Acest glosar conține termeni din domeniul astronomiei și astronauticii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
albedo geometric al unei stele desemnează raportul dintre energia electromagnetică bolometrică reflectată de această stea, la unghi de fază zero, și cea reflectată în aceleași condiții (adică bolometrică și la un unghi de fază zero) de o suprafață fictivă, plană, perfect reflectorizantă, lambertiană și de aceeași secțiune efectivă ca și steaua considerată.
- titlul tradițional al lucrării de astronomie a lui Ptolemeu;
- (în Evul Mediu) culegere de observații astronomice, tratat de astronomie.
  • almucantarat - cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor.
  • Al Na'ir - steaua α Gruis.
  • Alnilam - steaua ε Orionis.
  • alpha - simbol (α) pentru steaua cea mai strălucitoare din orice constelație. Vezi mai jos.
  • Alpha Centauri - (α Centauri) cea mai strălucitoare stea din constelația Centaurul; este de fapt un sistem triplu, din care una din stele, Proxima Centauri, este steaua cea mai apropiată de Soare (4,2 ani lumină).
- Alpha Centauri C (abreviat α Cen C, iar uneori ACC) - una din componentele sistemului de trei stele Alpha Centauri. Vd. infra: Proxima Centauri.
- fie minimă (apsidă inferioară, sau periapsidă, sau periapsă) - periheliu;
- fie maximă (apsidă superioară, sau apoapsidă, sau apoapsă) - afeliu.
- studiul descriptiv al planetei Marte;
- studiul descriptiv al răspândirii planetelor.
- (despre aștri) care se înalță deasupra liniei orizontului;
- (în astrologie) parte a cerului, aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere.
  • asteroid troian - vezi troian (asteroid).
  • asteroid troian al lui Jupiter - asteroid care folosește orbita heliocentrică a lui Jupiter, fiind plasat în preajma punctelor Lagrange L4 sau L5 ale perechii Soare-Jupiter, adică sunt situate cu 60° în fața sau în urma planetei Jupiter.
  • asteroid troian al Pământului - asteroid a cărui orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu aceea a Pământului și care este situat în preajma unuia din punctele stabile Lagrange, L4 sau L5, ale perechii Soare-Pământ, adică este situat la circa 60° în fața sau în urma Pământului.
- vechi instrument pentru măsurarea unghiurilor și a pozițiilor aștrilor.
- instrument modern care servește la observarea momentului în care o stea atinge o înălțime determinară.
- astronomie de amatori - o activitate de loisir care constă în observarea unor obiecte de pe cerul diurn și nocturn situate în afara globului terestru.
- domeniu de cercetare situat în interfața astrofizicii și a fizicii particulelor;
- particulă elementară care constitue un obiect de studiu în astrofizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • calendar luni-solar - fondat atât pe ciclul anual al Soarelui cât și pe ciclul regulat al fazelor Lunii.
- variație periodică a radiației solare, variație care determină schimbări climatice pe Pământ; vezi și activitate solară;
- perioadă de 28 de ani, în care datele diferitelor zile ale anului cad în aceleași zile din săptămână.
  • ciclu undecenal - perioadă de circa 11 ani care se observă în desfășurarea fenomenelor solare și terestre.
  • circ lunar - vezi crater lunar.
  • circumlunar - (despre nave cosmice) care înconjoară Luna; sinonime: perilunar, circumselenar.
  • circumorbital - care se află, se petrece pe o orbită; periorbital.
  • circumpolar - (despre aștri) care este apropiat de Steaua Polară, care, în mișcarea diurnă, nu coboară sub orizont; sinonim: peripolar.
  • circumselenar - vezi circumlunar.
  • circumsolar - care se află, se petrece în jurul Soarelui.
  • circumstelar - care se află, se petrece în jurul unei stele.
  • circumterestru - care se află în jurul Pământului; care înconjoară globul terestru; periterestru.
  • clasă de luminozitate - termen din astrofizică; servește împreună cu Clasificarea spectrală Harvard la clasificarea stelelor după criterii fizice.
  • Clasificarea spectrală Harvard atribuie un tip spectral unei stele și corespunde global unei scări de temperatură.
  • Clasificarea Yerkes atribuie o clasă de luminozitate unei stele și corespunde global unei scări de radiație (vd. legea Stefan-Boltzmann) pentru o temperatură dată.
  • Clasificarea Mount Wilson se bazează pe liniile spectrale sensibile la gravitația de suprafață.
  • Clasificarea Mount Wilson a fost folosită pentru a distinge diferențele de luminozitate între stelele care au o temperatură similară.
  • Cloșca cu pui - denumire a roiului deschis Pleiadele.
  • coadă a unei comete - formațiune compusă din gaze și praf, uneori din ioni și electroni, și apare, de obicei, în direcția opusă Soarelui.
  • coamă (a unei comete) - gaze și praf care se degajă în jurul nucleului unei comete, la apropierea de Soare.
  • Coasa - vezi Cefeu.
  • combinezon spațial - îmbrăcăminte presurizată ermetic pe care astronauții trebuie să o poarte, pentru securitate, în anumite nave spațiale sau pentru asigurarea supraviețuirii lor în timpul ieșirilor extravehiculare.
  • comburant - substanță din compunerea unui combustibil destinat motoarelor cu reacție ale rachetelor, care conținând oxigen, întrețin arderea carburantului în motor.
