Wikipedia

România pe scurt

prezentare generală și ghid informativ pentru România

România este un stat național unitar, o republică semiprezidențială situată în Europa Centrală și de Est, mărginită de Marea Neagră la sud-est, între Bulgaria și Ucraina. De asemenea, se învecinează cu Ungaria la vest, cu Serbia la sud-vest și cu Republica Moldova la est. Se întinde pe 238.397 de kilometri pătrați, reprezentând 4,8% din teritoriul Europei și 5,4% din suprafața Uniunii Europene și are un climat temperat-continental[1].

Drapelul României
Stema României
Localizarea României pe glob
Harta României

Cu o populație de 19.053.815 locuitori[2] (la începutul anului 2022), România este al șaselea cel mai populat stat membru al Uniunii Europene. Capitala și cel mai mare oraș al său, București, era în ianuarie 2024 al optulea oraș ca mărime din UE, având o populație de 1.716.961 locuitori[2]. Teritoriul național cuprinde regiunile istorice Valahia sau Țara Românească (inclusiv Dobrogea), Moldova (inclusiv Bucovina), Transilvania (inclusiv Banat, Maramureș și Crișana). Numele România și român derivă din latinescul romanus, adică „cetățean al Romei”.

România se află pe locul zece în lume în ceea ce privește diversitatea mineralelor produse în țară, în România fiind extrase și prelucrate aproximativ 80 de tipuri de resurse minerale, de la alabastru, ape geotermale și naturale, până la minereuri auro-argentifere, cuarț, lignit și minereuri de molibden sau de uraniu[3][4].

Date generale

modificare
 
Relieful României (proporții aproximative)

Geografia României

modificare
 
Harta fizico-geografică a României
 
Harta hidrografică a României
— frontiere terestre:
  Bulgaria - 631,3 km
  Ucraina - 649,4 km
  Serbia - 546,4 km
  Republica Moldova - 681,3 km
  Ungaria - 448 km
— frontieră maritimă: 247,4 km
Marea Neagră - 193,5 km
— frontieră externă a UE: 2.070 km (1.845 km frontieră terestră și 225 km frontieră maritimă, aproximativ 16% din totalul frontierei externe a UE)[6][7].

Caracteristici geografice din România

modificare
 
Imagine din satelit a României
Articol principal: Relieful României.

Mediul din România

modificare
 
Harta climatică a României

Regiunile României

modificare
 
Harta regiunilor istorice românești

Regiuni de dezvoltare din România

modificare
 
Harta regiunilor de dezvoltare din România

În România au fost înființate 8 regiuni de dezvoltare, denumite (cu excepția regiunii de dezvoltare București-Ilfov) după poziția geografică pe teritoriul țării:

Diviziuni administrative din România

modificare

Organizarea administrativ-teritorială a României

Județ Abreviere Reședință Suprafață (km2)




Alba AB Alba Iulia 6.242
Arad AR Arad 7.754
Argeș AG Pitești 6.862
Bacău BC Bacău 6.621
Bihor BH Oradea 7.544
Bistrița-Năsăud BN Bistrița 5.355
Botoșani BT Botoșani 4986
Brașov BV Brașov 5.363
Brăila BR Brăila 4.766
Buzău BZ Buzău 6.103
Caraș-Severin CS Reșița 8.514
Călărași CL Călărași 5.088
Cluj CJ Cluj-Napoca 6.674
Constanța CT Constanța 7.071
Covasna CV Sfântu Gheorghe 3.710
Dâmbovița DB Târgoviște 4.054
Dolj DJ Craiova 7.414
Galați GL Galați 4.466
Giurgiu GR Giurgiu 3.526
Gorj GJ Târgu Jiu 5.602
Harghita HR Miercurea Ciuc 6.639
Hunedoara HD Deva 7.063
Ialomița IL Slobozia 4.453
Iași IS Iași 5.476
Ilfov IF București 1.583
Maramureș MM Baia Mare 6.304
Mehedinți MH Drobeta-Turnu Severin 4.933
Mureș MS Târgu Mureș 6.714
Neamț NT Piatra Neamț 5.896
Olt OT Slatina 5.498
Prahova PH Ploiești 4.716
Satu Mare SM Satu Mare 4.418
Sălaj SJ Zalău 3.864
Sibiu SB Sibiu 5.432
Suceava SV Suceava 8.553
Teleorman TR Alexandria 5.790
Timiș TM Timișoara 8.697
Tulcea TL Tulcea 8.499
Vaslui VS Vaslui 5.318
Vâlcea VL Râmnicu Vâlcea 5.765
Vrancea VN Focșani 4.857

Localități din România

modificare
 
Harta etnică a României, conform recensământului din 2021

Demografia României

modificare

Organizarea politică a României

modificare
Articole principale: Președintele României, Guvernul României și Politica României.

