,1%^[30]. Scăderea numărului de exploatații agricole a condus la creșterea suprafeței agricole medii per exploatație cu aproximativ 28%, de la 3,45 hectare în 2010 la 4,42 hectare în anul 2020^[30].

Analizând numărul exploatațiilor agricole și suprafețele agricole utilizate, conform datelor Recensământului general agricol din anul 2020, exploatațiile agricole sub 1 ha, deși au reprezentat 54,0% din numărul total, au utilizat numai 4,6% din suprafața agricolă, exploatațiile agricole cu dimensiuni între 1 și 5 ha au reprezentat 36,3% din numărul total și au utilizat 18,2% din suprafața agricolă, iar exploatațiile agricole de dimensiuni mari, de peste 50 ha, au avut o pondere foarte mică, de circa 1%, în ceea ce privește numărul acestora, dar au utilizat 54,0% din suprafața agricolă^[27]^[31]. La extremă, în 2020, România avea 1.003 ferme cu suprafața de peste 1.000 ha, care exploatau, în total, peste 2 milioane ha de teren agricol, din care 1,75 milioane ha de teren arabil^[26].

Din punct de vedere juridic, conform datelor Recensământului general agricol din anul 2020, din totalul de 2,86 milioane de exploatații fără personalitate juridică, aproape 2,8 milioane (96,89% din totalul exploatațiilor agricole existente) aveau statut de gospodării individuale, 54.545 – persoane fizice autorizate și întreprinderi individuale și 9.690 – întreprinderi familiale, în timp ce, din exploatațiile cu personalitate juridică, doar 14.265 erau societăți comerciale cu capital majoritar privat, restul fiind regii autonome (87), asociații agricole (3.411), societăți comerciale cu capital majoritar de stat (128), institute și stațiuni de cercetare și unități școlare cu profil agricol (141), primării (2.492), alte instituții publice (215), cooperative (160), fundații, biserici, școli (4.495)^[26].

Suprafața agricolă cultivată ecologic

Strategia „De la fermă la furculiță” (Farm to Fork^[en]) a Uniunii Europene a stabilit drept obiectiv ca cel puțin 25% din terenurile agricole ale UE să fie cultivate în mod ecologic până în 2030. În 2020, suprafața utilizată pentru producția agricolă ecologică în UE era de 14,7 milioane ha, reprezentând doar 9,1% din suprafața agricolă a UE. Pe primele locuri la suprafețe cultivate ecologic în 2020 se aflau Austria (25,7%), Estonia (22,4%) și Suedia (20,3%)^[23].

Deși în România s-a înregistrat o creștere a suprafețelor cultivate ecologic, în anul 2022 țara se număra printre cele opt state UE în care ponderea suprafețelor cultivate ecologic era sub 5% din suprafața agricolă, fiind pe locul cinci de la coadă^[23], cu o suprafață de 428,8 mii ha^[5].

Tehnologie

Îngrășăminte

În România, consumul de îngrășăminte pe bază de azot în agricultură a crescut în 2021 până la 510.000 de tone, de la 468.000 de tone în 2020. Între 2012 și 2020, Bulgaria și România au fost campioane în Uniunea Europeană la creșterea consumului de îngrășăminte pe bază de azot în agricultură, în ambele țări fiind vorba de creșteri de aproximativ 50%^[32]^[33].

De asemenea, România a fost în 2021 una dintre țările UE cu cel mai mare consum de îngrășăminte pe bază de fosfor (103.000 de tone), alături de Franța (189.000 de tone), Spania (173.000 de tone) și Polonia (157.000 de tone). Datele Eurostat arată că în România, consumul de îngrășăminte pe bază de fosfor în agricultură a crescut în 2021 până la 103.000 de tone, de la aproximativ 82.000 de tone în 2020. Între 2012 și 2020, țările membre care au înregistrat cele mai mari creșteri procentuale ale consumului de îngrășăminte pe bază de fosfor au fost Bulgaria, România și Ungaria. În cazul Bulgariei este vorba de o dublare, creștere de 120% a consumului de îngrășăminte pe bază de fosfor, în timp ce România și Ungaria au înregistrat creșteri de peste 75%^[32]^[33].

Invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei au condus la creșteri semnificative de prețuri la îngrășăminte, ceea ce va avea probabil un impact asupra utilizării îngrășămintelor în agricultura din Uniunea Europeană^[32]^[33].

Irigații

Înainte de 1989, România avea o rețea de irigații care acoperea o suprafață de 3,2 milioane hectare dar care a fost distrusă aproape în întregime, instalațiile fiind furate sau lăsate în paragină^[34]. Majoritatea sistemelor de irigații funcționale în 1989 au fost dezmembrate, iar altele nu prea s-au mai construit^[35].

Dependența de capriciile vremii este o problemă majoră a agriculturii românești. Conform Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în anul 2020, infrastructura de irigații din România acoperea 619.961 hectare^[36]. Totuși, suprafața reală irigată a fost în 2020 de doar 508 mii hectare, peste două milioane de hectare fiind afectate de secetă în acel an^[21]. În 2022, situația s-a îmbunătățit, deși insuficient, suprafața agricolă irigată fiind, conform datelor publicate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), de 528 mii hectare^[5].

Mecanizare

În 2020, parcul de tractoare agricole din România număra 232.654 de tractoare, în creștere cu 5% față de anul precedent și cu 12% față de anul 2015, potrivit datelor provenite de la Institutul Național de Statistică. Numărul de tractoare agricole a crescut constant în ultimii ani, în 2020 înregistrându-se cea mai mare creștere, de circa 11.000 de unități noi, față de 3.000-6.000 unități în perioada 2016–2019. În România se vând anual în jur de 2.500 tractoare noi^[37].

Finanțare

Subvenții și ajutoare de stat

În România, bugetul alocat pentru agricultură în anul 2024 de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) constituie o alocare de 2% din PIB, fiind prevăzute aproape 60 de miliarde de lei (credite bugetare + credite de angajament) care urmează a fi investite în dezvoltarea agriculturii și satului românesc, cu o atenție sporită acordată co-finanțării proiectelor derulate din fonduri europene, astfel încât să se atragă toate sumele disponibile nerambursabile aferente Politicii Agricole Comune care să fie investite în fermele și unitățile de producție românești. Peste 12 miliarde de lei revin proiectelor cu finanțare externă nerambursabilă aferente Planului Național Strategic 2023-2027^[38].

Măsurile de sprijin care vor fi continuate, cu finanțare de la bugetul de stat, includ:

Programele de susținere a crescătorilor de suine și de păsări pentru reproducție,
Ajutorul de minimis pentru cartoful de consum,
Ajutorul de minimis pentru strugurii de masă
Ajutor de minimis pentru legume în spații protejate (Programul Tomata),
Programul de sprijin a producătorilor de usturoi,
Programul de susținere a raselor românești de porcine – Bazna și Mangalița,
Subvenționarea accizei la motorina utilizată în agricultură,
Ajutoarele naționale tranzitorii în sectorul vegetal si zootehnic,
Finanțarea investițiilor în zona montană pentru colectarea și depozitarea laptelui, dezvoltarea stânelor, precum și pentru construirea centrelor de colectare-depozitare fructe de pădure, în baza contractelor încheiate până la 31.12.2022^[38].

Pe lângă programele în derulare cu finanțare de la bugetul de stat, au fost lansate și câteva scheme noi de ajutoare de stat, menite să ajute în primul rând sectoarele și fermierii aflați în dificultate, care vor fi acordate „conform cadrului temporar Ucraina a cărui aplicabilitate a fost prelungită până la data de 30.06.2024, cu un plafon financiar de 1,8 mld euro” și care includ:

Ajutor de stat pentru sectoarele creșterii vacilor de carne și a bivolițelor,
Ajutor de stat pentru sectoarele creșterii porcilor și păsărilor,
Ajutor de stat acordat cultivatorilor de cereale în campania de toamnă 2023 exprimat sub forma unui grant în suma de 100 euro/ha^[38].

În luna octombrie 2024, valoarea totală a plăților efectuate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) prin PNDR 2020 era de 11,46 miliarde euro, la care se adăugau 229,5 milioane euro reprezentând plăți aferente intervențiilor din Planului Strategic 2023–2027^[39].

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), acordă fermierilor subvenții anuale. Pentru a primi subvenție de la APIA, fermierul trebuie să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, cu suprafața parcelei agricole de cel puțin 0,3 ha, cu excepția serelor și solariilor, în cazul cărora suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de 0,03 ha și a viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor, arbuștilor fructiferi, în cazul cărora suprafața parcelei agricole trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. Ȋn cazul pajiștilor, trebuie să asigure o încărcătură de animale de minimum 0,3 UVM/ha sau să efectueze cel puțin o cosire anuală. De asemenea, beneficiarul trebuie să facă dovada că este fermier activ, dar și că efectuează minim o lucrare agricolă pe an pe suprafața minimă declarată^[40].

Fermierii care dețin exploatații de până la 50 de hectare, fără animale și care nu beneficiază de plăți comensatorii, beneficiază de subvenții minimale, astfel:

PD – 01 Sprijinul de bază pentru venit în scopul sustenabilității (BISS) care în campania 2024 are un cuantum unitar planificat de 97,85 euro/ha,
PD-02 – Sprijin redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității (CRISS) care în campania 2024 are un cuantum unitar planificat de 51,42 euro/ha,
ajutorul național tranzitoriu (ANT 1) culturi în teren arabil, subvenție achitată din bugetul național. Pentru campania 2022, fermierii au primit 11,9238 euro/ha^[40].

De asemenea, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) acordă fermierilor din sectorul vegetal o subvenție în valoare de 100 euro/hectar. Potrivit MADR, bugetul total al schemei pentru anul 2024 este de 1.200.000.000 lei, reprezentând echivalentul a 243.239.956 euro, care se asigură de la bugetul de stat. Subvenția se acordă pentru suprafețele determinate în urma controalelor administrative și la fața locului pentru anul de cerere 2023, pentru minimum 1 hectar cu una sau mai multe dintre culturile: grâu comun de toamnă, grâu dur de toamnă, triticale de toamnă, secară de toamnă, orz de toamnă, orzoaică de toamnă, ovăz de toamnă, rapiță de toamnă^[41].

Fonduri europene

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2021–2027 (PNDR) este programul prin care se acordă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și Guvernul României pentru dezvoltarea economico–socială a spațiului rural din România. PNDR stabilește liniile de finanțare pentru atingerea obiectivelor prioritare ale României și este finanțat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), un instrument financiar creat de Uniunea Europeană în scopul sprijinirii statelor membre în implementarea Politicii Agricole Comune (PAC). Până la data de 30 septembrie 2024, România absorbise prin PNDR 2014-2020 suma totală de 9.806.712.409 euro^[42]. Bugetul PNDR destinat perioadei de tranziție 2021-2027 este de aproximativ 3,26 miliarde euro^[43].

Principalele instituții care asigură implementarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) sunt:

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prin Direcția Generală pentru Dezvoltare Rurală îndeplinește rolul de Autoritate de Management pentru PNDR,
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) acționează ca Autoritate de Plată asigurând implementarea tehnică și financiară pentru toate măsurile de finanțare ale PNDR, cu excepția celor destinate pentru arii cu constrângeri naturale (ANC),
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) îndeplinește rolul de Organism Delegat,
Curtea de Conturi a României acționează ca Organism de Certificare^[43].

Fondurile europene alocate agriculturii din România în 2024 însumează 1,4 miliarde euro pentru intervențiile din cadrul Pilonului II al Planului Strategic PAC 2023-2027 și 232 milioane euro pentru submăsurile 4.1 și 17.1 din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, reprezentând o oportunitate de a accesa fonduri în domenii care vizează investiții în sectoarele vegetal, forestier, achiziții de utilaje, înființarea grupurilor de producători, irigații, transfer de cunoștințe și consiliere, cooperare și prime de asigurare^[44].

Sesiuni de depunere a cererilor de finanțare aferente intervențiilor din cadrul Pilonului II din Planul Strategic PAC 2023-2027 în anul 2024
Cod intervenție	Denumire intervenție	Alocare publică (euro)

DR – 25	Modernizarea infrastructurii de irigații	400.000.000
DR – 33	Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol/pomicol	11.744.706
DR – 16	Investiții în sectorul legume și/sau cartofi	151.383.529
DR – 21	Investiții pentru prevenirea răspândirii pestei porcine africane (PPA)	10.000.000
DR – 19	Investiții neproductive la nivel de fermă	11.764.706
DR – 23	Investiții pentru procesarea și marketingul produselor agricole în vederea obținerii unor produse alimentare și produse transformate, altele decât cele prevăzute în Anexa 1 a Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene	150.000.000
DR – 37	Transfer de cunoștințe	2.000.000
DR – 29	Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole	150.000.000
DR – 24	Investiții în tehnologii forestiere care îmbunătățesc reziliența și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere	40.000.000
DR – 35	Dezvoltarea cooperării în cadrul lanțului valoric	20.177.882
DR – 34	Cooperare și inovare în agricultură prin intermediul grupurilor operaționale PEI	20.041.176
DR – 38	Consiliere în afaceri agricole	2.000.000
DR – 14	Investiții în fermele de mici dimensiuni	108.000.000
DR – 17	Investiții în sectoarele hamei și/sau struguri de masă	45.000.000
DR – 18	Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice	5.000.000
DR – 13	Achiziții de utilaje agricole pentru sectorul vegetal	100.000.000
DR – 12	Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor recent instalați	169.589.647

Sesiuni de depunere de proiecte în anul 2024 din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2022
Cod submăsură	Denumire submăsură	Alocare publică (euro)

sM 4.1	Investiții în exploatații agricole – pachetul 4.1.1. Achiziții simple de utilaje agricole	203.870.840
sM 17.1	„Prime pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor”	28.740.000

Investiții străine directe

În perioada de după Revoluție, au pătruns pe piața românească giganți precum Smithfield Foods, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis și Meggle^[45].

Începând cu anul 2014, străinii au primit dreptul să cumpere pământ agricol în România^[46]. În anul 2015, un studiu realizat de Transnational Institute pentru Comisia de Agricultură din cadrul Comisiei Europene, atrăgea atenția asupra fenomenului de „acaparare” a terenurilor agricole din Europa de Est de către cetățeni străini din afara UE: „În România, nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara UE, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din UE”^[47].

În 2017, Comisia Europeană trage un semnal de alarmă și avertizează autoritățile române că peste 40% din terenul arabil românesc, 5,3 milioane hectare, aparține străinilor^[46]. La 31 decembrie 2017, investițiile străine directe în agricultură, silvicultură și pescuit aveau o pondere de 3% din totalul investițiilor străine directe din Romania, potrivit datelor BNR, fiind de circa 2,272 miliarde euro. La finele anului 2018, suprafața de teren agricol exploatată de persoane fizice și juridice străine era de 422.000 hectare, fiind înregistrate 793 de persoane care utilizau aceste terenuri, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Din punct de vedere al provenienței, cele mai multe persoane erau din Italia – 194, Germania – 80, Franța – 33, Austria – 31, Olanda – 28, Spania – 23, Belgia – 17, Danemarca – 16 și Grecia – 10^[47].

Producție

Conform datelor Institutului Național de Statistică, în 2023, agricultura a reprezentat aproximativ 3,9% din produsul intern brut al țării^[1] (față de 21,8% în 1990)^[46] și a angrenat 11,9% (915.943 persoane) din totalul de 7,697 milioane de persoane ocupate din România. Dintre aceștia, 8,3% erau lucrători calificați în agricultură, silvicultură și pescuit. Doar 3,3% din totalul de angajați salariați din România au lucrat în agricultură în 2023. Comparativ, în anul 2007, numărul lucrătorilor în agricultură depășea 30% din populația României^[45].

În ceea ce privește programul de lucru, durata medie a săptămânii de lucru în activitatea principală pentru lucrătorii din agricultură în anul 2023 a fost 38,2 ore pe săptămână^[48]. La data de 30 iunie 2024, salariul minim brut al angajaților din agricultură și industria alimentară era de 3.436 lei, dar aceștia beneficiau de facilități fiscale prin scutirea de impozit pe o parte din venit. Începând cu data de 1 iulie 2024, salariul minim garantat a crescut la 3.700 lei, salariul minim net al angajaților din agricultură și industria alimentară ajungând la valoarea de 2.396 lei^[49].

La mijlocul anilor '80, România ajunsese la o producție agricolă anuală de 23,6 milioane tone (1984), echivalentul unei tone pentru fiecare cetățean al patriei socialiste^[50], de 8,5 milioane tone de grâu (1988) și 11,9 milioane tone de porumb (1985), însă după căderea comunismului, infrastructura agricolă se afla în paragină, sistemele de irigații au fost furate sau distruse, parcul de mașini agricole în mare parte casat, suprafața agricolă fiind extrem de fărâmițată^[51].

Producția de cereale, fructe și legume^[52]
Produs agricol	Producție agricolă (mii tone)
Produs agricol	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013

Cereale boabe^[a]	18.860	27.791	18.153	30.412	31.553	27.139	21.765	19.333	22.071	20.897
Grâu	8.684	10.434	6.392	10.297	10.144	10.035	8.431	7.962	7.585	7.296
Porumb	8.037	14.821	10.097	17.432	18.664	14.326	10.746	9.021	11.989	11.305
Floarea soarelui	2.107	2.844	2.123	3.569	3.063	2.913	2.032	1.786	2.189	2.142
Rapiță	1.230	1.375	780	798	1.611	1.673	1.293	919	1.059	666
Orz	1.707	1.981	1.141	1.880	1.871	1.907	1.817	1.626	1.713	1.542
Ovăz	172	210	197	362	384	408	381	348	382	374
Soia	259	368	341	440	493	393	263	262	203	150
Legume^[b]	1.258	1.939	1.949	1.853	2.026	3.102	2.898	3.184	3.288	3.344
Cartofi	1.346	1.398	1.601	2.627	3.023	3.117	2.690	2.700	3.519	3.290
Varză	387	549	542	617	693	1.028	995	1.080	1.126	1.159
Ceapă	145	219	230	204	212	352	325	361	387	392
Morcovi	86	121	114	117	128	200	192	213	229	223
Tomate	299	500	494	437	464	680	627	702	706	749
Fructe^[c]	2.383	3.004	2.788	2.898	3.450	2.643	2.431	2.507	2.595	2.905
Mere	543	594	537	493	635	349	467	476	513	514
Prune	666	807	758	693	830	445	513	496	495	512
Struguri	805	1.005	933	974	1.141	1.067	737	799	784	992
^ Cerealele aparțin, în general, familiei graminee și, în conceptul FAO, se referă la culturile recoltate numai pentru utilizare în stare uscată. Culturile recoltate în stare verde pentru furaje, însilozare sau pășunat sunt clasificate drept culturi furajere. De asemenea, sunt excluse culturile industriale, de ex. sorg pentru fabricarea de mături („materiale organice brute”) și sorg dulce atunci când este cultivat pentru obținerea de sirop („culturi pentru zahăr”). Pentru clasificările comerciale internaționale, cerealele proaspete (altele decât porumbul dulce), indiferent dacă sunt sau nu adecvate pentru utilizare în stare brută, sunt clasificate drept cereale. Cerealele sunt identificate în funcție de genul lor. Cu toate acestea, atunci când două sau mai multe genuri sunt semănate și recoltate pe aceeași suprafață, acestea sunt clasificate și raportate ca „amestec”. Datele de producție sunt raportate în termeni de greutate brută și uscată a boabelor (12-14% umiditate) în forma comercializată de obicei. Orezul, însă, este raportat ca orez nedecorticat. Pe lângă conținutul de umiditate și substanțele necomestibile precum celuloza, boabele de cereale conțin, alături de minerale și vitamine, carbohidrați, în principal amidon (cuprinzând 65-75% din greutatea lor totală), precum și proteine (6-12%) și grăsimi (1-5%). Definițiile FAO acoperă 17 cereale primare. Fiecare definiție este listată împreună cu codul său, numele sau denumirea științifică și o scurtă descriere. Produsele cerealiere provin fie din prelucrarea cerealelor printr-una sau mai multe operațiuni mecanice sau chimice, fie din prelucrarea făinii sau a amidonului^[53] ^ Legumele, așa cum sunt clasificate în această grupă, sunt în principal plante anuale cultivate drept culturi de câmp și de grădină în aer liber sau în sere și solarii și utilizate aproape exclusiv pentru hrană. Sunt excluse legumele cultivate în principal pentru hrana animalelor sau pentru semințe. Anumite plante, clasificate în mod normal drept cereale și leguminoase, aparțin acestui grup atunci când sunt recoltate verzi, cum ar fi porumbul verde, mazărea verde etc. Această grupare diferă de clasificările comerciale internaționale pentru legume prin faptul că include pepenii galbeni și pepenii verzi, care sunt în mod normal considerați fructe. Dar, în timp ce culturile de fructe sunt practic toate culturi permanente, pepenii galbeni și pepenii verzi sunt similari cu legumele prin faptul că sunt culturi temporare. Ardeii și Ardeii iuți sunt incluși în această grupă atunci când sunt recoltați pentru consum ca legume și nu procesați în condimente. Datele FAO privind producția de mazăre verde și fasole verde se referă la greutatea totală, inclusiv păstăile, deși unele țări raportează pe baza greutății decojite. Greutatea păstăilor variază de la 40 la 50% pentru mazăre până la 70% pentru fasole. Datele privind suprafața grădinilor mici de legume sunt adesea omise în studiile agricole, deși pot fi raportate estimări ale producției. Datele comerciale pentru legume proaspete includ și legumele răcite, ceea ce înseamnă că temperatura produselor a fost redusă la aproximativ 0°C fără ca produsele să fie congelate. Legumele conțin în principal apă, reprezentând între 70 și 95% din greutatea lor. Au un conținut scăzut de nutrienți, dar conțin minerale și vitamine. FAO acoperă 27 de produse vegetale primare. Fiecare sortiment este listat împreună cu codul, numele sau denumirea științifică și o scurtă descriere. „Produsele derivate din legume” se referă la produsele prelucrate.^[53] ^ Culturile de fructe constau din fructe și fructe de pădure care, cu puține excepții, se caracterizează prin gustul lor dulce. Aproape toate sunt culturi permanente, provenite în principal din copaci, tufișuri și arbuști, precum și viță de vie și palmieri. Fructele și fructele de pădure cresc pe ramurile, tulpinile sau trunchiurile plantelor, de obicei izolate, dar uneori grupate în ciorchini (de exemplu, banane și struguri). Culturile comerciale sunt cultivate în plantații, dar cantități importante de fructe sunt colectate și din plante răzlețe care pot fi sau nu cultivate. Deși pepenii galbeni și pepenii verzi sunt în general considerați fructe, FAO îi grupează în categoria legume deoarece sunt culturi temporare. Culturile de fructe sunt foarte perisabile. Perioada de valabilitate a acestora poate fi prelungită prin aplicarea de substanțe chimice care inhibă creșterea microorganismelor și printr-un control atent al temperaturii, presiunii și umidității din jur odată cu recoltarea fructelor. Fructele și fructele de pădure au un conținut foarte mare de apă, reprezentând aproximativ 70-90% din greutatea lor. Conțin, în diferite grade, minerale, vitamine și acizi organici, dintre care unii rezidă în coajă sau înveliș. Unele fructe au un conținut ridicat de fibre și alte componente necomestibile, astfel încât risipa este mare, de ex. 60% pentru fructul pasiunii și 35-45% pentru ananas. Partea necomestibilă a fructelor din zona temperată este mai mică, în general de ordinul a 10-15%, în timp ce fructele de pădure conțin foarte puține părți necomestibile. Conținutul de carbohidrați al fructelor variază foarte mult. Conținutul de proteine este foarte scăzut, în medie mai puțin de 1%, sau mai mic decât cel din legume. Conținutul de grăsimi din fructe este neglijabil, cu excepția notabilă a avocado. Fructele sunt consumate direct sau sunt procesate în fructe uscate, suc de fructe, conserve de fructe, fructe congelate, gem, băuturi alcoolice etc. Fructele nu sunt cultivate în mod normal pentru hrana animalelor, deși cantități semnificative de fructe bolnave și substandard, precum și anumite produse secundare ale industriei de prelucrare a fructelor, sunt destinate hrănirii animalelor. Datele de producție pentru culturile de fructe se referă la fructele recoltate efectiv. Datele despre banane se referă la greutatea bananelor individuale sau a ciorchinelor de banane, excluzând greutatea tulpinii centrale. FAO enumeră 36 de culturi primare de fructe^[53]

Efective de animale și păsări^[52]
Categorie/Tip	Efective (mii de capete)
Categorie/Tip	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Porci	3.329	3.620	3.785	3.834	3.925	4.708	4.927	5.042	5.180	5.234
Cai	—	374	408	448	481	520	503	525	548	575
Cornute mari	1.852	1.845	1.895	1.942	1.996	2.050	2.092	2.069	2.022	2.009
Vaci	1.834	1.827	1.875	1.923	1.977	2.050	2.092	2.069	2.022	2.009
Bivoli	17,9	18,5	19,6	19,0	18,9	—	—	—	—	—
Cornute mici	11.731	11.580	11.893	11.954	11.716	11.359	11.250	10.935	10.449	10.100
Oi	10.247	10.087	10.282	10.359	10.176	9.876	9.810	9.518	9.136	8.834
Capre	1.483	1.493	1.612	1.595	1.539	1.483	1.440	1.417	1.313	1.266
Păsări^[a]	—	—	77.058	—	—	81.383	84.306	81.130	85.140	85.816
Pui de găină	78.268	77.148	73.901	73.993	73.289	75.690	78.648	75.447	79.440	80.136
Curcani	—	—	1.677	—	—	1.002	1.000	998	1.000	1.000
^ Categoria păsări include efectivele de găini, rațe, gâște, curcani

Productivitate

Gradul ridicat de fragmentare a suprafețelor agricole și numărul mare al exploatațiilor de subzistență diminuează performanța sectorului agricol în general. Atât terenurile cât și forța de muncă sunt folosite sub potențialul lor economic. În plus, exploatațiilor de subzistență le lipsesc capitalul și o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activității depuse. În consecință, agricultorii din fermele de subzistență nu au, practic, nici motivația, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor și siguranța alimentară^[22].

Aproape jumătate din suprafața agricolă este lucrată de exploatații de subzistență, care mențin eficiența agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obțin, de altfel, rezultate bune^[22]. Conform Recensământului general agricol din 2020, aproximativ 1,5 milioane de ferme (54% din total) lucrau terenuri cu o suprafață de sub un hectar, fapt care le împiedică să acceseze fonduri UE^[30].