  • Cometa lui Cezar - cea mai cunoscută cometă a Antichității. Vizibilitatea ei de șapte zile a fost luată de romani drept un semn al zeificării lui Iulius Caesar, asasinat cu puțin timp înainte ca această cometă să apară pe bolta cerească.
  • cometă - (cu simbolul astronomic  ) este, în astronomie, un mic corp ceresc, de aparență nebuloasă, constituit dintr-un nucleu din gheață, pulberi și roci, pe orbită, în jurul unei stele. Cel mai adesea este vorba despre steaua Sistemului nostru Solar, Soarele.
- cometă periodică - cometă care a fost observată la mai mult decât un periheliu și / sau care are o perioadă mai scurtă de 200 de ani.
- cometă pierdută - cometă care a dispărut la ultima trecere a sa la periheliu.
- cometă stinsă sau cometă degazată - cometă care și-a pierdut majoritatea elementelor volatile devenind astfel un asteroid.
  • Complexul din Orion - vezi Norul molecular complex din Orion.
  • condiția „fără limită” - concepția că Universul este finit, dar nu are limită (în timpul imaginar).
  • conjuncție - Două corpuri cerești se află în conjuncție dacă, văzute de pe al treilea (în general Pământul), apar foarte aproape unul de celălalt, pe bolta cerească.
  • constanta cosmologică - un aparat matematic utilizat de Einstein pentru a da spațiu-timpului o tendință intrinsecă de expansiune.
  • constantă solară - cantitatea de energie solară pe care o ar primi o suprafață de 1 m2, situată la o distanță de 1 ua (distanța medie dintre Pământ și Soare), expusă perpendicular pe razele Soarelui, în absența atmosferei.
  • constelație - mulțime de stele ale căror proiecții pe bolta cerească sunt suficient de aproape pentru ca o civilizație să le lege prin linii imaginare, pentru a forma o formă oarecare. O constelație este, în general, mai complexă decât un asterism, care poate reprezenta o parte dintr-o constelație sau să aparțină mai multor constelații.
  • contracție gravitațională - reducerea volumului unei stele datorită forțelor de atracție gravitațională, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
  • coordonate astronomice - sisteme de coordonate sferice folosite pentru determinarea poziției stelelor sau a altor obiecte astronomice.
- coordonate astronomice orizontale - coordonate astronomice având la bază planul orizontal al observatorului.
- coordonate astronomice ecuatoriale - coordonate astronomice având la bază planul ecuatorului Pământului.
- cosmogonie mitică - povestire mitică a formării Universului și, adesea, despre emergența societăților;
- cosmogonie științifică - știință a formării obiectelor cerești (planete, stele, galaxii etc.).
- Universul considerat în ansamblul său;
- Spațiul extraterestru.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- unghiul pe care îl face raza vizuală care pornește de la un observator către un astru de pe bolta cerească cu verticala locului;
- arcul de pe cercul vertical al astrului respectiv cuprins între zenit și astru.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • echinocțiu - moment astronomic în care ziua este egală cu noaptea (în mod obișnuit, 21 martie și 23 septembrie). Vd. infra: linia echinocțiului.
  • echipaj uman - persoanele care călătoresc și lucrează în spațiu (astronauți) în cadrul unei misiuni spațiale și care sunt pregătite și instruite pentru a efectua sarcini specifice în timpul misiunilor spațiale, inclusiv cercetare științifică, întreținere și reparații la bordul stațiilor spațiale sau în cadrul altor activități spațiale.
  • Eclipsa de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia.
  • eclipsă de Soare - (mai precis ocultație solară) se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare prin fața Soarelui.
  • ecuatorul ceresc - cerc mare pe sfera cerească, proiecția ecuatorului terestru pe aceasta. Prin extensiune, ecuatorul ceresc corespunde, pentru un obiect ceresc dat, proiecția ecuatorului acelui obiect pe sfera cerească.
  • ecuația timpului - parametru utilizat în astronomie pentru a explica mișcarea relativă aparentă a Soarelui față de Soarele mediu, care pot diferi, unul în raport cu celălalt, cu plus sau minus aproximativ un sfert de oră.
  • ecuație medie - diferența dintre unghiul orar al Soarelui adevărat (timpul adevărat) și unghiul solar al Soarelui mediu (timpul mediu) la un moment dat; servește la convertirea timpului adevărat în timp mediu și invers.
  • efectul de picătură neagră - efect optic generat de difracția instrumentelor optice, observabil în timpul tranzitelor lui Venus și într-o mai mică măsură în timpul tranzitelor lui Mercur prin fața Soarelui.
  • efectul Iarkovski - este o consecință a radiației termice primite de un asteroid în timpul deplasării sale pe orbită.
  • efemeride - publicație anuală care cuprinde pozițiile aparente al aștrilor pe sfera cerească și alte date despre aceștia.
  • ejecție de masă coronală (prescurtat EMC) - bulă de plasmă produsă în coroana unei stele (de exemplu în coroana solară).
  • elementele orbitale osculatoare - elemente orbitale date în general, care descriu bine mișcarea curentă, dar fluctuează în timp;
  • elementele orbitale proprii - elemente orbitale independente de fluctuațiile care apar de-a lungul timpului.