Guvernarea României

modificare

Puterea executivă

modificare

Puterea legislativă

modificare

Puterea judecătorească

modificare

Sistemul judiciar din România

Relațiile externe ale României

modificare

Apartenența la organizații internaționale

modificare

România este membru al:

Legislația din România

modificare

Armata României

modificare

Istoria României

modificare

Istoria României, după perioadă

modificare

Istoria României, după regiune

modificare

Istoria României, după minoritate

modificare

Cultura din România

modificare

Limbi și dialecte vorbite în România

modificare
 
Harta regiunilor locuite de români

Nume românești

modificare

Români

modificare

Diaspora românească

modificare

Economia și infrastructura din România

modificare

Economia României

    • Sectorul IT în România
      Potrivit unui raport realizat de International Trade Administration, o agenție guvernamentală a Statelor Unite, România este lider în Europa și pe locul șase în lume în ceea ce privește numărul de specialiști IT certificați la 1.000 de locuitori, mai mare decât în SUA sau Rusia[12].
      La momentul introducerii serviciilor 5G, România se clasa pe locul 2 în ceea ce privește viteza de descărcare și pe locul 1 în ceea ce privește viteza de încărcare[12].
Lista principalelor produse agricole din România, 2022
Produs agricol Producție Export
Suprafață
recoltată
sau
Șeptel		 Cantitate
totală		 Productivitate Cantitate Valoare
ha
sau
capete		 t
sau
buc.		 kg/ha
sau
kg/cap		 t mil. USD






Grâu 2.168.660 8.684.240 4.004,4 5.684.672,73 2.076,09
Porumb 2.437.220 8.037.130 3.297,7 5.539.733,05 1.954,57
Lapte de vacă 1.075.600 3.621.800 3.367,2 40.351,12 —
Floarea soarelui 1.093.270 2.106.570 1.926,9 1.453.463,5 1.167,28
Orz 425.950 1.706.650 4.006,7 1.350.820,27 457,05
Cartofi 80.770 1.345.780 16.661,9 — —
Rapiță 468.870 1.229.530 2.622,3 1.021.305,36 752,51
Struguri 159.740 804.800 5.038,2 — —
Prune 66.710 665.730 9.979,5 — —
Mere 54.070 543.380 10.049,6 — —
Carne de pui 285.713.000 475.450 1,6641 76.891,18 211,63
Lapte de oaie 7.854.900 404.400 51,5 — —
Varză 18.950 387.400 20.443,3 — —
Carne de porc 3.696.100 344.970 93,3 — —
Tomate 17.170 298.920 17.409,4 — —
Sfeclă de zahăr 8.890 281.330 31.645,7 — —
Soia 135.850 258.530 1.903,1 174.286,34 123,79
Lapte de capră 505.500 221.600 7,4 — —
Triticale 56.990 192.410 3.376,2 — —
Ovăz 78.450 171.600 2.187,4 — —
Caise 1.960 23.500 11.989,8 — —
Carne de vită 615.420 82.640 134,3 — —
Afine 800 3.330 4.162,5 — —
Fasole verde 7.020 7.450 1.061,3 — —
Pepeni galbeni 2.580 32.740 12.689,9 — —
Cireșe 3.310 34.320 10.368,6 — —
Ardei 9.110 105.210 11.548,8 — —
Castraveți 3.890 77.830 20.007,7 — —
Vinete 4.140 64.560 15.594,2 — —
Usturoi 5.200 22.500 4.326,9 — —
Alune de pădure 840 910 1.083,3 — —
Ouă de găină 41.883.000 5.531.635.000 132 — —
Hamei 170 190 1.117,6 — —
Salată verde 100 1.720 17.200 — —
In 1.840 2.480 1.347,8 — —
Carne de oaie 5.763.480 58.350 10,1 — 277,87[n 1]
Ceapă 15.670 145.470 9.283,3 — —
Alte fructe 1.300 26.810 20.623,1 — —
Piersici 1.290 12.370 9.589,1 — —
Pere 3.200 42.320 13.225 — —
Mazăre 68.060 109.240 1.605,1 — —
Dovleci 990 14.280 14.424,2 — —
Zmeură 90 170 1.888,9 — —
Orez 3.280 16.900 5.152,4 — —
Alte rădăcinoase 80.770 1.345.780 16.661,9 — —
Secară 12.680 34.850 2.748,4 — —
Sorg 5.700 14.830 2.601,8 — —
Vișine 2.570 28.970 11.272,4 — —
Spanac 60 730 12.166,7 — —
Căpșuni 2.590 17.600 6.795,4 — —
Nuci 3.680 54.360 14.771,7 — —
Cânepă 710 1.290 1.816,9 — —
Tutun 280 190 678,6 — 660,31[n 2]
Pepeni verzi 6.500 145.610 22.401,5 — —
  1. ^ Export carne de oaie reprezintă export de oi vii
  2. ^ Export tutun reprezintă export țigarete
  • Turismul în România
    Potențialul turistic al României se caracterizează printr-o mare diversitate, ca urmare a existenței unor condiții naturale variate, precum și a unor resurse culturale de mare valoare. Potențialul natural este completat de resursele turistice antropice, mai ales cultural-istorice, precum existența unor situri arheologice, vestigii de cetăți dacice, romane și medievale, biserici și mănăstiri, edificii arhitectonice (palate și castele), muzee, bogăția și diversitatea remarcabilă a tradițiilor etno-folclorice și arhitectura populară. Fluxurile turistice sunt în creștere, ajungând în 2021 la peste 9,37 milioane de turiști, din care 842.823 au fost turiști străini[1].

