Glosar de termeni militari

articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia

Prezentul glosar conține termeni din domeniul militar, al armelor, al acțiunilor de război, al instituțiilor militare și polițienești și al protecției civile.

Părțile componente ale unei puști cu lunetă
Cuprins
Ab - AlAm - ApAr - AzBa - BeBi - BzCa - CbCe - CoCr - CzDa - DeDi - DzEFGHIJKLMNOPa - PoPr - PzQRa - RbRe - RzSa - SeSf - SrSt - SzTa - ToTr - TzUVYZ
Vezi șiLegături externe


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

AModificare

Ab - AlModificare

  • abatere – depărtarea dintre punctul de spargere al unui proiectil și obiectiv.
  • abatiză - dispozitiv de apărare (baraj) făcut din copaci tăiați și culcați cu vârful spre inamic sau din crengi înfipte în pământ.
  • „Able Archer” - denumirea unui antrenament militar NATO din noiembrie 1983.
  • abordaj - metodă de luptă prin care navele lipsite de artilerie erau manevrate astfel încât să ajungă bord la bord, pentru a permite lupta corp la corp între echipaje.
  • absență nemotivată - infracțiune contra ordinii și disciplinei militare care constă în lipsa nejustificată a militarului de la unitate sau serviciu.
  • Abwehr - serviciu de informații și contrainformații al armatei Germaniei naziste, ce funcționa pe lîngă Marele Stat Major german.
  • abuz de autoritate - depășirea drepturilor și atribuțiilor conferite de gradul militar sau de funcție.
  • academie militarăinstituție de învățământ militar superior și centru de activitate științifică militară.
  • acoperire:
- neregularități ale terenului care împiedică observarea terestră sau aeriană;
- protecția trupelor și obiectivelor împotriva loviturilor inamicului;
- acțiune de luptă prin care se asigură siguranța trupelor care se mobilizează și se concentrează.
- numărul de alice dintr-un cartuș care lovesc de la distanța de 35 m într-o țintă cu diametrul de 75 cm.
  • acoperire aeriană - misiune executată în special de aviația de vânătoare în vederea interzicerii pătrunderii mijloacelor de atac aerian ale inamicului la obiectivele apărate sau în raioanele acțiunilor de luptă ale altor categorii de aviație.
  • acoperirea spațiului terestru, aerian și maritim al țării - ansamblul de acțiuni militare, cu rol de siguranță strategică, desfășurate simultan sau succesiv de către marile unități ale tuturor categoriilor de forțe ale armatei și de celelalte forțe ale sistemului național de apărare pe frontiera de stat și în adâncimea teritoriului național.
  • activare:
- reintrare în cadrele active ale armatei, ale serviciilor secrete;
- amorsare a unui sistem tehnic, mecanism, bombă etc.
  • acuplat - (despre proiectile de artilerie) la care tubul-cartuș și încărcătura de pulbere formează un tot unitar cu proiectilul.
  • acțiune de luptă – acțiune dusă în scopul nimicirii inamicului și menținerii terenului propriu.
  • acțiune demonstrativă - atac demonstrativ de forțe pe un fond de luptă, efectuat cu scopul inducerii în eroare a inamicului.
  • adamsită - substanță toxică de luptă, iritantă, care conține arsenic și care irită sever plămânii, nasul și ochii, provocînd strănut, greață și vărsături.
  • adăpost – construcție care servește pentru protecția trupelor, a tehnicii de luptă sau a populației împotriva acțiunii inamicului, intemperiilor sau altor pericole.
  • adăpost antiaerian - loc special amenajat în care se refugiază populația în cazul unui atac aerian; sinonim: refugiu antiaerian.
 
Adăpost antiatomic în Elveția
  • adăpost antiatomic - lucrare de fortificație care servește la protecția contra exploziilor nucleare, a substanțelor radioactive, a radiației penetrante și a infectării radioactive.
  • adăpost antichimic - lucrare de fortificație care servește la protecția contra acțiunii dăunătoare a substanțelor chimice toxice.
  • adăpostire – neregularitate a terenului sau lucrare ușoară de amenajare a acestuia, care protejează trupele împotriva vederii inamicului.
  • adjutant:
ofițer care îndeplinește, pe lângă un comandant, atribuții similare funcției de secretar; aghiotant;
- ofițer care face parte dintr-un stat-major;
- cel mai mare grad de subofițer; persoană care are acest grad.
  • administrație militară:
- parte a științei militare și a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea și mobilizarea forțelor armate și logistica trupelor;
- conducere, de către autorități militare, a unui teritoriu ocupat în urma unui război.
  • aerodesant - desant aerian.
  • aeromobil - (despre trupe, materiale etc) apt pentru a fi transportat pe calea aerului.
  • aeropurtat - (despre trupe și mijloace de luptă) care se transportă pe calea aerului.
  • aerostier - soldat din serviciul unei aerostații militare.
 
Tun fixat pe afet
  • afet – suport mobil pe care se fixează țeava unor arme de foc grele (tun, mitralieră, aruncător), permițând orientarea, ochirea și tragerea.
  • agent de legătură - agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc.
  • agent de transmisiuni militar care transmite ordine sau rapoarte de la un comandant la altul (vezi și ofițer de legătură).
  • agent dublu - persoană care se preface că spionează o organizație-țintă în numele unei organizații controlatoare, dar de fapt agentul este loial organizației-țintă.
  • agent în adormire - spion care este plasat într-o zonă fără a i se da o misiune, urmând a fi activat atunci când serviciul secret are nevoie de acesta.
  • agent triplu - persoană care se preface că este un agent dublu pentru organizația-țintă, dar de fapt în tot acest timp este loial organizației controlatoare.
  • aghiotant - ofițer sau subofițer atașat pe lîngă un comandant militar, îndeplinind atribuții similare unui secretar; adjutant.
  • agresiune armată:
- atacul neprovocat al unui stat împotriva altui stat cu folosirea forței armate în scopul de a-i cotropi teritoriile, a-i suprima independența;
- folosirea forței de către un stat împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a altui stat, ori în orice mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite.
- înștiințarea trupelor sau a populației despre un pericol apropiat și poate fi: aeriană, atomică, chimică, de luptă etc.;
- semnal prin care se anunță asemenea primejdie sau prin care se face chemarea la arme.
  • alarmă aeriană - alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic.
  • alianță militară - înțelegere politică sau militară de durată între două sau mai multe state, stipulată în acorduri sau tratate, prin care se decid să-și acorde asistență politică și militară reciprocă; sinonim: lagăr militar.
  • aliniament – linie de teren care servește la indicarea misiunilor de luptă, caracterizată prin detalii și neregularități ale terenului.
  • altitelemetrie - determinare a înălțimii de zbor a țintelor aeriene, necesară în tragerile aeriene.
  • al Treilea Război Mondial - noțiune care desemnează un eventual război global, care ar urma să fie purtat la scară globală și care ar avea loc ca o continuare a celui de-al Doilea Război Mondial.
  • alunecător - (la armele de foc) plăcuță de oțel pe care glisează înălțătorul pentru reglarea unghiului de tragere.