Cereale

Vezi și: Lista țărilor producătoare de cereale.

Suprafața cultivată cu cereale pentru boabe - grâu, porumb, ovăz, orz și orzoaică - a crescut de la 5,02 milioane hectare în 2010 la 5,22 milioane hectare în anul 2011^[54], ajungând la 5,19 milioane hectare în 2022^[52], iar producția a crescut de la 16,71 milioane tone în 2010 la 20,84 milioane tone în anul 2011^[55], ajungând la 18,86 milioane tone în 2022^[52].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu cereale pentru boabe, România ocupa în 2022 locul 31 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Polonia, Germania și Spania. Randamentul la hectar, de 3.634,1 kg/ha - locul 71 în lume și locul 24 în Uniunea Europeană, depășind dintre cultivatori doar Spania, Islanda și Cipru, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 4.182,4 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 28 în lume și pe locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Germania, Polonia și Spania^[52].

În ceea ce privește cerealele recoltate în alte scopuri decât pentru utilizare în stare uscată (boabe), în anul 2022, România era al 14-lea producător din Uniunea Europeană și al 45-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.000 hectare, a 17-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 52-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.870 kg/ha, a 8-a din Uniunea Europeană și a 22-a la nivel global, puțin mai mare decât media globală de 1.835 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Cereale boabe
Suprafață cultivată (mii ha)	5.190	5.357	5.342	5.573	5.261	5.191	5.480	5.455	5.424	5.409
Producție (mii t)	18.860	27.791	18.153	30.412	31.553	27.139	21.765	19.333	20.897	20.897
Productivitate (kg/ha)	3.634,1	5.187,8	3.398,6	5.457,5	5.997,2	5.227,7	3.971,3	3.543,9	4.069,2	3.863,2
Alte cereale
Suprafață cultivată (mii ha)	1,00	1,34	1,58	0,88	2,76	3,30	4,65	2,54	3,43	3,79
Producție (mii t)	1,87	2,73	1,39	1,40	5,49	6,02	7,37	3,78	6,95	6,26
Productivitate (kg/ha)	1.870,0	2.037,3	879,7	1.590,9	1.989,1	1.822,5	1.584,9	1.492,7	2.025,3	1.652,8
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Grâu

Vezi și: Lista țărilor producătoare de grâu.

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 20 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Germania, Polonia și Spania. Randamentul la hectar, de 4.004,4 kg/ha - locul 40 în lume și locul 21 în Uniunea Europeană, a fost ceva mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 3.688,9 kg/ha, dar mult mai mic decât cel al Irlandei, de 10.430,5 kg/ha, cel mai mare din lume. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 4 în Uniunea Europeană, după Franța, Germania și Polonia și pe locul 19 în lume^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	2.169	2.175	2.155	2.168	2.116	2.052	2.135	2.102	2.108	2.097
Producție (mii t)	8.684	10.434	6.392	10.297	10.144	10.035	8.431	7.962	7.585	7.296
Productivitate (kg/ha)	4.004,4	4.796,9	2.966,0	4.748,8	4.793,5	4.891,1	3.948,4	3.787,2	3.598,4	3.478,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Porumb

Vezi și: Lista țărilor producătoare de porumb.

În anul 2022, România era al doilea mare producător de porumb pentru boabe din Uniunea Europeană, după Polonia și al 19-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 2,4 milioane hectare, cea mai mare din Uniunea Europeană și a 17-a din lume. Productivitatea a fost în România de 3.297,7 kg/ha, mult mai mică decât media globală de 5.718,3 kg/ha^[52].

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate cu porumb dulce (Zea mays var. Saccharata), locul 24 în lume și locul 6 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 3.366 kg/ha - locul 9 în Uniunea Europeană și locul 41 în lume, a reprezentat aproape o treime din randamentul mediu la nivel global, de 9.761,6 kg/ha. Producția obținută a fost de 15.263,61 tone - locul 30 în lume și locul 6 în Uniunea Europeană, după Croația, Grecia, Ungaria, Franța și Polonia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	2.437	2.555	2.541	2.682	2.444	2.403	2.579	2.599	2.504	2.516
Producție (mii t)	8.037	14.821	10.097	17.432	18.664	14.326	10.746	9.021	11.989	11.305
Productivitate (kg/ha)	3.297,7	5.801,4	3.974,2	6.499,9	7.636,8	5.961,0	4.167,7	3.471,6	4.787,0	4.494,1
Porumb dulce
Suprafață cultivată (mii ha)	-	-	-	-	-	4,54	4,69	4,74	4,73	4,64
Producție (mii t)	-	-	-	-	-	15,26	15,48	15,32	14,99	16,13
Productivitate (kg/ha)	-	-	-	-	-	3.366,0	3.299,2	3.229,4	3.166,5	3.475,5
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Orez

Vezi și: Lista țărilor producătoare de orez.

Consumul de orez de pe piața românească este de circa 100.000 de tone anual, din care cea mai mare parte este importată, în principal din Egipt^[56]. În anul 1989, în România se cultivau 80.000 de hectare cu orez^[57]. Începând cu anii 2000, în România au pătruns o serie de investitori străini, italieni în special, care au achiziționat sau concesionat unele terenuri, au adus o tehnologie modernă în cultivarea orezului și au reușit să valorifice suplimentar atât potențialul orezăriilor românești existente cât și folosirea forței de muncă din satele și comunele limitrofe Luncii Dunării^[58]. În anul 2009, suprafața cultivată cu orez era de 8.000 de hectare, din care compania italiană Riso Scotti, cel mai mare cultivator de orez de pe teritoriul Europei, deținea inițial jumătate^[59]. În anii următori, suprafața a fost extinsă până la 7.000 de hectare, 25% din producția de 50.000 de tone obținută în 2015 de compania italiană fiind exportată^[60]^[61].

În anul 2010, suprafața cultivată ajunsese la 12.000 de hectare, iar producția a fost de 62.000 de tone, din care 49.000 de tone au mers la export^[57]^[61]. Cu această suprafață cultivată, România a revenit în topul producătorilor de orez din Europa, fiind depășită doar de Italia (280.000 de hectare) și Spania (80.000 de hectare)^[57]^[61].

Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2014, România cultiva orez pe o suprafață de 11.930 de hectare în județele Brăila, Ialomița, Timiș și Dolj. În ceea ce privește producția, în 2013 s-au realizat peste 54.600 de tone de orez, cantitate nici pe departe suficientă pentru consumul național, astfel că, în anul respectiv s-au importat peste 50.000 de tone de orez, în valoare de 25,6 milioane euro din țări precum Italia, Bulgaria, Cambodgia. Totuși, România a realizat și exporturi, de circa 14.400 tone, în valoare de aproximativ 11 milioane de euro^[58].

România era considerată țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare potențial de creștere în domeniul orezului, pentru că regiunea Dunării are de 20 de ori mai multe rezerve de apă decât bazinul Padului, unde se cultivă cea mai mare parte a orezului italian^[61]. Uniunea Europeană produce 75% din necesarul de orez, restul de 25% îl importă din China sau Africa. Singura țară care ar mai putea „umple” acest gol este România^[57].

Totuși, în ultimii ani se observă în România o scădere a suprafețelor cultivate cu orez și a producției obținute. În 2022, România se clasa la nivel global pe locul 94 la suprafața cultivată, pe locul 33 la productivitate și pe locul 93 la producția obținută. La toate cele trei categorii, România s-a clasat pe locul 7 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	3,28	5,44	6,00	7,43	8,25	9,13	9,44	11,07	12,72	11,58
Producție (mii t)	16,90	14,98	24,67	39,53	42,86	43,31	43,64	49,77	45,16	54,65
Productivitate (kg/ha)	5.152,4	2.753,7	4.111,7	5.320,3	5.195,2	4.746,4	4.624,8	4.497,4	3.550,5	4.719,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Orz

Vezi și: Lista țărilor producătoare de orz.

În anul 2010, suprafața cultivată cu orz a fost de 243.461 hectare^[62], iar producția de orz și orzoaică a fost de 1,32 milioane tone^[63].

În anul 2022, România era al 7-lea producător de orz din Uniunea Europeană și al 19-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 425.950 hectare, a 6-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 23-a din lume. Productivitatea a fost în România de 4.006,7 kg/ha, a 19-a din Uniunea Europeană și a 33-a la nivel global, mai mare decât media globală de 3.285 kg/ha^[52].

În ceea ce privește berea obținută din malț, România a produs în 2021 o cantitate de 1.660.000 tone, ceea ce o plasează pe locul 26 în lume și pe locul 9 în Uniunea Europeană, după Germania, Polonia, Spania, Belgia, Țările de Jos, Franța, Cehia și Italia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	425,95	449,39	441,98	448,89	423,50	455,03	480,94	468,57	512,15	494,62
Producție (mii t)	1706,65	1981,03	1141,01	1879,95	1870,71	1906,70	1817,27	1626,33	1712,51	1542,25
Productivitate (kg/ha)	4.006,7	4.408,3	2.581,6	4.188,0	4.417,3	4.190,3	3.778,6	3.470,8	3.343,8	3.118,1
Bere din malț
Producție (mii t)	-	1.660,0	1.675,0	1.669,0	1.823,2	1.810,1	1.802,9	1.809,1	1.658,1	1.751,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Ovăz

Vezi și: Lista țărilor producătoare de ovăz.

În anul 2010, producția de ovăz a fost de 328.000 de tone^[63], în creștere față de 296.000 de tone în anul precedent^[64].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 24 în lume și locul 10 în Uniunea Europeană, după Polonia, Spania, Finlanda, Germania, Suedia, Italia, Franța, Letonia și Lituania. Randamentul la hectar, de 2.187,4 kg/ha - locul 41 în lume și locul 22 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 2.774,9 kg/ha, și de aproape patru ori mai mic decât cel al Irlandei, de 8.324,3 kg/ha, cel mai mare din lume. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 12 în Uniunea Europeană și pe locul 26 în lume^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	78,45	87,02	101,34	161,19	161,48	165,55	169,58	173,86	179,29	181,99
Producție (mii t)	171,60	209,85	196,66	361,57	383,72	407,80	381,36	347,98	381,63	373,78
Productivitate (kg/ha)	2.187,4	2.411,5	1.940,6	2.243,1	2.376,3	2.463,3	2.248,9	2.001,4	2.128,5	2.053,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Sorg

Vezi și: Lista țărilor producătoare de sorg.

Suprafața cultivată cu sorg în România în anul 2022 a fost de 5.700 hectare, a 70-a la nivel mondial și a 4-a din Uniunea Europeană, după Franța, Italia și Ungaria. Producția realizată a fost a 6-a din Uniunea Europeană, după Franța, Italia, Ungaria, Austria și Spania și a 69-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 2.601,8 kg/ha, a 7-a în Uniunea Europeană și a 32-a la nivel mondial, valoare aproape dublă față de media globală de 1.412,6 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	5,70	7,35	9,59	15,71	15,93	13,74	9,05	12,81	17,20	21,00
Producție (mii t)	14,83	33,75	35,70	60,01	76,31	54,28	24,41	31,73	51,54	49,83
Productivitate (kg/ha)	2.601,8	4.591,8	3.722,6	3.819,9	4.790,3	3.950,4	2.699,1	2.477,0	2.996,3	2.372,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Triticale

Vezi și: Lista țărilor producătoare de triticale.

În anul 2022, România era al 8-lea producător de triticale din Uniunea Europeană, după Polonia, Germania, Franța, Spania, Austria, Cehia și Lituania și al 12-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 56.990 hectare, a 6-a în Uniunea Europeană, după Polonia, Franța, Germania, Spania și Lituania și a 11-a din lume. Productivitatea a fost în România de 3.376,2 kg/ha, a 17-a în Uniunea Europeană și a 24-a la nivel mondial, mai mică decât media globală de 3.914,6 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	56,99	64,55	73,97	78,77	78,99	80,12	82,57	75,72	76,71	72,53
Producție (mii t)	192,41	259,21	236,45	314,00	337,45	331,57	287,33	265,09	275,22	245,03
Productivitate (kg/ha)	3.376,2	4.015,6	3.196,6	3.986,3	4.272,1	4.138,6	3.480,0	3.500,8	3.587,6	3.378,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Plante oleaginoase

Vezi și: Lista țărilor producătoare de plante oleaginoase.

Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, plantele oleaginoase includ atât plante anuale, cât și perene ale căror semințe, fructe sau mezocarp sunt utilizate în principal pentru producerea uleiurilor comestibile sau industriale care sunt extrase din acestea. Nucile de masă, deși bogate în ulei, nu sunt incluse, fiind enumerate la Nuci. Plantele oleaginoase anuale care fie sunt recoltate verzi, fie sunt folosite pentru pășunat și pentru îngrășământ verde sunt considerate culturi furajere. Unele dintre culturile incluse în acest capitol sunt, de asemenea, culturi de fibre, deoarece atât semințele, cât și fibrele sunt recoltate din aceeași plantă. Astfel de culturi includ nuci de cocos, semințe de bumbac, in și cânepă. În cazul altor culturi, atât pulpa fructului, cât și sâmburii se folosesc pentru producerea de ulei. Principalele culturi de acest tip sunt fructele de palmier uleios și semințele de copac de seu (Detarium senegalense și Triadica sebifera). Datele privind producția sunt raportate în termeni de produse uscate, așa cum sunt comercializate. Excepțiile de la această regulă generală includ arahidele, care sunt raportate ca arahide în coajă; nucile de cocos, care sunt raportate pe baza greutății nucii, inclusiv coaja lemnoasă, dar excluzând coaja fibroasă exterioară și uleiul de palmier, care este raportat în termeni de ulei, în greutate. Din cauza naturii foarte diferite a diferitelor culturi oleaginoase, produsele primare nu pot fi agregate în greutatea lor naturală pentru a obține culturi oleaginoase totale. Din acest motiv, FAO transformă culturile fie în „echivalent ulei”, fie în „echivalent turtă” înainte de a le agrega. Doar 5-6% din producția mondială de culturi oleaginoase este folosită pentru obținerea de semințe și pentru hrana animalelor, în timp ce aproximativ 8% este folosită pentru hrană. Restul de 86% este transformat în ulei. Conținutul de grăsime al culturilor oleaginoase variază foarte mult, de la 10-15% din greutatea nucilor de cocos până la peste 50% din greutatea semințelor de susan. Carbohidrații, în principal polizaharide, variază de la 15 la 30% în semințele oleaginoase, dar sunt în general mai mici în alte culturi oleaginoase. Conținutul de proteine este foarte mare în boabele de soia, de până la 40%, dar este mult mai scăzut în multe alte semințe oleaginoase, de 15-25%, și este încă mai scăzut în alte culturi oleaginoase^[53].

Suprafața cultivată cu plante oleaginoase a fost de 1,246 milioane ha în 2008, față de 1,340 milioane ha în 2007^[65].

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate, locul 21 în lume și locul 2 în Uniunea Europeană, după Franța. Randamentul la hectar a fost de 1.519,2 kg/ha - locul 29 în lume și locul 17 în Uniunea Europeană, mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 1.283,4 kg/ha pentru echivalent turtă, respectiv de 1.075,8 kg/ha - locul 40 în lume și locul 11 în Uniunea Europeană, mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 739 kg/ha pentru echivalent ulei. Producția obținută a fost de 2.688.302 tone - locul 15 în lume și locul 2 în Uniunea Europeană, după Franța pentru echivalent turtă, respectiv de 1.903.704,85 tone - locul 17 în lume și locul 2 în Uniunea Europeană, după Franța pentru echivalent ulei^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	1.769,54	1.628,19	1.511,98	1.494,19	1.426,89
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	2.688,30	1.944,27	1.603,32	1.830,77	1.530,75
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	1.519,2	1.194,1	1.060,4	1.225,3	1.072,8
Ulei vegetal
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	1.769,54	1.628,19	1.511,98	1.494,19	1.426,89
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	1.903,71	1.375,27	1.132,07	1.340,48	1.162,07
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	1.075,8	844,7	748,7	897,1	814,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Floarea soarelui

Vezi și: Lista țărilor producătoare de floarea soarelui.

În anul 2009, România deținea 20% din suprafața totală cultivată cu floarea soarelui în Uniunea Europeană, fiind pe locul al doilea, după Spania^[66]. Spania, România, Franța, Bulgaria și Ungaria dețineau 90% din totalul suprafețelor cultivate cu floarea soarelui în Uniunea Europeană^[66]. Din punct de vedere al producției, România era pe locul 4, cu 16% din total^[66]. În același an, producția la hectar a fost sub 1,4 tone, având un randament mai mic cu 20% față de randamentul mediu al Uniunii Europene^[66]^[67]. Pentru a-și asigura necesarul de ulei alimentar, România avea nevoie anual de circa 1,2 milioane tone de floarea-soarelui^[68].

În anul 2022, România era al 2-lea producător de floarea soarelui din Uniunea Europeană, după Bulgaria și al 7-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.093.270 hectare, cea mai mare ca întindere din Uniunea Europeană și a 4-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.926,9 kg/ha, a 11-a în Uniunea Europeană și a 26-a la nivel global, mai mare decât media globală de 1.855,4 kg/ha^[52].

În ceea ce privește uleiul de floarea soarelui, România a obținut în 2021 o producție de 459.700 tone, ceea ce o plasează pe locul 8 în lume și pe locul 4 în Uniunea Europeană, după Ungaria, Bulgaria și Franța^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1.093,27	1.123,96	1.142,84	1.282,70	1.282,70	999,16	1.038,41	1.009,14	1.009,14	1.072,06
Producție (mii t)	2.106,57	2.843,53	2.122,87	3.569,15	3.062,69	2.912,74	2.032,34	1.785,77	2.189,31	2.142,09
Productivitate (kg/ha)	1.926,9	2.529,9	1.857,5	2.782,5	3.041,4	2.915,2	1.957,2	1.769,6	2.193,6	1.998,1
Ulei de floarea soarelui
Producție (mii t)	—	459,70	497,20	533,30	514,67	436,46	365,77	431,15	454,58	334,25
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Rapiță

În anul 1995, în România se cultivau 300 de hectare de rapiță. În 2005, suprafața cultivată crescuse la aproape 88.000, urcând la 110.000 de hectare în 2006, și la aproape 349.000 în 2007. În 2005, au fost recoltate peste 147.000 de tone de rapiță, iar în 2007 producția a fost de peste 348.000 de tone. Cele mai mari suprafețe cultivate cu rapiță se găseau în județele Călărași (53.000 ha), Constanța (45.775 ha) și Ialomița (42.921 ha)^[69].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 11 în lume și locul 4 în Uniunea Europeană, după Franța, Germania și Polonia. Randamentul la hectar, de 2.622,3 kg/ha - locul 22 în lume și locul 16 în Uniunea Europeană, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 2.182,4 kg/ha, dar mult mai mic decât cel al Irlandei, de 4.878,8 kg/ha, cel mai mare din lume. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 12 în lume și pe locul 4 în Uniunea Europeană^[52].

În ceea ce privește uleiul de rapiță, România a obținut în 2021 o producție de 150.700 tone, ceea ce o plasează pe locul 21 în lume și pe locul 7 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	468,87	445,92	362,87	352,62	632,68	597,56	455,05	366,07	404,72	275,93
Producție (mii t)	1.229,53	1.375,07	780,16	798,22	1.610,91	1.673,33	1.292,78	919,47	1.059,12	666,10
Productivitate (kg/ha)	2.622,3	3.083,7	2.150,0	2.263,7	2.546,2	2.800,3	2.841,0	2.511,8	2.617,0	2.414,0
Ulei de rapiță
Producție (mii t)	—	150,70	141,20	146,90	177,14	160,86	184,36	189,93	187,12	128,84
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

In

Înainte de anul 1989, România era cel mai mare cultivator de in din Europa și al patrulea în lume, suprafața cultivată fiind de circa 75.000 de hectare^[70].

În anul 2022, România era al 5-lea producător de in din Uniunea Europeană, după Franța, Suedia, Germania și Cehia și al 24-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.840 hectare, a 5-a din Uniunea Europeană, după Franța, Suedia, Germania și Cehia și a 26-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.347,8 kg/ha, a 7-a în Uniunea Europeană și a 15-a la nivel global, mai mare decât media globală de 876,6 kg/ha^[52].

În ceea ce privește uleiul de in, România a obținut în 2022 o producție de 2.480 tone, ceea ce o plasează pe locul 24 în lume și pe locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Suedia, Germania și Cehia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1.840	2.110	1.510	3.080	2.080	2.160	1.904	2.177	1.621	3.042
Producție (mii t)	2.480	3.360	1.810	6.200	3.200	3.619	3.159	3.638	2.567	4.046
Productivitate (kg/ha)	1.347,8	1.592,4	1.198,7	2.013,0	1.538,5	1.675,5	1.659,1	1.671,1	1.583,6	1.330,0
Ulei de in
Producție (mii t)	—	1,0	1,6	1,5	1,2	1,0	1,1	1,0	1,0	0,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Cânepă

Vezi și: Lista țărilor producătoare de cânepă.

Înainte de căderea comunismului, România era cel mai mare cultivator de cânepă din Europa și al patrulea în lume, suprafața cultivată fiind de circa 49.000 de hectare^[70]. În anul 1989, au fost însămânțate peste 56.000 de hectare cu cânepă, dar în anii următori producția s-a prăbușit, iar industria de prelucrare și-a închis topitoriile și filaturile de cânepă. În anul 2003, suprafața cultivată cu cânepă ajunsese la doar 1.200 hectare^[71].

De remarcat că România a înregistrat în perioada 2013-2022 cea mai mare creștere a producției la nivel mondial, de 4.200%, respectiv de la 30 tone în 2013 la 1.290 tone în 2022. În aceeași perioadă, productivitatea în România a crescut cu 626,8%, de la 250 kg/ha în 2013 la 1.816,9 kg/ha în 2022, cea mai mare rată de creștere a productivității la nivel global^[52].

În anul 2022, România era al 7-lea producător de cânepă din Uniunea Europeană, după Franța, Țările de Jos, Polonia, Austria, Italia și Lituania și al 13-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 710 hectare, a 6-a din Uniunea Europeană, după Franța, Germania, Țările de Jos, Polonia și Austria și a 13-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.816,9 kg/ha, a 8-a în Uniunea Europeană și a 11-a la nivel mondial, mult mai mică decât media globală de 3.291,7 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,71	0,69	1,18	1,43	1,45	1,69	0,65	0,41	0,38	0,12
Producție (mii t)	1,29	2,77	2,97	3,16	2,76	2,61	3,67	1,91	2,25	0,03
Productivitate (kg/ha)	1.816,9	4.014,5	2.516,9	2.209,8	1.903,4	1.544,4	5.646,2	4.658,5	5.921,1	250,0
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Hamei

Vezi și: Lista țărilor producătoare de hamei.

Suprafața cultivată cu hamei în România în anul 2022 a fost de 170 hectare, a 21-a la nivel mondial și a 9-a din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 8-a din Uniunea Europeană și a 21-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 1.117,6 kg/ha, a 8-a în Uniunea Europeană și a 21-a la nivel mondial, mai mică decât media globală de 1.539,2 kg/ha^[52].

În ceea ce privește berea obținută din malț, România a produs în 2021 o cantitate de 1.660.000 tone, ceea ce o plasează pe locul 26 în lume și pe locul 9 în Uniunea Europeană, după Germania, Polonia, Spania, Belgia, Țările de Jos, Franța, Cehia și Italia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Hamei
Suprafață cultivată (mii ha)	0,170	0,170	0,250	0,250	0,260	0,227	0,257	0,225	0,243	0,239
Producție (mii t)	0,190	0,210	0,210	0,220	0,220	0,124	0,208	0,224	0,268	0,172
Productivitate (kg/ha)	1.117,6	1.235,3	840,0	880,0	846,2	546,3	809,3	995,6	1.102,9	719,7
Bere din malț
Producție (mii t)	-	1.660,0	1.675,0	1.669,0	1.823,2	1.810,1	1.802,9	1.809,1	1.658,1	1.751,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Muștar

Vezi și: Lista țărilor producătoare de muștar.

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate cu muștar, locul 17 în lume și locul 7 în Uniunea Europeană, după Cehia, Franța, Germania, Bulgaria, Ungaria și Slovacia. Randamentul la hectar, de 1.249,5 kg/ha - locul 3 în Uniunea Europeană, după Franța și Germania și locul 4 în lume, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 841,9 kg/ha, dar aproape jumătate din randamentul de 2.473,4 kg/ha obținut de Franța, liderul mondial. Producția obținută a fost de 2.524 tone - locul 14 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Cehia, Germania și Ungaria^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	2,02	3,90	4,20	6,22	4,47
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	2,52	4,54	3,82	5,98	4,07
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	1.249,5	1.165,7	910,5	961,7	910,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Plante leguminoase

Soia

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 24 în lume și locul 3 în Uniunea Europeană, după Franța și Italia. Randamentul la hectar, de 1.903,1 kg/ha - locul 41 în lume și locul 12 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 2.607,5 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 20 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Italia și Franța^[52].

În ceea ce privește uleiul de soia, România a obținut în 2021 o producție de 62.100 tone, ceea ce o plasează pe locul 37 în lume și pe locul 8 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	135,85	139,61	168,90	158,15	169,42	164,62	125,15	126,52	79,28	67,41
Producție (mii t)	258,53	367,74	340,82	440,12	492,68	393,50	263,38	262,06	202,89	149,93
Productivitate (kg/ha)	1.903,1	2.634,1	2.017,9	2.782,9	2.908,0	2.390,3	2.104,5	2.071,2	2.559,3	2.224,2
Ulei de soia
Producție (mii t)	—	62,10	64,50	63,20	42,08	49,44	55,70	37,68	24,87	23,02
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Spanac

Suprafața cultivată cu spanac în România în anul 2022 a fost de 60 hectare, a 54-a la nivel mondial și a 18-a din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 15-a din Uniunea Europeană și a 48-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 12.166,7 kg/ha, a 11-a în Uniunea Europeană și a 38-a la nivel mondial, valoare de aproape trei ori mai mică față de media globală de 35.311,7 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,06	0,09	0,11	0,13	0,12	0,27	0,29	0,32	0,37	0,33
Producție (mii t)	0,73	0,91	1,26	1,71	1,87	2,85	2,99	3,06	3,35	2,83
Productivitate (kg/ha)	12,166,7	10,111,1	11,454,5	13,153,8	15,583,3	10,623,1	10,204,8	9,450,6	9,095,1	8,695,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Mazăre

În anii 1980-1989 mazărea s-a cultivat constant pe suprafețe de 50-95 mii hectare. În anii următori, suprafețele s-au restrâns, din cauza desființării multor societăți agricole, complexe și ferme zootehnice de stat. În anul 2001, mazărea s-a cultivat pe 11.214 hectare^[72].