Educația în România

modificare

Arta din România

modificare

Religia în România

modificare
 
Harta confesiunii care este majoritară în fiecare județ din România conform datelor recensământului din 2021

Sportul în România

modificare

Note explicative

modificare
  1. ^ Grupul Australia (Australia Group[en]) este un regim multilateral de control al exporturilor și un grup informal de țări (care au aderat sub egida Comisiei Europene) înființat în 1985 (după utilizarea armelor chimice de către Irak în 1984) pentru a ajuta țările membre să identifice acele exporturi care trebuie controlate pentru a nu contribui la răspândirea armelor chimice și biologice
  2. ^ Confederația Industriei Europene a Hârtiei (Confederation of European Paper Industries - CEPI)[en] este asociația paneuropeană care reprezintă industria celulozei și hârtiei. Prin cele 18 asociații naționale, CEPI reunește 495 de companii care operează peste 900 de fabrici de celuloză și hârtie din întreaga Europă care produc hârtie, carton, celuloză și alte produse pe bază organică. CEPI este membru al Consiliului Internațional al Asociațiilor Pădurilor și Hârtiei (International Council of Forest and Paper Associations - ICFPA)
  3. ^ Grupul celor nouă (Group of 9 - G9)[en] a fost o alianță de state europene care se întruneau ocazional pentru a discuta chestiuni de interes paneuropean. Alianța s-a format în 1965, când cele nouă țări au prezentat un studiu de caz la Națiunile Unite, co-sponsorizând Rezoluția 2129 care promova cooperarea Est-Vest în Europa, adoptată în unanimitate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în decembrie 1965. Alianța a devenit Grupul celor zece când Țările de Jos s-au alăturat prin decizie parlamentară în 1967. În urma invaziei Cehoslovaciei din 1968, grupul a încercat să-și concilieze diferențele în cadrul unei reuniuni organizate la Organizația Națiunilor Unite în octombrie 1969, dar a eșuat și ulterior s-a dizolvat. Toate statele membre, cu excepția Iugoslaviei care s-a dizolvat, fac acum parte din Uniunea Europeană
  4. ^ Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (International Bank for Reconstruction and Development - IBRD)[en] este o instituție financiară internațională cu sediul în Washington, Statele Unite și înființată în 1944, componenta de creditare a Grupului Băncii Mondiale. BIRD oferă împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare cu venituri medii. Este prima dintre cele cinci instituții membre care compun Grupul Băncii Mondiale. Misiunea inițială a BIRD, în 1944, a fost de a finanța reconstrucția națiunilor europene devastate de al Doilea Război Mondial. BIRD și ramura sa de împrumut concesional, Asociația Internațională de Dezvoltare (International Development Association - IDA), sunt cunoscute în mod colectiv sub numele de Banca Mondială, deoarece au aceeași conducere și personal
  5. ^ International Finance Corporation[en] (IFC) este o instituție financiară internațională care asigură servicii de investiții, consiliere și gestionare a activelor pentru a încuraja dezvoltarea sectorului privat în țările mai puțin dezvoltate. IFC este membru al Grupului Băncii Mondiale și are sediul la Washington, în Statele Unite. A fost înființată în 1956, ca ramură a sectorului privat al Grupului Băncii Mondiale, pentru a promova dezvoltarea economică prin investiții în proiecte comerciale și pentru obținerea de profit pentru reducerea sărăciei și promovarea dezvoltării
  6. ^ Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (International Fund for Agricultural Development - IFAD)[en] este o instituție financiară internațională și o agenție specializată a Națiunilor Unite cu sediul la Roma, care lucrează pentru combaterea sărăciei și a foametei în zonele rurale din țările în curs de dezvoltare. Este singura organizație multilaterală de dezvoltare care se concentrează exclusiv pe economiile rurale și securitatea alimentară
  7. ^ Organizația Internațională pentru Migrație (International Organization for Migration - OIM)[en] este o organizație asociată Națiunilor Unite care lucrează în domeniul migrației. Organizația, cu sediul la Geneva, implementează programe de asistență operațională pentru migranți, inclusiv pentru persoane strămutate în interior, refugiați și lucrători migranți