Am - ApModificare

 
Ambulanță militară franceză
  • ambulanțăspital mobil în spatele frontului, care dă primul ajutor răniților.
  • ambuscadă – intervenție mascată pe căile cele mai probabile de acțiune ale inamicului, în scopul atacării acestuia prin surprindere.
  • ambuscat - (militar) scutit de instrucție și de front fără motive serioase.
  • amfibiu – vehicul militar care se poate deplasa atât pe uscat cât și pe apă.
  • amiral – cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general-colonel din armata terestră.
  • amiralitate – comandamentul superior al forțelor militare maritime ale unei țări.
  • amorsă:
– dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături explozive; poate fi: prin percuție, prin fricțiune, prin aprindere cu fitil sau electrică;
- cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de lansare a unei lovituri de artilerie.
  • ampenaj:
- ansamblu format din două planuri perpendiculare între ele, plasat în partea posterioară a unei bombe de avion sau a unei rachete neghidate, în scopul stabilizării acesteia;
- aripa unei săgeți.
  • amplasament – lucrare genistică prin care se fixează pentru tragere o piesă de artilerie (tun, obuzier).
  • antecesori - soldați care explorează zona înainte de sosirea armatei.
  • antecuirasă - blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcția de zidărie sau beton a unei fortificații.
  • antepat – partea din lemn a unei arme, cu garnituri metalice, așezată sub țeavă, în fața trăgaciului (sinonim: piesa a treia).
  • antetren - vehicul pe două roți, care se cuplează cu un tun, cu o bucătărie de campanie etc. pe care le tractează.
  • antiaerian - destinat să lupte sau să apere împotriva atacurilor aviației.
  • antiatomic - care este împotriva războiului sau armelor atomice; care este destinat să apere, în cazul unui atac nuclear, de efectele radioactivități; exemplu: adăpost antiatomic.
  • antibalistic - împotriva rachetelor balistice; exemplu: rachetă antibalistică.
  • antichimic - care este destinat protecției împotriva războiului cu arme chimice.
  • antiglonț, geam ~ - geam confecționat din mai multe straturi, cel din mijloc conținînd o folie specială de plastic, ce nu permite trecerea gloanțelor.
  • antiglonț, vestă ~ - vestă de protecție, folosită în poliție și în armată, confecționată din materiale care împiedică pătrunderea gloanțelor; vezi și vestă de salvare.
  • antimilitarism - curent apropiat ca idei de pacifism, teorie care este contra înarmării (militarismului), militarism care conduce indirect la război.
  • antimină - care protejează împotriva minelor sau permite identificarea acestora și le împiedică explozia.
  • antipersonal - (despre arme și mașini de război) care este folosit numai împotriva omului, cu scopul de a-l ucide; exemplu: mină antipersonal.
  • antirachetă - rachetă destinată distrugerii unei alte rachete lansate care încă nu și-a atins ținta; care preîntampină acțiunea unei rachete, care distruge, anihilează o rachetă.
  • antiradar - (despre dispozitive, aparate etc.) care perturbă sau anihilează funcționarea unui radar; care detectează prezența unui radar.
  • antitanc - (despre arme sau despre mijloace de apărare) care este folosit în lupta contra tancurilor, în cazul unui atac cu blindate.
  • antitero - (despre unități armate) care este special antrenat pentru lupta împotriva teroriștilor.
  • aparat de ochire – ansamblu de piese care servește pentru îndreptarea armei de foc spre țintă; poate fi mecanic, opto-mecanic și electronic.
  • aparat de respirat filtrant - echipament pentru protecție și intervenții în cazul prezenței gazelor toxice.
  • apărare – formă de luptă folosită atunci când ofensiva nu mai este posibilă sau nu este indicată și al cărei scop constă în menținerea pozițiilor ocupate, respingerea ofensivei inamicului și crearea condițiilor pentru trecerea la ofensivă (sinonim: defensivă).
  • apărare activă - apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice.
  • apărare antiaeriană:
- ansamblul mijloacelor utilizate și al măsurilor luate împotriva atacurilor aeriene;
- diviziune a forțelor armate ale unei țări.
  • apărare antirachetă - sistem, armă sau tehnologie care are rolul de a detecta, urmări, intercepta și distruge rachete inamice ofensive.
  • apărare civilă - vezi securitate civilă.
  • apărare națională - ansamblu de măsuri și acțiuni având caracter intern și internațional, luate în scopul asigurării independenței, suveranității și integrității teritoriale a unei stat.
  • apărare pasivă - totalitatea mijloacelor de apărare a populației civile a unei țări luate împotriva atacurilor aeriene (adăposturi, camuflaj, măști de gaze etc).
  • Apelul de la Stockholm - document adoptat în 1950 prin care se cerea interzicerea necondiționată a armelor atomice.
  • aplicație tactică – formă de instruire care constă în rezolvarea practică a unor situații ipotetice de luptă și care se excută pe hartă sau pe teren.

Ar - AzModificare

– armă de lansat săgeți sau proiectile, folosită în Evul Mediu și care constă într-un arc montat pe un pat de lemn;
- armă folosită la vânătoarea sub apă.
  • arc - armă primitivă de aruncat săgeți, alcătuită dintr-o vargă flexibilă ușor încovoiată și o coardă prinsă de extremitățile vergii.
 
Arcași călare din Rusia secolului al XVI-lea
 
Soldat armând o archebuză
- grupare de oameni înarmați, organizată și întreținută de stat în vederea războiului ofensiv sau de apărare;
- mare unitate operativă, constituită din mai multe unități tactice de același fel sau de arme diferite;
- totalitatea forțelor militare ale unui stat; termeni învechiți: oaste, oștire, armie;
- vezi: serviciu militar.
  • armată de cadrearmată regulată permanentă, care în timp de pace are efectivul de cadre (ofițeri și subofițeri) necesar instruirii contingentelor recrutate și care în caz de război se mărește până la completarea necesarului de mobilizare prin chemarea sub arme a rezervelor instruite.
  • armată de milițiearmată în care unitățile militare au, în timp de pace, numai un aparat de evidență și un număr redus de cadre de comandă.
  • armată de ocupație - armată care ocupă militar o țară învinsă.
  • armată regulară - armata oficială a unui stat
  • armată terestră - componentă a forțelor armate ale unui stat, care acționează pe uscat, spre deosebire de forțele aeriene și de marina militară.
  • armată teritorială - armată formată din soldați rezerviști vârstnici, destinată apărării interne a teritoriului.
- unealtă sau mașină destinată nimicirii inamicului și care poate fi: armă albă, armă de foc sau armă de distrugere în masă;
- (ca specialitate) categorie de trupe din forțele armate, specializată și dotată în funcție de misiunile pe care le îndeplinește în luptă (exemple: infanterie, artilerie, aviație);
- (la plural) ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc.
  • arme coaxiale - arme de foc dispuse astfel încât să țintească în același punct.
  • arme subacvatice - armament pentru aviația minerotorpiloare și antisubmarine incluzând torpilele, grenadele antisubmarine, minele și mijloacele de distrugere a minelor sau de protecție împotriva minelor sau a torpilelor destinate a lovi sub apă navele de suprafață sau submarinele inamicului.
 
Armură a unui spahiu din secolul al XV-lea
- persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc);
- (sens învechit) persoană însărcinată cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară.
  • arsenal
- fabrică în care se realizează, se repară sau se depozitează arme și muniții.
- totalitatea mijloacelor de luptă.
  • artă militară – parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și ale războiului în ansamblu.
  • artificier - specialist militar în manipularea și folosirea explozibililor.
 
Artilerie prusacă în bătălia de la Bad Langensalza (1866)
- armă a trupelor de uscat, constituită din unități al căror armament de bază este format din tunuri, obuziere, aruncătoare de mine etc.;
- totalitatea pieselor (gurilor de foc) și instalațiilor care servesc la lansarea de proiectile (tunuri, obuziere, aruncătoare de mine etc.).
 
Aruncător de flăcări american portabil tip "M2A1-7"
 
Aruncător de grenade "Carl Gustav"
  • aruncător cu reacție – piesă de artilerie destinată lansării proiectilelor cu reacție.
  • aruncător de flăcări – armă care poate arunca la distanță lichid inflamabil, incendiind obiectivele inamice.
  • aruncător de grenade antisubmarine - aparat montat pe puntea unei nave și destinat lansării grenadelor antisubmarine.
  • aruncător de grenade antitanc – gură de foc care servește pentru tragerea grenadelor reactive antitanc.
  • aruncător de mine – gură de foc întrebuințată pentru aruncarea de mine pe o traiectorie curbă (sinonim: brand).
  • asaltatac decisic asupra unei fortificații, localități, în scopul înfrângerii rezistenței inamicului și al cuceririi obiectivului respectiv.
  • asaltist - (termen familiar) aviator militar dintr-o unitate de asalt.
  • asalt la baionetă - luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă; altă denumire: atac la baionetă.
  • asediu – procedeu de cucerire a punctelor fortificate ale inamicului prin încercuirea și atacarea lor sistematică.
  • asigurare chimică – totalitatea acțiunilor de luptă duse de către trupele chimice pentru nimicirea forței vii a inamicului, acoperirea cu fum a propriului dispozitiv și realizarea protecției antichimice a trupelor proprii.
  • asigurare de luptă – totalitatea măsurilor adoptate în vederea prevenirii unui atac prin surprindere din partea inamicului și în scopul creării condițiilor favorabile pentru intrarea în luptă a trupelor proprii.
  • asigurare genistică – totalitatea măsurilor și lucrărilor genistice executate în scopul facilitării acțiunilor proprii și îngreunării acțiunilor inamicului.
  • asigurare tehnică – totalitatea măsurilor adoptate în vederea unei bune funcționări, exploatări a tehnicii de luptă.
  • ASROC - (din engleză: Antisubmarine Rocket) armă antisubmarină americană reprezentând o combinație între rachetă și torpilă antisubmarină.
  • atac – moment decisiv al luptei, care constă în înaintarea impetuoasă a trupelor în ofensivă, cu sprijinul focului puternic al tuturor mijloacelor de luptă, în scopul nimicirii sau capturării inamicului.
  • atac aerian - ofensivă dată de aviația de asalt sau de bombardament.
  • atac la baionetă - vezi asalt la baionetă.
navă de luptă de tonaj redus, cu viteză mare, dotată cu armament ușor de artilerie;
- (sens învechit) mic vas de război folosit în misiuni de recunoaștere sau pentru transmiterea avizelor, a ordinelor sau a poștei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare

Ba - BeModificare

  • baghetă - vergea subțire de metal întrebuințată la curățarea și la încărcarea, în trecut, a armelor de foc.
- drapel militar feudal;
- unitate militară feudală.
– lucrare genistică (de fortificație) executată în scopul întârzierii sau opririi înaintării inamicului (exemple: baraj antitanc, baraj exploziv etc.);
- foc dens și rapid de artilerie sau de arme automate, care are ca scop oprirea atacului inamicului.
  • baraj chimic – lucrare executată de trupele chimice, care constă în infectarea terenului și a aerului cu substanțe toxice de luptă.
  • baraj de mine - dispozitiv sau grupare de mine așezate camuflat într-o anumită regiune, pentru a împiedica trecerea oamenilor, a vehiculelor, a vaselor etc.
  • baraj de mine marine – ansamblu de mine, dispuse sub apă, în scopul lovirii navelor inamice.
  • barare a T-ului - manevră în marina militară prin care un grup de nave de luptă în formație de șir intersectează prin prova sau pupa drumul unui alt grup de nave inamice dispuse într-o formație similară, în scopul concentrării focului de artilerie asupra navei-comandant; sinonim: învăluirea capului (cozii) coloanei inamice.
  • Barbarossa - numele de cod al celei mai ample campanii militare din istorie, invazia germană în URSS din 22 iunie 1941.
  • barbetă:
- pereți verticali în chiurasă care limitau spații în care erau fixate în trecut tunurile unor nave de război.
- platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații.
- vezi și baterie de artilerie;
- terasament care protejează tunurile în poziție de tragere;
- ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă; spațiul rezervat instalării acestora.
  • baterie de artilerie – subunitate de artilerie, similară companiei, dotată cu tunuri, obuziere etc.
  • bază aeronavală - bază aeriană militară unde se află localizate operațiile terestre ale aviației navale.
  • bază de plecare – fâșie de teren, amenajată din punct de vedere genistic, pe care o ocupă trupele în vederea plecării la ofensivă.
  • bază militară - regiune special amenajată și dotată în vederea executării acțiunilor militare; poate fi: bază terestră, aeriană, maritimă sau mixtă.
  • bază operativă (sau de operații) - zonă unde sunt concentrate trupe pentru operații militare.
 
Soldat trăgând cu bazooka
- distanță, măsurată pe orizontală, de la gura de foc până la obiectul în care se trage (sinonim: distanță de tragere).
- distanță maximă la care poate trage o gură de foc.
  • bătălie - ansamblu de ciocniri prin care se caută obținerea de rezultate militare importante, angajînd numeroase forțe de uscat, aeriene și navale, ale trupelor proprii și ale agresorului, desfășurate pe spații întinse și într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat (vezi și luptă, război).
  • belicism - doctrină care susține folosirea forței pentru rezolvarea litigiilor internaționale.
  • belicos - care este războinic, agresiv, care ține de război.
  • beligerant - termen care definește situația juridică a unui stat, națiune care se află în război; statele beligerante au anumite drepturi și obligații prin legile și obiceiurile războiului.
  • berbec - mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate.
  • bermă - spațiu orizontal amenajat pe un taluz de pământ bătut, la lucrările de fortificații, plasat pe coama dealului amenajat pe val de zidul de incintă, parapet și șanțul de apărare și conceput astfel încât să nu ofere inamicului posibilitatea de a se adăposti înainte de asaltul incintei.
  • bersalier - soldat din trupele de infanterie italiene, corespunzător vânătorilor de munte români.
 
Mortierul Die Dicke Bertha ("Berta cea grasă")

Bi - BzModificare

- mașină de război în Evul mediu, cu care se aruncau bolovani asupra fortificațiilor;
- tun de calibru mare.
- mijloc de distrugere lansat din avion, constituit dintr-un corp metalic alungit, din încărcătură, ampenaj și focos;
- proiectil încărcat cu materie explozivă, incendiară etc., care se aruncă asupra unor obiective.
 
Little boy, prima bombă atomică, lansată asupra Hiroshimei
  • bonetă - acoperământ de cap fără cozoroc, purtat de militari.
  • boom militar - dezvoltare bruscă și artificială a producției, prin militarizarea economiei și creșterea cheltuielilor militare.
  • booster - fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, folosită pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
  • "botezul focului" - prima participare activă a cuiva la luptă.
  • box - armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns.
  • brancardier - militar instruit pentru ridicarea și transportul răniților (de pe câmpul de luptă) cu brancarda.
  • brand – v. aruncător de mine.
  • brățară - inel de metal care leagă țeava puștii de ulucul patului.
  • breșă:
- culoar realizat în barajele și în obstacolele inamicului în scopul trecerii trupelor;
- străpungere realizată într-un dispozitiv de luptă inamic.
- (despre explozive) care se descompune într-un timp extrem de scurt, cu degajare de gaze sub presiune, capabil să distrugă corpurile solide înconjurătoare;
- (despre bombe) care conține un astfel de exploziv; exemplu: obuz brizant.
- măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în trecut ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești;
- baston cu măciulie în vârf care aparține tamburilor-majori care conduc fanfarele militare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

Ca - CbModificare

  • cadență – mișcare ritmică și uniformă.
  • cadență de tragere – numărul de lovituri pe care le trage o armă într-o unitate de timp.
  • cadet - elev al unei școli militare.
  • cadru - efectiv de ofițeri și de subofițeri; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare.
  • cadre de rezervă - corp de ofițeri care nu sînt în activitate, dar rămân disponibili (pentru timp de război).
  • cadru tehnic PSI - persoana desemnată de către primar sau administratorul unității să se ocupe de organizarea activității de prevenire a incendiilor în cadrul unității sau agentului economic.
  • cagulă:
- parte de cauciuc a unei măști de gaze;
- tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor).
diametrul interior al țevii, al tubului unei arme de foc; diametrul unei torpile;
- greutatea unei bombe de aviație;
- instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate sau gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie;
- (în trecut) scândură cu găuri corespunzătoare cu care se verifica diametrul ghiulelelor.
- parte a războiului care cuprinde mai multe operații strategice, executate într-o perioadă determinată de timp, pe un anumit teritoriu și după o concepție unică, urmărind realizarea unui scop strategic.
- termen utilizat pentru a arăta destinația de război a anumitor materiale, de exemplu: bucătărie de campanie, pat de campanie, ținută de campanie.
  • campament:
- loc unde s-a instalat o unitate militară în corturi;
- totalitatea persoanelor instalate într-un campament sau materialelor folosite pentru o asemenea instalare.
 
Militar aplicându-și o mască de camuflaj
  • camuflaj - ascundere, acoperire (pe timp de noapte) a trupelor, a obiectivelor militare etc.; material folosit în acest scop.
  • camuflare:
- vopsirea costumelor militarilor, armelor și mașinilor de război în culori asemănătoare cu cele ale mediului pentru a fi mai greu vizibile de către inamic;
– operație de acoperire și de ascundere a surselor de lumină, în vederea protecției pe timp de noapte împotriva observării inamicului.
  • camufletexplozie subterană a cărei acțiune nu se manifestă la suprafață, ci produce doar un gol în adâncime
  • canonadă – tragere a unui număr mare de lovituri cu multe guri de foc de artilerie, într-un timp relativ lung.
  • canonierănavă de luptă înzestrată cu artilerie și destinată serviciului de pază a litoralului și a fluviilor.
  • cantină - (ieșit din uz) încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte.
  • cantonament – staționare temporară a unor trupe militare într-o regiune; loc unde sunt instalați cei cantonați.
  • cantonare - (despre trupe) instalare temporară într-un cantonament.
  • cap de pod:
- porțiune de teren menținută sau cucerită pe malul opus al unei ape sau pe litoralul maritim, în scopul trecerii la ofensivă sau al continuării ei;
- teritoriu străin folosit de un stat agresiv ca bază pentru desfășurarea acțiunilor militare împotriva altui stat.
  • capacitate de apărare – grad de pregătire a unui stat sau a unui grup de state în vederea respingerii unei agresiuni.
  • capacitate de luptă – posibilitate a trupelor de aduce acțiuni de luptă în orice moment și care depinde de pregătirea de luptă, de starea moral-politică a trupelor, de gradul de completare cu efective și cu tehnică, precum și de pregătirea tehnicii pentru luptă.
  • capelă - șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari.
  • capelmaistru - șef de fanfară militară.
 