În anul 2022, România era al 17-lea producător de mazăre boabe (uscată) la nivel global și al 6-lea din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 68.060 hectare, a 5-a ca întindere din Uniunea Europeană, după Franța, Spania, Germania și Lituania și a 15-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.605,1 kg/ha, a 22-a din Uniunea Europeană și a 45-a la nivel global, mai mică decât media globală de 1.978,5 kg/ha^[52].

Luând în considerare mazărea verde (păstăi), în același an, România era al 70-lea producător la nivel global și al 20-lea din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 670 hectare, a 19-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 60-a din lume. Productivitatea a fost în România de 2.000 kg/ha, a 22-a din Uniunea Europeană și a 74-a la nivel global, de patru ori mai mică decât media globală de 8.000,2 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Mazăre boabe (uscată)
Suprafață cultivată (mii ha)	68,06	75,19	96,94	103,08	118,10	105,19	42,58	31,06	27,03	29,73
Producție (mii t)	109,24	159,59	111,31	220,42	170,75	280,48	78,25	55,18	50,84	54,37
Productivitate (kg/ha)	1.605,1	2.122,5	1.148,2	2.138,3	1.445,8	2.666,3	1.837,8	1.776,8	1.881,1	1.828,5
Mazăre verde (păstăi)
Suprafață cultivată (mii ha)	0,67	2,08	2,25	2,43	2,19	4,64	3,98	3,92	4,75	4,66
Producție (mii t)	1,34	4,93	6,28	4,18	4,24	21,76	17,20	18,66	19,15	18,03
Productivitate (kg/ha)	2.000,0	2.370,2	2.791,1	1.720,2	1.936,1	4.687,4	4.325,5	4.763,1	4.035,0	3.872,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Fasole

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 30 în lume și locul 11 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 1.061,3 kg/ha - locul 53 în lume și locul 22 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 2.289 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 35 în lume și pe locul 16 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	7,02	8,68	10,13	11,89	12,28	12,07	15,85	22,12	21,96	21,21
Producție (mii t)	7,45	12,03	9,59	14,10	17,30	16,13	19,09	19,97	19,75	18,86
Productivitate (kg/ha)	1.061,3	1.385,9	946,7	1.185,9	1.408,8	1.336,4	1.203,9	902,5	899,4	889,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Năut

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România era al 37-lea producător de năut la nivel global și al 5-lea din Uniunea Europeană, după Spania, Italia, Bulgaria și Grecia, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.231 hectare, a 6-a ca întindere din Uniunea Europeană, după Spania, Bulgaria, Italia, Grecia și Portugalia și a 39-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.436,2 kg/ha, a 4-a din Uniunea Europeană, după Italia, Grecia și Ungaria și a 21-a la nivel global, mai mare decât media globală de 1.040,2 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	1,23	0,44	0,12	0,17	0,15
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	1,77	0,55	0,12	0,18	0,22
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	1.436,2	1.264,8	1.000,0	1.543,1	1.523,8
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Alte plante leguminoase

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu alte plante leguminoase (lucernă, linte), România ocupa în 2022 locul 77 în lume și locul 14 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 1.450,7 kg/ha - locul 33 în lume și locul 11 în Uniunea Europeană, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 802 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 75 în lume și pe locul 13 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1,42	1,70	1,39	1,84	3,84	1,55	1,07	0,42	0,60	0,90
Producție (mii t)	2,06	2,27	0,99	1,83	3,32	3,31	1,42	0,52	0,60	0,76
Productivitate (kg/ha)	1.450,7	1.335,3	712,2	994,6	864,6	2.139,6	1.321,8	1.235,2	1.000,0	850,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Legume

Vezi și: Lista țărilor producătoare de legume.

Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, legumele sunt în principal plante anuale, culturi de câmp și de grădină, în aer liber și în sere și solarii și utilizate aproape exclusiv pentru hrană. Sunt excluse legumele cultivate în principal pentru hrana animalelor sau pentru semințe. Anumite plante, clasificate în mod normal ca cereale și leguminoase, aparțin acestei grupe atunci când sunt recoltate verzi, cum ar fi porumbul verde, mazărea verde etc. Această grupare diferă de clasificările comerciale internaționale pentru legume prin faptul că include pepenii galbeni și pepenii verzi, care sunt în mod normal considerați fructe. Dar, în timp ce culturile de fructe sunt practic toate culturi permanente, pepenii galbeni și pepenii verzi sunt similari cu legumele prin faptul că sunt culturi temporare. Ardeii iuți și alte tipuri de ardei sunt incluși în această grupă atunci când sunt recoltați pentru consum ca legume și nu pentru procesare sub formă de condimente. Datele FAO privind producția de mazăre verde și fasole verde se referă la greutatea totală, inclusiv păstăile, deși unele țări raportează pe baza greutății decojite. Greutatea păstăilor variază de la 40 la 50% pentru mazăre și până la 70% pentru fasole. Datele referitoare la suprafața grădinilor mici de legume sunt adesea omise în studiile agricole, deși pot fi raportate estimări ale producției. Datele comerciale pentru legume proaspete includ și legumele răcite, adică produsele a căror temperatură a fost redusă până la aproximativ 0°C, fără ca acestea să fie congelate. Legumele conțin în principal apă, reprezentând între 70 și 95% din greutatea lor. Au un conținut scăzut de nutrienți, dar conțin minerale și vitamine. FAO acoperă 27 de produse vegetale primare. Fiecare este listat împreună cu codul, numele sau denumirea științifică și o scurtă descriere^[53].

Producția de legume a fost de 3,4 milioane tone în 2008^[73], 3,9 milioane tone în 2009 și 3,6 milioane tone în 2010^[74]. În 2008, România a importat 185.000 tone de legume și a exportat de 13 ori mai puțin, respectiv 13.970 tone^[75].

În anul 2009, România a produs 984.000 tone de varză, 154.000 tone de vinete, 750.000 tone de roșii, 144.000 tone de castraveți, 370.000 tone de ceapă și 53.000 tone de fasole^[76]. Potrivit MAPDR, consumul intern de legume era asigurat în proporție de 35-40% din producția autohtonă, diferența fiind asigurată din import^[73].

În anul 2010, România a produs 738.000 tone de roșii, 956.000 tone de varză, 164.000 tone de castraveți, 212.000 tone de morcovi, 352.000 tone de ceapă și 224.000 tone de ardei. Producția de legume pe anul 2010 a scăzut cu 7,7% față de anul precedent, din cauza reducerii suprafeței cultivate cu 6,4%^[77].

În anul 2011, suprafața cultivată cu legume în România a fost de 42.705 hectare iar producția a ajuns la aproape 3,5 milioane tone, cu 400.000 tone peste cea obținută în 2010. Din această cantitate, în solarii au fost obținute 156.800 tone, iar în sere 28.481 tone. Suprafața ocupată de solarii era de 3.000 hectare, iar de sere de 317 hectare^[78].

În anul 2022, România era al 10-lea producător de legume din Uniunea Europeană și al 69-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 87.630 hectare, a 6-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 65-a din lume. Productivitatea a fost în România de 14.352,4 kg/ha, a 28-a (cea mai mică) în Uniunea Europeană și a 94-a la nivel global, mult mai mică decât media globală de 20.134,8 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	87,63	99,31	97,80	119,56	117,16	205,91	208,20	218,39	218,53	233,53
Producție (mii t)	1.257,70	1.938,68	1.949,27	1.853,29	2.025,58	3.101,68	2.897,79	3.184,27	3.288,15	3.343,82
Productivitate (kg/ha)	14.352,4	19.521,5	19.931,2	15.500,9	17.289,0	15.063,0	13.918,2	14.581,0	15.046,7	14.318,7
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Cartofi

Vezi și: Lista țărilor producătoare de cartofi.

România era în 2008 al treilea cultivator de cartofi din Europa, ca suprafață, după Germania și Polonia^[79] și pe locul 6, ca producție, după Germania, Polonia, Olanda, Franța și Marea Britanie, având în anul 2009 un randament de 54,1% din randamentul mediu al Uniunii Europene^[66]. Producția medie a fost de aproape 15 tone la hectar în anul 2006, și de 12 tone la hectar în 2007^[79]. În anul 2009, producția României a fost de 15,9 tone la hectar, față de Bulgaria - 16,2 t/ha, Polonia - 19,7 t/ha, Ungaria - 25,3 t/ha, Cehia - 26,7 t/ha, Germania - 44 t/ha și Franța - 43,4 t/ha^[80]. Producția de cartofi a României se cifra anual între trei și patru milioane de tone, cantitate suficientă pentru asigurarea consumului intern - de circa două milioane de tone anual - dar și pentru sămânță (circa un milion de tone), procesare și furaje (circa 40.000 de tone)^[79]^[81].

În 2010, românii consumau anual, în medie, 92,2 kilograme de cartofi per locuitor, situându-se pe locul patru în Uniunea Europeană. Pe primele locuri se situau Portugalia cu 126,9 kg/locuitor/an, Irlanda - 118,7 kg/locuitor/an și Marea Britanie cu 112,4 kg/locuitor/an^[81]. Se raporta anual o suprafață cultivată cu cartofi în jurul valorii de 240.000 hectare, existând un număr de aproximativ 200 de exploatații cu suprafața de peste 10 hectare, majoritatea fiind producători mici care dețineau suprafețe de la 0,10 până la 10 hectare^[82]. În România se cultivau peste o sută de soiuri de cartofi de mare performanță, majoritatea provenind din Uniunea Europeană (Olanda, Germania, Franța, Danemarca, Scoția) și doar câteva cu soiuri românești. Zonele cele mai prielnice pentru cultura cartofului sunt județele Brașov, Covasna, Harghita, Neamț, Suceava, Botoșani, zonă închisă pentru cartoful de sămânță, iar pentru cartoful timpuriu anumite zone din județul Dâmbovița (Lungulețu, Brezoaele ), Teleorman (Peretu), Olt și Constanța^[82].

În privința cartofilor de sămânță, dacă în anul 1999, România avea o suprafață plantată de 6.438,5 hectare, aceasta a scăzut treptat la 2.810,1 hectare în 2003, la 1.961,59 hectare în 2009 și la 754,46 hectare în 2011^[82].

Importurile de cartofi în 2011 au totalizat 89.635 tone, în valoare de 23,4 milioane euro, reprezentând 2% din totalul producției, în timp ce în 2010 au fost de 64.704 tone în valoare de 11,646 milioane euro^[82].

În anul 2022, România era al 8-lea producător de cartofi din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Țările de Jos, Polonia, Belgia, Danemarca și Spania și al 36-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 80.770 hectare, a 6-a din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Polonia, Țările de Jos și Belgia și a 32-a din lume. Productivitatea a fost în România de 16.661,9 kg/ha, a 24-a în Uniunea Europeană, depășind doar Islanda, Insulele Feroe, Lituania și Croația și a 98-a la nivel mondial, mai mică decât media globală de 21.068,7 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	80,77	84,53	101,03	174,12	173,30	171,38	186,23	196,06	202,66	207,60
Producție (mii t)	1.345,78	1.397,84	1.601,24	2.626,79	3.022,76	3.116,91	2.689,73	2.699,68	3.519,33	3.289,72
Productivitate (kg/ha)	16.661,9	16.536,6	15.849,2	15.086,1	17.442,4	18.187,2	14.442,8	13.769,8	17.365,9	15.846,2
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Varză

Vezi și: Lista țărilor producătoare de varză.

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 18 în lume și locul 2 în Uniunea Europeană, după Italia. Randamentul la hectar, de 20.443,3 kg/ha - locul 97 în lume și locul 24 în Uniunea Europeană, a fost mult mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 31.211,6 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 22 în lume și pe locul 4 în Uniunea Europeană, după Polonia, Germania și Italia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	18,95	19,47	19,15	28,79	28,73	46,31	46,40	48,89	47,99	55,05
Producție (mii t)	387,40	548,64	541,92	616,93	692,63	1.028,48	994,60	1.080,28	1.125,55	1.158,75
Productivitate (kg/ha)	20.443,3	28.178,7	28.298,7	21.428,6	24.108,2	22.206,6	21.437,6	22.097,4	23.454,7	21.048,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Vinete

Vezi și: Lista țărilor producătoare de vinete.

În anul 2022, România era al 4-lea producător de vinete din Uniunea Europeană, după Italia, Spania și Țările de Jos și al 29-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 4.140 hectare, a 2-a din Uniunea Europeană, după Italia și a 25-a din lume. Productivitatea a fost în România de 15.594,2 kg/ha, a 14-a în Uniunea Europeană și a 53-a la nivel mondial, jumătate față de media globală de 31.335,9 kg/ha și de aproape 30 de ori mai mică decât cea a Țărilor de Jos, de 507.692,3 kg/ha, cea mai mare din lume în acel an^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	4,14	4,94	4,41	4,81	4,80	8,65	8,79	9,20	9,21	9,36
Producție (mii t)	64,56	95,86	88,42	79,66	88,15	127,76	116,23	128,42	127,58	123,28
Productivitate (kg/ha)	15.594,2	19.404,9	20.049,9	16.561,3	18.364,6	14.770,3	13.226,9	13.959,0	13.853,6	13.172,1
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Tomate

Vezi și: Lista țărilor producătoare de tomate.

Producția de tomate la hectar a fost de 15.886 kg/ha în anul 2008 și de 15.579 kg/ha în anul 2009^[83].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate, România ocupa în 2022 locul 36 în lume și locul 3 în Uniunea Europeană, după Italia și Spania. Randamentul la hectar, de 17.409,4 kg/ha - locul 110 în lume și locul 25 în Uniunea Europeană (penultimul, depășind doar Estonia, întrucât Letonia și Luxemburg nu au cultivat tomate), a fost mai mic de jumătate din randamentul mediu la nivel global, de 37.844,2 kg/ha, și de aproape 27 de ori mai mic decât cel al Belgiei, de 466.875 kg/ha, cel mai mare din lume. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 8 în Uniunea Europeană și pe locul 57 în lume^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	17,17	18,13	17,47	23,78	22,97	40,04	40,97	44,23	43,85	48,34
Producție (mii t)	500,20	500,20	493,72	436,55	464,04	679,81	627,18	701,81	706,20	749,13
Productivitate (kg/ha)	17.409,4	27.589,6	28.261,0	18.357,9	20.202,0	16.978,6	15.309,3	15.868,4	16.104,2	15.497,1
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Sfeclă de zahăr

Vezi și: Lista țărilor producătoare de sfeclă de zahăr.

Înainte de 1989, România avea 33 de fabrici de zahăr^[84]^[85] și producea anual circa 550.000 de tone de zahăr alb din sfeclă de zahăr, acoperindu-și necesarul de consum și rafina circa 150-200 mii tone de zahăr brut din import pentru reexport^[86].

În anul 2006, consumul de zahăr din România era de aproximativ 550.000 de tone^[84]. Din această cantitate, 85% era zahăr alb provenit din rafinarea zahărului brut importat, restul fiind zahăr alb din sfeclă^[84].

La 1 ianuarie 2007 România a aderat la Uniunea Europeană^[86]. Pentru sectorul zahăr, România a primit o cotă națională de 109.000 tone de zahăr alb din sfeclă și un necesar tradițional de rafinare de 329.000 tone de zahăr alb din zahăr brut din trestie din import, deci un total de 438.000 tone^[86]. În anul 2010, producția a fost de 853 mii de tone^[77], pe o suprafață cultivată de 24 mii de hectare^[87]. Consumul direct de zahăr din România era de aproximativ 320.000 tone pe an, iar adăugând ce se consumă în industrie se ajunge la circa 500.000 tone^[87]. Prin comparație, Polonia consuma 1.400.000 de tone, Ungaria și Cehia câte 350.000 de tone, iar Slovacia 150.000 de tone^[85].

În anul 2022, România era al 17-lea producător de sfeclă de zahăr din Uniunea Europeană și al 35-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 8.890 hectare, a 16-a din Uniunea Europeană și a 34-a din lume. Productivitatea a fost în România de 31.645,7 kg/ha, a 19-a în Uniunea Europeană și a 41-a la nivel mondial, aproape jumătate față de media globală de 60.765,8 kg/ha^[52].

Din punct de vedere al producției de melasă, România ocupa în 2021 locul 78 în lume și locul 14 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Sfeclă de zahăr
Suprafață cultivată (mii ha)	8,89	19,64	21,33	22,73	25,72	28,10	24,62	26,54	31,27	28,04
Producție (mii t)	281,33	783,53	718,48	917,16	978,27	1.174,50	1.012,19	1.040,83	1.398,57	1.029,21
Productivitate (kg/ha)	31.645,7	39.894,6	33.684	40.350,2	38.035,4	41.798,7	41.117,4	39.223,2	44.728,5	36.707,6
Melasă
Producție (mii t)	—	75,76	50,00	55,00	43,00	60,00	55,00	50,00	77,90	53,79
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Ceapă

Vezi și: Lista țărilor producătoare de ceapă.

În anul 2022, România era al 9-lea producător de ceapă din Uniunea Europeană și al 62-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.5670 hectare, a 6-a din Uniunea Europeană, după Țările de Jos, Spania, Polonia, Franța și Germania și a 42-a din lume. Productivitatea a fost în România de 9.283,3 kg/ha, a 24-a în Uniunea Europeană și a 119-a la nivel mondial, jumătate față de media globală de 18.536,5 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	15,67	16,33	16,24	17,35	17,29	30,03	30,27	31,20	30,29	32,24
Producție (mii t)	145,47	218,50	230,25	203,69	212,30	352,17	325,07	360,76	386,99	391,84
Productivitate (kg/ha)	9.283,3	13.380,3	14.178,0	11.740,1	12.278,8	11.729,1	10.738,1	11.564,8	12.776,1	12.153,8
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Usturoi

Vezi și: Lista țărilor producătoare de usturoi.

În anul 2022, România a cultivat usturoi pe o suprafață de 5.200 hectare, a 2-a ca mărime din Uniunea Europeană, după Spania și a 22-a din lume, fiind al 3-lea producător din Uniunea Europeană, după Spania și Italia și al 33-lea la nivel global. Productivitatea a fost în România de 4.326,9 kg/ha, a 13-a în Uniunea Europeană și a 81-a la nivel mondial, aproape un sfert față de media globală de 17.534,7 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	5,20	5,31	5,26	5,76	5,88	99,74	10,21	10,75	10,70	10,62
Producție (mii t)	22,50	30,13	31,56	27,70	30,57	55,67	54,39	64,14	62,77	62,16
Productivitate (kg/ha)	4.326,9	5.674,2	6.000,0	4.809,0	5.199,0	5.581,8	5.326,5	5.969,3	5.865,0	5.854,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Praz

Vezi și: Lista țărilor producătoare de praz.

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu praz, România ocupa în 2022 locul 48 în lume și locul 21 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 11.000 kg/ha - locul 38 în lume și locul 20 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 16.015,4 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 51 în lume și pe locul 22 în Uniunea Europeană, depășind Luxemburg, Malta, Cipru, Slovacia și Estonia dintre cultivatorii europeni^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,02	0,01	0,08	0,09	0,09	0,09	0,10	0,10	0,13	0,91
Producție (mii t)	0,22	0,18	0,86	1,32	1,38	1,34	1,72	1,58	1,91	1,17
Productivitate (kg/ha)	11.000,0	18.000,0	10.750,0	14.666,7	15.333,3	15.101,1	17.680,4	16.416,7	14.216,4	12.846,2
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Morcovi și napi

Vezi și: Lista țărilor producătoare de morcovi și napi.

Suprafața cultivată cu morcovi și napi în România în anul 2022 a fost de 6.850 hectare, a 40-a la nivel mondial și a 7-a din Uniunea Europeană, după Polonia, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Spania. Producția realizată a fost a 11-a din Uniunea Europeană și a 47-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 12.626,3 kg/ha, a 27-a în Uniunea Europeană (cea mai mică) și a 95-a la nivel mondial, aproape o treime față de media globală de 38.019,5 kg/ha și de peste șase ori mai mică decât recordul european obținut de Islanda, de 81.250 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	6,85	7,79	7,94	8,24	8,31	14,73	14,88	15,56	16,05	16,65
Producție (mii t)	86,49	121,20	113,74	117,11	127,59	199,79	191,87	213,39	228,83	222,87
Productivitate (kg/ha)	12.626,3	15.558,4	14.324,9	14.212,4	15.353,8	13.565,1	12.893,9	13.710,6	14.260,2	13.383,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Castraveți

Vezi și: Lista țărilor producătoare de castraveți.

În anul 2022, România era al 7-lea producător de castraveți din Uniunea Europeană, după Spania, Polonia, Țările de Jos, Germania, Franța și Grecia și al 45-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 3.890 hectare, a 3-a din Uniunea Europeană, după Spania și Polonia și a 33-a din lume. Productivitatea a fost în România de 20.007,7 kg/ha, a 26-a în Uniunea Europeană (penultima dintre cultivatorii din Uniunea Europeană, depășind doar Slovenia) și a 74-a la nivel mondial, mai puțin de jumătate față de media globală de 43.561,8 kg/ha și de aproape 32 de ori mai mică decât productivitatea Țărilor de Jos, de 635.127 kg/ha, cea mai mare din lume^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	3,89	6,26	6,08	6,91	6,91	12,70	12,94	12,99	12,79	12,79
Producție (mii t)	77,83	149,99	165,07	118,63	138,61	201,00	186,47	196,81	181,23	169,49
Productivitate (kg/ha)	20.007,7	23.960,1	27.149,7	17.167,9	20.059,3	15.828,1	14.416,0	15.153,4	14.174,9	13.248,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Ardei

Vezi și: Lista țărilor producătoare de ardei.

Producția de ardei se referă fie la cantitatea recoltată de fructe proaspete ale plantelor din genul Capsicum (ardei gras, ardei Kapia, ardei iute și gogoșari) și din genul Pimenta (ienibahar) destinată consumului sub formă de legume, fie la cantitatea recoltată, în stare uscată, destinată procesării sub formă de condimente precum boiaua de ardei (paprika).

În 2022, România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate cu ardei destinați consumului în stare proaspătă sau conservată, locul 30 în lume și locul 3 în Uniunea Europeană, după Spania și Italia. Randamentul la hectar, de 11.548,8 kg/ha - locul 19 în Uniunea Europeană (cea mai mică valoare dintre cultivatorii din Uniunea Europeană) și locul 73 în lume, a reprezentat aproape jumătate față de randamentul mediu la nivel global, de 18.295,8 kg/ha. Producția obținută a fost de 105.210 tone - locul 30 în lume și locul 6 în Uniunea Europeană, după Spania, Țările de Jos, Polonia, Italia și Grecia^[52].

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate cu ardei destinați procesării sub formă de condimente, locul 8 în lume și primul loc în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 905 kg/ha - locul 2 în Uniunea Europeană, după Cehia și locul 11 în lume, a reprezentat mai puțin de jumătate față de randamentul mediu la nivel global, de 2.467,7 kg/ha. Producția obținută (în stare uscată) a fost de 50.037,78 tone - locul 15 în lume și primul loc în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Ardei în stare proaspătă, destinați consumului sub formă de legume
Suprafață cultivată (mii ha)	9,11	10,37	9,26	10,78	9,96	17,75	17,99	18,42	18,24	19,49
Producție (mii t)	105,21	154,79	140,82	135,50	140,26	226,46	201,88	226,30	228,58	227,69
Productivitate (kg/ha)	11.548,8	14.926,7	15.207,3	12.569,6	14.082,3	12.759,0	11.223,7	12.288,9	12.532,3	11.681,8
Ardei în stare uscată, destinați procesării sub formă de condimente
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	55,30	54,13	52,11	50,35	51,91
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	50,04	49,20	48,05	47,12	47,55
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	905,0	908,9	922,1	935,9	916,2
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Salată verde

Vezi și: Lista țărilor producătoare de salată verde.

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu salată verde, România ocupa în 2022 locul 78 în lume și locul 21 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 17.200 kg/ha - locul 53 în lume și locul 18 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 21.903,8 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 71 în lume și pe locul 22 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,10	0,09	0,14	0,16	0,15	0,25	0,27	0,29	0,28	0,27
Producție (mii t)	1,72	1,65	2,21	2,59	2,98	3,61	3,40	3,46	3,33	3,11
Productivitate (kg/ha)	17.200,0	18.333,3	15.785,7	16.187,5	19.866,7	14.264,8	12.694,0	12.000,0	11.857,7	11.568,8
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Conopidă și broccoli

Vezi și: Lista țărilor producătoare de conopidă și broccoli.

Suprafața cultivată cu conopidă și broccoli în România în anul 2022 a fost de 1.730 hectare, a 35-a la nivel mondial și a 10-a din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 10-a din Uniunea Europeană și a 37-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 13.867,1 kg/ha, a 13-a în Uniunea Europeană și a 46-a la nivel mondial, mai mică decât media globală de 19.022,9 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1,73	2,62	3,15	3,36	3,35	3,32	3,10	3,26	3,22	3,31
Producție (mii t)	23,99	50,00	64,78	43,52	55,82	53,56	39,94	43,94	45,13	50,23
Productivitate (kg/ha)	13.867,1	19.084,0	20.565,1	12.952,4	16.662,7	16.133,4	12.865,7	13.464,6	14.035,8	15.193,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Dovleci și dovlecei

Vezi și: Lista țărilor producătoare de dovleci și dovlecei.

În anul 2022, România era al 12-lea producător de dovleci și dovlecei din Uniunea Europeană și al 77-lea la nivel global, având alocată pentru această cultură o suprafață de 990 hectare, a 12-a din Uniunea Europeană și a 74-a din lume. Productivitatea a fost în România de 14.424,2 kg/ha, a 17-a în Uniunea Europeană și a 67-a la nivel mondial, ceva mai puțin față de media globală de 14.985 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,99	1,01	1,38	1,35	1,37	1,91	2,03	3,24	4,14	3,93
Producție (mii t)	14,28	19,32	23,55	22,89	22,33	33,01	25,56	38,36	62,56	62,04
Productivitate (kg/ha)	14.424,2	19.128,7	17.065,2	16.955,6	16.299,3	17.317,4	12.592,1	11.847,1	15.115,2	15.770,7
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Anghinare

Vezi și: Lista țărilor producătoare de anghinare.