  8. ^ Confederația Internațională a Sindicatelor (International Trade Union Confederation - ITUC)[en] este cea mai mare federație sindicală din lume. Federația a fost formată la 1 noiembrie 2006 în urma fuziunii dintre Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (ICFTU) și Confederația Mondială a Muncii (CMT). ITUC reprezintă 207 milioane de lucrători prin cele 331 organizații afiliate din 163 de țări și teritorii
  9. ^ Asociația pentru Integrare din America Latină (Latin American Integration Association / Asociación Latinoamericana de Integración / Associação Latino-Americana de Integração - LAIA / ALADI)[en] este o organizație internațională și regională. A fost creată la 12 august 1980 prin Tratatul de la Montevideo, înlocuind Asociația Latino-Americană de Liber Schimb (LAFTA/ALALC). În prezent, are 13 țări membre, iar oricare dintre statele din America Latină poate solicita aderarea
  10. ^ Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor (Multilateral Investment Guarantee Agency - MIGA)[en] este o instituție financiară internațională care oferă asigurări de risc politic și garanții de consolidare a creditului. Aceste garanții ajută investitorii să protejeze investițiile străine directe împotriva riscurilor politice și necomerciale din țările în curs de dezvoltare. MIGA este membru al Grupului Băncii Mondiale și are sediul în Washington, Statele Unite. MIGA a fost înființată în 1988 ca o facilitate de asigurare a investițiilor pentru a încuraja investițiile în țările în curs de dezvoltare
  11. ^ Grupul furnizorilor nucleari (Nuclear Suppliers Group - NSG)[en] este un regim multilateral de control al exporturilor și un grup de țări furnizori nucleare care încearcă să contribuie la neproliferarea armelor nucleare prin implementarea a două seturi de Orientări pentru exporturile nucleare și exporturile legate de nucleare
  12. ^ Curtea Permanentă de Arbitraj (Permanent Court of Arbitration - PCA)[en] este o organizație interguvernamentală cu sediul la Haga, Țările de Jos. Spre deosebire de o instanță judiciară în sensul tradițional, PCA oferă suport administrativ în arbitrajele internaționale care implică diverse combinații de state, entități de stat, organizații internaționale și părți private. Cazurile acoperă o serie de probleme juridice care implică granițele teritoriale și maritime, suveranitatea, drepturile omului, investițiile internaționale, comerțul internațional și regional. PCA este constituită prin două convenții multilaterale separate, cu un număr de membri format din 124 de părți contractante. PCA nu este o agenție a Națiunilor Unite, dar a devenit observator ONU în 1993
  13. ^ Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (United Nations Industrial Development Organization - UNIDO)[en] este o agenție specializată a Națiunilor Unite care ajută țările în dezvoltarea economică și industrială. Are sediul la Biroul ONU din Viena, Austria și o prezență permanentă în peste 60 de țări. Începând cu 4 octombrie 2024, UNIDO cuprinde 173 de state membre, care stabilesc politicile, programele și principiile organizației prin Conferința generală bianală. UNIDO a fost înființată în 1966 de Adunarea Generală a ONU pentru a promova și accelera industrializarea țărilor în curs de dezvoltare, care ieșeau din decolonizare în număr record și cu o bază industrială redusă sau deloc. În 1979 a devenit una dintre cele 15 agenții specializate ale ONU, noul său act constitutiv intrând în vigoare în 1985. De la înființare, organizația s-a restructurat și reformat de mai multe ori, iar ca urmare a adoptării Declarației de la Lima din 2013 și-a extins misiunea pentru a include promovarea „dezvoltării industriale incluzive și durabile” (ISID), definită ca fiind benefică pentru un număr mai mare de oameni și protejând în același timp mediul. UNIDO este membru al Grupului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, o coaliție de entități ale ONU care vizează îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare durabilă
  14. ^ Misiunea Națiunilor Unite în Liberia (United Nations Mission in Liberia - UNMIL)[en] a fost o operațiune de menținere a păcii a Națiunilor Unite înființată în septembrie 2003 pentru a monitoriza acordul de încetare a focului în Liberia, după demisia președintelui Charles Taylor și încheierea celui de-al doilea război civil liberian (1999-2003)
  15. ^ Misiunea Națiunilor Unite în Sudan (United Nations Mission in Sudan - UNMIS)[en] a fost înființată de Consiliul de Securitate al ONU în temeiul Rezoluției 1590 din 24 martie 2005, ca răspuns la semnarea Acordului de pace între guvernul Sudanului și Mișcarea de Eliberare a Poporului Sudanului, la 9 ianuarie 2005