Generalul Wilhelm Keitel semnând Actul capitulării Germaniei (8/9 mai 1945)
- (în războiul terestru) bunurile mobile ale unui stat intrate în proprietatea altui stat, ca urmare a unei capitulări, predări ori în urma ocupației teritoriului;
- (în războiul maritim) luarea, ca pradă, a unei nave inamice sau a unei nave neutre care acordă ajutor inamicului.
 
Carabina americană M4
- parte din comandamentul unei mari unități, formată din personalul de deservire și din mijloacele de transmisiuni; vezi și marele cartier general;
- loc (întărit) unde este cantonată o armată; tabără.
  • cartiruire:
– activitatea de pregătire a intrării și instalării trupelor în cantonament (sinonim: încartiruire);
- denumire prescurtată a echipei care execută această activitate.
 
Cartușe de diferite tipuri și mărimi
  • cartușmuniția armamentului portativ, compusă din tubul-cartuș cu capsă, din încărcătura de pulbere și din glonț.
    • cartuș de exercițiucartuș fără încărcătură, destinat pentru exercițiile de încărcare și descărcare a armei.
    • cartuș de instrucțiecartuș cu încărcătură redusă de pulbere, cu greutate mai mică decât cea a cartușului de război.
    • cartuș de manevrăcartuș folosit pentru imitarea tragerilor de luptă.
    • cartuș de războicartuș folosit în luptă.
    • cartuș de semnalizare – tub de carton conținând o încărcătură de pulbere cu ajutorul căreia se aruncă pastile pirotehnice, care produc prin ardere semnale luminoase de diferite culori; este destinat transmiterii unor ordine.
    • cartuș filtrant – cutia măștii contra gazelor, în care se află substanțele filtrante.
    • cartuș orb - cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etc.
  • cartușerie - secție într-un arsenal unde se fabrică și se depozitează cartușe.
  • cartușieră:
- geantă sau cutie, prinsă de centură, în care militarii poartă cartușele;
- brâu de piele sau de pânză cu locașuri tubulare, în care se țin cartușele.
- călăreț îmbrăcat în armură;
- platoșă grea, făcută din diferite materiale, adaptată pentru om și pentru cai.
 
Militari francezi utilizând o catapultă pentru lansarea grenadelor
- mașină de război folosită în Antichitate la atacul cetăților, care putea proiecta pietre sau recipiente cu substanțe inflamabile;
- dispozitiv pentru lansarea unor planoare sau avioane;
- dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului, în vederea parașutării în caz de avarie.
- grad de ofițer între locotenent major și maior; cel mai mare grad de ofițer inferior;
- comandant al unei nave, care în largul mării îndeplinește și funcția de delegat de stare civilă, ca și pe cea de notar.
  • căpitan de rangul 1, 2, 3 – grade de ofițer în marina militară, corespunzătoare gradelor de colonel, locotenent colonel, maior din armata terestră.
  • căpitan-locotenent – grad de ofițer în marina militară, corespunzător gradului de căpitan din armata terestră.
  • cătare – parte din dispozitivul de ochire al unei arme de foc, montată deasupra gurii țevii și care, împreună cu înălțătorul, servește la luarea liniei de ochire.
  • cătușe - inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă mâinile (uneori și picioarele) arestaților sau prizonierilor.
  • căutare antisubmarină - activitate de descoperire a submarinelor prin hidrolocație, radiolocație și vizual.
  • câmp de luptă – fâșie de teren pe care se duc acțiuni de luptă cu inamicul terestru.
  • câmp de mine – baraj genistic exploziv, format dintr-o fâșie de teren (sau de apă) pe care sunt instalate mine.
  • câmp de observare – spațiu cuprins cu privirea sau cu un aparat optic, în limitele căruia se desfășoară o activitate de observare.
  • câmp de tragere:
– porțiune de teren special amenajată pentru executarea exercițiilor militare de tragere;
- unghiul orizontal sau vertical în limitele căruia o gură de foc poate executa tragerea prin modificarea poziției țevii, fără a se schimba poziția afetului.

Ce - CoModificare

  • ceapraz – șiret sau panglică cu care se împodobesc hainele militare.
  • Ceasul Apocalipsei - ceas simbolic, administrat de Bulletin of the Atomic Scientists, care arată câte minute ar dura până la anihilarea omenirii în eventualitatea unui război nuclear.
  • CEKA - una din organizațiile poliției politice sovietice, creată de Lenin.
  • celulă - formă de organizare pentru luptă a aviației, fiind cea mai mică subunitate de foc, reunind două avioane de vânătoare (împreună cu echipajele respective) sau de bombardament.
  • centiron - centură (de care se agață teaca armei).
  • Central Intelligence Agency - (prescurtare CIA) serviciu secret extern al SUA.
  • centură - curea lată (de piele, de pânză etc), cu care se încinge talia, folosită mai ales de militari; vezi și centiron.
  • centură de fortificații – linie de lucrări de apărare permanentă (forturi, cazemate etc.) în jurul unei localități importante.
  • cercetare – culegere și studiere a datelor despre inamic, teren, populație, resurse etc. și care se execută prin incursiuni, ambuscade, observare, ascultare, fotografiere etc.
  • cercetaș – militar special instruit pentru a executa misiuni de cercetare.
  • Cercul Militar Național – importantă instituție militară a României, în care au loc diverse manifestări cultural-artistice.
 
Cheson de artilerie (în dreptunghiul roșu)
- (la cavalerie) bandă lungă de cânepă sau de curea, cu cataramă, cu care se fixează șaua pe cal;
- (la marina militară) cerc metalic cu care se ridică torpilele.
  • coloană de marș – trupe care se deplasează în coloană pe același itinerar, sub comandă unică.
  • coloană uscată - instalație de alimentare cu apă fixă, rigidă, montată în interiorul unei construcții și utilizată numai de către serviciile de pompieri.
 
Însemnul de colonel în Armata Română
  • colonelgrad de ofițer între locotenent-colonel și general maior; este cel mai mare grad de ofițer superior.
  • colți antitanc – elemente de baraj genistic antitanc, constituit din bârne, grinzi, blocuri de piatră, îngropate la un capăt și dispuse pe mai multe rânduri în eșichier.
  • comandament – organ de conducere a unei unități, a unei mari unități sau a unei instituții militare.
  • comandament suprem – cel mai înalt organ în timp de război, care conduce operațiile forțelor armate ale unui stat sau ale unui grup de state.
  • comandant – miltar numit prin ordin să conducă o (sub)unitate sau o mare unitate, fiind șeful întregului personal din subordine.
  • comandă:
- funcție de conducere a unei (sub)unități sau a unei mari unități militare;
- exercitarea funcției de comandant;
- ordin al comandantului exprimat într-o formă scurtă, stabilită precis de regulamentele militare, pentru obținerea executării simultane a diferitelor mișcări ale militarilor.
 