  • Elnath - steaua β Tauri, de magnitudine aparentă 1,65.
  • emisferă- fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești, mărginite de ecuatorul ceresc și de meridianul de referință.
  • emitanță sau iradianță - termen radiometric care cuantifică puterea radiației electromagnetice care lovește pe unitatea de suprafață perpendicular pe direcția sa.
  • energie întunecată - formă ipotetică de energie care umple uniform întregul Univers și are o presiune negativă, ceea ce o face să se comporte ca o forță gravitațională respingătoare.
  • epiciclu (în sistemul geocentric) - parte a modelului geometric folosit pentru a explica variațiile vitezei și direcției în mișcările aparente ale Lunii, ale Soarelui și ale planetelor.
  • epocă - moment în timp folosit ca un punct de referință pentru o cantitate astronomică variabilă în timp, cum ar fi coordonatele cerești sau elemente eliptice orbitale ale unui corp ceresc.
  • Equuleus - vezi Calul mic.
  • Era spațială - perioadă de timp, care a debutat cu lansarea lui Sputnik 1 și care cuprinde activitățile legate de cursa spațială, explorarea spațiului, tehnologia spațială precum și de evoluțiile culturale influențate de aceste evenimente.
  • Eris (136199 Eris) - planetă pitică cunoscută ca fiind cea mai masivă din Sistemul Solar (cu 27 % mai masivă decât Pluto) precum și a doua cea mai voluminoasă, după Pluto. Eris este al noulea corp cunoscut cel mai masiv și al zecelea cel mai voluminos care orbitează în jurul Soarelui.
  • erupție solară - explozie uriașă în atmosfera Soarelui, care poate elibera chiar mai mult de 6 × 1025 J de energie. Termenul este, de asemenea, folosit pentru a desemna fenomenele similare din alte stele. Sinonimie: furtună solară.
  • EURONEAR, acronim al European Near Earth Asteroids Research - program de cercetări al cărui obiect este dezvoltarea unei rețele destinate descoperirii și urmăririi obiectelor care intersectează orbita Pământului, inclusiv obiectele clasificate potențial periculoase.
  • Excentricitatea orbitală definește, în mecanica cerească și în mecanica spațială, forma orbitelor obiectelor cerești. În mod curent este notată cu  .
  • exobiologie - vezi astrobiologie.
  • exoplanetă - o planetă situată în afara Sistemului Solar; uneori este denumită planetă extrasolară.
  • eveniment Miyake - creștere bruscă observată în producția de izotopi cosmogeni, cauzată de razele cosmice.
  • evoluția stelelor - vezi faze stelare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- galaxie cu disc - galaxie caracterizată prin prezența unui disc galactic în jurul unui bulb galactic care materializează centrul și conține în general o gaură neagră supermasivă.
- galaxie de câmp - galaxie care nu aparține unui roi de galaxii și astfel este izolată gravitațional.
- galaxie eliptică - concentrare elipsoidală (în formă de ou) a unor miliarde de stele, care se aseamănă cu roiurile globulare, la scară mare. Au o foarte mică structură internă, iar densitatea stelelor diminuează încet de la centrul foarte luminos spre margini difuze.
- galaxie inelară - galaxie având forma unui inel. Inelul este constituit din stele albastre masive și relativ tinere, care sunt extrem de strălucitoare. Regiunea centrală conține materie relativ puțin luminoasă.
- galaxie lenticulară - galaxie cu disc fără brațe spirale. Acest tip de galaxii reprezintă tranziția între o galaxie eliptică și o galaxie spirală în Secvența Hubble.
- galaxie neregulată - galaxie care nu prezintă nicio structură regulată sau discernabilă și care, pentru acest motiv, este clasată aparte în clasificarea lui Hubble a galaxiilor. Cele mai multe galaxii neregulate sunt pitice.
- galaxie peculiară - galaxie care are o formă neobișnuită, o dimensiune excepțională sau o compoziție diferită de alte galaxii.
- galaxie pitică - mică galaxie compusă din 100 de milioane până la câteva miliarde de stele, un număr relativ mic în raport cu cele 200 până la 400 de miliarde de stele ale Căii Lactee.
- galaxie satelit - galaxie care gravitează în jurul unei galaxii mai mari.
- galaxie spirală - galaxie care cuprinde mai multe sute de miliarde de stele, care ia o formă turtită de disc, cu o umflătură centrală sferică și luminoasă numită bulb galactic. Discul, în mod tipic, conține mai multe brațe luminoase, în care se află stelele cele mai tinere și cele mai luminoase. Aceste brațe se înfășoară în jurul centrului formând o spirală, dând numele galaxiilor.
- galaxie spirală magellanică - un tip de galaxie spirală care posedă doar un singur braț spiral.
- gaură neagră primordială - o gaură neagră creată în Universul foarte timpuriu.
- gaură neagră supermasivă - gaură neagră a cărei masă este de ordinul a unui milion de mase solare sau mai mult.
- gigantă albastră - stea foarte caldă, foarte strălucitoare și foarte masivă (mai mult de 18 mase solare), de culoare albastră și de tip spectral O sau B.
- gigantă luminoasă - stea de clasă de luminozitate II.
- gigantă roșie - stea care a evoluat dincolo de secvența principală, devenind astfel gigantă, însă de mai mică talie decât gigantele albastre.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Kaus Australis - steaua ε Sagitarii.