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), suprafața cultivată cu anghinare în România a fost de 55 hectare, a 23-a la nivel mondial și a 7-a din Uniunea Europeană, după Italia, Spania, Franța, Grecia, Malta și Cipru. Producția realizată a fost a 7-a din Uniunea Europeană, după Italia, Spania, Franța, Grecia, Cipru și Malta și a 23-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 12.890,8 kg/ha, a 3-a în Uniunea Europeană, după Cipru și Spania și a 13-a la nivel mondial, puțin mai mare decât media globală de 12.538,2 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	0,055	0,058	0,061	0,052	0,067
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	0,71	0,73	0,76	0,63	0,80
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	12.890,8	12.634,2	12.453,3	12.132,8	11.881,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Alte plante rădăcinoase

Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, plantele rădăcinoase sunt plante de la care se recoltează rădăcini amidonoase, tuberculi, rizomi, bulbi și tulpini. Sunt utilizate în principal pentru hrana umană (ca atare sau sub formă prelucrată), pentru hrana animalelor și pentru fabricarea amidonului, alcoolului și băuturilor fermentate, inclusiv berea. Sunt excluse culturile care sunt cultivate în principal pentru furaje sau pentru prelucrare în zahăr (sfeclă de zahăr), precum și cele clasificate ca „legume sub formă de rădăcini, bulbi și tuberculi” (ceapă, usturoi și sfeclă). Pe lângă conținutul mare de apă (70-80%), aceste culturi conțin în principal carbohidrați (în mare parte amidon care reprezintă 16-24% din greutatea lor totală) cu foarte puține proteine și grăsimi (0-2% fiecare). Datele de producție a culturilor de rădăcinoase sunt raportate în termeni de greutate curată, adică fără pământ și noroi. FAO face distincție între șapte culturi primare de rădăcini și tuberculi^[53].

Suprafața cultivată cu plante rădăcinoase (pătrunjel, țelină etc.) în România în anul 2022 a fost de 80.770 hectare, a 69-a la nivel mondial și a 6-a din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Polonia, Țările de Jos, și Belgia. Producția realizată a fost a 8-a din Uniunea Europeană și a 66-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 16.661,9 kg/ha, a 24-a în Uniunea Europeană și a 92-a la nivel mondial, mai mare decât media globală de 9.567,9 kg/ha dar de aproape trei ori mai mică decât recordul european obținut de Danemarca, de 44.216,2 kg/ha, a 3-a la nivel mondial^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	6,85	7,79	7,94	8,24	8,31	14,73	14,88	15,56	16,05	16,65
Producție (mii t)	86,49	121,20	113,74	117,11	127,59	199,79	191,87	213,39	228,83	222,87
Productivitate (kg/ha)	12.626,3	15.558,4	14.324,9	14.212,4	15.353,8	13.565,1	12.893,9	13.710,6	14.260,2	13.383,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Alte legume

Vezi și: Lista țărilor producătoare de alte legume.

Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, alte legume sunt legumele proaspete neclasificate în altă parte, din cauza relevanței lor minore la nivel internațional^[53]. Din această categorie fac parte țelina, pătrunjelul, păstârnacul, mărarul, leușteanul, gulia, hreanul, rubarba, loboda și altele.

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu alte legume, România ocupa în 2022 locul 175 în lume și locul 16 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 6.000 kg/ha - locul 142 în lume și locul 16 în Uniunea Europeană, a fost de peste două ori mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 14.526,1 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 175 în lume și pe locul 14 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,05	0,03	0,08	0,05	0,05	1,20	1,68	1,27	1,72	1,50
Producție (mii t)	0,30	0,33	0,74	0,47	0,41	19,10	28,06	19,48	24,06	20,24
Productivitate (kg/ha)	6.000,0	11.000,0	9.250,0	9.400,0	8.200,0	15.968,2	16.693,0	15.396,0	14.015,1	13.562,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Pepeni

Vezi și: Lista țărilor producătoare de pepeni galbeni.

Vezi și: Lista țărilor producătoare de pepeni verzi.

Conform definiției Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, deși pepenii galbeni și pepenii verzi sunt în mod normal considerați fructe, culturile de fructe sunt culturi permanente, prin urmare, întrucât sunt culturi temporare, pepenii galbeni și pepenii verzi au fost clasificați drept legume.

În anul 2009 s-au cultivat 34.000 de hectare cu pepeni, cu 4.000 mai mult față de anul anterior și s-a obținut o producție totală de 662.000 de tone, în creștere cu 17,8% față de 2008^[80]. În anul 2010, producția totală a fost de 660.000 de tone de pepeni, verzi și galbeni^[77].

Producția de pepeni verzi la hectar a fost de 21.321 kg/ha în anul 2008 și de 19.400 kg/ha în anul 2009^[83].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu pepeni verzi, România ocupa în 2022 locul 46 în lume și locul 4 în Uniunea Europeană, după Spania, Italia și Grecia. Randamentul la hectar, de 22.401,5 kg/ha - locul 62 în lume și locul 12 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 34.273,7 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 45 în lume și pe locul 4 în Uniunea Europeană, după Spania, Italia și Grecia^[52].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu pepeni galbeni, România ocupa în 2022 locul 42 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Italia, Spania, Franța și Grecia. Randamentul la hectar, de 12.689,9 kg/ha - locul 67 în lume și locul 9 în Uniunea Europeană, a fost mai puțin de jumătate din randamentul mediu la nivel global, de 26.878,2 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 47 în lume și pe locul 6 în Uniunea Europeană, după Italia, Spania, Franța, Grecia și Portugalia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Pepene verde
Suprafață cultivată (mii ha)	6,50	9,51	9,78	17,86	17,80	19,09	19,90	21,81	21,55	26,02
Producție (mii t)	145,61	300,00	259,49	462,71	521,80	493,58	418,47	449,18	474,64	574,19
Productivitate (kg/ha)	22.401,5	31.545,7	26.532,7	25.907,6	29.314,6	25.850,2	21.025,4	20.598,9	22.021,1	22.068,8
Pepene galben
Suprafață cultivată (mii ha)	2,58	3,49	4,01	4,34	4,26	4,26	4,73	4,18	4,19	4,29
Producție (mii t)	32,74	82,21	86,78	56,24	62,08	59,93	59,09	56,89	56,04	60,60
Productivitate (kg/ha)	12.689,9	23.555,9	21.640,9	12.958,5	14.572,8	14.075,2	12.494,6	13.614,9	13.376,7	14.132,2
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Tutun

Vezi și: Lista țărilor producătoare de tutun.

Înainte de Revoluție, în România erau cultivate cu tutun 35.000 de hectare^[88]. Suprafața cultivată s-a redus de la 13,5 mii de hectare în 1998 la 1.015 hectare în 2007 și a crescut la 1,6 mii de hectare în anul 2008^[89]. În anul 2008, producția obținută de cei 152 de cultivatori a fost de 1,8 mii de tone^[89].

Statul este principalul beneficiar al industriei tutunului, în condițiile în care 75% din prețul unui pachet de țigarete înseamnă accize, TVA și alte taxe și contribuții. În 2020, exporturile de produse din tutun au fost de 1,3 miliarde de euro, industria tutunului devenind cel mai solid contribuabil la bugetul statului (20 miliarde de lei pe an), în contextul scăderii veniturilor provenite din energie. Tot în 2020, potrivit Eurostat, România a urcat în topul marilor producători europeni de țigarete, pe locul al doilea, la egalitate cu Germania și după Polonia^[90].

În anul 2022, suprafața cultivată cu tutun în România a fost de 280 hectare, locul 98 la nivel mondial și locul 9 în Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 9-a din Uniunea Europeană și a 104-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 678,6 kg/ha, a 9-a în Uniunea Europeană și a 104-a la nivel mondial, de aproape trei ori mai mică decât media globală de 1.843 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,28	0,57	0,88	0,90	0,92	0,80	0,93	0,73	0,85	0,92
Producție (mii t)	0,19	0,97	1.15	1.21	1.26	1.22	1.66	1.08	1.41	1.36
Productivitate (kg/ha)	678,6	1.701,8	1.306,8	1.344,4	1.369,6	1.521,8	1.788,3	1.470,0	1.649,1	1.481,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Ciuperci

Vezi și: Lista țărilor producătoare de ciuperci.

Înainte de 1990, principalele specii de ciuperci cultivate în România erau Agaricus bisporus (denumit impropriu „Champignon”) si Pleurotus ostreatus. În 1983 au fost proiectate și date în folosință între 1986 și 1990 șapte ciupercării plurizonale la Galați, Pitești, Iernut, Constanța, Popești-Leordeni, Oradea și Piatra Neamț, fiecare cu o producție planificată de 330 tone de ciuperci Agaricus/an^[91].

După căderea comunismului, în 1999, producția de ciuperci de cultură a fost de 34 tone^[92], crescând la valoarea de 60 tone în anul 2004 și ajungând la 500 tone în anul 2005^[93].

În anul 2022, România a fost al 10-lea producător de ciuperci și trufe din Uniunea Europeană și al 26-lea la nivel global, cu o producție de 14.730 tone^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Producție (mii t)	14.730	14.490	14.320	13.870	15.510	15.168	14.519	10.955	9.758	8,785
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Plante de uz medicinal

Vezi și: Lista țărilor producătoare de plante de uz medicinal.

Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, din categoria plantelor de uz medicinal fac parte anasonul (Pimpinella anisum), anasonul stelat (Illicium verum), coriandrul (Coriandrum sativum), chimenul (Cuminum cyminum), feniculul (Foeniculum vulgare) și boabele de ienupăr (Juniperus communis)^[53].

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România ocupa, din punct de vedere al suprafeței cultivate cu plante de uz medicinal, locul 20 în lume și locul 4 în Uniunea Europeană, după Bulgaria, Spania și Lituania. Randamentul la hectar, de 1.287,6 kg/ha - locul 3 în Uniunea Europeană, după Ungaria și Țările de Jos și locul 9 în lume, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 1.018,1 kg/ha. Producția obținută a fost de 4.079 tone - locul 19 în lume și locul 4 în Uniunea Europeană, după Bulgaria, Spania și Lituania^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	3,17	4,20	3,21	3,17	4,67
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	4,079	5,627	4,225	4,217	4,397
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	1.287,6	1.341,0	1.317,8	1.330,7	942,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Fructe

Vezi și: Lista țărilor producătoare de fructe și fructe de pădure.

Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, culturile de fructe constau din fructe și fructe de pădure care, cu puține excepții, se caracterizează prin gustul lor dulce. Aproape toate sunt culturi permanente, provenite în principal din copaci, tufișuri și arbuști, precum și viță de vie și palmieri. Fructele și fructele de pădure cresc pe ramurile, tulpinile sau trunchiurile plantelor, de obicei izolate, dar uneori grupate în ciorchini (de exemplu, banane și struguri). Culturile comerciale sunt cultivate în plantații, dar cantități importante de fructe sunt colectate și din plante răzlețe care pot fi sau nu cultivate. Deși pepenii galbeni și pepenii verzi sunt în general considerați fructe, FAO îi grupează în categoria legume deoarece sunt culturi temporare. Culturile de fructe sunt foarte perisabile. Perioada de valabilitate a acestora poate fi prelungită prin aplicarea de substanțe chimice care inhibă creșterea microorganismelor și printr-un control atent al temperaturii, presiunii și umidității din jur odată cu recoltarea fructelor. Fructele și fructele de pădure au un conținut foarte mare de apă, reprezentând aproximativ 70-90% din greutatea lor. Conțin, în diferite grade, minerale, vitamine și acizi organici, dintre care unii rezidă în coajă sau înveliș. Unele fructe au un conținut ridicat de fibre și alte componente necomestibile, astfel încât risipa este mare, de ex. 60% pentru fructul pasiunii și 35-45% pentru ananas. Partea necomestibilă a fructelor din zona temperată este mai mică, în general de ordinul a 10-15%, în timp ce fructele de pădure conțin foarte puține părți necomestibile. Conținutul de carbohidrați al fructelor variază foarte mult. Conținutul de proteine este foarte scăzut, în medie mai puțin de 1%, sau mai mic decât cel din legume. Conținutul de grăsimi din fructe este neglijabil, cu excepția notabilă a avocado. Fructele sunt consumate direct sau sunt procesate în fructe uscate, suc de fructe, conserve de fructe, fructe congelate, gem, băuturi alcoolice etc. Fructele nu sunt cultivate în mod normal pentru hrana animalelor, deși cantități semnificative de fructe bolnave și substandard, precum și anumite produse secundare ale industriei de prelucrare a fructelor, sunt destinate hrănirii animalelor. Datele de producție pentru culturile de fructe se referă la fructele recoltate efectiv. Datele despre banane se referă la greutatea bananelor individuale sau a ciorchinelor de banane, excluzând greutatea tulpinii centrale. FAO enumeră 36 de culturi primare de fructe^[53]

Suprafața cultivată cu fructe (livezi) și fructe de pădure (plantații) în România în anul 2022 a fost de 307.480 hectare, a 40-a la nivel mondial și a 5-a din Uniunea Europeană, după Spania, Italia, Franța și Polonia. Producția realizată a fost a 7-a din Uniunea Europeană, după Italia, Spania, Franța, Polonia, Grecia și Germania și a 58-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 7.748,8 kg/ha, a 20-a în Uniunea Europeană și a 130-a la nivel mondial, mult mai mică decât media globală de 13.825,4 kg/ha și de peste 4,5 ori mai mică decât producția obținută de Țările de Jos, de 35.255,9 kg/ha, a doua la nivel mondial^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	307,48	315,08	316,79	335,03	333,68	341,21	339,26	343,79	344,70	358,19
Producție (mii t)	2.382,60	3.004,36	2.787,88	2.898,05	3.449,84	2.642,68	2.431,14	2.506,59	2.595,45	2.905,37
Productivitate (kg/ha)	7.748,8	9.535,2	8.800,4	8.650,1	10.338,8	7.745,1	7.166,1	7.291,2	7.529,7	8.111,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Viticultură

Articol principal: Viticultura în România.

Vezi și: Lista țărilor producătoare de struguri.

În anul 2001, producția de struguri a fost de 953.981 de tone, media la hectar fiind de 6.000 de kilograme^[94]. În anul 2008, producția de vin din România a fost de aproximativ 6,3 milioane hectolitri de vin, în condițiile în care media producției din anii precedenți fusese de 5,5 milioane hectolitri^[95]. Totuși, din această cantitate, doar 1,5 milioane hectolitri proveneau din piața organizată a vinului, restul fiind realizat pentru așa-zisa piață de autoconsum (din care fac parte vinul îmbuteliat în PET-uri de ocazie și scos la vânzare de către micii producători fie pe marginea șoselei, fie pe tarabele piețelor sau în „vinăria” de la colțul blocului)^[95]. Valoarea totală a producției anuale în 2009 a fost de aproximativ 500 de milioane euro, din care pieței neorganizate îi reveneau peste 300 de milioane de euro, ceea ce ducea la pierderi de 100 milioane euro pentru statul român, din cauza neimpozitării^[95].

Valoarea pieței interne, în 2022, era de aproximativ 450 milioane euro. În același an, România deținea 188.000 hectare cu viță-de-vie, din care aproximativ 40% nemodernizate, a produs 3,8 milioane hectolitri și a exportat 0,18 milioane (locul 29 în lume). Consumul total a fost de 3 milioane hectolitri din care 0,55 milioane au provenit din importuri^[96].

Din punct de vedere al suprafeței cultivate cu viță de vie, România ocupa în 2022 locul 11 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Spania, Franța, Italia și Portugalia. Randamentul la hectar, de 5.038,2 kg/ha - locul 74 în lume și locul 17 în Uniunea Europeană, a fost mai mic de jumătate față de randamentul mediu la nivel global, de 11.135,3 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 22 în lume și pe locul 7 în Uniunea Europeană, după Italia, Franța, Spania, Germania, Portugalia și Grecia^[52].

Din punct de vedere producției de vin, România s-a clasat în 2021 pe locul 11 în lume și pe locul 5 în Uniunea Europeană, după Italia, Franța, Spania și Portugalia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Viță de vie
Suprafață cultivată (mii ha)	159,74	163,61	165,60	176,34	172,80	176,20	175,06	177,01	175,55	177,78
Producție (mii t)	804,80	1.005,28	932,77	973,99	1.140,57	1.067,12	736,89	798,77	783,69	991,56
Productivitate (kg/ha)	5.038,2	6.144,4	5.632,7	5.523,4	6.600,5	6.056,2	4.209,4	4.512,5	4.464,3	5.577,4
Vin
Producție (mii t)	—	530,00	380,80	380,80	125,74	430,50	330,01	364,57	378,28	515,43
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Mere

Vezi și: Lista țărilor producătoare de mere.

În anul 2022, suprafața ocupată în România de livezile de meri a fost de 54.070 hectare, locul 14 la nivel mondial și locul 2 în Uniunea Europeană, după Polonia. Producția realizată a fost a 5-a din Uniunea Europeană, după Polonia, Italia, Franța și Germania și a 25-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 10.049,6 kg/ha, a 23-a în Uniunea Europeană și a 62-a la nivel mondial, aproape jumătate față de media globală de 19.859,4 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	54,07	53,82	52,34	52,74	53,94	55,60	55,53	55,88	56,13	60,28
Producție (mii t)	543,38	593,70	537,47	492,70	634,77	348,66	467,26	476,06	513,20	513,58
Productivitate (kg/ha)	10.049,6	11.031,2	10.268,8	9.342,1	11.768,1	6.271,1	8.414,8	8.518,9	9.143,0	8.520,5
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Caise

Vezi și: Lista țărilor producătoare de caise.

Suprafața ocupată de livezile de caiși în România în anul 2022 a fost de 1.960 hectare, a 39-a la nivel mondial și a 7-a din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 6-a din Uniunea Europeană, după Italia, Franța, Grecia, Spania și Ungaria și a 33-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 11.989,8 kg/ha, a 3-a în Uniunea Europeană, după Italia și Grecia și a 9-a la nivel mondial, mai mare decât media globală de 6.918,5 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1,96	1,92	2,03	2,04	1,97	2,11	2,20	2,62	2,98	2,84
Producție (mii t)	23,50	26,84	26,77	29,42	34,43	33,85	30,73	31,00	43,61	28,31
Productivitate (kg/ha)	11,989,8	13,979,2	13,187,2	14,421,6	17,477,2	16,043,1	13,991,8	11,826,8	14,614,3	9,982,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Cireșe

Vezi și: Lista țărilor producătoare de cireșe.

Din punct de vedere al suprafeței livezilor de cireși, România ocupa în 2022 locul 27 în lume și locul 9 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 10.368,6 kg/ha - locul 8 în lume și locul 3 în Uniunea Europeană, după Austria și Țările de Jos, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 6.083,2 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 17 în lume și pe locul 8 în Uniunea Europeană, după Spania, Italia, Grecia, Polonia, Bulgaria, Germania și Franța^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	3,31	3,51	3,20	3,30	4,29	6,02	6,13	6,31	6,45	7,08
Producție (mii t)	34,32	40,67	37,64	39,14	49,10	58,47	73,83	75,50	82,81	80,48
Productivitate (kg/ha)	10.368,6	11.586,9	11.762,5	11.860,6	11.445,2	9.706,8	12.050,6	11.969,4	12.846,4	11.368,4
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Castane comestibile

Vezi și: Lista țărilor producătoare de castane comestibile.

Din punct de vedere al suprafeței acoperite de livezi de castani comestibili, România ocupa în 2022 locul 26 în lume și locul 10 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 5.000 kg/ha - locul 3 în lume, după Turcia și China și primul loc în Uniunea Europeană, a fost mai mare decât randamentul mediu la nivel global, de 3.888,9 kg/ha. De menționat că între 2013 și 2017 România a ocupat primul loc în lume în ceea ce privește randamentul la hectar. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 24 în lume și pe locul 8 în Uniunea Europeană, după Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Franța, Ungaria și Slovenia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,010	0	0,010	0,010	0,010	0,003	0,003	0,003	0,002	0,002
Producție (mii t)	0,050	0,030	0,050	0,040	0,040	0,031	0,033	0,035	0,026	0,025
Productivitate (kg/ha)	5.000,0	0	5.000,0	4.000,0	4.000,0	10.333,3	11.000,0	11.666,7	13.000,0	12.922,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Piersici

Vezi și: Lista țărilor producătoare de piersici.

În 2022, România era al 53-lea producător de piersici la nivel global și al 8-lea din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 1.290 hectare, a 8-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 59-a din lume. Productivitatea a fost în România de 9.589,1 kg/ha, a 6-a din Uniunea Europeană, după Grecia, Italia, Franța, Austria și Spania și a 36-a la nivel global, mai mică decât media globală de 17.083,9 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	1,29	1,37	1,69	1,80	1,71	1,77	1,81	1,75	1,80	2,04
Producție (mii t)	12,37	14,12	15,90	17,61	22,14	19,34	23,65	21,82	24,71	19,13
Productivitate (kg/ha)	9.589,1	10.306,6	9.408,3	9.783,3	12.947,4	10.957,5	13.100,8	12.468,0	13.752,4	9.395,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Pere

Vezi și: Lista țărilor producătoare de pere.

Din punct de vedere al suprafeței acoperite de livezi de peri, România ocupa în 2022 locul 37 în lume și locul 9 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 13.225 kg/ha - locul 31 în lume și locul 12 în Uniunea Europeană, a fost mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 18.565,1 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 31 în lume și pe locul 9 în Uniunea Europeană, după Italia, Țările de Jos, Belgia, Spania, Franța, Portugalia, Polonia și Grecia^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	3,20	3,17	3,09	3,08	3,10	3,12	3,15	2,91	3,46	3,91
Producție (mii t)	42,32	49,46	46,64	46,16	57,16	48,88	52,75	45,60	61,29	66,85
Productivitate (kg/ha)	13.225,0	15.602,5	15.093,9	14.987,0	18.438,7	15.681,1	16.762,3	15.646,9	17.699,1	17.110,1
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Prune

Vezi și: Lista țărilor producătoare de prune.

Suprafața ocupată de livezile de pruni în România în anul 2022 a fost de 66.710 hectare, a 3-a la nivel mondial, după China și Serbia și cea mai mare din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost cea mai mare din Uniunea Europeană și a 2-a la nivel global, după China. Productivitatea a fost în România de 9.979,5 kg/ha, a 8-a în Uniunea Europeană, după Austria, Țările de Jos, Italia, Spania, Grecia, Portugalia și Germania și a 27-a la nivel mondial, de două ori mai mare decât media globală de 4.766,6 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	66,71	66,73	67,01	65,58	65,91	66,68	65,11	65,67	66,55	68,01
Producție (mii t)	665,73	807,17	757,88	692,67	830,06	444,92	512,98	496,47	495,29	512,46
Productivitate (kg/ha)	9.979,5	12.096,1	11.310,0	10.562,2	12.593,8	6.672,6	7.878,1	7.559,9	7442,1	7.535,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Gutui

Vezi și: Lista țărilor producătoare de gutui.

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), suprafața acoperită cu livezi de gutui în România a fost de 883 hectare, a 13-a la nivel mondial și a 3-a din Uniunea Europeană, după Spania și Belgia. Producția realizată a fost a 2-a din Uniunea Europeană, după Spania și a 12-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 7.407,9 kg/ha, a 5-a în Uniunea Europeană, după Grecia, Italia, Ungaria și Portugalia și a 26-a la nivel mondial, mai mică decât media globală de 8.583,5 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	0,89	0,88	1,00	0,97	0,90
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	6,54	6,51	7,44	7,18	6,69
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	7.407,9	7.413,0	7.482,3	7.474,7	7.446,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Vișine

Vezi și: Lista țărilor producătoare de vișine.

În 2022, România era al 12-lea producător de vișine la nivel global și al 3-lea din Uniunea Europeană, după Polonia și Ungaria, având alocată pentru această cultură o suprafață de 2.570 hectare, a 3-a ca întindere din Uniunea Europeană, după Polonia și Ungaria și a 14-a din lume. Productivitatea a fost în România de 11.272,4 kg/ha, a 3-a din Uniunea Europeană, după Austria și Țările de Jos și a 5-a la nivel global, mai mare decât media globală de 7.128,3 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	2,57	2,61	2,74	2,79	2,77	—	—	—	—	—
Producție (mii t)	28,97	34,26	33,46	34,31	37,97	—	—	—	—	—
Productivitate (kg/ha)	11.272,4	13.126,4	12.211,7	12.297,5	13.707,6	—	—	—	—	—
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Căpșuni

Vezi și: Lista țărilor producătoare de căpșuni.

Din punct de vedere al suprafeței acoperite cu plantații de căpșuni, România ocupa în 2022 locul 25 în lume și locul 7 în Uniunea Europeană, după Polonia, Germania, Spania, Franța, Finlanda și Italia. Randamentul la hectar, de 6.795,4 kg/ha - locul 59 în lume și locul 17 în Uniunea Europeană, a fost de aproape patru ori mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 24.068,9 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 33 în lume și pe locul 10 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	2,59	2,55	3,29	3,30	3,27	3,27	2,72	2,58	2,42	2,38
Producție (mii t)	17,60	18,43	22,96	22,62	26,08	23,00	23,00	21,59	21,94	23,19
Productivitate (kg/ha)	6.795,4	7.227,5	6.978,7	6.854,5	7.975,5	8.267,1	8.443,5	8.357,3	9.056,6	9.760,1
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Nuci

Vezi și: Lista țărilor producătoare de nuci.

Suprafața ocupată de livezile de nuci în România în anul 2022 a fost de 2.830 hectare, a 32-a la nivel mondial și a 10-a din Uniunea Europeană. Producția realizată a fost a 2-a din Uniunea Europeană, după Grecia și a 10-a la nivel global. Productivitatea a fost în România de 18.869,3 kg/ha, a 2-a în Uniunea Europeană și la nivel mondial, după Austria, de șase ori mai mare decât media globală de 3.104,3 kg/ha. De remarcat că în deceniul 2013-2022, România și Austria s-au clasat pe primele două locuri în ceea ce privește productivitatea, fiecare fiind de câte 5 ori lider mondial^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	2,83	2,40	1,91	1,62	1,59	1,60	1,67	1,64	1,60	1,48
Producție (mii t)	53,40	54,25	48,35	49,58	54,00	45,80	34,10	33,39	31,51	31,76
Productivitate (kg/ha)	18.869,3	22.604,2	25.314,1	30.604,9	33.962,3	28.569,6	20.379,6	20.387,1	19.720,9	21.491,2
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Afine

Vezi și: Lista țărilor producătoare de afine.