Trupă britanică de comando în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
  • comando - detașament cu efectiv redus, constituit din oameni selecționați și instruiți în mod special pentru acțiuni dificile și periculoase, în condiții speciale (subversiuni, debarcare, desant aerian, acțiuni în spatele frontului inamic etc.).
  • comandor - grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corspunzător gradului de colonel din armata de uscat.
  • combatant – persoană care face parte din forțele armate destinate să participe direct la luptă.
  • combinezon HAZMAT - echipament de protecție individuală ce protejează purtătorul de materiale periculoase sau pompierii în timpul acțiunii de stingere a incendiilor.
  • comenduire – organ militar însărcinat cu supravegherea îndeplinirii regulamentare a serviciului de gardă, cu menținerea ordinii și a disciplinei militare.
  • comisariat militar – organ militar local al puterii de stat în fiecare regiune administrativă și care se ocupă cu problemele de interes militar.
  • comisar militar - șeful unui comisariat militar.
  • compánie – subunitate militară care intră în compunerea batalionului și care este organizată pe plutoane.
  • companie de onoare – denumire pe care o poartă o compánie când îndeplinește rolul de gardă de onoare.
  • compunere de luptă – totalitatea forțelor și mijloacelor ale unei (sub)unități, mari unități destinate îndeplinirii unei misiuni de luptă.
  • concentrare:
- chemare în armată, în timp de pace, a unor rezerviști, pentru a-și completa pregătirea militară sau pentru alte necesități;
- acțiunea de strângere a trupelor și a mijloacelor de luptă într-o anumită localitate, regiune.
  • conflict armat – vezi: război.
  • conflict de frontieră – mici ciocniri între organele de pază a frontierelor unor state învecinate, ciocniri care se pot transforma în conflicte internaționale (sinonim: incident de frontieră).
  • conflict internațional – diferend, litigiu între state.
  • consemn – totalitatea îndatoririlor specifice ale șefului unei gărzi militare, conforme cu misiunea pe care o are garda.
  • consemnare – interzicere a militarilor de a părăsi cazarma, din locul de staționare sau de a părăsi nava de luptă pentru un anumit timp, din motive de securitate, sanitare sau disciplinare.
  • consolidarea succesului – totalitatea măsurilor în vederea menținerii obiectivelor cucerite și continuarea acțiunilor de luptă.
  • contingent – totalitatea cetățenilor născuți în același an, care au fost luați în evidența comisariatelor militare.
  • contraamiralgrad de ofițer în forțele maritime militare, corespunzător gradului de general-maior din trupele de uscat.
  • contraatac – ripostă ofensivă în lupta de apărare, în scopul anihilării inamicului și al restabilirii apărării (sinonim: contralovitură).
  • contrabaterie – acțiune de foc dusă de către artileria proprie împotriva bateriilor de artilerie ale inamicului.
  • contraescarpă – baraj antitanc, săpat pe contrapante în scopul măririi înclinării acestora, astfel încât încercarea tancurilor de a-l trece să ducă la răsturnarea acestora.
  • contralovitură – vezi: contraatac.
  • contraofensivă – trecere de la apărare la ofensivă, care se execută în momentul în care inamicul nu mai poate dezvolta ofensiva și care, spre deosebire de ofensivă, se pregătește în timpul operației de apărare și se execută fără pauză.
  • contrapregătire – lovire a grupării principale de forțe ale inamicului, înaintea începerii ofensivei inamice, în scopul obstrucționării sau întârzierii acesteia.
  • contraspionaj - serviciu de stat însărcinat cu urmărirea și contracararea actelor de spionaj și de descoperire și prindere a spionilor.
  • contratorpilor
- denumirea veche a distrugătorului din marina militară;
- navă de război rapidă, care are misiunea de a urmări și distruge torpiloarele.
  • copiii războiului - termen care se referă la acei copii care și-au petrecut copilăria în timpul unui război, ori s-au născut după război în urma unui viol sau a unei relații cu militar din tabăra inamică.
  • cordon:
- șir de posturi militare care efectuează serviciul de pază;
- linie, șir de soldați care păstrează ordinea în anumite situații.

Cr - CzModificare

  • creastă militară – aliniamentul punctelor de pe o formă de relief (deal, înălțime etc.) de la care se poate vedea suprafața acesteia până la bază.
  • crimă de război - încălcare a legilor războiului din timpul unui conflict armat, care cade sub incidența dreptului internațional.
  • crimă împotriva păcii - acțiunile de planificare, pregătire și punere în practică a războiului de agresiune.
  • criminal de război – persoană care a comis crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii și umanității.
  • crochiu – reprezentare simplă a terenului, executată grafic din vedere și care se anexează la rapoartele de luptă ale trupelor.
  • crucieră – acțiune de luptă pe apă pe comunicațiile maritime ale inamicului, dusă timp îndelungat și la mari distanțe de bazele proprii, având ca scop dezorganizarea sistemului de transporturi ale inamicului.
  • crucișătornavă de luptă protejată prin cuirasă și dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete; este mai mică decât un cuirasat și servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc.
  • cucerire - vezi ocupație militară.
  • cuib de mitralieră (de armă automată, de foc) – armă automată (piesă antitanc) și poziția de tragere întărită a acesteia, ferită de observarea terestră și aeriană a inamicului și care deschide focul prin surprindere.
  • cuirasat – termen vechi care denumește navele de luptă, protejate prin cuirasă puternică și care ulterior au suferit modificări calitative, obținând denumirea de navă de linie (altă denumire: chiurasat).
  • cuirasă (sau chiurasă):
- înveliș de protecție a navelor de luptă împotriva proiectilelor și a bombelor;
- îmbrăcăminte defensivă din metal sau piele, care acoperea pieptul și spatele războinicilor din vechime.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare

Da - DeModificare

  • daca - paloș curb, armă caracteristică a dacilor.
  • datorii de război - credite de rambursat, de regulă unui alt stat, credite ce au fost create prin costurile ridicate necesare finanțării unui război.
  • debarcare - transportarea pe un litoral inamic a trupelor de desant maritim în scopuri militare.
  • debit de foc - numărul de lovituri care se poate trage cu o gură de foc într-o anumită unitate de timp, fără a se provoca scoaterea ei din serviciu (sinonim: regim de foc).
  • declanșator manual de alarmă incendiu - dispozitiv destinat declanșării manuale a unei alarme de incendiu, respectiv a unui semnal de pericol.
  • declarație de război - declarație oficială, prin care un stat anunță un altul, despre încetarea păcii între părți și trecerea la o stare de război.
  • defensivă - vezi: apărare.
  • defilat - care este ascuns de vederea inamicului, în spatele unei acoperiri.
  • degazare - neutralizarea efectelor substanțelor toxice de luptă (vezi și: protecție antichimică).
  • degradare - pedeapsă pentru infracțiuni care constă în pierderea gradului militar, în îndepărtarea din armată sau interzicerea de a purta decorații.
  • demascare - defecțiune în aplicarea regulilor și cerințelor mascării, care dă posibilitatea inamicului de a identifica obiectivul sau acțiunea mascată.
  • demilitarizare – distrugere a instalațiilor militare și interzicerea de a construi altele noi, precum și interzicerea de a menține forțe armate pe un anumit teritoriu.
  • deminare - înlăturarea minelor dintr-un baraj de mine și care se execută de pionieri sau de alți militari pregătiți special.
  • demobilizare - trecere a forțelor armate de la starea de război la starea de pace, prin lăsarea la vatră a unei părți din efectiv, prin redarea în circuitul economic a materialelor care prisosesc și prin trecerea economiei la producția de pace.
  • densitate - raportul dintre cantitatea forțelor și a mijloacelor de luptă și lărgimea frontului pe care acționează acestea.
  • densitate de foc – numărul de proiectile, mine etc. trase pe o unitate de suprafață a unui obiectiv și într-un timp determinat.
  • Departamentul Securității Statului - serviciul secret de informații al României comuniste (denumire uzuală: Securitatea).
  • derivă:
- număr de diviziuni (milimetri) cu care trebuie să se miște (la stânga sau la dreapta) ocularul lunetei (armei) spre a corecta derivația proiectilului;
- unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte.
  • desant:
- trupe destinate a fi debarcate sau parașutate pe teritoriul ocupat de inamic;
- trupe de infanterie transportate pe tancuri (desant pe tanc).
  • desant pe tanc - tactică a armelor întrunite, unde subunitățile de infanterie sau de cercetare sunt transportate de către tancuri într-o luptă și debarcă în faza finală a acesteia.
  • desfășurare - trecere a unei (sub)unități sau mari unități de la dispozitivul de marș la dispozitivul de luptă sau premergător de luptă.
  • despăgubiri de război - formă de recunoaștere a răspunderii materiale a unui subiect de drept internațional pentru distrugerile provocate unui alt subiect (de regulă stat).
  • despresurare - scoatere, prin acțiuni de luptă, a unei grupări de forțe proprii sau eliberare a unui obiectiv din încercuirea realizată de inamic.
  • detașament - reuniunea temporară a unui număr de (sub)unități sub o comandă unică, în vederea îndeplinirii unei misiuni de luptă.
  • detector - aparat, dispozitiv pentru detectarea substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc.
  • detector de metale - aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
  • detector de mine - aparat electronic cu ajutorul căruia se descoperă minele metalice îngropate, instalate în zidărie, aflate sub apă etc.
  • detector de proximitate - aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată.
  • detonator - element al focosului, dispus în partea care intră în încărcătura de explozie a proiectilului și având rolul de a amplifica impulsul dat de capsa detonantă.
  • detunător - partea posterioară a țevii unei arme de foc de infanterie în care intră tubul cartuș.
  • deviație - abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale.
  • dezactivare - îndepărtare a substanțelor radioactive de pe armament, tehnică de luptă, lucrări de apărare, teren, din apă, alimente.
  • dezarborare - doborârea cu o salvă de artilerie a arboradei unei nave inamice.
  • dezarmare:
- luarea cu forța a armelor inamicului;
- renunțarea la înarmare și desființarea (totală sau parțială) a forțelor militare sau a mijloacelor de pregătire de război ale unui stat.
  • dezertare - infracțiune militară care constă în lipsa nejustificată a unui militar de la unitate sau de la locul serviciului.
  • dezvoltarea succesului - ansamblul măsurilor adoptate pentru exploatarea rezultatelor favorabile obținute în luptă, în scopul nimicirii complete a inamicului.