  • Kochab - Vd. supra: Beta Ursae Minoris (steaua β Ursae Minor).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- librație lunară - balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei eliptice pe care o descrie în jurul Pământului. Librația permite îndeosebi unui observator aflat la suprafața Pământului să vadă mai mult de 50 % din suprafața Lunii.
- limb lunar - marginea discului Lunii.
- lună anomalistică - intervalul de timp dintre două perigee ale Lunii.
- lună draconitică - perioada dintre două treceri ale Lunii la același nod al orbitei sale.
- lună siderală - timpul necesar ca Luna să efectueze o revoluție completă a orbitei, măsurate într-un sistem de referință fix;
- lună sinodică - Vd. supra: lunație.
- lună tropică - timpul necesar ca Luna să-și regăsească aceeași longitudine ecliptică.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Nadir - punctul de pe sfera cerească reprezentativ al direcției verticale descendente, adică punctul de pe sfera cerească aflat chiar dedesubtul observatorului. Este opusul Zenitului.
  • navă cosmică (sau spațială) - vezi astronavă.
  • navigație spațială - vezi astronavigație.
  • Nebuloasa Cap de Cal - cunoscută oficial sub numele de Barnard 33 (IC 434 desemneză nebuloasa de emisie din ultimul plan), este o nebuloasă obscură din constelația Orion. Este situată chiar sub Alnitak (ζ Ori), steaua cea mai la est a Centurii lui Orion.
  • Nebuloasa Orion - cunoscută ca M42 sau NGC 1976, este un nor difuz care strălucește în emisie și în reflexie, în centrul constelației cu același nume.
  • Nebuloasa Sacul cu Cărbuni este regiunea cea mai întunecată a Căii Lactee. Este o nebuloasă obscură, un nor de gaz și de praf interstelar care se prăbușesc pe ele însele, când masa lor este suficientă, formându-se stele.
  • Nebuloasa solară - nor molecular interstelar din care s-a format Sistemul Solar acum 4,5 miliarde de ani.
  • nebuloasă - obiect ceresc compus din gaz rarefiat, ionizat sau din praf interstelar.
- nebuloasă de absorbție - Vd. infra: nebuloasă obscură.
- nebuloasă de emisie - nor de gaz ionizat în mediul interstelar care absoarbe lumina unei stele calde apropiate și care o reemite sub forma unor culori variate cu energii mai joase.
- nebuloasă de reflexie - nor de praf interstelar care reflectă lumina unei sau mai multor stele vecine.
- nebuloasă întunecată - Vd. infra: nebuloasă obscură.
- nebuloasă obscură - regiune în care praful interstelar pare că se concentrează în nori mari care apar în regiuni sărace în stele. Nebuloasele obscure pot fi văzute dacă întunecă o parte a unei nebuloase de emisie sau de reflexie (cum este nebuloasa Cap de Cal, din constelația Orion), sau dacă blochează lumina emisă de stele din ultimul plan (cum este nebuloasa Sacul cu Cărbuni, din constelația Crucea Sudului). Alte denumiri: nebuloasă întunecată și nebuloasă de absorbție.
- nebuloasă planetară - nebuloasă de emisie constituită dintr-o cochilie de gaz în expansiune ejectat de o stea la sfârșitul vieții, în tranziție de la starea de gigantă roșie la starea de pitică albă în timpul ramurii asimptotice a gigantelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- ocultație solară - vezi: Eclipsă de Soare.
  • Omul cu Șarpele - Vd. infra: Ophiuchus.
  • Ophiuchus sau Ofiucus, cunoscută și cu denumirea de Omul cu Șarpele, este o constelație din emisfera nordică; este traversată de Soare din 29 noiembrie până în 18 decembrie.
  • opoziție - termen utilizat în astronomie când două obiecte cerești, văzute de pe un al treilea, se află pe partea opusă a sferei cerești, unul față de celălalt.
  • orbită - traiectoria urmată de un corp prin spațiul cosmic, în jurul unui alt corp sub efectul gravitației.
- orbită circulară - orbită a cărei traiectorie este sub formă de cerc.
- orbită geocentrică - orbită a unui corp în revoluție în jurul Pământului.
- orbită geostaționară, abreviat GEO (în engleză, geostationary orbit) - orbită circulară în jurul Pământului, caracterizată printr-o înclinație orbitală nulă și o viteză orbitală identică cu aceea a Pământului.
- orbită de transfer geostaționară - orbită intermediară care permite plasarea sateliților pe orbita geostaționară.
- orbită geosincronă - orbită a cărei perioadă este egală cu o zi siderală. Aceasta implică o altitudine de circa 35.786 km.
- orbită heliocentrică - orbită a unui corp în revoluție în jurul Soarelui.
- orbită kepleriană - orbita unui corp în interacțiune gravitațională cu un singur alt corp, fiecare corp fiind asimilabil unui punct.
- orbită selenocentrică - orbită a unui corp în rotație directă în jurul Lunii.
- linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafața globului pământesc;
- porțiune a suprafeței globului terestru vizibilă pe un teren deschis.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • paleoastronomie - Vd. supra: arheoastronomie.
  • Parametrul gravitațional standard al unui corp - produsul constantei planetare gravitaționale cu masa acelui corp.