Din punct de vedere al suprafeței plantațiilor de afini, România ocupa în 2022 locul 15 în lume și locul 8 în Uniunea Europeană, după Polonia, Spania, Germania, Portugalia, Franța, Italia și Țările de Jos. Randamentul la hectar, de 4.162,5 kg/ha - locul 20 în lume și locul 10 în Uniunea Europeană, a fost mult mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 7.064 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 17 în lume și pe locul 8 în Uniunea Europeană, după Spania, Polonia, Portugalia, Germania, Italia, Țările de Jos și Franța^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,80	0,71	0,40	0,21	0,18	0,13	0,13	0,15	0,55	0,48
Producție (mii t)	3,33	1,93	1,17	0,61	0,65	0,34	0,30	0,32	1,27	1,10
Productivitate (kg/ha)	4.162,5	2.718,3	2.925,0	2.904,8	3.611,1	2.568,2	2.328,1	2.133,3	2.333,5	2.292,9
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Merișoare

Vezi și: Lista țărilor producătoare de merișoare.

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România era al 5-lea producător de merișoare la nivel global și primul din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 85 hectare, cea mai mare ca întindere din Uniunea Europeană și a 8-a din lume. Productivitatea a fost în România de 6.873,9 kg/ha, cea mai mare din Uniunea Europeană și a 4-a la nivel global, după Turcia, Statele Unite și Canada^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	—	—	—	—	—	0,085	0,085	0,084	0,080	0,087
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	0,586	0,5862	0,572	0,541	0,592
Productivitate (kg/ha)	—	—	—	—	—	6.873,9	6.825,5	6.809,8	6.766,3	6.772,3
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Coacăze

Vezi și: Lista țărilor producătoare de coacăze.

În 2022, România era al 33-lea producător de coacăze la nivel global și al 22-lea din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 40 hectare, a 19-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 29-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.250 kg/ha, a 19-a din Uniunea Europeană și a 31-a la nivel global, de patru ori mai mică decât media globală de 5.503 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,04	0,04	0,02	0,03	0,15	0,15	0,14	0,16	0,20	0,05
Producție (mii t)	0,05	0,04	0,02	0,03	0,08	0,12	0,12	0,14	0,13	0,07
Productivitate (kg/ha)	1.250,0	1.000,0	1.000,0	1.000,0	533,3	788,1	816,9	860,8	673,4	1.434,8
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Zmeură

Vezi și: Lista țărilor producătoare de zmeură.

Din punct de vedere al suprafeței acoperite cu plantații de zmeură, România ocupa în 2022 locul 36 în lume și locul 18 în Uniunea Europeană. Randamentul la hectar, de 1.888,9 kg/ha - locul 40 în lume și locul 20 în Uniunea Europeană, depășind dintre cultivatori doar țările baltice, a fost de peste patru ori mai mic decât randamentul mediu la nivel global, de 8.143,6 kg/ha. Din punct de vedere al producției, România s-a clasat pe locul 39 în lume și pe locul 20 în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,09	0,11	0,07	0,06	0,06	0,04	0,03	0,03	0,02	0,03
Producție (mii t)	0,17	0,18	0,13	0,11	0,13	0,12	0,09	0,09	0,09	0,12
Productivitate (kg/ha)	1.888,9	1.636,4	1.857,1	1.833,3	2.166,7	3.000,0	2.966,7	3.538,5	4.300,0	4.555,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Alte fructe de pădure

În 2022, România era al 40-lea producător de alte fructe de pădure la nivel global și al 14-lea din Uniunea Europeană, având alocată pentru această cultură o suprafață de 730 hectare, a 10-a ca întindere din Uniunea Europeană și a 31-a din lume. Productivitatea a fost în România de 1.232,9 kg/ha, a 16-a din Uniunea Europeană și a 51-a la nivel global, de peste cinci ori mai mică decât media globală de 6.522,8 kg/ha^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Suprafață cultivată (mii ha)	0,73	0,68	0,25	0,29	0,20	0,41	0,41	0,38	0,37	0,40
Producție (mii t)	0,90	1,05	0,43	0,66	0,27	3,08	3,09	2,97	2,86	2,98
Productivitate (kg/ha)	1.232,9	1.544,1	1.720,0	2.275,9	1.350,0	7.609,7	7.586,4	7.743,6	7.733,7	7.533,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Zootehnie

În 2022, România deținea efective de 3.328.700 capete de porci, clasându-se pe locul 33 în lume și pe locul 9 în Uniunea Europeană, după Spania, Germania, Franța, Danemarca, Țările de Jos, Polonia, Italia și Belgia, 1.851.600 capete de bovine (vaci și bivoli), clasându-se pe locul 89 în lume și pe locul 10 în Uniunea Europeană, 11.730.600 capete de ovine și caprine, clasându-se pe locul 45 în lume și pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Spania și 78.268.000 capete de găini, clasându-se pe locul 46 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Franța și Polonia.

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România deținea un efectiv de 1.820.000 capete de iepuri, clasându-se pe locul 9 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Italia și Cehia.

În același an, România deținea un efectiv total de 81.383.000 capete de păsări de curte, ouătoare și de carne (găini, curcani, gâște, rațe etc.), clasându-se pe locul 52 în lume și pe locul 7 în Uniunea Europeană, după Franța, Polonia, Spania, Germania, Italia și Țările de Jos.

România era în 2022 al 47-lea producător de carne la nivel global și al 9-lea din Uniunea Europeană, după Spania, Germania, Franța, Polonia, Țările de Jos, Danemarca, Belgia și Irlanda, cu o cantitate totală de 965.262,32 tone.

În același an, România a fost al 34-lea producător de lapte la nivel global și al 9-lea din Uniunea Europeană, cu un efectiv total de animale de 10.150.012 capete, cel mai mare din Uniunea Europeană și pe locul 22 în lume. Productivitatea a fost în România de 419,9 kg/animal, a 20-a din Uniunea Europeană și a 120-a la nivel global, de aproape trei ori mai mică decât media globală de 1.136,4 kg/animal.

În privința produselor din lapte, România era în 2021 al 39-lea producător de brânzeturi la nivel global și al 16-lea din Uniunea Europeană, cu o cantitate totală de 96.070 tone, al 13-lea producător de smântână la nivel global și al 9-lea din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Italia, Polonia, Belgia, Spania, Austria și Danemarca, cu o cantitate totală de 68.750 tone, al 25-lea producător de unt la nivel global și al 8-lea din Uniunea Europeană, după Irlanda, Franța, Germania, Țările de Jos, Finlanda, Cehia și Spania, cu o cantitate totală de 6.615 tone și al 12-lea producător de iaurt la nivel global și al 9-lea din Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Polonia, Spania, Grecia, Austria, Suedia și Țările de Jos, cu o cantitate totală de 120.996,33 tone^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Efective (mii de capete)
Porcine	3.328,70	3.619,60	3.784,50	3.834,10	3.925,30	4.707,70	4.926,93	5.041,79	5.180,17	5.234,31
Bovine (vaci și bivoli)	1.851,60	1.845,30	1.894,80	1.942,30	1.996,10	2.049,70	2.092,41	2.068,89	2.022,41	2.009,14
Ovine și caprine	11.730,60	11.579,90	11.893,30	11.953,50	11.715,70	11.358,60	11.249,66	10.935,40	10.448,65	10.099,51
Iepuri	—	—	—	—	—	1.820	1.823	1.741	1.700	1.700
Păsări de carne și ouătoare, total	—	—	—	—	—	81.383	84.306	81.130	85.140	85.816
din care găini	78.268	77.148	73.901	73.993	73.289	75.690	78.648	75.447	79.440	80.136
Carne proaspătă, total
Producție (mii t)	965,26	983,44	980,69	1.034,58	1.037,84	1.126,92	1.127,51	1.084,14	1.045,97	896,46
Lapte proaspăt, total
Efective (mii de capete)	10.150,01	10.027,72	10.178,92	10.306,80	10.084,28	8.762,18	8.761,43	8.153,54	7.870,79	9.377,70
Producție (mii t)	4.261,90	4.299,70	4.362,50	4.339,60	4.443,30	4.439,23	4.585,75	4.676,63	4.803,32	4.613,64
Productivitate (kg/animal)	419,9	428,8	428,6	421,0	440,6	506,6	523,4	573,6	610,3	492,0
Brânzeturi
Producție (mii t)	—	96,07	92,14	87,44	115,10	115,04	118,42	120,49	68,48	65,47
Smântână
Producție (mii t)	—	68,75	69,31	67,89	2,10	1,98	2,22	2,26	58,65	53,74
Unt
Producție (mii t)	—	6,62	6,08	0	4,20	1,38	1,22	0,95	0,81	0,90
Iaurt
Producție (mii t)	—	121,00	119,26	167,44	—	—	—	—	—	—
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Creșterea porcilor

Înainte de 1989, în România erau crescuți peste 14 milioane de porci^[97]^[98].

Livrările de carne și produse procesate din carne de porc, provenind de la firme românești pentru piața UE, au fost interzise din anul 2003^[97], deoarece România folosea pentru eradicarea pestei porcine clasice vaccinarea porcilor^[99]. În anul 2007, Comisia Europeană a decis să prelungească, până la 31 decembrie 2009, interdicția impusă firmelor românești privind livrările de carne de porc, considerând că pesta porcină nu este încă ținută sub control^[99].

În 2010, efectivele de porci din România totalizau peste 5 milioane de capete, dintre care aproape 1,5 milioane în exploatații profesionale, iar restul în gospodăriile populației^[100]. La sfârșitul lunii octombrie 2012, efectivele totale de porci erau de 2,7 milioane de capete, din care peste 1,8 milioane de capete se găseau în fermele cu flux industrial, iar 300.000 în ferme familiale^[101].

Consumul mediu per locuitor de carne de porc era în 2020 de 37 de kilograme, dar producția autohtonă acoperea doar 20% din consum, diferența fiind importată, în special din Spania și Germania^[102]. În 2024, conform ministrului Agriculturii, Florin Barbu, în România se produceau anual între 3,5 și 4 milioane de purcei dintr-un necesar de aproape 9 milioane de porci^[103].

Conform datelor Institutului Național de Statistică, producția de carne de porc s-a diminuat cu circa 4%, de la 334.975 tone carcasă în 2022, la 331.022 tone anul trecut. În perioada analizată au fost sacrificați 3,74 milioane de porci, în scădere față de 2022, când s-au raportat 3,69 milioane capete^[102].

În 2022, România deținea un efectiv de porcine de 3.328.700 capete, clasându-se pe locul 33 în lume și pe locul 9 în Uniunea Europeană, după Spania, Germania, Franța, Danemarca, Țările de Jos, Polonia, Italia și Belgia.

În ceea ce privește carnea de porc în carcasă, România era al 33-lea producător la nivel global și al 12-lea din Uniunea Europeană, cu un efectiv de animale sacrificate de 3.696.100 de capete, locul 12 în Uniunea Europeană și locul 37 în lume. Productivitatea a fost în România de 93,3 kg/animal, a 10-a din Uniunea Europeană și a 27-a la nivel global, mai mare decât media globală de 82,2 kg/animal^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Porcine
Efective (mii de capete)	3.328,70	3.619,60	3.784,50	3.834,10	3.925,30	4.707,70	4.926,93	5.041,79	5.180,17	5.234,31
Carne de porc în carcasă
Efective sacrificate (mii de capete)	3.696,10	4.108,36	4.176,58	4.409,47	4.794,77	5.828,00	5.985,00	5.759,00	5.668,00	4.793,00
Producție (mii t)	344,97	391,39	388,17	398,73	426,99	491,91	500,78	470,06	459,76	396,07
Productivitate (kg/animal)	93,3	95,3	92,9	90,4	89,1	84,4	83,7	81,6	81,1	82,6
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Creșterea bovinelor

Vezi și: Industria alimentară în România#Piața lactatelor.

Vaci

În anul 2010, în România existau aproximativ 1,9 milioane de capete de bovine, din care 1,8 milioane (91,5%) se aflau în proprietatea fermelor de subzistență (persoane fizice) în timp ce restul de 170.000 de animale erau exploatate în ferme industriale^[104]. În același an, crescătorii români au trimis la export 51.000 de tone de bovine vii în valoare totală de 98,8 milioane euro, în creștere valorică cu o treime față de anul anterior^[104].

În anul 2007, producția totală de lapte a fost de circa 61 milioane hectolitri, din care cel de vacă a fost de 54,5 milioane hectolitri^[105]. Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană a însemnat o reducere impusă a producției de lapte, de la 5 milioane de tone de lapte pe an, cât producea înainte, la maximum 3 milioane de tone de lapte pe an. Din această cantitate, 2 milioane de tone au fost alocate pentru vânzare directă, iar 1 milion de tone pentru livrări către fabricile de procesare^[106].

Conform datelor Institutului Național de Statistică, consumul mediu per locuitor de carne de vită în România era în 2020 de doar 5,4 kilograme. În ceea ce privește producția de carne de bovine, aceasta a totalizat în 2023 82.268 tone, în scădere ușoară, cu 0,4%, față de 2022, când a fost raportată o cantitate de 82.640nbsp;tone. Numărul bovinelor sacrificate a ajuns la 507.000 capete în 2023, față de 615.000 în 2022^[102].

În 2022, România deținea un efectiv de vaci de 1.833.700 capete, clasându-se pe locul 89 în lume și pe locul 10 în Uniunea Europeană, după Franța, Germania, Irlanda, Spania, Polonia, Italia, Țările de Jos, Belgia și Austria.

În ceea ce privește carnea de vită în carcasă, România era al 77-lea producător la nivel global și al 15-lea din Uniunea Europeană, cu un efectiv de animale sacrificate de 615.420 de capete, locul 10 în Uniunea Europeană și locul 69 în lume. Productivitatea a fost în România de 134,3 kg/animal, a 28-a din Uniunea Europeană (cea mai mică valoare) și a 145-a la nivel global, mai mică decât media globală de 224,7 kg/animal.

România era în 2022 al 37-lea producător de lapte de vacă la nivel global și al 11-lea din Uniunea Europeană, înregistrând un efectiv de 1.075.600 vaci de lapte, locul 49 în lume și al 7-lea în Uniunea Europeană, după Germania, Franța, Polonia, Italia, Țările de Jos și Irlanda. Productivitatea a fost în România de 336,72 kg/animal, a 28-a (cea mai mică valoare) din Uniunea Europeană și a 59-a la nivel global, mai mare decât media globală de 271,60 kg/animal.

În privința produselor din lapte de vacă, România era în 2021 al 48-lea producător de lapte de vacă degresat la nivel global și al 17-lea din Uniunea Europeană, cu o cantitate totală de 439.857,91 tone, al 34-lea producător de brânză de vaci la nivel global și al 15-lea din Uniunea Europeană, cu o cantitate totală de 91.430 tone, al 51-lea producător de unt din lapte de vacă la nivel global și al 17-lea din Uniunea Europeană, cu o cantitate totală de 9.480 tone^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Vite
Efective (mii de capete)	1.833,70	1.826,80	1.875,20	1.923,30	1.977,20	2.049,70	2.092,41	2.068,89	2.022,41	2.009,14
Carne de vită în carcasă
Efective sacrificate (mii de capete)	615,42	623,29	623,90	428,25	462,64	678,00	715,00	725,00	668,00	612,00
Producție (mii t)	82,64	82,72	87,49	73,73	78,76	110,99	116,18	118,85	107,58	96,18
Productivitate (kg/animal)	134,3	132,7	140,2	172,2	170,2	163,7	162,5	163,9	161,0	157,2
Lapte de vacă
Efective (mii de capete)	1.075,60	1.081,90	1.121,90	1.138,80	1.158,20	1.192,54	1.190,76	1.188,20	1.168,86	1.162,70
Producție (mii t)	3.621,80	3.637,00	3.679,60	3.663,20	3.797,60	3.814,13	3.954,33	4.005,99	4.129,84	3.981,05
Productivitate (kg/animal)	336,72	336,17	327,98	321,67	327,89	319,83	332,09	337,15	353,32	342,40
Lapte de vacă degresat
Producție (mii t)	—	439,86	433,56	438,24	259,53	258,76	269,10	270,05	192,23	178,69
Brânză de vaci
Producție (mii t)	—	91,43	85,21	82,75	91,08	91,06	94,27	94,68	64,38	62,76
Unt din lapte de vacă
Producție (mii t)	—	9,48	10,22	8,86	11,82	11,82	12,24	12,28	10,59	9,80
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Bivoli

În 2022, România deținea un efectiv de bivoli de 17.900 capete, clasându-se pe locul 27 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Italia și Bulgaria.

România nu este producător de carne de bivol.

România era în 2022 al 17-lea producător de lapte de bivoliță la nivel global și al 3-lea din Uniunea Europeană, după Italia și Bulgaria^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Bivoli
Efective (mii de capete)	17,90	18,50	19,60	19,00	18,90	—	—	—	—	—
Lapte de bivoliță
Producție (mii t)	14,10	15,20	16,10	14,50	16,20	—	—	—	—	—
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Creșterea ovinelor și caprinelor

Conform datelor Institutului Național de Statistică, producția de carne de ovine și caprine a înregistrat un avans, de la 62.413 tone în 2022, la 89.079 tone carcasă în 2023, iar numărul animalelor sacrificate a crescut de la 6,27 milioane capete în 2022, la peste 7,66 milioane în 2023^[102].

Oi

Conform datelor Institutului Național de Statistică, consumul mediu per locuitor de carne de oaie în România era în 2020 de puțin peste 2 kilograme^[102].

În 2022, România deținea un efectiv de ovine de 10.247.400 capete, clasându-se pe locul 36 în lume și pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Spania.

În ceea ce privește carnea de oaie în carcasă, România era al 36-lea producător la nivel global și al 5-lea din Uniunea Europeană, după Spania, Franța, Irlanda și Grecia, cu un efectiv de animale sacrificate de 5.763.480 de capete, locul 2 în Uniunea Europeană, după Spania și locul 26 în lume. Productivitatea a fost în România de 10,1 kg/animal, a 28-a din Uniunea Europeană (cea mai mică valoare) și a 163-a la nivel global, mult mai mică decât media globală de 16,1 kg/animal.

România era în 2022 al 9-lea producător de lapte de oaie la nivel global și al 4-lea din Uniunea Europeană, după Grecia, Spania și Italia, înregistrând un efectiv de 7.854.900 oi de lapte, locul 8 în lume și primul în Uniunea Europeană. Productivitatea a fost în România de 51,5 kg/animal, a 11-a din Uniunea Europeană și a 35-a la nivel global, mai mare decât media globală de 40,9 kg/animal.


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Ovine
Efective (mii de capete)	10.247,40	10.087,40	10.281,50	10.358,70	10.176,40	9.875,50	9.809,51	9.518,23	9.135,68	8.833,83
Carne de oaie în carcasă
Efective sacrificate (mii de capete)	5.763,48	5.413,87	5.196,96	5.125,74	5.103,39	6.475,04	7.737,00	6.518,00	6.576,00	6.327,00
Producție (mii t)	58,35	53,56	50,57	49,61	47,50	73,43	77,38	70,98	67,73	68,11
Productivitate (kg/animal)	10,1	9,9	9,7	9,7	9,3	11,3	10,0	10,9	10,3	10,8
Lapte de oaie
Efective (mii de capete)	7.854,90	7.723,10	7.761,40	7.869,80	7.708,50	7.569,64	7.570,68	6.965,34	6.701,93	8.215,00
Producție (mii t)	404,40	419,70	426,00	425,50	401,30	625,09	631,42	670,63	673,48	632,58
Productivitate (kg/animal)	5,15	54,3	54,9	54,1	52,1	82,6	83,4	96,3	100,5	77,0
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Capre

În 2022, România deținea un efectiv de caprine de 1.483.200 capete, clasându-se pe locul 71 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Grecia și Spania.

În ceea ce privește carnea de capră în carcasă, România era al 80-lea producător la nivel global și al 4-lea din Uniunea Europeană, după Grecia, Spania și Franța, cu un efectiv de animale sacrificate de 505.500 de capete, locul 4 în Uniunea Europeană, după Grecia, Spania și Franța și locul 66 în lume. Productivitatea a fost în România de 7,4 kg/animal, a 23-a din Uniunea Europeană, depășind doar Portugalia dintre producători și a 164-a la nivel global, mult mai mică decât media globală de 12,6 kg/animal.

România era în 2022 al -lea producător de lapte de capră la nivel global și al -lea din Uniunea Europeană, înregistrând un efectiv de 1.215.000 capre de lapte, locul 32 în lume și al 3-lea în Uniunea Europeană, după Grecia și Spania. Productivitatea a fost în România de 182,4 kg/animal, a 8-a din Uniunea Europeană și a 27-a la nivel global, mult mai mare decât media globală de 89,7 kg/animal^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Caprine
Efective (mii de capete)	1.483,20	1.492,50	1.611,80	1.594,80	1.539,30	1.483,10	1.440,15	1.417,18	1.312,97	1.265,68
Carne de capră în carcasă
Efective sacrificate (mii de capete)	505,50	464,73	544,64	637,33	636,86	857,96	966,00	836,00	903,00	863,00
Producție (mii t)	3,74	3,83	4,07	5,30	4,62	9,73	9,65	8,64	9,13	8,49
Productivitate (kg/animal)	7,4	8,2	7,5	8,3	7,3	11,3	10,0	10,3	10,1	9,8
Lapte de capră
Efective (mii de capete)	1.215,00	1.218,10	1.290,80	1.293,50	1.212,90	—	—	—	—	—
Producție (mii t)	221,60	227,80	240,80	236,40	228,20	—	—	—	—	—
Productivitate (kg/animal)	182,4	187,0	186,6	182,8	188,1	—	—	—	—	—
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Cuniculicultură

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România deținea un efectiv de iepuri de 1.820.000 capete, clasându-se pe locul 9 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Italia și Cehia.

În ceea ce privește carnea de iepure în carcasă, România era în anul 2018 al 42-lea producător la nivel global și al 9-lea din Uniunea Europeană, depășind doar Norvegia și Luxemburg dintre producători, cu un efectiv de animale sacrificate de 85.000 de capete, locul 8 în Uniunea Europeană, după Spania, Franța, Italia, Ungaria, Polonia, Grecia și Lituania și locul 40 în lume. Productivitatea a fost în România de 1,2235 kg/animal, a 11-a din Uniunea Europeană (cea mai mică valoare dintre producători) și a 33-a la nivel global, mai mică decât media globală de 1,3975 kg/animal^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Iepuri
Efective (mii de capete)	—	—	—	—	—	1.820	1.823	1.741	1.700	1.700
Carne de iepure proaspătă sau refrigerată
Efective sacrificate (mii de capete)	—	—	—	—	85	89	110	117	111	123
Producție (mii t)	—	—	—	—	0,10	0,11	0,14	0,14	0,14	0,15
Productivitate (kg/animal)	—	—	—	—	1,224	1,225	1,227	1,231	1,288	1,252
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Avicultură

Vezi și: Industria alimentară în România#Piața de carne de pasăre.

Consumul total de carne de pasăre în România era, în anul 2007, de 370.000 de tone, dintre care 70% proveneau din producția internă, iar restul de 30% din importuri^[107]. Piața internă a cărnii de pasăre se ridica în 2008 la aproximativ un miliard de euro^[108], consumul mediu anual de carne de pasăre fiind de 20,7 kg per locuitor, fără autoconsum, nivel similar celui din țări precum Ungaria și Bulgaria^[109]. Tot în 2007, producția totală de ouă a fost de 6,52 miliarde bucăți^[105], iar consumul mediu anual de ouă era de circa 235 per locuitor^[109].

Carnea de pui necesară pentru consumul local este asigurată în mare parte din producția locală. În 2010, România importa anual circa 80.000 de tone de carne de pui și exporta 50.000-60.000 de tone^[110].

În 2021, în România s-au consumat 500.000 de tone de carne de pasăre, consumul anual de carne de pui per locuitor fiind, în medie, de 28 de kilograme, peste 90% din cantitate provenind din fermele românești. Producătorii trimit însă la export părțile cele mai apreciate din pui: pieptul și pulpele dezosate, doar anul trecut fiind exportate 150.000 de tone^[111].

Conform datelor Institutului Național de Statistică, în anul 2023, producția de carne de pasăre a României a totalizat 539.867 tone, cu 5,5% mai mult comparativ cu anul precedent, fiind sacrificate 321,8 milioane de păsări, în creștere față de cele 310,4 milioane consemnate în 2022^[102].

În 2022, România deținea un efectiv de 78.268.000 capete de pui de găină, clasându-se pe locul 46 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Franța și Polonia.

În ceea ce privește carnea de pui proaspătă sau refrigerată, România era al 41-lea producător la nivel global și al 7-lea din Uniunea Europeană, după Polonia, Spania, Franța, Germania, Italia și Țările de Jos, cu un efectiv de păsări sacrificate de 285.713.000 de capete, locul 8 în Uniunea Europeană, după Polonia, Franța, Spania, Germania, Italia, Țările de Jos și Belgia și locul 42 în lume. Productivitatea a fost în România de 1,6641 kg/cap, a 14-a din Uniunea Europeană și a 56-a la nivel global, mai mare decât media globală de 1,6438 kg/cap.

