Glosar de zoologie

Prezentul glosar de zoologie conține termeni din domeniul animalelor: denumiri de specii și fenomene biologice legate de acestea.

Cuprins
Ab - AcAd - AmAn - ApAr - AzBa - BeBi - BzCa - CiCl - CzDEFGHIJKLMNOPRSTUVZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

AModificare

Ab - AcModificare

 
Poziționare abdomen la om și la furnică
 
Acanthamoeba polyphaga
 
Diferite actinii
 
Marele acvariu din Barcelona
- mediu ~ - apa ca mediu de viață;
- organism ~ - organism care populează mediul acvatic.

Ad - AmModificare

 
Addax
 
Aguti
  • albină - (Aps mellifica) insectă din familia apidelor, care prezintă o importanță deosebită pentru mierea și ceara pe care o produce.
  • albinărel - vezi albinar.
  • albitură - nume generic dat exemplarelor mici de pești de culoare albă sau argintie (babușcă, plătică etc.).
  • albuș - substanță de natură albuminoidă, care înconjoară gălbenușul unui ou, servind ca sursă de apă pentru embrion.
  • alcion:
- specie de pescăruș albastru;
- pasăre marină legendară, considerată simbolul unui viitor fericit, întrucît își făcea cuibul numai pe o mare calmă.
 
Diferite amibe

An - ApModificare

- cea mai mare arteră a corpului la vertebrate;
- vasa pulsator cu funcție de inimă la unele animale nevertebrate (de exemplu, la viermi).
- orificiu de deschidere a cochiliei gasteropodelor;
- spațiu creat prin depărtarea celor două valve ale cochiliei lamelibranhiatelor;
- orificiul prin care protoplasma foraminiferelor comunică cu exteriorul.
- (despre unele animale) care este lipsit de picioare sau de labe; (despre unii pești) care este lipsit de înotătoare (de exemplu țiparul);
- (la plural) ordin de batracieni lipsiți de membre, având corpul vermiform, inelat (Apoda).

Ar - AzModificare

- gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, din familia fazianidelor, cu penele împestrițate, care trăiesc în arhipelagul Malaysiei;
- specie de fluturi pe ale căror aripi sunt pete rotunde;
- specie de pești cu pete rotunde, ca niște ochi.
- organ care servește la zbor, propriu păsărilor, unor insecte și unor mamifere;
- înotătoare la pești.
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, care are corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc, folosit mai ales ca nadă (Atherina mochon);
- pește teleosteean marin din familia aterinidelor, cu două dungi longitudinale argintii strălucitoare, folosit pentru alimentație sau ca nadă (Atherina hepsetus).
  • atractanți - substanțe produse de insecte (sau de alte organisme) pentru a atrage indivizi de sex opus, polenizatori ori pradă, sau sintetizate în laborator și industrial pentru a fi folosite în combaterea dăunătorilor.
  • ață-de-mare - pește teleosteean marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare și cu coada transformată în organ apucător (Nerophis ophidion teres).
  • aurelia - (Aurelia aurita) meduză acalefă din clasa scifozoarelor și care trăiește în Marea Neagră.
  • aușel:
- (Regulus regulus) pasăre migratoare din familia paridelor; este utilă deoarece consumă insecte.
- pasăre din familia pițigoiului, cu aripile și coada negre, cu spatele roșu- aprins, cu creștetul și gușa albe (Aegithalus pendulinus); pițigoi-pungaș;
- (numită și aușel-cu-cap-roșiatic) pasăre care are în vârful capului pene lungi de culoare roșie, înconjurate de pene galbene, mărginite cu o dungă neagră catifelată (Regulus ignicapillus).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare

Ba - BeModificare

- (Pelecanus crispus) specie de pelican de culoare albă;
- tip de melc fără cochilie.
  • baboi - nume generic dat peștilor mici de apă dulce, mai ales din Dunăre, exemple: biban, porcușor, boarcă.
  • babuin - maimuță mare, cinocefală, cu buzele proeminente (Papio).
  • babușcă - (Rutilus rutilus) pește teleostean din familia ciprinidelor, care trăiește în bălți și în iazuri (sinonim: bălos).
  • bacal(e)a - pește oceanic de culoare cenușie, cu pete galbene, comercializat sărat (Gadus morrhua).
  • bagá - materie cornoasă obținută prin prelucrarea carapacei țestoaselor, folosită pentru fabricarea de piepteni, brățări, tabachere, pentru ornamentarea mobilei etc.
  • balaban:
- specie de șoim;
- chefal mare (Mugii cephalus); altă denumire: laban.
- pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca bjoerkna);
- denumire regională pentru pelican (Pelecanus onocrotalus).
  • batracieni - vezi amfibieni.
  • batracofag - care se hrănește cu broaște.
  • batracoid - care are aspect de broască.
  • batracosperm - care este asemănător cu ouăle de broască.
  • bărbie:
- parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale;
- piele, sub formă a două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor.
- nume rusesc pentru morun (Huso huso), pește din familia Acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar;
- vezi delfinul alb.