  • Parametrul lui Tisserand - în raport cu o planetă P, este un parametru fără dimensiuni, care caracterizează influența gravitațională a planetei P asupra unei planete minore.
  • Parker (sondă spațială) - Sonda solară Parker (în engleză Parker Solar Probe, abreaviat PSP) este un observator solar spațial dezvoltat de NASA, a cărui lansare a avut loc la 12 august 2018. Obiectivul misiunii este studierea coroanei solare.
  • Parsec (simbol: pc) - unitate de măsură a lungimii definită ca distanța de la care 1 UA se vede sub unghiul de 1" sau Pământul are o mișcare de paralaxă de 1".
  • pată solară - o regiune întunecată pe suprafața Soarelui (fotosferă) care este marcată de o temperatură inferioară celei a mediului înconjurător și de o intensă activitate magnetică.
  • Pământ - planetă a Sistemului Solar, a treia de la Soare și a cincea cea mai mare, ca talie și masă, din acest sistem planetar, fiind cea mai masivă dintre planetele telurice. Altă denumire: Terra.
  • Părul Berenicei (în latină, Coma Berenices) - constelație puțin luminoasă care se află chiar la est de constelația Leul.
  • Pegas - constelație din emisfera nordică, situată la sud de constelația Andromeda, la nord de constelația Peștii și la nord-vest de constelația Vărsătorul. Este a șaptea constelație de pe cer, ca întindere.
  • periaps, periapsis, periapsidă, pericentru sau apsidă inferioară - punctul de pe orbita unui obiect ceresc, în care distanța este minimă în raport cu focarul acestei orbite.
  • perilunar - vezi circumlunar.
  • perioadă - interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper.
  • periorbital - vezi circumorbital.
  • peripolar - vezi circumpolar.
  • periscop solar - periscop special cu care se fotografiază poziția față de orizont a discului solar.
  • periterestru - vezi circumterestru.
  • perlele lui Baily (uneori mărgelele lui Baily, ori boabele lui Baily) - fenomen optic care poate fi observat în timpul unei eclipse totale de Soare; cu puțin înainte sau după totalitate, timp de câteva secunde, apar puncte luminoase pe limbul lunar, așa cum sunt înșirate perlele pe un colier. Diamantul (sau inelul de diamant) este un caz particular al perlelor lui Baily, când pe limb se observă doar un singur punct foarte strălucitor.
  • Perseide - ploaie de meteori al cărei corp părinte este cometa Swift-Tuttle. Radiantul Perseidelor se află în constelația Perseu. Vd. infra.
  • Perseu - constelație din emisfera nordică, relativ întinsă, care posedă multe stele strălucitoare, dintre care o stea variabilă, Algol (β Persei); denumire populară: Barda.
  • pilot automat - sistem de comandă, bazat pe principiul giroscopului, care conduce automat o navă spațială și care îndeplinește o parte din funcțiile pilotului uman.
  • Pi Puppide - ploaie de meteori al cărei radiant este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, însă doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a corpului părinte, cometa periodică 26P/Grigg-Skjellerup.
  • pitică albă - stea rece stabilă, susținută de repulsia dintre electroni datorată principiului de excluziune.
  • pitică cenușie - obiect substelar a cărui masă adevărată este inferioară masei minime necesare fuziunii termonucleare a hidrogenului, dar superioară celei necesare fuziunii termonucleare a deuteriului, corespunzând unei mase situate între 13 MJ și 75 MJ. Mai simplu, este vorba de un obiect insuficient de masiv pentru a fi considerat o stea, însă mai masiv decât o planetă gigantă.
  • pitică galbenă - stea de tip G V (citit: „G cinci”), adică stea galbenă din secvența principală, având clasa de luminozitate V și fiind de tip spectral G (stea galbenă). Masa unei pitice galbene este cuprinsă între 0,8 și 1,2  . Soarele este un exemplu tipic de stea pitică galbenă.
  • pitică neagră - evoluția ipotetică a unei stele pitice albe, care s-a răcit suficient pentru a nu mai emite lumină vizibilă.
  • pitică roșie - stea din secvența principală, de tip spectral M V (citit: „M cinci”), adică este de tip spectral M (stea roșie), clasa de luminozitate V.
- pitică orange - stea de tip K V (citit: „K cinci”), adică stea care aparține secvenței principale (clasă de luminozitate V) de tip spectral K (stea orange), denumită târzie (pitice orange, cele mai reci); aceste stele sunt uneori incluse printre piticele roșii. Ele se situează între piticele galbene (analoage Soarelui) și piticele roșii.
  • placa Pioneer - denumirea a două plăci metalice, plasate la bordul navelor Pioneer, care conțin un mesaj simbolic gravat și care poate fi descoperit de o eventuală formă inteligentă de viață extraterestră.
  • plajă solară - regiune luminoasă din cromosfera Soarelui, de obicei întâlnită în regiunile de lângă petele solare.
  • plan meridian - plan definit de verticala locului și de axa lumii.
  • Planeta Nouă - o ipotetică planetă gigantă, cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar.
  • planetarium - încăpere (sală) cu tavanul sub formă de cupolă pe care sunt prezentate cerul cu corpurile cerești, cu ajutorul unui proiector; prin metonimie, proiectorul specific care permite simularea cerului pe un ecran emisferic, ca și sala unde funcționează proiectorul, chiar și structura organizată în jurul său.