În același an, România înregistra un efectiv de 41.883.000 de găini ouătoare, locul 27 în lume și locul 4 în Uniunea Europeană, după Franța, Spania, Germania și Polonia. Producția de ouă de găină a fost de 5.531.635.000 de bucăți, România clasându-se pe locul 36 în lume și locul 5 în Uniunea Europeană, după Franța, Spania, Germania și Polonia. Productivitatea a fost în România de 132 buc/cap/an, a 10-a din Uniunea Europeană și a 105-a la nivel global, jumătate față de media globală de 211 kg/cap/an^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Pui de găină
Efective (mil. de capete)	78,27	77,15	73,90	73,99	73,29	75,69	78,65	75,45	79,44	80,14
Carne de pui proaspătă sau refrigerată
Efective sacrificate (mil. de capete)	285,71	271,74	—	296,38	281,12	261,03	256,12	254,86	246,75	204,35
Producție (mii t)	475,45	451,85	—	507,11	479,87	436,04	418,72	410,78	397,00	322,89
Productivitate (kg/cap)	1,664	1,663	—	1,711	1,707	1,671	1,635	1,612	1,609	1,580
Ouă de găină
Găini ouătoare (mil. de capete)	41,88	42,04	30,84	35,47	34,54	36,26	39,03	40,19	45,00	44,87
Producție (mil. buc)	5.531,64	5.439,16	4.957,85	4.887,58	5.196,48	5.880,92	6.061,97	6.383,15	6.448,44	6.158,76
Productivitate (buc/cap/an)	132	129	161	138	150	162	155	159	143	137
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Alte păsări

În 2020 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România deținea efective de 1.677.000 capete de curcani, clasându-se pe locul 25 în lume și pe locul 8 în Uniunea Europeană, după Franța, Polonia, Germania, Italia, Spania, Ungaria și Portugalia, 334.000 capete de gâște, clasându-se pe locul 15 în lume și pe locul 3 în Uniunea Europeană, după Polonia și Ungaria, 1.147.000 capete de rațe, clasându-se pe locul 38 în lume și pe locul 7 în Uniunea Europeană, după Franța, Polonia, Ungaria, Portugalia, Germania și Bulgaria.

În ceea ce privește producția de ouă altele decât cele de găină, în 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), s-au înregistrat 115.420.000 de bucăți, România clasându-se pe locul 15 în lume și pe primul loc în Uniunea Europeană^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Curcani
Efective (mil. de capete)	—	—	1,68	—	—	1,00	1,00	1,00	1,00	1,00
Gâște
Efective (mil. de capete)	—	—	0,33	—	—	4,69	4,66	4,69	4,70	4,68
Rațe
Efective (mil. de capete)	—	—	1,15	0	0	0	0	0	0	0
Ouă proaspete altele decât cele de găină
Producție (mil. buc)	—	—	—	—	—	115,42	121,02	172,18	187,92	229,02
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Apicultură

Articol principal: Apicultura în România.

În anul 2003, apicultura din România a înregistrat cea mai mare producție de până atunci, peste 20.000 tone de miere, cu o valoare de 45-48 milioane euro. Din această cantitate, 11.000 de tone a fost exportată pe piețele europene și americane^[112].

În anul 2009, producția de miere a fost de 21.500 iar în 2008 a fost de 20.037 de tone. Numărul de familii de albine era în continuă creștere, în 2009 ajungând la 1.110.000 de la 1.109.000 în 2008^[113].

Dacă în 2003 consumul anual de miere per locuitor în România era estimat la circa 300 de grame^[112], în 2009 ajunsese la 500 de grame, mai redus decât în majoritatea statelor europene. Prin comparație, în Danemarca consumul de miere se ridica pe an la 5 kg/locuitor, în Germania la 1,5-2 kilograme/locuitor, iar în Ungaria la peste 600 grame^[113].

În 2023, în România erau aproximativ 32.000 de apicultori care dețineau, în total, peste doua milioane de familii de albine, iar consumul anual de miere per locuitor în România a crescut, ajungând în medie la un kilogram pe an^[114].

În 2021, România deținea 2.353.000 familii de albine, clasându-se pe locul 11 în lume și pe locul 2 în Uniunea Europeană, după Spania.

În ceea ce privește producția de miere, România era în 2022 al 14-lea producător la nivel global și al 2-lea din Uniunea Europeană, după Spania^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Albine
Familii (mii)	—	2.353,00	2.247,00	1.689,50	1.602,45	1.437,39	1.392,85	1.351,00	1.354,22	1.254,04
Miere de albine
Producție (mii t)	26,68	18,04	27,89	21,20	30,18	29,16	25,27	30,71	30,83	29,76
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Vânătoare

În conformitate cu Legea nr. 103/1996, în România există 2.147 fonduri de vânătoare cu o dimensiune minimă de 5.000 ha la câmpie, 7 ha la deal și 10.000 ha la munte^[115], cu o suprafață totală de 22 de milioane hectare^[116]. Dintre acestea, în 2024, 645 de domenii cinegetice erau atribuite unor gestionari selectați de Ministerul Mediului^[117], peste 20 fiind domenii de vânătoare mari, cu suprafețe cuprinse între 7.000 și 29.000 ha, toate aflate în posesia Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și administrate de asociații județene sau companii private^[115]. Suma totală încasată anual la bugetul de stat de pe urma vânatului este de 600.000 de euro, din care 200 de mii provin de la AGVPSR^[116].

În sezonul mai 2008-mai 2009, în pădurile României au fost estimate 167 de mii de căprioare, cu o cotă de vânătoare de 10.200 exemplare, dintre care au fost împușcate 9.000 și 59.218 mistreți, cu o cotă de vânătoare de 16.660 și dintre care au fost împușcați 14.000. S-au numărat 1,41 milioane de iepuri, la o cotă de 134.000, dintre care au fost sacrificați 113.000 și 367.000 de fazani, la o cotă de 69.000, dintre care au fost împușcați 56.000^[116].

Conform Legii nr. 171 din 8 iunie 2022, Anexa 1 a Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 a fost modificată, fauna sălbatică de interes vânătoresc la care vânarea este permisă numărând 18 mamifere și 40 de păsări^[118]. Situația efectivelor de faună cinegetică sedentară evaluate în primăvara anului 2024 și situația cotelor de recoltă la speciile de păsări de pasaj în perioada de vânătoare 2023/2024 au fost publicate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor^[119]^[120]^[121].


Nr.	Denumirea speciei	Denumire științifică	Perioada de vânătoare	Efective 2024	Cote de recoltă realizată 2023-2024	A. Mamifere: Nr. exemplare/an B. Păsări: Nr. exemplare/ zi/vânător 2024-2025
A. Mamifere
1	Bizam	Ondatra zibethica	01.09-15.04	13.049	417	1.319
2	Capră neagră	Rupicapra rupicapra		7.722	496	644
	- exemplar de trofeu		15.10-15.12		237	303
	- exemplar de selecție		01.09-15.12		39	47
3	Căprior	Capreolus capreolus		231.854	29.156	33.032
	- mascul		01.05-15.10	91.048	12.310	17.940
	- femelă		01.09-15.02	103.394	10.161	11.710
4	Cerb comun	Cervus elaphus		55.078	5.153	6.298
	- mascul de trofeu		10.09-15.11		852	1.074
	- mascul de selecție		01.09-31.12		1.828	2.177
	- femelă și vițel		01.09-15.02		2.743	3.047
5	Cerb lopătar	Dama dama		7.703	1.364	1.348
	- mascul de trofeu		10.10-01.12		79	105
	- mascul de selecție		01.09-15.12		492	456
	- femelă și vițel		01.09-15.02		793	787
6	Câine enot	Nyctereutes procyonoides	15.09-31.03	68	0	25
7	Dihor comun	Putorius putorius	15.09-31.03	14.826	918	1.332
8	Hermelină	Mustela erminea	15.09-31.03	3.953	65	331
9	Iepure de câmp	Lepus europaeus	01.11-31.01	1.067.656	84.130	98.451
10	Iepure de vizuină	Oryctolagus cuniculus	01.11-31.01
11	Jder	Martes sp.	15.09-31.03	15.286	406	239
12	Marmotă	Marmota marmota	15.09-31.10	478	8	18
13	Mistreț	Sus scrofa		58.550	13.690	22.638
	- mascul		01.01-31.12
	- femelă și purcel		01.06-31.01
14	Muflon	Ovis aries musimon	15.09-15.12	36	4	4
15	Nevăstuică	Mustela nivalis	15.09-31.03	13.679	642	1.119
16	Șacal	Canis aureus	01.01-31.12	34.309	17.424	28.965
17	Viezure	Meles meles	01.08-31.03	28.942	2.071	4.722
18	Vulpe	Vulpes vulpes	01.01-31.12	91.149	39.511	63.133
B. Păsări
1	Becațină comună	Gallinago gallinago	01.09-28.02		463	15
2	Becațină mică	Lymnocryptes minimus	01.09-28.02			0
3	Cioară grivă	Corvus corone cornix	01.06-31.03	423.106	104.621	conform cotă recoltă
4	Cioară grivă sudică	Corvus corone sardonius	01.06-31.03			0
5	Cioară de semănătură	Corvus frugilegus	15.08-31.01	626.432	152.674	conform cotă recoltă
6	Ciocârlie de câmp	Alauda arvensis	15.09-31.10		68.528	25
7	Cocoșar	Turdus pilaris	01.09-28.02		25.367	25
8	Cocoș de munte - mascul	Tetrao urogallus	10.09-30.11			conform cotă recoltă
9	Coțofană	Pica pica	01.06-31.03	443.320	124.950	conform cotă recoltă
10	Cormoran mare	Phalacrocorax carbo sinensis	01.09-28.02	20.932	0	0
11	Fazan	Phasianus colchicus	01.10-28.02	562.377	121.957	conform cotă recoltă
12	Gaiță	Garrulus glandarius	01.09-28.02	148.127	19.062	conform cotă recoltă
13	Găinușă de baltă	Gallinula chloropus	01.09-28.02			0
14	Gâscă de vară	Anser anser rubrirostris	15.08-15.02		4.289	10
15	Gârliță mare	Anser albifrons	15.10-15.02		22.055	10
16	Graur	Sturnus vulgaris	15.08-28.02		27.372	50
17	Guguștiuc	Streptopelia decaocto	15.08-28.02	690.003	132.198	conform cotă recoltă
18	Ieruncă	Bonasa bonasia	15.09-30.11	5.929	191	conform cotă recoltă
19	Lișiță	Fulica atra	01.09-10.02		1.228	15
20	Porumbel gulerat	Columba palumbus	01.09-10.02 31.464			20
21	Porumbel de scorbură	Columba oenas	01.09-10.02		122	3
22	Potârniche	Perdix perdix	15.09-31.12	219.473	13.813	conform cotă recoltă
23	Prepeliță	Coturnix coturnix	15.08-31.10		93.261	25
24	Rață mare	Anas platyrhynchos	01.09-15.02		68.255	10
25	Rață mică	Anas crecca	01.09-10.02 19.642			10
26	Rață fluierătoare	Anas penelope	15.08-15.02		310	2
27	Rață cu cap castaniu	Aythya ferina	15.08-15.02		195	1
28	Rață moțată	Aythya fuligula	15.09-10.02			0
29	Rață pestriță	Anas strepera	15.08-15.02		499	2
30	Rață sunătoare	Bucephala clangula	15.08-15.02		74	1
31	Rață lingurar	Anas clypeata	15.08-15.02		243	2
32	Rață sulițar	Anas acuta	15.08-31.01		248	2
33	Rață cârâitoare	Anas querquedula	01.09-10.02		32	1
34	Rață cu cap negru	Aythya marila	15.08-15.02			0
35	Sitar de pădure	Scolopax rusticola	01.09-28.02		1.483	3
36	Stăncuță	Corvus monedula	10.07-20.03	82.928	19.913	conform cotă recoltă
37	Sturz de vâsc	Turdus viscivorus	01.09-28.02		11.669	20
38	Sturz cântător	Turdus philomelos	01.09-28.02		3.413	10
39	Sturzul viilor	Turdus iliacus	01.09-28.02		18.543	20
40	Turturică	Streptopelia turtur	15.08-30.09		1.710	20

În 2017 (cel mai recent an în care s-au raportat date către FAO), România era al 47-lea producător la nivel global de carne de vânat, proaspătă, refrigerată sau congelată și al 7-lea din Uniunea Europeană, după Germania, Suedia, Polonia, Norvegia, Spania și Austria, cu o cantitate totală de 4.544,03 tone^[52].


	2022	2021	2020	2019	2018	2017	2016	2015	2014	2013
Carne de vânat, proaspătă, refrigerată sau congelată
Producție (mii t)	—	—	—	—	—	4,54	4,51	4,51	4,46	4,39
Sursa: Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite^[52]

Acvacultură și pescuit

Pescuitul și piscicultura sunt două activități total diferite. Pescuitul se referă la activitatea din mediul natural, Delta Dunării, mări, oceane, iar acvacultura se desfășoară în ferme care sunt concesionate și se gospodăresc singure. Piscicultura este singurul domeniu al agriculturii din România care nu beneficiază de niciun sprijin financiar^[122].

Întrucât statele membre ale Uniunii Europene au pus accentul pe fermele marine și pescuitul oceanic, Comisia Europeană nu cunoștea acvacultura de apă dulce și de aceea nu s-a prevăzut nici o măsură de finanțare sau de subvenționare a acestei activități. Abia în 2020, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România, împreună cu Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, țări care au experiență în domeniul pisciculturii în apă dulce, au decis să facă lobby la Comisia Europeană pentru acordarea de subvenții și în acest sector^[123]. În iulie 2021, deputații europeni au aprobat în cadrul bugetului UE pentru 2021-2027, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) cu un buget de 6,1 miliarde euro, fără a fi inițial prevăzute sume alocate pescuitului în ape interioare sau acvaculturii de apă dulce^[124]. În noiembrie 2022, Comisia Europeană a aprobat „Programul pentru acvacultură și pescuit” înaintat de România, decizând alocarea sumei de 162.450.905 euro din Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEPAM) pentru perioada 2021-2027, ca sprijin acordat exclusiv României^[125].

În ceea ce privește fondurile de investiții, deși în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit au fost prevăzute fonduri de aproximativ 230 milioane euro, atât în exercițiul financiar 2007–2013 cât și pentru perioada 2014-2020, majoritatea fermelor piscicole românești care au accesat fonduri nerambursabile pentru investiții au primit procese verbale pentru recuperarea a 40% din valoarea proiectelor, din cauză că Autoritatea de Management, în urma unor controale efectuate de Comisia Europeană, a decis să reducă aportul în natură al fermelor de la 50% la 10%, pe măsura „Investiții productive în acvacultură”. Conform Patronatului Peștelui din România (PPR), „Programarea 2014–2020 a generat un conflict grav care s-ar putea să închidă – estimăm noi, ca asociație de producători – circa 70% din sector, deoarece, din nou, proiectele de investiții cu aport în natură au început să primească procese verbale de recuperare creanțe, nu din vina beneficiarilor, ci a celor care au făcut ghidurile și nu le-au aliniat după regulamentele europene”^[122].

Cu ieșire la mare, mii de hectare de Deltă și străbătută de peste 1.000 de kilometri de Dunăre, România deține o cincime din suprafața amenajată pentru piscicultura din Uniunea Europeană, dar realizează doar 0,2% din producția de pește a blocului comunitar^[126]. Din punctul de vedere al potențialului piscicol, România se situează pe primul loc în Europa de Sud-Est, cu o rețea hidrografică de 843.710 hectare^[127].

Producția de pește din România a scăzut constant începând cu anul 1989. Astfel, dacă imediat după Revoluție, producția națională de pește din ape amenajate se cifra la 50-60.000 de tone anual, în anul 2006 aceasta era de numai 8.000 de tone. Și pescuitul din Marea Neagră s-a diminuat considerabil, de la 4.431 tone de pește în 1998, până la 2.026 tone în anul 2005. Consumul anual de pește din România se cifra în 2006 la 70.000 de tone de pește, dintre care doar 20.000 de tone reprezintau producție internă, restul fiind din import^[128].

Până la sfârșitul anilor 1990, în România existau mai multe fabrici de conserve și preparate din pește, inclusiv câteva foarte mari, precum cele de la Tulcea, Constanța, Brăila, Galați și București, care asigurau întregul consum intern și furnizau și mari cantități la export. Începând cu anul 1997, rând pe rând, aceste fabrici au intrat în faliment și au fost închise^[127].

În România existau în 2010, răspândite în 38 de județe, peste 84.500 hectare de crescătorii piscicole, mai mult de 15.500 ha pepiniere piscicole, 300 de ferme piscicole și 60 de păstrăvării, cu o suprafață de 44 ha. Principalele specii de pești cultivate erau: crap, caras, ciprinide asiatice (sânger, cosaș, novac), păstrăv, păstrăv curcubeu, păstrăv fântânel, șalău, știucă, somn, iar producția din acvacultură era de circa 17.000 de tone anual^[127].

În 2020, în România erau înregistrate 250 de păstrăvării și 750 de ferme piscicole, dintre care 150 nu dețineau contracte de concesiune și licență de acvacultură^[123].

Consumul anual de pește în România a crescut de la 6,5 kilograme per locuitor în 2010, la 8,5 kilograme în 2022, însă în realitate acest consum este mult mai mare dacă se ia în considerare și peștele prins de pescari individuali, care nu intră în statisticile oficiale. Din consumul anual al României de 140.000 de tone, doar aproximativ 25% era pește autohton, restul fiind pește oceanic provenit din importuri. Din cele 140.000 de tone de pește consumate anual, România importa în total circa 7.000 de tone - 2.500 tone de crap din Bulgaria și Ungaria și 4.500 de păstrăv din Italia și Turcia. Potrivit datelor statistice, românii consumau în 2022 de aproape trei ori mai puțin pește decât media Uniunii Europene, estimată la 22,5 kilograme pe locuitor într-un an. Prin comparație, în Bulgaria și Ungaria se consumă 2,5-3 kilograme de pește pe an, în timp ce Portugalia este țara unde se mănâncă cel mai mult pește din țările UE, respectiv 76 de kilograme pe an^[129].

Silvicultură

Pădurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de gospodărire eficace, prin care au ajuns la un standard înalt și un potențial economic important. În anul 2005, sectorul contribuia cu peste 9% la exporturile țării, reprezentând 3,5% din PIB^[22].

Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), în anul 2022 România deținea o suprafață de pădure de 6,929 milioane hectare^[5], reprezentând cam 30% din suprafața totală a țării. Totuși, ponderea suprafețelor împădurite în totalul suprafeței României se situează sub media europeană și cu mult sub nivelul de 32-35% pe care cercetătorii îl consideră ca fiind un prag minim posibil, având în vedere condițiile naturale ale țării^[22].

65% din suprafața națională totală de pădure a fost sau urmează a fi retrocedată persoanelor private și autorităților publice locale^[22]. Proprietarilor privați li se cere să se asocieze, să-și înființeze ocoale silvice și să angajeze personal silvic sau să contracteze servicii silvice de la Regia Națională a Pădurilor Romsilva sau de la alte ocoale silvice^[22]. Până în anul 2010, se înființaseră 106 ocoale silvice, care administrau peste 1.000.000 ha de pădure^[22].

Deși se poate urmări activitatea de pe parcelele de pădure aflate în proprietatea Romsilva sau a persoanelor care dețin astfel de suprafețe în parcurile naționale, controlul asupra proprietarilor privați de pădure, aflați în afara parcurilor naționale, constituie o problemă importantă^[22]. Se estimează că se exploatează ilegal 100.000 metri cubi de lemn pe an^[22].

Capacitatea de atingere a potențialului economic din sectorul forestier este limitată și de slaba accesibilitate a majorității pădurilor. Drumurile forestiere din România acoperă mai puțin de 42.000 km (ceea ce înseamnă circa 6,5 m/ha), reflectând cea mai slabă densitate din Europa. Ca urmare, peste 2 milioane hectare de pădure sunt practic inaccesibile, indiferent dacă este vorba de desfășurarea activităților de gospodărire sau de exploatare^[22].

România avea în 2010 6,3 milioane hectare de pădure, dintre care 4,2 milioane se aflau în proprietatea statului^[130]. Se estimează că în perioada 1995-2010 au fost distruse prin tăieri ilegale aproximativ 127.000 de hectare. Dintre acestea, 95.000 de hectare au fost rărite, iar restul au fost pur și simplu rase^[131]. Datele oficiale arată că doar în 2022 s-au tăiat peste 22 de milioane de metri cubi de lemn. Dar raportul din același an al Inventarului Forestier Național arată că anual dispar încă 20 milioane de metri cubi de lemn din cauza defrișărilor ilegale^[132].

Potrivit Inventarului Forestier Național, din pădurile României se taie ilegal în fiecare an până la 20 de milioane de metri cubi de lemn^[133]. Un raport realizat de Curtea de Conturi în 2019 privind „Situația patrimonială a fondului forestier din România în perioada 1990–2012” arată că din pădurile statului și din cele private s-au tăiat ilegal aproximativ 80 de milioane de metri cubi de lemn, de pe o suprafață de 366.000 ha de pădure, proprietate de stat și privată, fapt care a adus pierderi de circa 5 miliarde euro. Potrivit estimărilor Greenpeace, în România se pierdeau trei hectare de pădure pe oră^[134].

În perioada 1990-2010, 4 pădurari au fost omorâți, iar alți 300 de pădurari, tehnicieni și ingineri silvici au suferit vătămări corporale grave în urma loviturilor primite de la infractorii surprinși furând lemn din pădure^[134].

În România, furtul de lemn din păduri este o problemă națională. Conform datelor obținute de Europa Liberă de la Parchetul General, în 2023 erau deschise 44.000 de dosare penale pentru infracțiuni contra hoților de lemne, peste 7.000 dintre acestea fiind deschise doar în anul 2023. Dintre acestea, numai 163 de dosare au fost finalizate în același an prin realizarea unui rechizitoriu și trimiterea în judecată a făptașilor^[133].

Pentru a combate tăierile ilegale de lemn, în ianuarie 2021 a fost lansat sistemul informatic integrat de monitorizare a trasabilității materialelor lemnoase SUMAL 2.0. Aplicația oferă informații despre autorizațiile de utilizare (APV), locațiile de unde sunt încărcate transporturile de masă lemnoasă și informațiile legate de aceste puncte. APV-urile provin din marcajele arborilor efectuate pe tot parcursul anului cu ajutorul dispozitivelor mobile. Cu toate acestea, cantitatea mare de date face ca inspectorii să țină cu greu pasul cu transporturile de lemn. În aprilie 2024, ministrul Mediului, Mircea Fechet, a declarat că a fost necesară achiziția de servicii de analiză în timp real, bazate pe inteligență artificială, pentru fiecare transport în SUMAL. Ulterior, tehnologia inteligenței artificiale va fi completată cu monitorizarewa prin satelit, cu camere video care vor fi instalate pe drumurile forestiere și publice din România, dar și cu senzori LIDAR^[135].

La data de 21 martie 2024, Guvernul României a adoptat noul Cod Silvic, menit să raționalizeze cadrul juridic, să combată exploatarea forestieră ilegală și să îmbunătățească gestionarea pădurilor. Una dintre cele mai importante prevederi ale noului Cod Silvic interzice tăierile la ras în aproape jumătate din suprafața de pădure a țării. Un alt element de noutate este suspendarea dreptului de acces în sistemul informatic SUMAL 2 celor care nu respectă legea. În plus, documentul va permite statului să își asume împădurirea terenurilor care au fost despădurite și abandonate de proprietar și stabilește cadrul legal pentru lupta digitalizată cu tăierile ilegale de pădure. Același act normativ prevede apariția Consiliului Național al Silviculturii, care urmărește exercitarea în condiții de etică profesională și respectarea standardelor profesionale de către personalul silvic; sunt definite ecosistemele cu valoare ridicată de conservare și se instituie Catalogului național al ecosistemelor cu înaltă valoare de conservare – strict protejate^[136].

Potrivit noului Cod Silvic, suprafața de păduri protejate de lege va crește de la aproape 900.000 de hectare la 6 milioane, adică aproape jumătate dintre pădurile României. A fost extinsă suprafața zonelor de pădure pe care sunt interzise tăierile la ras, de exemplu parcurile naturale, de peste jumătate de milion de hectare, și siturile Natura 2000, de 5,5 milioane hectare.

În 2020, suprafața de pădure din România totaliza 6,929 milioane hectare, în creștere față de valoarea de 6,515 milioane hectare înregistrată în 2010, ceea ce reprezintă o creștere medie anuală de 41.400 hectare, respectiv 0,62%/an. Din suprafața totală, 6,034 milioane hectare erau păduri regenerate în mod natural, diferența de 0,895 milioane hectare fiind păduri plantate^[137].

În ceea ce privește forța de muncă angrenată în sectorul forestier în 2021, cea mai mare valoare a fost înregistrată în România cu 56.900 persoane, reprezentând 8,1 persoane/1.000 ha^[138].

În 2021, valoarea adăugată brută a sectorului forestier a fost de 1.584 milioane euro valorii curente, ceea ce înseamnă 227 euro/ha, reprezentând 0,7% din Produsul intern brut^[138].

Agricultură ecologică

În Uniunea Europeană, prin strategiile „De la fermă la consumator” și „Biodiversitate”, se propun acțiuni și angajamente ambițioase pentru a combate declinul biodiversității, pentru a transforma sistemele alimentare în standarde mondiale pentru sustenabilitate competitivă, protecția sănătății umane și a mediului, precum și pentru asigurarea mijloacelor de subzistență pentru toți actorii din lanțul valoric alimentar. A fost astfel stabilit obiectivul ca, până în anul 2030, 25% din suprafața agricolă a UE să fie utilizată pentru agricultura ecologică^[139].

Produsele ecologice au un potențial ridicat în România, datorită faptului că o mare suprafață de teren poate fi convertită pentru cultura bio și pentru că europenii consumă din ce in ce mai mult produse sănătoase. În România, suprafața cultivată cu produse bio depășea 70.000 de hectare în 2006, adică sub 1% din potențialul agricol al țării. Aceasta în ciuda faptului că, potrivit studiilor, România ar putea produce în sistem ecologic pe 10-15% din suprafața agricolă^[140].

Suprafața totală cultivată ecologic în anul agricol 2008 a fost de 221.410 hectare, față de 190.129 hectare în 2007. Suprafața cultivată cu legume ecologice a fost de 300 hectare în 2009 și 259 hectare în 2008. Suprafața cultivată cu pomi fructiferi ecologici fost de 820 hectare în 2009 și 790 hectare în 2008^[141].

În anul 2011, suprafața agricolă ecologică a crescut de la 260.000 hectare la 300.000 hectare, din care terenul arabil reprezenta puțin sub 100.000 hectare. Exporturile de produse bio din România au crescut în 2010, atingând un nivel record, de 100 milioane euro, față de 80 milioane euro în 2009. La nivel european, Spania era pe primul loc la nivelul suprafețelor cultivate bio, cu 1,33 milioane hectare, depășind Italia, cu 1,1 milioane hectare, Olanda, cu afaceri în domeniul agriculturii ecologice de 647 milioane euro în 2009, în creștere cu 11% față de 2008^[142].