Di - DzModificare

  • dictatură militară - formă de autoritate politică în care puterea este concentrată în mâna unui conducător militar și a unui grup restrâns de ofițeri.
  • difosgen - substanță toxică de luptă, asemănătoare fosgenului.
  • direcție de atac - linie care marchează orinetarea atacului de la aliniamentul de plecare până la obiectivul de cucerit.
  • direcție secundară - fâșie de teren în care marile unități duc acțiuni de luptă cu o parte din forțe și mijloace pentru a ajuta acțiunea trupelor de pe direcția principală.
  • disciplină militară - respectarea cu strictețe de către militarii de toate gradele a ordinii și regulilor stabilite prin legile și regulamentele militare.
  • dislocare - mutare într-un alt loc a unor trupe armate, impreună cu infrastructura logistică a acestora.
  • dispersare - dispunere a trupelor pe subunități la anumite distanțe reciproce, pentru a evita aglomerarea și a limita efectul focului inamic.
  • dispozitiv de luptă - gruparea forțelor și mijloacelor unei (mari) unități în vederea unei acțiuni de luptă.
  • dispozitiv de marș - gruparea forțelor și mijloacelor unei (sub)unități sau mari unități pe timpul deplasării dintr-un loc în altul.
  • distanță de tragere - distanță, măsurată pe orizontală, de la gura de foc până la obiectiv.
  • distrugătornavă militară foarte rapidă, de tonaj redus, echipată cu armament de artilerie, rachete și torpile și folosită la urmărirea și distrugerea torpiloarelor (vezi și contratorpilor).
  • distrugere reciprocă asigurată - doctrină, bazată pe teoria descurajării, care precizează că utilizarea pe scară largă a armelor de distrugere în masă ar rezulta în anihilarea completă, totală și irevocabilă, atât a atacatorului cât și al apărătorului.
  • divizie - mare unitate formată din regimente (brigăzi, batalioane), exemple: divizie de infanterie, divizie mecanizată, de tancuri, de artilerie, de aviație, de desant aerian etc.
  • divizion - subunitate de artilerie sau cavalerie care corespunde batalionului.
  • divizion de nave - unitate în forțele maritime militare compusă din mai multe nave de același tip.
  • dorobanț - soldat de infanterie din Principatele Române.
  • dragă - aparatură tehnică de luptă cu ajutorul căreia se curăță o anumită zonă din mare sau dintr-un fluviu de minele lansate de inamic.
  • dragórnavă de luptă pentru dragajul minelor și pentru explodarea acestora (sinonim: navă dragoare); vezi și spărgător de baraj.
    • dragor de bază - dragor care execută dragajul barajelor de mine și convoierea sub dragă.
    • dragor de escortă - dragor ce asigură protecția împotriva minelor a navelor care acționează în mare.
    • dragor fluvial - dragor care asigură protecția împotriva minelor pe fluvii și pe canale navigabile.
  • drapel - semn distinctiv al unui stat (drapel de stat), al unei unități militare (drapelul unității), reprezentat printr-o bucată de pânză, fixată pe o lance de lemn și având imprimată o stemă sau emblemă; steag.
  • drept de vizită și cercetare - dreptul navelor de război de a trimite un ofițer la bordul navelor neutre în timpul unui conflict armat pentru a verifica documentele de bord și a controla dacă transportă contrabandă de război.
  • drum de coloană - drum amenajat sumar, în scopul de a se asigura deplasarea trupelor în zonele unde nu sunt căi de comunicație suficiente.
  • DȘK - mitralieră grea antiaeriană sovietică, dotată cu afet, folosită mai ales în al Doilea Război Mondial.
  • dum-dum - proiectil care își desface vârful când lovește un corp, producând răni grave.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare

  • escarpă - baraj antitanc executat prin săpare în versanții orientați către inamic, în scopul măririi pantei, astfel încât tancul să nu o poată trece.
  • estacadă - baraj construit peste un curs de apă, fie pentru a proteja podurile împotriva minelor, fie pentru a împiedica trecerea navelor inamicului.
  • eșalon:
- parte a dispozitivului de luptă, a dispozitivului operativ sau a unei coloane în marș; dispunerea pe eșaloane se face în funcție de introducerea acestora succesivă în luptă;
- unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.).
  • eșalonare - dispunerea în adâncime a elementelor unui dispozitiv de luptă, de marș sau de staționare.
  • eșalonarea apărării - dezvoltarea apărării în adâncime, prin crearea unor fâșii de apărare dispuse succesiv.
  • etapă:
- distanță parcursă de trupe pe timpul unui marș, în 24 de ore;
- o parte a unei aplicații (operații) militare.
- părăsire impusă de o situație de urgență a unei încăperi, a unei clădiri, a unui oraș etc.
- părăsire a unui teritoriu de către trupele ocupate, în urma unei înfrângeri, a unui tratat etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare

- (în Grecia antică) formațiune de infanteriști înarmați cu lănci, dispuși în rânduri compacte;
- grupare politică paramilitară de tip fascist (exemplu: Falanga Spaniolă);
- grup compact și omogen de oameni care luptă împreună pentru același scop.
- comandă de tragere;
- împușcătură, tragere cu orice tip de armament.
  • foc convergent - tir de artilerie care vizează același punct.
  • foc de armă - fenomen care ia naștere prin explodarea unui cartuș detonat de un cui percutor, explozie care aruncă afară glonțul aflat pe țeava armei.
  • foc de baraj - tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni inaccesibilă inamicului.
  • foc de salvă - foc executat simultan, la comandă sau la semnal, cu mai multe mijloace de foc de aceeași categorie.
  • foc razant - foc executat în limita bătăii directe adică la distanța la care înălțimea traiectoriei nu depășește înălțimea obiectivului.
  • focos - dispozitiv mecanic, pirotehnic, electric sau radiotehnic, destinat provocării exploziei încărcăturilor din proiectile, rachete, bombe, mine.
  • focos nuclear - dispozitiv destinat să provoace explozia unei încărcături termonucleare; este alcătuit dintr-un focos obișnuit și o încărcătură nucleară.
  • focul grecesc - produs incendiar utilizat de greci în Evul Mediu pentru a anihila navele inamice.
  • force de frappe - denumirea a ceea ce a fost triada aeriană, terestră și marină de forțe nucleare franceze.
  • formație - dispunere a militarilor și a subunităților într-o anumită ordine.
  • formație de luptă - dispunere a militarilor și a subunităților pentru ducerea acțiunilor de luptă.
  • formație de marș - dispunerea subunităților una înapoia alteia (în coloană) în vederea deplasării.
  • formație în lanț - dispunere a militarilor pe aceeași linie de front la intervale de câțiva pași, în scopul ducerii luptei.
  • formație în linie - dispunere a militarilor și a (sub)unităților pe aceeași linie de front.
- teritoriu în care se duc acțiuni militare în timpul războiului;
- partea dinspre inamic a unui dispozitiv de luptă;
- mare unitate operativă compusă din mai multe armate;
- partea spre care este orientată o formație militară.
- încărcătură mare de exploziv, îngropată în pământ sau instalată sub apă; vezi și bombă fugasă.
- recipient încărcat cu substanțe toxice de luptă, substanțe radioactive sau amestec incendiar și al cărei conținut este împrăștiat prin explozie.
  • fuzant:
- (despre proiectile) care se sparge în aer;
- (despre focoase) care funcționează în aer, într-un anumit punct al traiectoriei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