  • planetă - corp ceresc care orbitează în jurul Soareui sau în jurul unei alte stele, care posedă o masă suficientă pentru ca gravitatea sa să o mențină în echilibru hidrostatic, adică sub o formă aproape sferică, nu suferă în interiorul său reacții de fuziune nucleară și și-a eliminat orice „corp rival” care se deplasase pe orbita sa sau pe o orbită apropiată.
 
Soarele este un bulgăr de plasmă.
  • Pleiadele (denumit și Messier 45 / M 45 precum și NGC 1432/35) - roi deschis de stele care face parte din constelația Taurul. Vd. infra.
  • ploaie de meteori - eveniment ceresc în care mai mulți meteori (fenomen luminos) sunt observați pe cerul nopții, aparent radiind dintr-un punct fix (numit radiant).
  • ploaie de stele - vd. ploaie de meteori.
  • Plușul Local - Vd. Norul Interstelar Local.
  • Pluto (134340 Pluto) - planetă pitică, cea mai voluminoasă cunoscută din Sistemul Solar și a doua cea mai masivă după Eris. Deseori este denumită Pluton.
  • pol - fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
  • pol ceresc - fiecare dintre cele două puncte în care bolta cerească pare să fie intersectată de axa în jurul căreia se efectuează mișcarea diurnă a aștrilor.
  • polară (variabilă cataclismică) - sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.
  • Polaris - steaua cea mai strălucitoare din constelația Ursa Mică, cunoscută prin faptul că indică direcția polului nord ceresc, cu o bună precizie, fapt ce i-a conferit denumirea de Steaua Polară. Este cunoscută și sub denumirea de Alpha Ursae Minoris. Denumirea Polaris a fost adoptată de Uniunea Astronomică Internațională, în 2016, ca denumire oficială.
  • Pollux (Beta Geminorum, β Gem / β Geminorum) - steaua cea mai strălucitoare din constelația Gemenii și una dintre cele mai strălucitoare de pe cerul nocturn. Pollux este și prima stea vizibilă cu ochiul liberă cunoscută că posedă o exoplanetă pe orbită.
  • populație de stele - ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică.
  • principiul antropic - concepție conform căreia Universul este vizibil în forma cunoscută, în caz contrar omenirea nu ar exista pentru a-l observa.
  • prismă Amici - numită după inventatorul său, astronomul italian Giovanni Battista Amici, este un tip de prismă dispersivă compusă care este utilizată pe scară largă în spectrometrie precum și ca redresoare a imaginii.
  • prismă Koss - prismă pentagonală montată pe un sextant, pentru măsurarea depresiunii orizontului și refracției terestre.
  • proces s - mulțime de procese astrofizice care conduc la nucleosinteza a circa jumătate din elementele chimice cu număr atomic superior celui al fierului.
  • proeminență solară - Vd. infra: protuberanță solară.
  • proiecție terestră a unui astru - punct în care dreapta astru-centrul Pământului intersectează sfera terestră; sinonim: punct subastral.
  • propergol - amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor.
  • protocoale post-detectare - set de reguli pe care entitățile guvernamentale sau alte organizații intenționează să le urmeze pentru detectarea, analiza, verificarea, anunțul și răspunsul la semnale confirmate din partea unor civilizații extraterestre.
  • protuberanță solară - nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.
  • Proxima Centauri - pitică roșie cunoscută ca fiind cea mai apropiată stea de Sistemul nostru Solar, la 4,23 de ani-lumină de Terra, în constelația Centaurul. Vd. supra: Alpha Centauri C.
  • Puful Local - Vd. Norul Interstelar Local.
  • pulsar - obiect astronomic care produce un semnal periodic mergând de la o milisecundă la câteva zeci de secunde.
  • punct autumnal - punct de pe ecliptică prin care trece Soarele la echinocțiul de toamnă; vezi și punct vernal.
  • punct Lagrange - poziție din spațiu, în care câmpul de gravitație a două corpuri aflate în mișcare orbitală, unul în jurul celuilalt, și de mase importante, săvârșesc exact forța centripetă cerută pentru ca acest punct din spațiu să însoțească simultan mișcarea orbitală a celor două corpuri. Este notat de la L1 la L5.
  • punct echinocțial - unul dintre cele două puncte de intersecție ale liniei echinocțiale cu sfera cerească; vezi și punct autumnal.
  • punct subastral - vezi proiecție terestră a unui astru.
  • punct subsolar - punctul în care Soarele este perceput ca fiind chiar deasupra capului (la zenit).
  • punct vernal - punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Quadrantide -Vd. supra: Cvadrantide.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- mișcarea de revoluție a Pământului - mișcare care se conjugă cu rotația Pământului și care poate fi definită, în primă aproximare, ca o mișcare de translație eliptică a Pământului în jurul Soarelui.
  • Rigel (β Orionis) - cea mai strălucitoare stea din constelația Orion și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer cu magnitudine vizuală de 0,12.
  • rotația Pământului - o mișcare a Pământului care poate fi definită, în primă aproximare, ca mișcarea de rotație a Pământului în jurul axei polilor geografici, care unește Polul Nord de Polul Sud.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • Sabia lui Orion - asterism în constelația Orion, compus din trei stele (42 Orionis, Theta Orionis și Iota Orionis), sub proeminentul asterism, centura lui Orion.