În anul 2021, suprafața cultivată în agricultură ecologică în România a fost de 578.718 hectare (234.177 ha în conversie și 344.541 ha certificate ecologic), ceea ce reprezenta 4,53% din totalul suprafaței agricole utilizate. Pentru perioada de programare 2023–2027 alocarea financiară pentru intervențiile care vizează agricultura ecologică din Planul Strategic PAC 2023-2027 este de 389,12 milioane euro, respectiv 162,6 milioane euro pentru intervenția prin care sunt finanțate angajamentele în perioada de conversie și 226,52 milioane euro pentru intervenția prin care sunt finanțate angajamentele în perioada de menținere a practicilor de agricultură ecologică^[139].

Cea mai mare pondere în producția ecologică este deținută de cereale, oleaginoase, furaje și vin. Majoritatea covârșitoare a producției este reprezentată de materii prime. Singurul produs procesat cu însemnătate cantitativă este vinul, 17% din producție fiind certificată. De asemenea, mierea este un produs cu o pondere semnificativă în producția ecologică, 18% din producție fiind certificată^[139].

Note

^ ^a ^b Banca Mondială (2024). „Agriculture, forestry, and fishing, value added (% of GDP) - Romania” [Agricultură, silvicultură și pescuit, valoare adăugată (% din PIB) - România]. data.worldbank.org. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Eurostat (7 noiembrie 2024). „Agricultural labour input statistics: absolute figures” [Statistici privind inputurile de muncă în agricultură: valori absolute]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Eurostat (7 noiembrie 2024). „National accounts employment data by industry (up to NACE A*64). Total employment” [Datele privind ocuparea forței de muncă din conturile naționale pe industrie (până la NACE A*64). Total angajați]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Agrostandard (14 noiembrie 2024). „Eurostat: Producția agricolă a României în creștere de la an la an”. agrostandard.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Land Use” [Utilizarea terenurilor]. fao.org/faostat. FAOSTAT. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Gavrea, Marius (16 mai 2024). „Cum poate agricultura să alimenteze mai consistent PIB-ul României. Oportunități și provocări în 2024”. Economistul. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Eurostat (7 noiembrie 2024). „Utilised agricultural area by categories. Arable land” [Suprafața agricolă utilizată pe categorii. Teren arabil]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Agrostandard (10 iulie 2023). „Ce suprafețe de teren agricol lucrează în proprietate fermierii din România”. agrostandard.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Eurostat (13 noiembrie 2024). „Economic accounts for agriculture - values at current prices” [Conturi economice pentru agricultură - valori la prețuri curente]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Comisia Europeană (2024). „Cereale, plante oleaginoase, culturi proteice și orez”. agriculture.ec.europa.eu. Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b KeysFin (8 noiembrie 2023). „Keysfin Estimate: 2023, record year for Romanian Agriculture” [Estimare Keysfin: 2023, an record pentru agricultura românească]. keysfin.com. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Exporturile de produse agricole românești: Provocări și oportunități”. Andy Farm. 15 septembrie 2024. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Panțuru, Bogdan (14 decembrie 2023). „2023, an record pentru agricultura României”. Agro Business. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Tudorică, Ionuț (18 octombrie 2024). „GRAFICE Exportul net. Ce vinde și ce cumpără, de fapt, România: Cerealele, nu mașinile, sunt în top. Cumpărăm fier, carburanți, pastile, mâncare”. profit.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Crivoi, Luminița (4 februarie 2024). „Statistica UE pentru fructe și legume în 2023”. Agrobiznes. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Crăciun, Denisa (24 februarie 2022). „Industria de legume și fructe din România, nivel record în 2021”. startupcafe.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Reveal Marketing Research (17 iulie 2023). „Românii și alimentația în 2023”. cipra.ro. CIPRA - Centrul de Informare, Prevenire Risc și Analiză. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Unde se plasează România în agricultura din UE: Între cea mai mare pondere a persoanelor angajate și subzistență”. Business24. 13 decembrie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Macsim, Dana (13 noiembrie 2024). „Legea Arendei în dezbatere: fermierii solicită măsuri urgente pentru stabilitate în agricultură”. România Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Eurostat (1 martie 2024). „Agriculture statistics at regional level” [Statistici agricole la nivel regional]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Agroinfo (23 decembrie 2020). „Suprafața agricolă reală irigată în România!”. agroinfo.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. „Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013” (PDF). madr.ro. Arhivat din original (PDF) la 22 decembrie 2015. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Mâț, Violeta (20 martie 2023). „Care este locul României în agricultura europeană?”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Befu, Daniel (18 iulie 2011). „Merele grozave care l-au sedus pe președintele României să acorde medalia "Meritul Agricol" unui miner”. România Liberă. Arhivat din original la 17 septembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Institutul Național de Statistică (31 martie 2023). „Producția vegetală la principalele culturi în anul 2022”. insse.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d Mâț, Violeta (7 februarie 2023). „Cum s-a schimbat agricultura României în 10 ani?”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „INS: Doar 44,6% din suprafața agricolă utilizată se află în proprietatea celor care o utilizează”. Romania Press Release. 24 martie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Șerban, Marius (5 decembrie 2014). „Ferma de subzistență, o bombă cu ceas”. Agro Business. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Cazacioc, Tiberiu (5 august 2011). „CAMPANIE EVZ. Grădină carpatină, fără țărani, fără mici ferme, fără…?”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Lefter, Angelica (24 martie 2022). „Recensământ agricol – rezultate. Avem aproape 3 milioane de exploatații agricole. Sub o treime iau subvenții!”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Ce suprafață agricolă utilizată mai are România?”. agrimanet.ro. 25 martie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „România, printre cei mai mari consumatori de îngrășăminte cu fosfor din UE”. profit.ro. 30 iunie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Agerpres (30 iunie 2023). „România printre cei mai mari consumatori de îngrășăminte cu fosfor din UE”. agerpres.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Distrugerea sistemelor de irigații a secătuit potențialul agriculturii”. Capital. 9 noiembrie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Popescu, Adam (29 octombrie 2010). „Visul cu grâne al lui Ceaușescu”. Evenimentul zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (2020). „sM 4.3 - Infrastructura de irigații”. portal.afir.info. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Nițu, Florentina (10 septembrie 2021). „Numărul tractoarelor agricole a crescut cu 12% în 5 ani: 230.000 de tractoare în 2020”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Timar, Oana (18 decembrie 2023). „Lista completă cu ajutoare și subvenții de stat pentru fermieri în 2024”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (16 octombrie 2024). „AFIR depășește ținta de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală în 2024”. afir.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Dobre, Roxana (7 ianuarie 2024). „Subvenții APIA 2024. Condiții minime obligatorii”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Fîntînă, Ionuț (30 ianuarie 2024). „Subvenția de 100 EURO/hectar – Condițiile necesare pentru a primi banii”. agro-tv.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Proiectelor și Investițiilor Europene (2024). „Stadiul absorbției fondurilor europene la 30 septembrie 2024”. mfe.gov.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Ministerul Proiectelor și Investițiilor Europene (2024). „Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)”. oportunitati-ue.gov.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Timar, Oana (16 februarie 2024). „Calendar fonduri europene pentru fermieri în 2024”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Sandulescu, Dumitru (6 octombrie 2008). „Agricultura – starea de fapt”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „România, după 30 de ani. Agricultura, domeniul neglijat de mai marii țării”. Știrile ProTV. 5 decembrie 2019. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Primii zece investitori străini în terenurile agricole din România dețin circa 180.000 de hectare”. Financial Intelligence. 26 august 2019. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Mâț, Violeta (10 iunie 2024). „Salariu minim agricultură: Câți bani primesc angajații din acest sector de la 1 iulie!”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Mâț, Violeta (15 iulie 2024). „Câți patroni și câți angajați are agricultura din România!”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Dumitrescu, Ionel-Claudiu. „Agricultura din perioada comunistă: Un exemplu clar de ineficiență economică”. Historia. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Ce producție de cereale avea România pe vremea lui Ceaușescu?”. Arhivat din original la 3 noiembrie 2012. Accesat în 19 ianuarie 2013.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w ^x ^y ^z ^aa ^ab ^ac ^ad ^ae ^af ^ag ^ah ^ai ^aj ^ak ^al ^am ^an ^ao ^ap ^aq ^ar ^as ^at ^au ^av ^aw ^ax ^ay ^az ^ba ^bb ^bc ^bd ^be ^bf ^bg ^bh ^bi ^bj ^bk ^bl ^bm ^bn ^bo ^bp ^bq ^br ^bs ^bt ^bu ^bv ^bw ^bx ^by ^bz ^ca ^cb ^cc ^cd ^ce ^cf ^cg ^ch ^ci ^cj ^ck ^cl ^cm ^cn ^co ^cp ^cq ^cr ^cs ^ct ^cu ^cv ^cw ^cx ^cy ^cz ^da ^db ^dc ^dd ^de ^df ^dg ^dh ^di ^dj ^dk ^dl ^dm ^dn ^do ^dp ^dq ^dr ^ds ^dt ^du ^dv ^dw ^dx ^dy ^dz ^ea ^eb ^ec ^ed ^ee ^ef ^eg ^eh ^ei ^ej ^ek ^el ^em ^en ^eo ^ep ^eq ^er ^es ^et ^eu ^ev ^ew ^ex ^ey ^ez ^fa ^fb ^fc ^fd ^fe Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Commodities by country” [Mărfuri în funcție de țară]. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Definitions and Standards” [Definiții și standarde]. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Davidescu, Lucian (3 aprilie 2012). „Recoltă-record: România devine "porumbarul" Europei”. Evenimentul zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Producția de cereale a României a crescut anul trecut cu 24,3%, la 20,78 milioane tone”. Bursa. 2 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Riso Scotti încearcă să redirecționeze o parte din cota de orez a Italiei către România],”. Ziarul Financiar. 23 iunie 2005. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d Lica, Cristina (6 septembrie 2011). „Cum înviară italienii orezul românesc "made în Oltenia"”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Stanciu, Alina (10 martie 2015). „România redevine mare cultivator de orez. Italienii dirijează producția”. economica.net. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Craiova: Orezăria de la Gighera, repusă pe picioare de italienii de la Riso Scotti”. Adevărul. 10 august 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Investiție italiană: Orezărie de 7.000 de hectare în Ialomița”. Digi24. 28 martie 2015. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d Befu, Daniel (13 septembrie 2011). „România, orezăria de lux a Europei”. România liberă. Arhivat din original la 19 iunie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „20% din suprafața cultivată cu grâu a fost afectată din cauza inundațiilor”. wall-stret.ro. 26 iulie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Crăciun, Răzvan (31 martie 2011). „INS: Producția agricolă a crescut în 2010 la cereale și fructe și a scăzut la cartofi și legume”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Producția de grâu 2011. Unde se situează România, față de ceilalți cultivatori din regiune? Vezi estimări producții cereale 2011”. Agromonitor. 14 iunie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Șerban, Dragoș (2 aprilie 2009). „Producția agricolă vegetală a crescut în 2008”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Popescu, Adam (16 august 2010). „Vrem minuni în agricultură fără apă și subvenții”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „În top 4 state din UE după suprafața cultivată cu grâu”. wall-street.ro. 1 aprilie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Agricover si Bunge, parteneriat pentru sustinerea fermierilor”. wall-street.ro. 8 februarie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Productie dubla de rapita pentru 2008”. Ziarul Financiar. 21 iulie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Man, Olimpia (9 septembrie 2013). „Comoara uitată a țării: cum vor să folosească britanicii cânepa românească”. Adevărul. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Cânepa, funia din casa spânzuratului”. Săptămâna Financiară. 10 octombrie 2005. Arhivat din original la 15 decembrie 2007. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Șerban, Dragoș (25 noiembrie 2010). „Cultura de mazăre, cea mai economică sursă de proteină pentru furajarea animalelor]”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Șerban, Dragoș (8 septembrie 2009). „Producția de tomate, castraveți, ardei, varză și vinete a crescut în primele 7 luni”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „INS: Producția de cartofi din 2010 a fost de 3,304 milioane tone, în scădere cu 17,5% față de 2009”. agroinfo.ro. 1 aprilie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „România a importat de 13 ori mai multe legume decât a exportat”. wall-stret.ro. 30 martie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Producția națională de legume. Vezi care sunt segmentele pe creștere”. wall-stret.ro. 16 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Bâtcă, Ana (11 aprilie 2011). „Agricultura României a devenit mai eficientă. Vezi cât am produs anul trecut”. Evenimentul Zilei access-date=2024-11-18.
^ „Producția de legume din acest an a ajuns la aproape 3,5 milioane tone, cu 400.000 tone peste cea obținută de România anul trecut”. Capital. 13 august 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „Patru milioane de tone - producția de cartofi din acest an”. Bursa. 25 iunie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „A crescut producția de pepeni, a scăzut cea de grâu”. ecomagazin.ro. 31 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Radu, Mihaela (14 noiembrie 2011). „În șapte luni, România a importat cartofi în valoare de peste 22 milioane euro”. Evenimentul Zilei. Arhivat din original la 16 noiembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d „De ce cartofii românești sunt mai buni decât cei din import”. Evenimentul Zilei. 17 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Evolutia producției de legume, pe anul 2009, la tomate, varză și castraveți”. Agromonitor. 31 mai 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „Zahăr autohton, la costuri impuse de Uniunea Europeană”. Capital. 4 aprilie 2006. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Uniunea Europeană ne face zahărul amar”. Capital. 5 februarie 2004. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „Va dispărea sau nu industria zahărului din România?,”. wall-stret.ro. 27 februarie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Radu, Mihaela (16 august 2011). „România își poate asigura necesarul de zahăr, dar produce numai o cincime din potențial”. Capital. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Statul acordă cele mai mari subvenții pentru culturile de tutun. Motivul pentru care suprafețele cultivate au scăzut dramatic”. Știrile ProTV. 16 aprilie 2016. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Șerban, Dragoș (21 august 2009). „Tutunul, înlocuit de struguri cu bani de la stat”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Tutunul, cel mai mare contribuabil la PIB-ul țării, cu 20 mld. lei pe an. 75% din prețul unui pachet de țigări merge la stat”. Știrile ProTV. 22 februarie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Cultura ciupercilor in Romania. Trecut si prezent”. Agro România. 31 ianuarie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Cum să scoți un miliard din gunoi”. Capital. 2 noiembrie 2000. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Cifră record la producția de ciuperci de cultură”. Curierul Național. 1 septembrie 2005. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Vinia Iasi: Producția slabă de anul acesta se va vedea mai târziu”. Ziarul Financiar. 6 noiembrie 2002. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c „Piața nelegală de vinuri costă statul 100 mil. euro anual”. wall-street.ro. 23 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Neacșu, Mircea (14 decembrie 2023). „Un altfel de raport asupra vinului românesc. Unde se află România pe harta mondială și de ce”. Newsweek România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „După 13 ani, UE deblochează exportul de porci vii pentru România”. Radio România Actualități. 15 septembrie 2016. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Stoica, Adrian (18 iunie 2018). „Cele mai moderne abatoare ale României, date la fier vechi. Zootehnia, povestea unui dezastru programat”. jurnalul.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Porcul românesc ar putea ajunge din nou pe mesele europenilor”. wall-stret.ro. 29 iulie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „UPDATE: Porcul românesc va fi primit din nou la export în UE”. Adevărul. 6 decembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „S-a dat liber la circulația porcilor în România. Cine câștigă și cine pierde”. agrointel.ro. 5 decembrie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Nica, Mariana (9 februarie 2024). „INS: Producția de carne de pasăre a României s-a majorat anul trecut cu 5,5% față de 2022”. Agerpres. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „România înregistrează un deficit uriaș la carnea preferată a cetățenilor. Reacția lui Marcel Ciolacu”. Știrile ProTV. 26 iulie 2024. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Razi, Gabriel (2 august 2011). „Alarmă în agricultură: România a pierdut în numai opt ani 900.000 de vaci, adică o treime din șeptel. Din economie a dispărut 1 miliard de euro”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „INS: Producția de lapte și ouă a scăzut în 2007”. Ziarul Financiar. 16 iunie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Osman, Oana (3 aprilie 2012). „Țării cât mai puțin lapte!”. Capital. Arhivat din original la 5 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Săndulescu, Dumitru (17 iunie 2008). „AVE Impex Satu Mare se rebrenduiește și investește într-o fabrică de semi-preparate”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Moldovan, Cristina (13 iulie 2008). „Transavia, export de preparate din carne”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Măgureanu, Monica (26 octombrie 2006). „Un român consumă peste 20 kg de carne de pasăre pe an”. Bursa. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Istratie, Dan (23 noiembrie 2011). „Importăm 11.000 de tone de carne de pui plină de antibiotice”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Consumul de carne de pui a atins un record la nivel mondial. Creșterea, vizibilă și în România”. Știrile ProTV. 27 ianuarie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Pascal, Ilie Virgil (29 martie 2004). „Un an bun pentru stupii românești: piața mierii a ajuns la 45 de milioane de euro”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b „Producția națională de miere ar putea crește anul acesta cu peste 10%”. wall-stret.ro. 19 aprilie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Obrejan, Gina (25 martie 2024). „Suntem pe locul doi în Europa la producția de miere, însă mai bine de 70% din cantitate pleacă peste hotare”. Știrile ProTV. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Iliescu, Valentin (30 iunie 2019). „Turism de vânătoare în România”. Colțișor de România. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Badica, Petre (16 mai 2010). „Cum pierde statul zeci de milioane de euro din vânătoare”. România Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația gestionarilor fondurilor cinegetice - 2021”. mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Parlamentul României. „LEGE nr. 171 din 8 iunie 2022 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006”. legislatie.just.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația efectivelor de faună cinegetică sedentară evaluate în primăvara anului 2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația efectivelor evaluate la specia Căprior în anul 2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația realizărilor la speciile de păsări migratoare în perioada de vânătoare 2023-2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Balamatiuc, Elena (30 octombrie 2023). „Patronatul Peștelui din România: Aproape 70% dintre fermele piscicole ar putea falimenta până anul viitor”. agrobiznes.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Zamfirescu, Cristina (27 februarie 2020). „România va cere subvenții pentru piscicultura în apă dulce”. Ziarul Lumina. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Parlamentul European (12 iulie 2021). „Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime: încurajând durabilitatea pe mare”. europarl.europa.eu. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (30 noiembrie 2022). „Programul pentru Acvacultură și Pescuit 2021-2027”. ampeste.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Bani de la Bruxelles pentru dezvoltarea pescuitului. Cât de rentabile sunt fermele piscicole în România”. Știrile ProTV. 3 februarie 2018. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Boariu, Alexandru (21 iulie 2012). „Faliment la conservă”. Capital. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ {{cite journal |url=https://www.zf.ro/zf-24/romanii-importa-anual-50-000-tone-de-peste-2876783 |title=Românii importă anual 50.000 tone de pește |date=2006-10-08 |journal=Ziarul Financiar |access-date=2024-11-18
^ Nica, Mariana (13 noiembrie 2022). „Gheorghe Ștefan (MADR): Consumul de pește a crescut de la 6,5 kg/locuitor/an în urmă cu 12-13 ani, la 8,5 kg în prezent”. Agerpres. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Popescu, Adam (2 decembrie 2010). „Mâna lungă a UE taie topoarele care distrug pădurile”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Popescu, Adam (30 noiembrie 2010). „Fermierii: „Din taxa pe pârloagă, primarii vor plăti ajutoare sociale"”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Loghin, Claudiu (6 august 2023). „Jumătate dintre pădurile României vor fi protejate de lege. ONG-urile critică planul Guvernului: „Ăsta este un avantaj special dedicat celor care fură lemn"”. Observator. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Burlă, Virgil; Coman, Octavian; Nica, Mihai; Păvălașc, Marian (27 august 2023). „Drumul lemnului, ca în filme. De la fierăstrău la drumul mare. 500.000 de transporturi de bușteni furați anual, 44.000 de dosare penale”. Europa Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Pârvu, Mihnea-Petru (18 noiembrie 2010). „Execuțiile din codrii României. Pădurarii sunt împușcați sau schingiuiți”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Dumitrescu, Radu (9 aprilie 2024). „Romania turns to AI to check timber transports” [România apelează la inteligența artificială pentru a verifica transporturile de cherestea]. Romania Insider (în engleză). Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (22 martie 2024). „Comunicat de presă - Guvernul României a adoptat astăzi noul Cod Silvic”. mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ Organizația pentru Alimentație și Agricultură. „Global Forest Resources Assessment 2020: Main report” [Evaluarea Resurselor Forestiere Globale 2020: Raport principal]. Roma: Food and Agriculture Organization of the United Nations. doi:10.4060/ca9825en  . ISBN 978-92-5-132974-0. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b Eurostat (1 decembrie 2023). „Forests, forestry and logging” [Păduri, silvicultură și exploatare forestieră]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ ^a ^b ^c Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (2024). „Planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice în România” (PDF). madr.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Agricultură de profit: sfeclă, legume și produse ecologice”. wall-stret.ro. 28 februarie 2006. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Suprafața cultivată cu legume ecologice a crescut cu 15,7% in 2009”. wall-stret.ro. 26 octombrie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.
^ „Agricultura ecologică din România și-a triplat numărul operatorilor din sistem, în 2011”. România liberă. 27 decembrie 2011. Arhivat din original la 7 martie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

Vezi și

[54] Cerealele aparțin, în general, familiei graminee și, în conceptul FAO, se referă la culturile recoltate numai pentru utilizare în stare uscată. Culturile recoltate în stare verde pentru furaje, însilozare sau pășunat sunt clasificate drept culturi furajere. De asemenea, sunt excluse culturile industriale, de ex. sorg pentru fabricarea de mături („materiale organice brute”) și sorg dulce atunci când este cultivat pentru obținerea de sirop („culturi pentru zahăr”). Pentru clasificările comerciale internaționale, cerealele proaspete (altele decât porumbul dulce), indiferent dacă sunt sau nu adecvate pentru utilizare în stare brută, sunt clasificate drept cereale. Cerealele sunt identificate în funcție de genul lor. Cu toate acestea, atunci când două sau mai multe genuri sunt semănate și recoltate pe aceeași suprafață, acestea sunt clasificate și raportate ca „amestec”. Datele de producție sunt raportate în termeni de greutate brută și uscată a boabelor (12-14% umiditate) în forma comercializată de obicei. Orezul, însă, este raportat ca orez nedecorticat. Pe lângă conținutul de umiditate și substanțele necomestibile precum celuloza, boabele de cereale conțin, alături de minerale și vitamine, carbohidrați, în principal amidon (cuprinzând 65-75% din greutatea lor totală), precum și proteine (6-12%) și grăsimi (1-5%). Definițiile FAO acoperă 17 cereale primare. Fiecare definiție este listată împreună cu codul său, numele sau denumirea științifică și o scurtă descriere. Produsele cerealiere provin fie din prelucrarea cerealelor printr-una sau mai multe operațiuni mecanice sau chimice, fie din prelucrarea făinii sau a amidonului^[53]

[55] Legumele, așa cum sunt clasificate în această grupă, sunt în principal plante anuale cultivate drept culturi de câmp și de grădină în aer liber sau în sere și solarii și utilizate aproape exclusiv pentru hrană. Sunt excluse legumele cultivate în principal pentru hrana animalelor sau pentru semințe. Anumite plante, clasificate în mod normal drept cereale și leguminoase, aparțin acestui grup atunci când sunt recoltate verzi, cum ar fi porumbul verde, mazărea verde etc. Această grupare diferă de clasificările comerciale internaționale pentru legume prin faptul că include pepenii galbeni și pepenii verzi, care sunt în mod normal considerați fructe. Dar, în timp ce culturile de fructe sunt practic toate culturi permanente, pepenii galbeni și pepenii verzi sunt similari cu legumele prin faptul că sunt culturi temporare. Ardeii și Ardeii iuți sunt incluși în această grupă atunci când sunt recoltați pentru consum ca legume și nu procesați în condimente. Datele FAO privind producția de mazăre verde și fasole verde se referă la greutatea totală, inclusiv păstăile, deși unele țări raportează pe baza greutății decojite. Greutatea păstăilor variază de la 40 la 50% pentru mazăre până la 70% pentru fasole. Datele privind suprafața grădinilor mici de legume sunt adesea omise în studiile agricole, deși pot fi raportate estimări ale producției. Datele comerciale pentru legume proaspete includ și legumele răcite, ceea ce înseamnă că temperatura produselor a fost redusă la aproximativ 0°C fără ca produsele să fie congelate. Legumele conțin în principal apă, reprezentând între 70 și 95% din greutatea lor. Au un conținut scăzut de nutrienți, dar conțin minerale și vitamine. FAO acoperă 27 de produse vegetale primare. Fiecare sortiment este listat împreună cu codul, numele sau denumirea științifică și o scurtă descriere. „Produsele derivate din legume” se referă la produsele prelucrate.^[53]

[56] Culturile de fructe constau din fructe și fructe de pădure care, cu puține excepții, se caracterizează prin gustul lor dulce. Aproape toate sunt culturi permanente, provenite în principal din copaci, tufișuri și arbuști, precum și viță de vie și palmieri. Fructele și fructele de pădure cresc pe ramurile, tulpinile sau trunchiurile plantelor, de obicei izolate, dar uneori grupate în ciorchini (de exemplu, banane și struguri). Culturile comerciale sunt cultivate în plantații, dar cantități importante de fructe sunt colectate și din plante răzlețe care pot fi sau nu cultivate. Deși pepenii galbeni și pepenii verzi sunt în general considerați fructe, FAO îi grupează în categoria legume deoarece sunt culturi temporare. Culturile de fructe sunt foarte perisabile. Perioada de valabilitate a acestora poate fi prelungită prin aplicarea de substanțe chimice care inhibă creșterea microorganismelor și printr-un control atent al temperaturii, presiunii și umidității din jur odată cu recoltarea fructelor. Fructele și fructele de pădure au un conținut foarte mare de apă, reprezentând aproximativ 70-90% din greutatea lor. Conțin, în diferite grade, minerale, vitamine și acizi organici, dintre care unii rezidă în coajă sau înveliș. Unele fructe au un conținut ridicat de fibre și alte componente necomestibile, astfel încât risipa este mare, de ex. 60% pentru fructul pasiunii și 35-45% pentru ananas. Partea necomestibilă a fructelor din zona temperată este mai mică, în general de ordinul a 10-15%, în timp ce fructele de pădure conțin foarte puține părți necomestibile. Conținutul de carbohidrați al fructelor variază foarte mult. Conținutul de proteine este foarte scăzut, în medie mai puțin de 1%, sau mai mic decât cel din legume. Conținutul de grăsimi din fructe este neglijabil, cu excepția notabilă a avocado. Fructele sunt consumate direct sau sunt procesate în fructe uscate, suc de fructe, conserve de fructe, fructe congelate, gem, băuturi alcoolice etc. Fructele nu sunt cultivate în mod normal pentru hrana animalelor, deși cantități semnificative de fructe bolnave și substandard, precum și anumite produse secundare ale industriei de prelucrare a fructelor, sunt destinate hrănirii animalelor. Datele de producție pentru culturile de fructe se referă la fructele recoltate efectiv. Datele despre banane se referă la greutatea bananelor individuale sau a ciorchinelor de banane, excluzând greutatea tulpinii centrale. FAO enumeră 36 de culturi primare de fructe^[53]