Bi - BzModificare

- vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus);
- (Bubalus bubalus) specie de bovide originare din Asia de Sud, Asia de Sud-Est și China.
  • bivoli - denumire generică dată speciei bubaline.
  • bivol indian - vezi arni.
  • bivoltin - (despre insecte) la care ciclul vital are loc de două ori în cursul aceluiași an; de exemplu viermii de mătase care dau două recolte de gogoși în timpul unei singure veri.
  • bizam - (Ondatra zibethicus) mamifer rozator amfibiu, de apă dulce, asemănător cu șobolanul, care trăiește în vecinătatea apelor; sinonim: ondatră.
  • bizon - (Bison bison) mamifer din familia bovidelor de talie mare, răspândit în preerile din America de Nord.
  • blană - părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
  • blastocél - cavitatea centrală de segmentație a blastulei.
  • blastocist - stadiu în dezvoltarea embrionului la mamifere, care corespunde sfârșitului segmentării oului; veziculă germinativă.
  • blastosferă - vezi blastulă.
  • blastulă - stadiu embrionar globular la metazoare, cu celulele dispuse într-un strat și cu o cavitate în interior; a doua fază în dezvoltarea unui embrion (sinonime: blastocist, blastosferă).
  • blatide - familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, cu antenele lungi și cu protoracele mult lățit, ca un disc ce acoperă capul.
  • blenie - pește din familia Blenniidae, de apă dulce calmă și de litoral, cu capul mare și corpul alungit.
  • bleniide - familie de pești marini viu colorați, cu capul turtit în partea superioară, botul scurt și aripioara dorsală foarte lungă, având ca tip reprezentativ corosbina.
  • boa - șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de câțiva metri, care își ucide prada înainte de a o înghiți încolăcindu-se în jurul ei și sufocând-o (Boa constrictor).
  • boarță - pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus sau Rhodeus amarus); altă denumire: șfei.
  • bodârlău - pasăre de baltă înrudită cu rața, având zimții laterali ai ciocului asemănători cu dinții de ferăstrău (Mergus merganser); altă denumire: ferăstraș sau ferestraș.
  • Boidae - familie de reptile cuprinzând șerpii neveninoși de dimensiuni mari; exemplu: șarpele boa.
  • boiște - depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; locul unde are loc fecundarea.
  • boiștean - pește mic, de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, cu burta de culoare albă-argintie, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (Phoxinus phoxinus).
  • bombyx - gen de fluturi care cuprinde specia din care face parte fluturele de mătase (Bombyx mori).
  • boncăire - emisie de sunete puternice și prelungi de către cerbi, vite și alte animale erbivore mari, când acestea sunt furioase sau se află în perioada de împerechere.
  • bonită - specie de pești din Marea Mediterană, din care face parte tonul (Thunnus thynnis).
  • borză - gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și care, la atingere, elimină o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).
  • bot - partea dinainte a capului unor mamifere, având forma alungită, cuprinzând gura și nările.
  • botgros - pasăre mică, sedentară, cu penele roșietice pe piept și brune pe restul corpului, cu ciocul scurt, gros și tare (Coccothraustes coccothraustes); cireșar.
  • botridie - organ special de fixare, în formă de paletă și de franj, caracteristic unor viermi paraziți.
  • botriocefal - vierme parazit intestinal din clasa cestodelor în formă de panglică, având o lungime de 8–12 m și prevăzut cu două botridii, care trăiește în intestinul subțire al omului și al unor animale care au mâncat pește infectat cu larvele acestui parazit (Diphyllobothrium latum).
  • botroș - pasăre cântătoare, cu ciocul foarte scurt, cu penele de culoare roșu-închis pe piept, negre pe cap, cenușii pe spate și albe la coadă (Pyrrhula vulgaris).
  • bou de apă - gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus).
  • bou de baltă:
- numele a două specii de broască, una având pe partea centrală pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene (Bombinator pachypus);
- pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb (Botaurus stellaris).
- brotac;
- pasăre mică, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele galben-verzui, bătând în negru, având bărbia și gușa de culoare gălbuie (Carduelis chloris); altă denumire: florinte.
- pasăre sedentară mică, de mărimea mierlei, din ordinul paseriformelor, cu gușa albă, cu pete brune și cu ciocul subțire (Prunella collaris);
- pasăre mică, din ordinul paseriformelor, care are gușa sură (Prunella modulam).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