  • Sabik - steaua η Ophiuchi.
  • Sagittarius - denumirea latină a constelației Săgetătorul.
  • Sagittarius A (abreviat Sgr A) - o sursă radio / radiosursă complexă situată în centrul Galaxiei Noastre.
  • Sagittarius A* (abreviat Sgr A*) - o sursă intensă de unde radio și foarte compactă din Centrul Galactic al Căii Lactee; radiosursa Sgr A* este considerată ca fiind asociată unei găuri negre supermasive de circa 4,152 de milioane de mase solare.
  • sarcină utilă - în astronautică, element (sau ansamblu de elemente), pe care îl poate transporta un vehicul spațial și care este destinat să îndeplinească obiectivele misiunii.
  • satelit - corp ceresc care se rotește în jurul altui corp ceresc, însoțindu-l în cursul mișcării lui de revoluție.
  • sateloid - aparat de zbor orbital, cu motor-rachetă de mică tracțiune, constituind un intermediar între un avion și un satelit artificial și care se rotește pe o orbită apropiată de Pământ.
  • Saturn - a șasea planetă a Sistemului Solar, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare și a doua, după Jupiter, ca talie. Este o gigantă gazoasă, alături de Jupiter, Uranus și Neptun.
  • Săgetătorul - constelație din Emisfera australă (și semn zodiacal cu simbolul  ) compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber, având stelele Kaus Australis și Nunki; denumire latină: Sagittarius, denumire populară: Arcașul.
  • scut termic - dispozitiv destinat protejării părții anterioare a une nave spațiale contra încălzirii cinetice.
  • scintilație - modificare de intensitate și de colorație a luminii stelare, datorită refracției sale neregulate în atmosferă; sclipire a unei stele.
  • Scorpionul (în latină Scorpio) - constelație zodiacală traversată de Soare din 20 noiembrie până în 29 noiembrie. Este situată între constelațiile Balanța la vest și Ophiuchus la est. Aparține emisferei cerești sudice, iar cea mai mare parte a sa se află sub ecliptică. Scorpionul era una dintre cele 48 de constelații identificate de Ptolemeu. Simbolul constelației este   (unicode ♏).
  • Scutul - constelație mică, în apropierea ecuatorului ceresc; uneori este denumită Scutul lui Sobieski, în onoarea regelui polon. Denumirea latină este Scutum.
  • Scutul lui Sobieski - Vd. supra: Scutul.
  • Scutum - Vd. supra: Scutul.
  • secundă-lumină - distanța parcursă de lumină într-o secundă (vezi și an-lumină).
  • secvența Hubble - clasificare a tipurilor de galaxii bazată pe criterii morfologice, dezvoltată în 1936 de Edwin Hubble.
  • secvența principală - o bandă continuă și foarte distinctă de stele care apar pe diagrame, în care abscisa este indicele de culoare B-V , iar ordonata luminozitatea sau, în sens invers, magnitudinea absolută a stelelor. Aceste diagrame culoare-luminozitate sunt cunoscute sub numele de „diagrame Hertzsprung-Russell”, după coinventatorii lor, Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell.
  • sednoid - obiect transneptunian din Sistemul Solar al cărui periheliu se află dincolo de 50 de unități astronomice de la Soare și a cărui semiaxă majoră este cuprinsă între 150 și 1.500 de unități astronomice. Sednoidele formează o submulțime a obiectelor detașate.
  • semiaxa majoră (notată:  ) - jumătatea distanței care separă pericentrul de apocentru (cel mai mare diametru al elipsei). Acest parametru definește marimea absolută a orbitei.
  • semiaxa minoră (notată:  ) - jumătatea axei mici; se întinde din centrul elipsei până la unul sau la celălalt punct dintre punctele cele mai apropiate de pe aceasta.
  • senzor - în teledetecție, instrument care culege energia radiantă din scena dorită și furnizează un semnal electric corespunzător pentru măsurare.
  • sextant:
- instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o șesime de cerc, prevăzut cu două oglinzi și cu o lunetă mică, care se întrebuințează la măsurarea distanței unghiulare dintre două puncte și se folosește în astronomie, navigație și aviație.
- arc sau sector de cerc egal cu 60°.
- stea Be - de tip spectral B, prezintă și linii spectrale de emisie. Au o foarte mare viteză de rotație; în jurul lor au un disc responsabil de liniile de emisie.
- stea binară - un tip de sistem binar compus din două stele care orbitează în jurul unui centru de gravitate comun; altă denumire: stea dublă.
- stea binară în contact - stea ale cărei componente umplu, în întregime, lobii lor Roche.
- stea binară spectroscopică - pereche de stele a căror mișcare orbitală este pusă în evidență prin variația vitezei radiale a uneia sau a celor două componente; această viteză este măsurată cu ajutorul unui spectrograf.
- stea binară detașată - stea ale cărei componente sunt suficient de îndepărtate una de cealalta în așa fel încât niciuna dintre ele să nu-și umple Lobul lui Roche.
- stea dublă - vezi stea binară.
- stea eruptivă - stea variabilă pitică roșie sau pitică cenușie, care poate manifesta o creștere spectaculoasă cât și imprevizibilă a luminozității, de o durată foarte variabilă (de la câteva minute la câteva ore).