[57] Categoria păsări include efectivele de găini, rațe, gâște, curcani

[World_Bank-1] Banca Mondială (2024). „Agriculture, forestry, and fishing, value added (% of GDP) - Romania” [Agricultură, silvicultură și pescuit, valoare adăugată (% din PIB) - România]. data.worldbank.org. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_agriculture_employment-2] Eurostat (7 noiembrie 2024). „Agricultural labour input statistics: absolute figures” [Statistici privind inputurile de muncă în agricultură: valori absolute]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_total_employment-3] Eurostat (7 noiembrie 2024). „National accounts employment data by industry (up to NACE A*64). Total employment” [Datele privind ocuparea forței de muncă din conturile naționale pe industrie (până la NACE A*64). Total angajați]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agrostandard_creștere-4] Agrostandard (14 noiembrie 2024). „Eurostat: Producția agricolă a României în creștere de la an la an”. agrostandard.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[FAO_Land_use-5] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Land Use” [Utilizarea terenurilor]. fao.org/faostat. FAOSTAT. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Economistul-6] Gavrea, Marius (16 mai 2024). „Cum poate agricultura să alimenteze mai consistent PIB-ul României. Oportunități și provocări în 2024”. Economistul. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_arabil-7] Eurostat (7 noiembrie 2024). „Utilised agricultural area by categories. Arable land” [Suprafața agricolă utilizată pe categorii. Teren arabil]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agrostandard_proprietate-8] Agrostandard (10 iulie 2023). „Ce suprafețe de teren agricol lucrează în proprietate fermierii din România”. agrostandard.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_valoare_productie-9] Eurostat (13 noiembrie 2024). „Economic accounts for agriculture - values at current prices” [Conturi economice pentru agricultură - valori la prețuri curente]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Comisia_Europeană_cereale-10] Comisia Europeană (2024). „Cereale, plante oleaginoase, culturi proteice și orez”. agriculture.ec.europa.eu. Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[KeysFin-11] KeysFin (8 noiembrie 2023). „Keysfin Estimate: 2023, record year for Romanian Agriculture” [Estimare Keysfin: 2023, an record pentru agricultura românească]. keysfin.com. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Andy_Farm-12] „Exporturile de produse agricole românești: Provocări și oportunități”. Andy Farm. 15 septembrie 2024. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_Business_2023-13] Panțuru, Bogdan (14 decembrie 2023). „2023, an record pentru agricultura României”. Agro Business. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[profit.ro-14] Tudorică, Ionuț (18 octombrie 2024). „GRAFICE Exportul net. Ce vinde și ce cumpără, de fapt, România: Cerealele, nu mașinile, sunt în top. Cumpărăm fier, carburanți, pastile, mâncare”. profit.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agrobiznes-15] Crivoi, Luminița (4 februarie 2024). „Statistica UE pentru fructe și legume în 2023”. Agrobiznes. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[startupcafe.ro-16] Crăciun, Denisa (24 februarie 2022). „Industria de legume și fructe din România, nivel record în 2021”. startupcafe.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[CIPRA-17] Reveal Marketing Research (17 iulie 2023). „Românii și alimentația în 2023”. cipra.ro. CIPRA - Centrul de Informare, Prevenire Risc și Analiză. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Business24-18] „Unde se plasează România în agricultura din UE: Între cea mai mare pondere a persoanelor angajate și subzistență”. Business24. 13 decembrie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[România_Liberă-19] Macsim, Dana (13 noiembrie 2024). „Legea Arendei în dezbatere: fermierii solicită măsuri urgente pentru stabilitate în agricultură”. România Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_agriculture_Regional-20] Eurostat (1 martie 2024). „Agriculture statistics at regional level” [Statistici agricole la nivel regional]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agroinfo-21] Agroinfo (23 decembrie 2020). „Suprafața agricolă reală irigată în România!”. agroinfo.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[PNDR_2007-2013-22] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. „Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013” (PDF). madr.ro. Arhivat din original (PDF) la 22 decembrie 2015. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Revista_Ferma_2023-03-20-23] Mâț, Violeta (20 martie 2023). „Care este locul României în agricultura europeană?”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[lh2011-09-07-24] Befu, Daniel (18 iulie 2011). „Merele grozave care l-au sedus pe președintele României să acorde medalia "Meritul Agricol" unui miner”. România Liberă. Arhivat din original la 17 septembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[INSSE_prod_veg_r22-25] Institutul Național de Statistică (31 martie 2023). „Producția vegetală la principalele culturi în anul 2022”. insse.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Revista_Ferma-26] Mâț, Violeta (7 februarie 2023). „Cum s-a schimbat agricultura României în 10 ani?”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Romania_Press_Release-27] „INS: Doar 44,6% din suprafața agricolă utilizată se află în proprietatea celor care o utilizează”. Romania Press Release. 24 martie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_Business_2014-28] Șerban, Marius (5 decembrie 2014). „Ferma de subzistență, o bombă cu ceas”. Agro Business. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei-29] Cazacioc, Tiberiu (5 august 2011). „CAMPANIE EVZ. Grădină carpatină, fără țărani, fără mici ferme, fără…?”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrointel.ro-30] Lefter, Angelica (24 martie 2022). „Recensământ agricol – rezultate. Avem aproape 3 milioane de exploatații agricole. Sub o treime iau subvenții!”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrimanet.ro-31] „Ce suprafață agricolă utilizată mai are România?”. agrimanet.ro. 25 martie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[profit.ro_2023-06-30-32] „România, printre cei mai mari consumatori de îngrășăminte cu fosfor din UE”. profit.ro. 30 iunie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agerpres_2023-06-30-33] Agerpres (30 iunie 2023). „România printre cei mai mari consumatori de îngrășăminte cu fosfor din UE”. agerpres.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Capital_2009-11-09-34] „Distrugerea sistemelor de irigații a secătuit potențialul agriculturii”. Capital. 9 noiembrie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_zilei_2010-10-29-35] Popescu, Adam (29 octombrie 2010). „Visul cu grâne al lui Ceaușescu”. Evenimentul zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[AFIR_Irigații-36] Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (2020). „sM 4.3 - Infrastructura de irigații”. portal.afir.info. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2021-09-10-37] Nițu, Florentina (10 septembrie 2021). „Numărul tractoarelor agricole a crescut cu 12% în 5 ani: 230.000 de tractoare în 2020”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrointel.ro_2023-12-18-38] Timar, Oana (18 decembrie 2023). „Lista completă cu ajutoare și subvenții de stat pentru fermieri în 2024”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[AFIR_2024-10-16-39] Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (16 octombrie 2024). „AFIR depășește ținta de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală în 2024”. afir.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrointel.ro_2024-01-07-40] Dobre, Roxana (7 ianuarie 2024). „Subvenții APIA 2024. Condiții minime obligatorii”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agro-tv.ro_2024-01-30-41] Fîntînă, Ionuț (30 ianuarie 2024). „Subvenția de 100 EURO/hectar – Condițiile necesare pentru a primi banii”. agro-tv.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Proiectelor_și_Investițiilor_Europene_PNDR_2014-2020-42] Ministerul Proiectelor și Investițiilor Europene (2024). „Stadiul absorbției fondurilor europene la 30 septembrie 2024”. mfe.gov.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Proiectelor_și_Investițiilor_Europene-43] Ministerul Proiectelor și Investițiilor Europene (2024). „Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)”. oportunitati-ue.gov.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrointel.ro_2024-02-16-44] Timar, Oana (16 februarie 2024). „Calendar fonduri europene pentru fermieri în 2024”. agrointel.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[money.ro-45] Sandulescu, Dumitru (6 octombrie 2008). „Agricultura – starea de fapt”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2019-12-05-46] „România, după 30 de ani. Agricultura, domeniul neglijat de mai marii țării”. Știrile ProTV. 5 decembrie 2019. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Financial_Intelligence_2019-08-26-47] „Primii zece investitori străini în terenurile agricole din România dețin circa 180.000 de hectare”. Financial Intelligence. 26 august 2019. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Revista_Ferma_2024-06-10-48] Mâț, Violeta (10 iunie 2024). „Salariu minim agricultură: Câți bani primesc angajații din acest sector de la 1 iulie!”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Revista_Ferma_2024-07-15-49] Mâț, Violeta (15 iulie 2024). „Câți patroni și câți angajați are agricultura din România!”. Revista Ferma. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Historia_2024-07-15-50] Dumitrescu, Ionel-Claudiu. „Agricultura din perioada comunistă: Un exemplu clar de ineficiență economică”. Historia. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[51] „Ce producție de cereale avea România pe vremea lui Ceaușescu?”. Arhivat din original la 3 noiembrie 2012. Accesat în 19 ianuarie 2013.

[FAO-52] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w ^x ^y ^z ^aa ^ab ^ac ^ad ^ae ^af ^ag ^ah ^ai ^aj ^ak ^al ^am ^an ^ao ^ap ^aq ^ar ^as ^at ^au ^av ^aw ^ax ^ay ^az ^ba ^bb ^bc ^bd ^be ^bf ^bg ^bh ^bi ^bj ^bk ^bl ^bm ^bn ^bo ^bp ^bq ^br ^bs ^bt ^bu ^bv ^bw ^bx ^by ^bz ^ca ^cb ^cc ^cd ^ce ^cf ^cg ^ch ^ci ^cj ^ck ^cl ^cm ^cn ^co ^cp ^cq ^cr ^cs ^ct ^cu ^cv ^cw ^cx ^cy ^cz ^da ^db ^dc ^dd ^de ^df ^dg ^dh ^di ^dj ^dk ^dl ^dm ^dn ^do ^dp ^dq ^dr ^ds ^dt ^du ^dv ^dw ^dx ^dy ^dz ^ea ^eb ^ec ^ed ^ee ^ef ^eg ^eh ^ei ^ej ^ek ^el ^em ^en ^eo ^ep ^eq ^er ^es ^et ^eu ^ev ^ew ^ex ^ey ^ez ^fa ^fb ^fc ^fd ^fe Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Commodities by country” [Mărfuri în funcție de țară]. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[FAO_definitii-53] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ Organizația pentru Alimentație și Agricultură (2024). „Definitions and Standards” [Definiții și standarde]. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2012-04-03-58] Davidescu, Lucian (3 aprilie 2012). „Recoltă-record: România devine "porumbarul" Europei”. Evenimentul zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Bursa_2012-04-02-59] „Producția de cereale a României a crescut anul trecut cu 24,3%, la 20,78 milioane tone”. Bursa. 2 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2005-06-23-60] „Riso Scotti încearcă să redirecționeze o parte din cota de orez a Italiei către România],”. Ziarul Financiar. 23 iunie 2005. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2011-09-06-61] Lica, Cristina (6 septembrie 2011). „Cum înviară italienii orezul românesc "made în Oltenia"”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[economica.net_2015-03-10-62] Stanciu, Alina (10 martie 2015). „România redevine mare cultivator de orez. Italienii dirijează producția”. economica.net. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Adevărul_2009-08-10-63] „Craiova: Orezăria de la Gighera, repusă pe picioare de italienii de la Riso Scotti”. Adevărul. 10 august 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Digi24_2015-03-28-64] „Investiție italiană: Orezărie de 7.000 de hectare în Ialomița”. Digi24. 28 martie 2015. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[România_liberă_2011-09-13-65] Befu, Daniel (13 septembrie 2011). „România, orezăria de lux a Europei”. România liberă. Arhivat din original la 19 iunie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-street.ro_2010-07-26-66] „20% din suprafața cultivată cu grâu a fost afectată din cauza inundațiilor”. wall-stret.ro. 26 iulie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2011-03-31-67] Crăciun, Răzvan (31 martie 2011). „INS: Producția agricolă a crescut în 2010 la cereale și fructe și a scăzut la cartofi și legume”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[reucer2012-03-31-68] „Producția de grâu 2011. Unde se situează România, față de ceilalți cultivatori din regiune? Vezi estimări producții cereale 2011”. Agromonitor. 14 iunie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_România_2009-04-02-69] Șerban, Dragoș (2 aprilie 2009). „Producția agricolă vegetală a crescut în 2008”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2010-08-16-70] Popescu, Adam (16 august 2010). „Vrem minuni în agricultură fără apă și subvenții”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-street.ro_2010-04-01-71] „În top 4 state din UE după suprafața cultivată cu grâu”. wall-street.ro. 1 aprilie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-street.ro_2008-02-08-72] „Agricover si Bunge, parteneriat pentru sustinerea fermierilor”. wall-street.ro. 8 februarie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2008-07-21-73] „Productie dubla de rapita pentru 2008”. Ziarul Financiar. 21 iulie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Adevărul_2013-09-09-74] Man, Olimpia (9 septembrie 2013). „Comoara uitată a țării: cum vor să folosească britanicii cânepa românească”. Adevărul. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Săptămâna_Financiară_2005-10-10-75] „Cânepa, funia din casa spânzuratului”. Săptămâna Financiară. 10 octombrie 2005. Arhivat din original la 15 decembrie 2007. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_România_2010-11-25-76] Șerban, Dragoș (25 noiembrie 2010). „Cultura de mazăre, cea mai economică sursă de proteină pentru furajarea animalelor]”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_România_2009-09-08-77] Șerban, Dragoș (8 septembrie 2009). „Producția de tomate, castraveți, ardei, varză și vinete a crescut în primele 7 luni”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agroinfo.ro_2011-04-01-78] „INS: Producția de cartofi din 2010 a fost de 3,304 milioane tone, în scădere cu 17,5% față de 2009”. agroinfo.ro. 1 aprilie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2009-03-30-79] „România a importat de 13 ori mai multe legume decât a exportat”. wall-stret.ro. 30 martie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2010-03-16-80] „Producția națională de legume. Vezi care sunt segmentele pe creștere”. wall-stret.ro. 16 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2011-04-11-81] Bâtcă, Ana (11 aprilie 2011). „Agricultura României a devenit mai eficientă. Vezi cât am produs anul trecut”. Evenimentul Zilei access-date=2024-11-18.

[Capital_2011-08-13-82] „Producția de legume din acest an a ajuns la aproape 3,5 milioane tone, cu 400.000 tone peste cea obținută de România anul trecut”. Capital. 13 august 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Bursa_2008-06-25-83] „Patru milioane de tone - producția de cartofi din acest an”. Bursa. 25 iunie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[ecomagazin.ro_2010-04-16-84] „A crescut producția de pepeni, a scăzut cea de grâu”. ecomagazin.ro. 31 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2011-11-14-85] Radu, Mihaela (14 noiembrie 2011). „În șapte luni, România a importat cartofi în valoare de peste 22 milioane euro”. Evenimentul Zilei. Arhivat din original la 16 noiembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2012-04-17-86] „De ce cartofii românești sunt mai buni decât cei din import”. Evenimentul Zilei. 17 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agromonitor_2010-05-31-87] „Evolutia producției de legume, pe anul 2009, la tomate, varză și castraveți”. Agromonitor. 31 mai 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Capital_2006-04-04-88] „Zahăr autohton, la costuri impuse de Uniunea Europeană”. Capital. 4 aprilie 2006. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Capital_2004-02-05-89] „Uniunea Europeană ne face zahărul amar”. Capital. 5 februarie 2004. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2009-02-27-90] „Va dispărea sau nu industria zahărului din România?,”. wall-stret.ro. 27 februarie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Capital_2011-08-16-91] Radu, Mihaela (16 august 2011). „România își poate asigura necesarul de zahăr, dar produce numai o cincime din potențial”. Capital. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2016-04-16-92] „Statul acordă cele mai mari subvenții pentru culturile de tutun. Motivul pentru care suprafețele cultivate au scăzut dramatic”. Știrile ProTV. 16 aprilie 2016. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_România_2009-08-21-93] Șerban, Dragoș (21 august 2009). „Tutunul, înlocuit de struguri cu bani de la stat”. Agro România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2022-02-22-94] „Tutunul, cel mai mare contribuabil la PIB-ul țării, cu 20 mld. lei pe an. 75% din prețul unui pachet de țigări merge la stat”. Știrile ProTV. 22 februarie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agro_România_2023-01-31-95] „Cultura ciupercilor in Romania. Trecut si prezent”. Agro România. 31 ianuarie 2023. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[ciupnn2012-02-27-96] „Cum să scoți un miliard din gunoi”. Capital. 2 noiembrie 2000. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[ciupc2012-02-27-97] „Cifră record la producția de ciuperci de cultură”. Curierul Național. 1 septembrie 2005. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2002-11-06-98] „Vinia Iasi: Producția slabă de anul acesta se va vedea mai târziu”. Ziarul Financiar. 6 noiembrie 2002. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-street.ro_2010-03-23-99] „Piața nelegală de vinuri costă statul 100 mil. euro anual”. wall-street.ro. 23 martie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Newsweek_2023-12-14-100] Neacșu, Mircea (14 decembrie 2023). „Un altfel de raport asupra vinului românesc. Unde se află România pe harta mondială și de ce”. Newsweek România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Radio_România_Actualități_2016-09-15-101] „După 13 ani, UE deblochează exportul de porci vii pentru România”. Radio România Actualități. 15 septembrie 2016. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[jurnalul.ro_2018-06-18-102] Stoica, Adrian (18 iunie 2018). „Cele mai moderne abatoare ale României, date la fier vechi. Zootehnia, povestea unui dezastru programat”. jurnalul.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2010-07-29-103] „Porcul românesc ar putea ajunge din nou pe mesele europenilor”. wall-stret.ro. 29 iulie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Adevărul_2011-12-06-104] „UPDATE: Porcul românesc va fi primit din nou la export în UE”. Adevărul. 6 decembrie 2011. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrointel.ro_2012-12-05-105] „S-a dat liber la circulația porcilor în România. Cine câștigă și cine pierde”. agrointel.ro. 5 decembrie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Agerpres_2024-02-09-106] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Nica, Mariana (9 februarie 2024). „INS: Producția de carne de pasăre a României s-a majorat anul trecut cu 5,5% față de 2022”. Agerpres. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2024-07-26-107] „România înregistrează un deficit uriaș la carnea preferată a cetățenilor. Reacția lui Marcel Ciolacu”. Știrile ProTV. 26 iulie 2024. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2011-08-02-108] Razi, Gabriel (2 august 2011). „Alarmă în agricultură: România a pierdut în numai opt ani 900.000 de vaci, adică o treime din șeptel. Din economie a dispărut 1 miliard de euro”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2008-06-16-109] „INS: Producția de lapte și ouă a scăzut în 2007”. Ziarul Financiar. 16 iunie 2008. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[l2012-04-06-110] Osman, Oana (3 aprilie 2012). „Țării cât mai puțin lapte!”. Capital. Arhivat din original la 5 aprilie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[money.ro_2008-06-17-111] Săndulescu, Dumitru (17 iunie 2008). „AVE Impex Satu Mare se rebrenduiește și investește într-o fabrică de semi-preparate”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[money.ro_2008-07-13-112] Moldovan, Cristina (13 iulie 2008). „Transavia, export de preparate din carne”. money.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Bursa_2006-10-26-113] Măgureanu, Monica (26 octombrie 2006). „Un român consumă peste 20 kg de carne de pasăre pe an”. Bursa. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2011-11-23-114] Istratie, Dan (23 noiembrie 2011). „Importăm 11.000 de tone de carne de pui plină de antibiotice”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2022-01-27-115] „Consumul de carne de pui a atins un record la nivel mondial. Creșterea, vizibilă și în România”. Știrile ProTV. 27 ianuarie 2022. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2004-03-29-116] Pascal, Ilie Virgil (29 martie 2004). „Un an bun pentru stupii românești: piața mierii a ajuns la 45 de milioane de euro”. Ziarul Financiar. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2010-04-19-117] „Producția națională de miere ar putea crește anul acesta cu peste 10%”. wall-stret.ro. 19 aprilie 2010. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2024-03-25-118] Obrejan, Gina (25 martie 2024). „Suntem pe locul doi în Europa la producția de miere, însă mai bine de 70% din cantitate pleacă peste hotare”. Știrile ProTV. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Colțișor_de_România_2004-06-30-119] Iliescu, Valentin (30 iunie 2019). „Turism de vânătoare în România”. Colțișor de România. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[România_Liberă_2010-05-16-120] Badica, Petre (16 mai 2010). „Cum pierde statul zeci de milioane de euro din vânătoare”. România Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Mediului_fonduri_cinegetice-121] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația gestionarilor fondurilor cinegetice - 2021”. mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Parlamentul_României_Legea_171/2022-122] Parlamentul României. „LEGE nr. 171 din 8 iunie 2022 pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006”. legislatie.just.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Mediului_Faună-123] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația efectivelor de faună cinegetică sedentară evaluate în primăvara anului 2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Mediului_Căprior-124] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația efectivelor evaluate la specia Căprior în anul 2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Mediului_Păsări-125] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (2024). „Situația realizărilor la speciile de păsări migratoare în perioada de vânătoare 2023-2024” (Excel). mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[agrobiznes.ro_2023-10-30-126] Balamatiuc, Elena (30 octombrie 2023). „Patronatul Peștelui din România: Aproape 70% dintre fermele piscicole ar putea falimenta până anul viitor”. agrobiznes.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Lumina_2020-02-27-127] Zamfirescu, Cristina (27 februarie 2020). „România va cere subvenții pentru piscicultura în apă dulce”. Ziarul Lumina. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Parlamentul_European_2021-07-12-128] Parlamentul European (12 iulie 2021). „Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime: încurajând durabilitatea pe mare”. europarl.europa.eu. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Agriculturii_2022-11-30-129] Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (30 noiembrie 2022). „Programul pentru Acvacultură și Pescuit 2021-2027”. ampeste.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Știrile_ProTV_2018-02-03-130] „Bani de la Bruxelles pentru dezvoltarea pescuitului. Cât de rentabile sunt fermele piscicole în România”. Știrile ProTV. 3 februarie 2018. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Capital_2012-07-20-131] Boariu, Alexandru (21 iulie 2012). „Faliment la conservă”. Capital. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ziarul_Financiar_2006-10-08-132] {{cite journal |url=https://www.zf.ro/zf-24/romanii-importa-anual-50-000-tone-de-peste-2876783 |title=Românii importă anual 50.000 tone de pește |date=2006-10-08 |journal=Ziarul Financiar |access-date=2024-11-18

[Agerpres_2022-11-13-133] Nica, Mariana (13 noiembrie 2022). „Gheorghe Ștefan (MADR): Consumul de pește a crescut de la 6,5 kg/locuitor/an în urmă cu 12-13 ani, la 8,5 kg în prezent”. Agerpres. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2010-12-02-134] Popescu, Adam (2 decembrie 2010). „Mâna lungă a UE taie topoarele care distrug pădurile”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2010-11-30-135] Popescu, Adam (30 noiembrie 2010). „Fermierii: „Din taxa pe pârloagă, primarii vor plăti ajutoare sociale"”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Observator_2023-08-06-136] Loghin, Claudiu (6 august 2023). „Jumătate dintre pădurile României vor fi protejate de lege. ONG-urile critică planul Guvernului: „Ăsta este un avantaj special dedicat celor care fură lemn"”. Observator. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Europa_Liberă_2023-08-27-137] Burlă, Virgil; Coman, Octavian; Nica, Mihai; Păvălașc, Marian (27 august 2023). „Drumul lemnului, ca în filme. De la fierăstrău la drumul mare. 500.000 de transporturi de bușteni furați anual, 44.000 de dosare penale”. Europa Liberă. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Evenimentul_Zilei_2010-11-18-138] Pârvu, Mihnea-Petru (18 noiembrie 2010). „Execuțiile din codrii României. Pădurarii sunt împușcați sau schingiuiți”. Evenimentul Zilei. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Romania_Insider_2024-04-09-139] Dumitrescu, Radu (9 aprilie 2024). „Romania turns to AI to check timber transports” [România apelează la inteligența artificială pentru a verifica transporturile de cherestea]. Romania Insider (în engleză). Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Mediului_SUMAL-140] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (22 martie 2024). „Comunicat de presă - Guvernul României a adoptat astăzi noul Cod Silvic”. mmediu.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[FAO_Raport_2020-141] Organizația pentru Alimentație și Agricultură. „Global Forest Resources Assessment 2020: Main report” [Evaluarea Resurselor Forestiere Globale 2020: Raport principal]. Roma: Food and Agriculture Organization of the United Nations. doi:10.4060/ca9825en  . ISBN 978-92-5-132974-0. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Eurostat_Forests-142] Eurostat (1 decembrie 2023). „Forests, forestry and logging” [Păduri, silvicultură și exploatare forestieră]. ec.europa.eu/eurostat. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[Ministerul_Agriculturii_Agricultură_ecologică-143] Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (2024). „Planul de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice în România” (PDF). madr.ro. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2006-02-28-144] „Agricultură de profit: sfeclă, legume și produse ecologice”. wall-stret.ro. 28 februarie 2006. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[wall-stret.ro_2009-10-26-145] „Suprafața cultivată cu legume ecologice a crescut cu 15,7% in 2009”. wall-stret.ro. 26 octombrie 2009. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[b2012-02-23-146] „Agricultura ecologică din România și-a triplat numărul operatorilor din sistem, în 2011”. România liberă. 27 decembrie 2011. Arhivat din original la 7 martie 2012. Accesat în 18 noiembrie 2024.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[a]

[b]

[c]

[53]

[a]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]

[63]

[64]

[65]

[66]

[67]

[68]

[69]

[70]

[71]

[72]

[73]

[74]

[75]

[76]

[77]

[78]

[79]

[80]

[81]

[82]

[83]

[84]

[85]

[86]

[87]

[88]

[89]

[90]

[91]

[92]

[93]

[94]

[95]

[96]