GModificare

- subunitate militară înarmată, destinată pentru paza materialelor și obiectivelor militare, precum și pentru paza persoanelor aflate la arest;
- persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
- apărătoare metalică la mânerul unei săbii, care protejează mâna împotriva loviturilor adversarului.
  • gardă de onoare – subunitate militară destinată să dea onorurile militare persoanelor cu funcții înalte de stat la sosirea în unitate sau în garnizoană, drapelelor care se scot la adunările festive, conducătorilor sau delegațiilor statelor străine la sosire și la plecare, precum și cu ocazia dezvelirii anumitor monumente.
  • garnizoană – totalitatea unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de toate armele, dispuse permanent sau temporar într-o localitate sau într-o regiune; localitatea sau regiunea în care sunt dispuse trupele.
  • gaze de luptă - vezi: substanțe toxice de luptă.
  • gaz detonant - amestec de două părți hidrogen și o parte oxigen, care, în prezența unei flăcări, reacționează violent, cu explozie.
  • gazplan - material de protecție individuală, confecționat din hârtie impregnată cu soluții chimice; se folosește împotriva infectării cu substanțe toxice.
  • gaz toxic - nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război.
  • geamandură explozivă - geamandură echipată cu o încărcătură de exploziv, care explodează la contactul cu o dragă, protejând astfel barajele de mine.
  • geam colorat - ecran colorat ce se montează la aparatele de ochire ale tunurilor când razele solare sunt puternice sau când inamicul folosește proiectoare.
  • general - denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel.
  • general-colonel - cel mai înalt grad de general, imediat inferior celui de mareșal; vezi și amiral.
  • geniu, trupe de ~ - trupe specializate pentru lucrări ca: drumuri, poduri, fortificații, baraje în folosul acțiunilor de luptă ale celorlalte trupe.
  • geniu marină - armă din compunerea marinei militare, specializată în executarea unor lucrări genistice pe litoral și în apa din apropiere.
  • Gepard - sistem antiaerian autopropulsat blindat, autonom, care poate acționa în orice condiții meteorologice.
  • Gestapo - poliția secretă politică din Germania nazistă.
  • gestionare a crizelor - activitate complexă ce implică atât anticiparea unei crize (realizarea unor scenarii de ținere sub control și rezolvare a acesteia) dar și răspuns rapid la apariția crizei (disciplină fermă în respectarea soluției adoptate atât din partea personalului de informare și relații publice, cât și a conducerii organizației).
  • gherilă (război de gherilă) - stil neconvențional de luptă, practicat de un număr mic de combatanți (partizani), care organizează atentate, ambuscade, acțiuni de sabotaj și atacuri surpriză împotriva unei armate de ocupație.
  • ghinturi - canale longitudinale de pe suprafața interioară a unei guri de foc, care generează o mișcare de rotație în jurul axei a proiectilului.
  • ghiulea - vezi obuz.
  • GIUK Gap - acronim din perioada Războiului Rece ilustrând spațiul maritim extrem de larg și penetrabil (în ambele direcții, înspre și dinspre SUA, respectiv Uniunea Sovietică) dintre Groenlanda și Islanda pe de o parte.
  • Global Information Grid - set global, interconectat de capabilități informaționale, procese asociate și personal pentru colectarea, procesarea, stocarea și managementul informațiilor la cerere pentru forțele armate, politicieni și personal auxiliar.
  • glonț - mic proiectil de oțel, de cupru sau de plumb, pentru unele arme de foc.
  • glonț "dum-dum" - glonț cu învelișul modificat, astfel încât să producă răni severe.
- soldat infanterist care acționa cu grenada;
- soldat dintr-o unitate de elită a infanteriei, în unele țări;
- soldați din garda lui Napoleon.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

HModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

IModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ÎModificare

  • împresurare – v. încercuire.
  • "înainte marș!" - ordin de a pleca adresat unei unități militare sau unei formații încolonate, unui militar; vezi și marș.
  • înălțător - dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta.
  • încartiruire - vezi: cartiruire.
  • încărcătură - cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă.
  • întunecare - închiderea tuturor hublourilor și stingerea tuturor luminilor de pe puntea unei nave, ca măsură de mascare a acesteia pe timpul nopții.
  • învăluire a capului (cozii) coloanei inamice - vezi barare a T-ului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

JModificare

- poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea; localul unde își are sediul;
- corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.
  • jerbă:
- coloană de apă produsă de căderea unui proiectil;
- fascicul de mai multe proiectile lansate cvasi-simultan supra aceleiași ținte.
 
Militari depunând jurământul
  • jurământ militar – legământ solemn prin care fiecare militar se obligă să slujească cu devotament patria și armata căreia îi aparține, fiind un document de stat care constituie legea de bază a vieții și activității militare.
  • jurnal de observare – document al postului de observare, în care sunt înscrise rezultatele observării asupra câmpului de luptă.
  • jurnalul acțiunilor de luptă – document de stat-major în care este descrisă zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

KModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare

- loc de staționare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament.
- centru de detenție și supraveghere a prizonierilor de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare

- soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt;
- cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială.
- deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura acestuia;
- pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război.
  • manevră de barare a T-ului - tactică aplicată în războiul naval, care constă în trecerea cu un șir de nave perpendicular pe direcția navelor inamicului, pentru a putea astfel utiliza toate tunurile din dotarea navelor proprii.
  • manevră pe verticală - operațiune militară aeriană, constând în plasarea pe calea aerului a unei grupări de forțe în flancul sau în spatele inamicului.
- (în timp de război) organul suprem de conducere a armatei în frunte cu comandantul său suprem;
- loc întărit unde staționeaza trupele timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren, cu efective mari de unități; tabără.
- acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv; vezi și: înainte marș!;
- distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore.
  • marș forțat - marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
  • mască:
- lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar;
- adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de luptă.
  • mască de gaze - aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

OModificare

  • obiectiv:
- porțiune de teren, localitate, fortăreață asupra cărora este orientată o operațiune militară sau prezintă interes în timp de război;
- țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe.
  • obuzier - gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte.
  • ochire - totalitatea operațiilor care se execută pentru a aduce țeava unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă.
  • ocupație militară - staționarea temporară a forțelor armate ale unui stat, a unei părți sau a totalității teritoriului altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească drepturi suverane asupra celui ocupat; sinonim: cucerire.
  • ofițer - nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade.
  • operație (sau operațiune) - totalitatea acțiunilor de luptă duse de către unitățile operative și strategice după un plan unic, pentru îndeplinirea unor scopuri operative sau strategice.
  • operațiune aeriană - totalitatea acțiunilor duse pe una sau mai multe direcții aeriene operativ-strategice, în scopul distrugerii unor obiective importante ale inamicului.
  • operațiune de apărare antiaeriană a teritoriului - totalitatea acțiunilor duse de trupele apărării antiaeriene a teritoriului, în scopul nimicirii inamicului aerian și a zădărnicirii operațiilor aeriene ale acestuia.
  • operațiune de desant aerian - manevră realizată cu grupări operative de desant aerian (lansat sau debarcat) în adâncimea operativă a inamicului și combinată cu acțiuni ofensive frontale, pentru a întoarce apărarea acestuia.
  • operațiune militară - acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia.
  • Orchestra Roșie - numele creat de Gestapo pentru două cercuri de rezistență antinazistă în teritoriile ocupate de al treilea Reich în al Doilea Război Mondial.
  • ordin de chemare - dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate.
  • ordin de zi - act prin care comandantul unei unități militare se adresează în anumite ocazii, întregii unități.
  • ordine de bătaie - modalitatea de organizare ierarhică, structura de comandă, puterea, dispoziția trupelor și echipamentelor unităților precum și compunerea unei forțe armate.
  • ordine publică - ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării unui stat de drept.
  • Ordinul comandoului - ordin secret emis de Hitler la 18 octombrie 1942 care cerea executarea tuturor membrilor comandourilor aliate.
  • ostaș - vezi militar.
  • oștean - vezi militar.
  • oțel de Damasc - tip de oțel folosit pentru săbii, caracterizat prin duritate și rezistență la rupere.
  • "Oțel Rapid" - armă individuală destinată luptei antipersonal la distanțe mici (până la 50 m), de origine românească.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare

Pa - PoModificare

- stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații;
- acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
- (despre formații, detașamente, grupări, organizații etc.) care este organizat și dotat după modelul unei armate;
- (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv).
  • pistol de semnalizare (sau pistol-rachetă) - pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare.
  • pistol-mitralieră - armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit.
  • pistol traumatic - armă de foc scurtă sau armă cu aer comprimat sau gaze sub presiune, destinat autoapărării la distanțe scurte.
  • pistol TT - pistol semiautomat, conceput în Rusia în 1933 și fabricat și la Cugir începând cu anii '50.
  • pivot - punct de reper în raport cu care se execută deplasarea unei formații.
  • placă anecoidă - căptușeală de cauciuc, așezată pe exteriorul cocii submarinelor sau al clădirilor militare, care atenuează sunetele proprii și absoarbe undele sonarului.
  • plafon de luptă (al unui avion) - înălțimea de zbor maximă pe care o poate realiza un avion militar cu condiția să reușească să execute minimum de manevre necesare pentru susținerea luptei aeriene la această înălțime.
  • planor militar - avion fără motor, utilizat la parașutarea de militari sau la transportul unor vehicule și dispozitive de luptă.
  • pluteu - mașină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate.
  • pluton - subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe.
 