- stea gigantă - Vezi: gigantă.
- stea gigantă luminoasă - Vezi: gigantă luminoasă.
- stea hiperdensă - stea cu densitate mult mai mare decât a celor considerate normale.
- stea neutronică - stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni și alte particule grele.
- stea optic dublă - două stele fără legătură fizică între ele, dar care par apropiate, fiind observate de pe Terra.
- stea pitică - o stea este numită „pitică” atunci când clasa sa de luminozitate este V (citit: „cinci”). Acest lucru semnifică faptul că steaua este tânără și se află, în diagrama HR, încă în secvența principală.
- stea polară - termen generic care desemnează o stea vizibilă cu ochiul liber, care se găsește aproximativ pe aliniamentul axei de rotație a unei planete; în cazul particular al planetei Pământ, Steaua Polară este Polaris, cunoscută ca Alpha Ursae Minoris. (Vd. supra.)
- stea variabilă - o stea a cărei luminozitate variază în cursul unor perioade mai lungi sau mai scurte.
- stea variabilă Beta Cephei (denumită uneori stea variabilă Beta Canis Majoris) - un tip de stea variabilă pulsatorie: variațiile ei de strălucire sunt cauzate de pulsațiile suprafeței stelei.
- stea variabilă cataclismică - un tip de stea binară constituită dintr-o primară pitică albă și o secundară care-i transferă masa sa.
- stea variabilă cataclismică magnetică - un sistem binar variabil cataclismic care posedă un puternic câmp magnetic.
- stea variabilă luminoasă albastră (abreviat: LBV) - stea variabilă hipergigantă albastră și foarte luminoasă, care prezintă schimbări lente de luminozitate.
- stea variabilă Mira - clasă de stele variabile, gigante roșii, cu perioade de pulsație mai mari de 100 de zile și cu amplitudini ale luminozității superioare unei magnitudini, care se află în ultimele lor etape de evoluție stelară. Standardul acestor stele este steaua Mira (Omicron Ceti), din constelația Balena.
- stea variabilă RR Lyrae - stea variabilă al cărei prototip, RR Lyrae, este utilizat drept standard.
- stea variabilă neregulată - stea variabilă ale cărei variații de luminozitate nu prezintă o periodicitate definită.
- stea variabilă semiregulată - stea gigantă roșie sau stea supergigantă de tip spectral intermediar sau tardiv, care prezintă o periodicitate marcată în variația sa de luminozitate, însoțită sau uneori întreruptă de diverse perioade neregulate.
- stea zombi - rezultatul ipotetic al unei supernove de tip Iax care lasă în urmă o stea rămășiță, în loc să disperseze complet masa stelară.
- supernovă superluminoasă, abreviat SNSL - Vd. supra: hipernovă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- telescop newtonian - un tip de telescop inventat de omul de știință englez Sir Isaac Newton (1642–1727), compus, în principal, dintr-o oglindă primară concavă și o oglindă secundară plată.
- telescop Dobson - telescop newtonian așezat pe o montură azimutală simplificată, foarte folosit de astronomii amatori din America și Europa.
- telescop solar - telescop special folosit pentru a studia Soarele.
- telescop spațial - un telescop plasat dincolo de atmosferă. Telescopul spațial prezintă avantajul, în raport cu omologul său terestru, că nu este perturbat de atmosfera terestră care deformează razele luminoase vizibile.
  • tranzit astronomic - interpunerea unui corp ceresc (astru) între observator și un al doilea corp ceresc, atunci când corpul mai apropiat de observator are dimensiune aparentă mai mică, astfel încât acoperirea corpului mai depărtat este doar parțială.
- Tranzitul lui Mercur se produce atunci când planeta Mercur se situează între Pământ și Soare.
- Tranzitul lui Mercur de pe Marte se produce, văzut de pe Marte, când Mercur trece direct între Soare și Marte, întunecând o mică parte a discului solar.
- Tranzitul lui Mercur de pe Venus se produce, văzut de pe Venus, când Mercur trece direct printre Soare și Venus, întunecând o mică parte din discul solar.
- Tranzitul lui Venus se produce atunci când planeta Venus se situează între Pământ și Soare.
- asteroid a cărei orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu cea a planetei Jupiter și care se află în apropierea unuia dintre cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5) al perechii Soare-Jupiter, adică se află la 60° în avans sau în urmă pe orbita acestuia.
- prin extensiune, troian este un obiect a cărui orbită heliocentrică este în rezonanță de 1:1 cu aceea a oricărei planete din Sistemul Solar, și care este situat aproape de unul dintre cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5) al perechii Soare-planetă.
- tot prin extensiune, un troian este un asteroid sau un satelit natural care posedă aceeași orbită cu o planetă sau un alt satelit mai masiv, dar care nu intră în coliziune cu acea planetă sau satelit dată fiind poziția sa aproape de unul din cele două puncte stabile Lagrange (L4 sau L5).
  • tsunami solar - Vd. infra: undă Moreton.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- Universul observabil - totalitatea materiei (galaxii și alte obiecte cosmice) ce pot fi observate de pe Pământ în momentul de față.
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și

modificare

Bibliografie

modificare
  • Dicționar de astronomie și astronautică, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1977

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.