Ca - CiModificare

- pește de baltă din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau gălbuie, cu capul scurt și cu solzii mari (Carassius vulgaris);
- pește de apă dulce, mic-mijlociu, argintiu sau auriu, cu capul mic și cu solzii mari (Carassius carassius);
- (și caras alb, caras de Dunăre) specie de caras cu corpul mai scurt și mai gros, având culori ce variază de la alb-gălbui la negru, cu mărimi variabile (Carassius auratus gibelio).
  • carcasă - totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
  • carcinologie - disciplină care se ocupă cu clasificarea crustaceelor.
  • cardium - gen de moluște cu cochilia ovală, subțire, boltită, cu ornamentații formate din coaste radiare (Cardium).
  • carenate - subclasă de păsări care au sternul prevăzut cu o proeminență alungită (Carinatae).
  • carenă - prelungire în formă de lamă a sternului la păsări.
  • caret - țestoasă marină comestibilă, lungă de 60-80 cm, înotătoare, care trăiește în mările calde și din a cărei carapace cornoasă se obține bagaua (Eretmochelys imbricata).
  • caridă - animal marin asemănător cu racul, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Palaemon squilla).
  • carnasier:
- (despre animale) carnivor;
- (și carnasieră) fiecare dintre cele patru măsele mari și tăioase ale unor animale carnivore.
- înveliș protector secretat de unele animale inferioare, aflate în condiții de mediu nefavorabile;
- stadiu larvar al teniei.
  • chișcar - altă denumire pentru: țipar (Misgurnus fossilis), cicar (Eudontomyzon danfordi).
  • chiton - gen de moluște marine, poliplacofore, adică având cochilia formată din plăci articulate (Chiton).
  • chitonide - familie de animale cuprinzând chitonii și genurile înrudite.
  • chițcan:
- mamifer insectivor, cu blana brună-castanie, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește în păduri, în galerii mici etc. (Sorex araneus);
- nume dat mai multor specii de șoareci de mărimi diferite.
- animal vertebrat acvatic inferior (Eudontomyzon danfordi), asemănător cu un pește, care trăiește ca parazit pe pielea unor pești; altă denumire: pișcar;
- vezi țipar.

Cl - CzModificare

- apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui;
- partea posterioară, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.).
  • coajă:
- învelișul calcaros al oului;
- înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau crustacee.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare

- ordin de crustacee caracterizate prin prezența a 5 perechi de apendice (picioare) pentru mers (exemple: racul, crabul, homarul, langusta);
- ordin de cefalopode care au în jurul capului 10 tentacule (dintre care două sunt brațe prehensile) și prezintă un rudiment de cochilie (exemple: sepia, calmarul).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare

  • echinococ - (Echinococcus granulosus) vierme parazit din clasa cestodelor și care trăiește în intestinul câinilor, lupilor, vulpilor; produce boala numită echinicocoză.
  • echinoderme - încrengătură de animale marine, nevertebrate, cu corpul alcătuit după un plan de simetrie pentaradiară; exemple: arici de mare, stea de mare, crin de mare.
  • ectoderm:
- foiță embrionară externă;
- foiță epitelială externă a peretelui corpului la celenterate; este format dintr-un singur strat de celule.
- (Ephemera) ordin de insecte cu corpul subțire și moale, terminat cu trei filamente lungi, cu două perechi de aripi transparente, care trăiesc ca adult câteva zile sau ore, iar ca larvă (acvatică) 2-3 ani; efemeride;
- (și la singular) insectă din acest ordin.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare

  • falconiforme - (Falconiformes) ordin de păsări răpitoare de zi, bune zburătoare, cu cioc puternic, arcuit, cu gheare ascuțite și încovoiate, din care fac parte: vulturii, pajurile, ulii, șoimii, șoricarii și găile (sinonim: răpitoare de zi).
  • faună - totalitatea animalelor de pe un anumit teritoriu (și eventual dintr-o anumită perioadă din istoria Pământului) și care constă din animale autohtone și animale imigrate.
  • faur - vezi elateride.
  • fazan - (Phasianus colchicus) specie de pasăre din ordinul galiformelor, de mărimea unei găini, cu coada lungă.
  • fecundație - proces care constă în unirea gametului mascul (spermatozoid) cu cel femel (ovul), în urma căreia se formează oul fecundat; fecundația poate fi internă (când se produce în interiorul organismului femel, cum ar fi la păsări, la mamifere) sau externă (când se produce în afara organismului femel, cum ar fi la pești).
  • fecunditate - capacitate a animalelor de a se reproduce și de a da cu regularitate descendenți normali.
  • ferestraș (sau ferăstraș) mare - vezi bodârlău.
  • fibrocartilaj - cartilaj al osului copitei așezat vertical în partea posterioară a acestuia.
  • fildeș - substanță osoasă dură și foarte compactă, din care sunt constituiți colții (defensele) de elefant.
  • filiform - (despre forma unui organ) care este lung și subțire, în formă de fir, de exemplu: antenele insectelor.
  • fitofag - animal care se hrănește cu plante (frunze, flori, tulpină).
  • florinte - vezi brotăcel.
  • fotofor - organ luminos la coleoptere.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

GModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

HModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

IModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

JModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

KModificare

  • keta - (Oncorhynchus keta) specie de pește teleostean, înrudit cu păstrăvul, din care se obțin icrele de Manciuria.
  • kiwi - (Apteryx australis) specie de pasăre din ordinul apterigiformelor, lipsită de capacitatea de a zbura și care trăiește în pădurile din Noua Zeelandă, fiind pe cale de dispariție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare

- (Hirudo medicinalis) specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevăzut la cele două capete cu câte o ventuză, care se hrănește cu sângele animalelor de al caror corp se lipește;
- (Caprimulgus europaeus) pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, din ordinul Caprimulgiformes de culoare brună-cenușie, cu pete brune sau roșietice, care se hrănește cu insecte; denumire populară: mulge-capre.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare

- care are picioarele, labele sau aripioarele înotătoare lungi;
- specie de pești viu colorati din apele dulci ale Indochinei.
- fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor, asemănătoare ca structură și așezate succesiv; vezi și segment;
- segment primitiv al embrionului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

OModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare

- (Aspro zingel) pește răpitor cu corpul în forma de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos;
- denumire generică pentru mai multe păsări de genul Oenanthe, una dintre cele mai cunoscute fiind pietrarul cu creastă albă (Oenanthe leucopyga).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare

 
Roi de albine
  • roi:
- grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou;
- mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȘModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

- ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală;
- segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos.
 
Trompa albinei
  • trompă:
- excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat;
- prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt);
- canal prin care se elimină ovulele formate în ovar.
  • Tucuxis - delfin care trăiește în bazinele fluviilor Amazon și Orinoco (Sotalia fluviatilis).
  • tunică - membrană care acoperă corpul unor animale marine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȚModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

UModificare

  • urechelniță:
- (Forficula auricularia) insectă din ordinul dermapterelor, lungă de 9-15 mm, de culoare castanie, cu elitrele scurte și cu un clește mare, inofensiv;
- (Lithobius forficatus) miriapod cu corpul lung de 18-35 mm, colorat în brun-roșcat până la castaniu întunecat și cu 15 perechi de picioare, prima pereche fiind transformată în clești cu care prinde prada, pe care o paralizează cu ajutorul unui venin.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

XModificare

  • xilofag - (despre unele animale) care se hrănește cu lemn (exemple: carii, larva fluturelui Cossus, larvele de cerambicide); xilofagii sunt dăunători ai arborilor și provoacă deprecierea lemnului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ZModificare

  • zăgan - (sau vultur bărbos) pasăre răpitoare (Gypaetus barbatus) de talie mare, cu gâtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc.
  • zărgan - specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele colorate în verde (Belone belone euxini).
  • zebră - nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată de benzi alternative; cea mai cunoscută este Equus grevyi.
  • zébu - (Bos indicus) rasă de bou domestic care are pe spate o cocoașă de grăsime și care trăiește în Asia, Africa, America de Sud.
  • zibelină - vezi samur.
  • zimbru - (Bison bonasus) specie de bovideu sălbatic cu corpul masiv, coarne rotunde, coamă pe ceafă, barbă pe gât; cândva era larg răspândit în pădurile Europei și ale Caucazului.
  • zoogeografie - vezi geografia animalelor.
  • zoologie - ramură a biologiei al cărui obiect îl constituie studiul animalelor.
  • zoonoză - boală sau infecție transmisă pe cale naturală între animale vertebrate și om.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NoteModificare

  1. ^ A nu se confunda cu vasiliscul, reptilă fabuloasă din mitologie.
  2. ^ A nu se confunda cu planta omonimă.

Vezi șiModificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.