  16. ^ Misiunea de observare a Națiunilor Unite în Georgia (United Nations Observer Mission in Georgia - UNOMIG)[en] a fost înființată prin Rezoluția 858 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite la 24 august 1993 pentru a verifica respectarea acordului de încetare a focului din 27 iulie 1993 între Georgia și forțele din Abhazia, acordând o atenție specială situației din orașul Suhumi. De asemenea, trebuia să investigheze rapoartele privind încălcările de încetare a focului, să încerce să rezolve astfel de incidente cu părțile implicate și să raporteze Secretarului General al Națiunilor Unite cu privire la punerea în aplicare a mandatului său. 88 de consilieri militari au fost dislocați în regiune. Misiunea s-a încheiat la 15 iunie 2009, când Rusia a respins prelungirea acesteia. Ultimii observatori au părăsit regiunea la 15 iulie 2009
  17. ^ Operațiunea Națiunilor Unite în Coasta de Fildeș (United Nations Operation in Côte d'Ivoire - ONUCI)[en] a fost o misiune de menținere a păcii ONU-NATO în Coasta de Fildeș al cărei obiectiv era „de a facilita implementarea de către părțile ivoriene a acordului de pace semnat de acestea în ianuarie 2003” (care avea drept scop să pună capăt Războiul civil din Coasta de Fildeș). Cele două partide principale ivoriene au fost forțele guvernamentale ivoriane care controlau sudul țării și Forțele Noi (foști rebeli), care controlau nordul. Misiunea ONUCI și-a propus să controleze o „zonă de încredere” în centrul țării, care separă cele două părți și s-a încheiat oficial pe 30 iunie 2017
  18. ^ Misiunea de Stabilizare a Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo (United Nations Organization Stabilization Mission in the Democratic Republic of the Congo)[en] sau MONUSCO (acronim bazat pe numele francez Mission de l'Organisation des Nations Unies pour la stabilisation en République démocratique du Congo) este o forță de menținere a păcii a Organizației Națiunilor Unite în Republica Democratică Congo instituită de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite prin rezoluțiile 1279 (1999) și 1291 (2000) pentru a monitoriza procesul de pace al celui de-al Doilea Război din Congo, deși o mare parte din atenția sa s-a îndreptat ulterior către confruntările din provinciile congoleze Ituri, Kivu și Dongo. România a contribuit cu personal militar și de poliție
  19. ^ Confederația Mondială a Muncii (World Confederation of Labour - WCL)[en] a fost o organizație internațională a muncii fondată în 1920, cu sediul în Europa. Guvernele fasciste din anii 1930 au reprimat federația și i-au închis pe mulți dintre liderii ei, limitând operațiunile până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 2006 a devenit parte a Confederației Internaționale a Sindicatelor (International Trade Union Confederation - ITUC), încheindu-și existența ca organizație independentă
  20. ^ Federația Mondială a Sindicatelor (World Federation of Trade Unions - WFTU)[en] este o federație internațională a sindicatelor înființată în 1945, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, ca o structură unică pentru sindicatele din întreaga lume. Odată cu apariția Războiului Rece la sfârșitul anilor 1940, WFTU s-a divizat, majoritatea sindicatelor din țările aliniate cu Occidentul părăsind organizația și creând Confederația Internațională a Sindicatelor Libere (ICFTU) în 1949. Pe tot parcursul războiului rece, WFTU era alcătuită în principal din sindicate din țările blocului răsăritean și nealiniate. Cu toate acestea, au existat excepții notabile de la aceasta, cum ar fi sindicatele iugoslave și chineze, care au plecat în urma diviziunilor Tito-Stalin și, respectiv, chino-sovietice, sau sindicatele franceze CGT și italiene CGIL, care erau membri. Odată cu sfârșitul Războiului Rece și dizolvarea Uniunii Sovietice, WFTU a pierdut cea mai mare parte a membrilor și a sprijinului financiar. De la începutul anilor 2000, organizația și-a mutat sediul la Atena și a recrutat noi membri, susținând că a crescut de la 48 de milioane de muncitori în 2005 la 105 milioane în 2022
  21. ^ Comitetul Zangger, cunoscut și sub numele de Comitetul Exportatorilor Nucleari, a luat naștere în urmna adoptării Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare, care a intrat în vigoare la 5 martie 1970. În condițiile articolului III.2, garanțiile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) trebuie aplicate tuturor exporturilor nucleare