Polițist cu scut și cască
- loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin;
- loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă;
- unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală.
  • post de incendiu - vezi pichet PSI.
  • post radiotehnic - subunitate din trupele radiotehnice destinată cercetării circulare a spațiului aerian în puncte anume stabilite și pentru asigurarea de radiolocație a zborurilor aviației de vânătoare și a trupelor de rachete antiaeriene.
  • poziție - teren, loc pe care sunt așezate trupele pe front sau vasele de război pe mare și folosit ca bază de atac sau de apărare.
  • poziție de tragere - loc de unde se execută tragerile; felul cum este așezat trăgătorul în timpul tragerii.

Pr - PzModificare

  • praf de pușcă - pulbere formată dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf și cărbune de lemn, folosită ca explozibil.
  • praștie - armă primitivă formată dintr-o bucată de piele legată cu două sfori, cu care se aruncau pietre asupra inamicului.
  • pregătire de foc - instrucție care se execută înainte de începerea atacului, unitar și într-un timp limitat asupra inamicului care se apără, în scopul neutralizării și nimicirii celor mai importante obiective, a dezorganizării conducerii sistemului de foc și a creării condițiilor favorabile pentru ruperea apărării.
  • prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție.
  • principes - lăncieri, și mai târziu spadasini, în armatele de la începutul Republicii Romane.
  • priză - navă militară capturată de la inamic.
  • prizonier de război - militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman, în timpul sau imediat după un conflict armat.
  • proiectil - corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte.
  • proiectil HESH - proiectil anti-blindaj, al cărui vârf este plin de explozibil plastic maleabil și o amorsă de fund cu acțiune întârziată.
  • proiectil-rachetă - rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare

Ra - RbModificare

  • rabun - substanță toxică de luptă, cu acțiune neuroparalitică.
  • rac - (în trecut) sculă ce servea la desfundarea luminii tunurilor care se încărcau la gura țevii.
  • rachetă:
- aparat de zbor propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție;
- cartuș special, cu materii explozibile (colorante), care ard producând lumină de diferite culori.

Re - RzModificare

- unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.);
- totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate.
- respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii;
- mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare

Sa - SeModificare

  • S-400 Triumf - denumirea unor sisteme de apărare aeriană din Rusia, dezvoltată de către Almaz Central Design Bureau ca o perfecționare a familiei S-300.
 
Sabie de cavalerie ușoară din secolul al XIX-lea
- tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni;
- armă cu care musulmanii aruncau substanțe incendiare asupra, trupelor inamice.
- armă defensiva de lemn, de metal sau de piele, cu care războinicii își apărau corpul de lovituri; sinonim: pavăză;
- blazon de forma acestei arme;
- persoană sau lucru care protejează; protecția oferită de acestea.
- stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate;
- parte a forțelor armate ale unei țări, în care anumite persoane sunt numite, înrolate și recrutate pentru a se instrui din punct de vedere militar.
  • serviciu secret - organ de stat specializat în domeniul culegerii, verificării și valorificarii informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării oricăror acțiuni care constituie amenințări la adresa siguranței statului.

Sf - SrModificare

- soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare;
- militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii.

St - SzModificare

  • stagiu de parașutism - etapă în pregătirea de luptă sau de specialitate a trupelor de comando, cercetare, diversiune etc.
  • stagiu militar - perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare.
  • STANAG - documente ce reprezintă acordurile de standardizare editate de către NATO, și definesc procedurile, termenii și condițiile adoptate de țările membre ale Alianței cu privire la sisteme și echipamente militare.
  • stare de asediu - ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, militară, economică, socială și de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul unei țări, instituite pentru adaptarea capacității de apărare a statului la pericole grave, actuale sau iminente, care amenință suveranitatea, independența, unitatea ori integritatea teritorială a țării.
  • stare de urgență - declarație guvernamentală (în cazuri deosebite ca: declarație de război, revoltă de amploare, catastrofă naturală etc.) care poate modifica funcționarea normală a anumitor instituții legislative, executive sau judecătorești.
  • stat-major - organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit număr de ofițeri sub conducerea unui șef, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere.
  • stație de pompieri - locul unde subunitatea de pompieri își are clădirea și de unde intervine în zona de competență în caz de urgență.
  • stay-behind - denumirea unor armate secrete, celule paramilitare de elită ce au făcut parte din Războiul Rece, ce operau clandestin „în spatele liniei”, în țările coordonate de NATO.
  • steag de provă - steagul național al unui stat, ridicat la prova unei nave militare.
  • Steyr AUG - pușcă de asalt austriacă, ce are cutia mecanismelor amplasată în patul armei.
  • StG 44 - pușcă de asalt germană dezvoltată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
  • stilet - pumnal mic cu lama triunghiulară foarte fină și cu vârf ascuțit.
  • stingător de incendiu - vezi extinctor.
- ramură a științei (artei) militare care studiază problemele conducerii războiului în ansamblu și a acțiunilor militare de mare amploare;
- arta de a folosi toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȘModificare

- fortificație de apărare împotriva armelor de foc sau pentru tragere, constând dintr-un săpătură lungă și adâncă, cu un parapet făcut din pământul scos; vezi și tranșee.
- canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care încercuia un castel sau o cetate, servind ca mijloc de apărare.
  • șașka - tip special de spadă, cu o lamă cu un singur tăiș, cu mâner pentru o mână, fără gardă, folosită de cazaci.
  • șiș - armă albă, constând dintr-un pumnal cu lamă lungă și îngustă, ascunsă într-un baston, care îi servește drept teacă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

Ta - ToModificare

  • tabără:
- loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie;
- așezare temporară în corturi, în barăci etc.
  • tanc - mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate; sinonim: car blindat.
  • tanc amfibiu - tanc special construit pentru a putea merge atât pe uscat cât și pe apă.
  • tanchetă - tanc mic cu blindaj ușor, folosit, în special, pentru acțiuni de cercetare.
  • tanc principal de luptă - tip de tanc multifuncțional, care combină o mare putere de foc, protecție și mobilitate.
  • Tancul Țarului - vehicul rus blindat proiectat în 1916-1917 și care ulterior a eșuat.
  • Tartar - rachetă navă-aer pentru nave mici aflată în dotarea marinei militare a SUA; exemplu: RIM-24 Tartar.
  • teatru de operații - teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă.
  • teatru de răboi - vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică.
  • tehnică de luptă - totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate.
  • teorie - partea teoretică a instrucției militare.
  • termen, în ~ - în curs de satisfacere a serviciului militar.
  • terorism - folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică și nesiguranță, ignorând orice norme umanitare.
  • terrier - rachetă navă-aer din dotarea marinei militare americane.
  • test nuclear - experimente efectuate pentru a determina eficiența, randamentul și capacitatea explozivă a armelor nucleare.
  • testul Trinity - primul test al tehnologiei pentru bomba atomică (16 iulie 1945), varianta cu implozie cu plutoniu - fisiune lansată asupra orașului Nagasaki.
  • Tiger - denumirea unor tancuri grele ale Germaniei naziste, dintre care cele mai cunoscute sunt: Tiger I și Tiger II.
  • tonfa (sau baston ~, scris uneori și tomfa) - un fel de baston de cauciuc care conține și un mâner lateral, folosit de organele de pază și ordine pentru autoapărare.
  • torpilă - proiectil submarin prevăzut cu motor propriu și cu încărcătură explozivă, care se lansează împotriva unei nave inamice de pe o navă de luptă, din avion sau de pe coastă.
  • torpilor:
navă de luptă, de tonaj mic, rapidă, echipată cu instalații de lansat torpile;
- marinar specializat în reglarea, întreținerea și lansarea torpilelor.

Tr - TzModificare

- totalitatea militarilor care își fac serviciul militar;
- (la plural) forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȚModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

UModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

WModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ZModificare

- spațiu de operații militare;
- porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții.
- soldat francez dintr-un corp special de infanterie (cu uniformă asemănătoare portului arab) care a existat în Algeria;
- soldat algerian dintr-un corp indigen de infanterie ușoară.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi șiModificare

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.