Note

modificare
  1. ^ a b c d e Administrația Prezidențială. „România. Repere geografice”. presidency.ro. Accesat în . 
  2. ^ a b c Institutul Național de Statistică. „Populația rezidentă pe sexe și grupe de vârstă (Sexe, Grupe de vârstă, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. recensamantromania.ro. Accesat în . 
  3. ^ „Cele mai importante resurse naturale din România”. Epoch Times România. . Accesat în . 
  4. ^ Dinu, Clarice; Voiculescu, Loredana (). „Harta resurselor României. În câți ani se vor termina rezervele de gaze naturale, petrol și cărbune”. Gândul. Accesat în . 
  5. ^ Guvernul României (). „Aderarea României la OCDE”. gov.ro. Accesat în . 
  6. ^ a b „Informații generale despre România”. 2018 - Centenarul României. Accesat în . 
  7. ^ Ministerul Afacerilor Interne. „Programul Național 2021-2027 Instrumentul pentru managementul frontierelor și politica de vize” (PDF). fed.mai.gov.ro. Accesat în . 
  8. ^ a b Anastasiu, Nicolae (). „Resursele minerale – un potențial uitat!”. Accesat în . 
  9. ^ Savu, Cosmin (). „Resursele minerale cu potențial mare, neinteresante pentru România. Statul a închis peste 500 de mine și de cariere”. ProTV. România, te iubesc! Metale rare uitate prin sertare. Accesat în . 
  10. ^ Savu, Cosmin (). „Toate minele de uraniu din România sunt închise în prezent. Reluarea exploatării este departe de a deveni realitate”. ProTV. România, te iubesc! Metale rare uitate prin sertare. Accesat în . 
  11. ^ Savu, Cosmin (). „România, una dintre puținele țări cu metale rare atât de căutate în era digitalizării”. ProTV. România, te iubesc! Metale rare uitate prin sertare. Accesat în . 
  12. ^ a b „România, prima în Europa și pe locul 6 în lume la numărul de specialiști IT certificați la 1.000 de locuitori (raport)”. Economedia. . Accesat în . 

Vezi și

modificare
  Portal România
  Portal Uniunea Europeană
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=România_pe_scurt&oldid=16667269